(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Marele dicţionar geografic al Romîniei alcătuit și prelucrat dupa dicţionarele parţiale pe judeţe"

'^^■'s^^t^^^r^^ 



8DGIJ.T^.irS. 



lEOGRAFICA 



rAA:i;.f:i-£ 



5DICTIONAF 
iG£OGRAFîe 



EOăiAiirJI 



tfhovari.Bîătlanu 



TCG.li5,St.U 








/^^^i^i 












m^m^m^^^ 



^mm - 



âWTo: 



^^•/ 




r^TTÂTWRÎGHT DUNNING 
I BEQUEST 

lUNlVERSlTY orMiCHIGAN 
1 GENERAL LIBRARY ,^ 



/s^'WiS, 



»1^ 



<»« 



4»y4« 








--•'r// 









i^ xV 



^^To 



(\<p^^-. 



i^To 



^4 rr/^ > 



'^9s:\S^^'» 



"^^VOV, 



•^'«Sl 



^/;..y<' 



^^To 



7«y4« 



W^0\ , 



»^V\*/ 



^^r« 



/««» 






i»«.\V 



4»y4« 



/^« 









*^'5^^^.-. 



:}i 



^ 



V39- ' 






II 




MARELE 



DICŢIONAR GEOGRAFIC 



AL 



ROM INI EI 





540^2. MartU Dieţionar Qeogrnfie. 



^1^^ 



SOCIETATEA GEOGRAFICA ROMÎNÂ 

FUNDATA LA 15 IUNIE 1875 

RECUNOSCUTĂ DREPT INSTITUŢIE DE UTILITATE PUBLICĂ, PRIN LEGEA DIN 20 FEBRUARIE 1897 



MARELE 



DICŢIONAR GEOGRAFIC 



AL 



ROMINIEI 



ALCĂTUIT ŞI PRELUCRAT DUPĂ DICŢIONARELE PARŢIALE PE JUDEŢE 



DE 



GEORGEJOAN LAHOVARI 

PREŞEDINTE AL ÎNALTEI CURŢI DE COMPTURI, 

PREŞEDINTE AL SOCIETĂŢII PENTRU ÎNVĂŢĂTURA POPORULUI ROMIn, 

SECRETAR GENERAL AL SOCIETĂŢII GEOGRAFICE ROMÎNE 



ŞI 



GENERAL C. I. BRATIANU 

SUB-ŞEF AL STATULUI MAJOR GENERAL, 

DIRECTOR 

AL INSTITUTULUI GEOGRAFIC AL ARMATEI 



GRIGORE G. TOCILESCU 

MEMBRU AL ACADEMIEI ROMINE, 

PROFESOR UNIVERSITAR, 

DIRECTOR AL MUZEULUI NAŢIONAL DE ANTICHITĂŢI 



VOLUMUL I. 



BUCUREŞTI 
ŞTAB. GRAFIC J. V. SOCECO, STR. BERZEI, 59 

1898. 



V>1 



iMSt^It- 




>¥^^l" 



• ^-24/- ^j-j-3 -^ 



ffîaiestăţiî Sale 



CAROL 1, REGE AL ROMiNIEI 



Roma|iu de cel n^aî adînc respect), 
şi eternă ţecunoscinţă. 






PRE-CUVÎNTARE 



«Căutatu-nî-au a plini pravila sî învăţătura luî 
Platon, care porunceşte : Non solum noâis, sed et 
Patriei et amicis vivemiUm, Adecă : nu numai . 
pentru folosul nostru, ce şi pentru a Patrîiî ceva 
să slujim, si pofta priîatlnilor jos a lăsa, să nu 
ne arătăm.» 

Oim. Caniemyr. 




^ Monumentala opera, al căreia prim volum vede acum lumina tiparului, 
^^este rodul stăruinţelor statornice şi migăloase ale Societăţii Geografice 
Romîne, în timp maî bine de 15 ani de zile. 

In paginele imediat următoare, cititorul va putea afla istoricul lucrării între- 
prinse, diferitele încercări făcute, multele greutăţi întîmpinate, precum şi planul 
şi disposiţiunea operei împreună cu numele modeştilor el colaboratori. 

Nu unul, nu doul ori zece, ci treizeci sunt aceia, cari mal mult de dragostea 
lucrului îmboldiţi, de căt atraşi de nişte mici şi neînsemnate premii băneşti, şi-aiî 
închinat munca şi strădaniele lor, spre a înzestra fie-care judeţ al ţării cu dicţio- 
narul săti geografic, statistic şi economic, şi a face ast-fel cu putinţă lucrarea 
Oomisiunel de redacţie a Marelui Dicţionar Geografic al Bomîniet 

Misiunea, asa de bine uşurată, a acestei ComisiunI a fost mal mult de a 
contopi şi prelucra într'o ordine strict alfabetică şi după un plan uniform, dicţio- 
narele geografice parţiale, adăogînd, prescurtînd, eliminînd şi îndreptînd, acolo 
unde s'a găsit de trebuinţă. Ea s'a silit, pe cît a putut, să înlăture urmările fireşti 
ale unei colaboraţiuni aşa diferite în timp şi în persoane, şi să remedieze la lip- 
sele inevitabile ce decurg din colaboraţiunea mal multora la una şi aceiaşi lucrare : 
lipse, între cari cea mal de căpetenie este unitatea de concepţiune şi de execuţiune. 

Oomisiunea este departe de a-şl face vr'o iluziune. Ea ştie, că numai simpla 
bunăvoinţă nu e de ajuns, spre a crea o mare operă ; că scrierea de faţă are înve- 
derate lacune, erori, nepotrivell de date şi de stil; că s'ar fi putut da tablouri sta- 
tistice mal complete, ştiinţe mal sincronistice, s'ar fi putut adăoga planurile ora- 



VIII 

şelor maî însemnate ; s'ar fi putut indica prin charta direcţiunile şi curentele rîu- 
rilor, situaţiunea geografică a localităţilor; s'ar fi putut în fine ilustra publicaţiu- 
nea cu peizajele frumoase ale natureî, cu monumentele publice, tipurile populare, 
resturile antice etc. Toate acestea Comisiunea le ştie, şi este cea d'întîiti ca să le 
recunoască; dar tot într'o vreme ea este încredinţată, că are în parte-i pe toţî băr- 
baţii serioşi, carî ştiu cu ce greutăţi se poate duce la capăt o lucrare de acest 
fel, prima încercare de Enciclopedie naţională, concepută pe un plan aşa de întins, 
şi care necesarmente trebue să poarte urmele unor lacune inevitabile şi unor difi- 
cultăţi încă pe nedeplin învinse. 

Pentru asemenea lucrări enciclopedice, ce au de scop ca să presinte la un 
moment dat imagina viuă şi reală a forţelor unei ţări în toate ale el manifestaţiuni, 
ori-ce trăgănare aduce, credem, mal multă pagubă, de căt folos. Este mal bine de 
a da la lumină cu un minut mal înainte, o operă, fie şi maî puţin desăvîrşită, dar re- 
clamată zilnic de nevoile multiple sociale şi publice, şi făcută cu intenţiunea binevoi- 
toare de a umple lacunele şi a rectifica erorile prin ediţiunl ori suplimente ulterioare, — 
de cît de a aştepta ani peste ani, cu speranţa de a face ceva mal bun şi mal 
desăvîrşit, iar la, fine să nu faci nimic. Maî bine astăzi iin ou, de cât mîine un bou, 
zice proverbul bătrînesc. Şi cînd vedem începuturile modeste ale unor opere 
enciclopedice devenite mal apoi celebre, cum sunt lexicoanele unul liitter, Brock- 
haus ori Meyer, — sau cînd comparăm micul dicţionar topografic şi statistic al Româ- 
niei, de vr'o 500 pagini in-8^, al lui D. Frunzescu, publicat în 1872, cu cele 5 mari 
volume de cate 1000 pagini in-4^, cît are să ocupe Marele Dicţionar Geografic, cînd 
mal departe, admirăm condiţiunile teclmice de execuţiune, cari fac onoare vechiului 
Stabiliment grafic LV. Socec, Societatea Geografică Romînă, credem că poate fi mandră 
de opera pornită din iniţiativa sa. Această operă depăşeşte cu mult cadrul obicinuit 
al dicţionarelor geografice publicate în alte ţări. Pe cînd acele dicţionare se reduc 
mal adesea la o simplă nomenclatură, opera noastră grupează într'o formă comodă 
şi concisă un foarte mare număr de date statistice, sociale, geografice şi istorice, 
etnografice şi archeologice ; ea însuşeşte o valoare nu numai informativă, dar şi ştiin- 
ţifică, din care se vor putea adăpa tot într'o vreme : istoricul şi geograful, politicul 
şi economistul, filologul şi archeologul, publicistul şi biurourile administrative, 
în scurt ori-cine ar voi, ca să ştie sau ca să înveţe ceva asupra trecutului şi pre- 
sinteluî Patriei Romînă. 

Şi fiind că vorbim de însemnătatea Marelui Dicţionar,— ă^i^^di n'ar fi de cît 
simpla nomenclatură topică, care pentru prima oară se dă aci în chip aşa de com- 
plet, — conţinând aproape 30000 numiri, — şi totuşi istoria, ca şi filologia, ca şi 
etnografia ar avea de găsit într'însa comoara cea maî preţioasă de materiale nece- 
sare, m desl^area atător probleme. 

Se ştie că aceste n^umirl topice alcătuesc livreaua teritoriuhu, că gurile cari le-aîl 



IX 

grăit pentru întîiaşî-dată ati amuţit de mult, fără să lase alte urme despre exi- 
stenţa lor de căt pe ele : bătrîne nu mirt de rîurl şi pîrae, de văî, piscuri şi munţî, 
dealurî şi câmpii, de sate şi oraşe, numiri cari trăesc neîntrerupt în graiul naţiu- 
ne! şi sunt atîtea mărturii despre popoarele ce ati trecut în curs de veacuri prin 
valea Dunării şi Carpaţl. Şi cum, apa trece petrele rămzn, multe din ele staţi încă ne- 
înţelese, ca si tainiţa din care si -au luat obărsia. 

In ori-ce caz, şi pentru ori-ce alternativă, Marele Dicţionar Geografic al Romînieî, 
urmat poate mal tîrziti de volume suplimentare, de tabele statistice rezumative şi 
de un atlas geografic, va servi drept bază temeinică pentru ori-şi-ce lucrare în viitor. 

Cu aşa încredinţare Comisiunea, în numele Societăţii Geografice R/omîne, 
(^ere voie şi se 'ncumetă ca să în(îhine cu a^lîncă şi nemărginită recunoştinţă, 



Gy CLaieslăiil C^ a 



ace 



c?2 



eQecu^ 



această pîrgă modestă, născută şi crescută sub nobila şi binefăcătoarea impulsiune 
a Aceluia, care nu este numai Augustul urzitor şi generosul protector al Institu- 
ţiunel noastre, dar este Intemeietornl Regatului Bomînilor. El este Acela care, prin înţe- 
lepciunea-I bătrănească şi prin curagiu-1 bărbătesc, ne-a 'nvăţat mal bine a cunoaşte 
ceea-ce poate patria noastră, pentru ca să ştim ceea-ce dînsa este; şi cunoscînd 
mal bine ceea-ce dînsa este, s'o iubim mal mult şi să ne silim a fi şi mal vrednici 
si de EL si de dînsa. 

1 Martie 1898. 



5iOi2. Marele Dicţionar Geografic. 



IJ 



INTRODUCERE 



Istoricul «Mareluî Dicţionar geografic» este însuşi istoricul Societăţiî noastre geografice. 

In anul 1875, Iunie 15, o nouă Societate şi-a văzut fiinţa în tînăra noastră ţară. In această zi 
Măria Sa Domnitorul Carol, a pus bazele şi a inaugurat în faţa unui număr de fruntaşî aî ţăriî, profesorî, 
oameni de ştiinţă, etc. constituirea Societăţii geografice romîne. 

Iată împrejurările în cari s'a născut Societatea noastră geografică : Era în ajunul deschîdereî unui 
congres geografic internaţional la Paris, şi urma ca şi Romînia să profite de buna-voinţa iniţiatorilor 
acestui congres, care ne invita a lua parte şi noî la dînsul şi a ne face cunoscuţi lumeî. 

Măria Sa Domnitorul ţinea foarte mult ca să participe şi Romînia la acel congres internaţional. 
Dorinţa Măriei Sale, în împrejurările de atunci avea o însemnătate politică deosebită; Alteţa Sa Regală 
voia să aducă o nouă contribuţie la idealul general, independenţa ţărel. Ţinea Domnitorul Carol, cu 
actul participărel în concertul ştiinţific internaţional să facă ca Europa să-şl îndrepte privirile-I generoase 
asupra Romtniez. 

Şi prin d. Titu Maiorescu, pe atunci ministru de culte şi instrucţie publică. Măria Sa Domnitorul 
provocă o adunare pregătitoare, la care fură invitaţi a lua parte mal mulţi bărbaţi însemnaţi şi cu dorul de ţară. 

D. Maiorescu comunică acestei adunări cestionarul supus congresului internaţional de către 
Societatea geografică din Paris şi o invită a lucra din toate puterile spre a înlesni participarea Romîniel 
la Exposiţia internaţională a Congresului geografic de la Paris. Din nenorocire, timpul, care ne des-^ 
părţia de epoca fixată pentru deschiderea congresului, era prea scurt şi s'a văzut că era imposibil a se 
aduna materialele necesare, pentru ca participarea noastră la exposiţiunea geografică să se poată face 
cu succes, în mod complet şi demn. 

Dacă nu puteam lua de astă dată parte la Congresul şi Exposiţia geografică internaţională din 
Paris, Măria Sa Domnitorul a fost de părerea, că trebuia cel puţin a ne pregăti pentru viitor ; această 
idee a fost primită cu entusiasm de întreaga adunare şi ne aduse la aceea de a forma o Societate geo- 
grafică permanentă, care să lucreze pentru respîndirea ştiinţelor geografice în ţară şi să caute a face ţara 
mal mult cunoscută în străinătate. Se alese o comisiune care să elaboreze un proect de statute ; proectul 
propus de onor. d. Prof V. A. Urechiă, fost ministru maî tîrziu, s'a discutat în mal multe şedinţe 
pregătitoare; la 9 Iunie statutele Societate! se adoptară definitiv şi la 15 Iunie, Măria Sa Domnitorul 
prezida întîia şedinţă a Societăţel geografice romîne. 

Societatea geografică se puse pe lucru şi începu activitatea sub cele maî frumoase prevfcstirî, 
căci încă sunt maî bine de 23 ani, de cînd ea 'şl publică Buletinul său, în care sunt cuprinse atîteastudiî 
importante, memorii, comunicări, etc. ; şi ţine conferinţe urmărite de toţi cu cel mal mare interes. 



xn 

Dar lucrarea cea maî însemnată, datorită iniţiativeî şi activităţii eî, este fără îndoială elaborarea 
dicţionarelor geografice, din care s*a născut acum Marele Dicţionar geografic al Rominieî, 

încă de la începutul anuluî 1882, conducătorii Societăţeî a avut ideea pentru redactarea unui 
dicţionar geografic. Ideea la început n*a fost destul de clară; între propunerea vagă şi nedeterminată de 
atuncî şi sinteza Mareluî Dicţionar aşa cum se înfăţişează azî, e o mare deosebire. 

Timidă la început, Societatea geografică mergea pe dibuite ca Ia orî-ce întreprindere. Un ches- 
tionar incomplet de 19 întrebări redactat de reposatul profesor, dr. Barbu Constantinescu, membru în 
comitetul societăţeî, a fost împărţit prin intermediul ministerului de interne în toate comunele din ţară 
«în dorinţa d'a aduna ştiinţele cele maî amănunţite pentru cunoştinţa ţăreî noastre». 

La aceste întrebărî aveau să răspundă primariî şi învăţătoriî comunelor, îar cu aceste ştiinţe so- 
cietatea avea de gînd să proceadă la alcătuirea unuî «Dicţionar comunal» pe cît se va putea maî 
complet. 

Dar în anul următor 1883, după ce societatea geografică primise «ştiinţe» de la vr'o 2500 comune, 
d. George I. Lahovary, secretarul general al societăţeî, recunoaşte în raportul săii anual că «ştiinţele 
primite sunt departe de a fi complecte», dar speră că se vor putea complecta maî tîrziu cu ştiinţele 
statistice şi economice ce se strîng din întregul regat de către ministerul de războiţi, elaborîndu-sc cu 
chipul acesta un «Dicţionar comunal», după exemplul altor state, Belgia de exemplu. 

Insuficienţa ştiinţelor provenită din totala lipsă de pregătire a celor chemaţî să răspundă la 
chestionarul întocmit de Societatea geografică, decide în anul următor 1884, societatea să părăsescă lu^ 
crarea începută şi să se îndrumeze pe altă cale. 

In acest scop, în şedinţa adunăreî generale din 23 Februarie 1884, prea mult stimatul nostru 
Vice-Preşedinte, d. General Gh. Mânu, al căruî nume îl găsim în tot-d'auna în fruntea mişcărilor culturale 
serioase şi cu resultate practice pentru ţară, dintr'o impulsiune generoasă şi lăudabilă dorinţă de a vedea 
propăşind cunoştinţele geografice ale patrieî, a instituit un premiu de 1000 leî pentru cea maî bună 
prelucrare a unuî Dicţionar comunal al Romînieî, în care pentru fie-care comună să se dea notiţe istorice, 
statistice şi etimologice, pentru a fixa scrierea ortografică a numeluî lor, etc. 

Se alege o comisiune ad-hoc compusă din d-niî: Grig. Lahovary, actualmente preşedinte la înalta 
Curte de casaţie, d. Anghel Demetrescu şi răposatul dr. Barbu Constantinescu, care întocmeşte urmă- 
torul prospect conţinînd condiţiunile şi detaliurile acesteî lucrărî; acest prospect îl reproducem în extenso, 
de oare-ce a servit de bază tuturor dicţionarelor geografice ce s'aii întocmit de atuncî încoace : 

1. Acest Dicţionar va coprinde descrierea judeţuluî, plăşilor, (ocoalelor, plaiurilor), 
comunelor (oraşelor, tîrgurilor, satelor, cătunelor), locurilor istorice, a rîurilor, pîraielor, gîrlelor, 
lacurilor, insulelor, munţilor, dealurilor, şesurilor şi apelor minerale. 

2. Descrierea judeţelor, a plăşilor, plaiurilor se va face pe larg arătîndu-se situaţia, 
hotarele (naturale sau artificiale), întinderea, clima, calitatea soluluî, munţiî şi rîurile, producţia 
agricolă, industriale şi comerciale, a căilor de comunicaţie, împărţirea administrativă, judiciară, 
militară şi bisericească, precum şi centrurile cele maî popiflate şi maî productive. 

3. La descrierea fie-căreî comune (oraş, tîrg, sat sau cătun) se va da: 

a) Numele actual obicinuit şi oficial (în transcrierea fonetică) precum şi numele ce 
Ta maî avut în vechime. 

b) Situaţia naturală, fixîndu-se pe rîurî şi munţî, precum şi altitudinea lor d'asupra 
liiveluluî măriî, pe cît va fi posibil. 

c) Populaţia şi etnografia (atît pe comune, cît şi pe sate şi cătune, dîndu-se numărul 
contribuabililor, a familiilor şi a sufletelor). 

d) Producerea agricolă, industrială şi comercială. Numărul vitelor pe comune, sate 
şi cătune. 

e) Arătarea institutelor de cultură, de bine-facere, a fabricelor precum şi a monu- 
mentelor celor maî însemnate. Numărul bisericilor şi a deservenţilor, precum şi a şcoalelor cu 
statistica elevilor. 

f) Istoricul comuneî, arătîndu-se evenimentele cele maî însemnate în istoria ţăriî carî 
s*au petrecut într'însa. 



XIII 

Pentru elaborarea acestui dicţionar s'a dat răgaz concursurilor timp de un an, adică pană la 

I Aprilie 1885. 

Paralel cu iniţiativa d-luî general Mânu, d George Lahovary anunţă în raportul său către adunarea 
generală din 10 Februarie 1885 că se lucrează la un dicţionar geografic şi istoric al Romînieî. 

In adevăr d-sa a publicat ca suplimente pe lingă Buletinele Societăţiî din 1886 şi 1887 sub titlu de 
«Material adunat etc.» primele mustre spre a servi la facerea unui mare dicţionar geografic al Romînieî. 

La I Aprilie 1885, data pentru cînd era fixat concursul generalului Mânu, nepresentîndu-se nicî 
o lucrare pentru premiul de 1000 leî, concursul s'a maî prelungit încă pentru un an, cu speranţă, că cel 
puţin în al doilea an se va găsi măcar un singur concurent, pentru o lucrare aşa de interesantă. Amî- 
narea însă n'a avut resultatul dorit, căci nici de astă-dată nu a sosit vre-o lucrare ; atunci comitetul con- 
siderînd greutăţile unui dicţionar al întregeî ţări, a redus, în înţelegere cu donatorul, la două judeţe 
lucrarea pusă la concurs, instituind două premiurî de cîte 500 leî fiecare, pentru cea maî bună prelu- 
crare a unuî dicţionar geografic, topografic şi statistic a cîte un judeţ din Romînia ; şi s'a pus, la concurs 
judeţele Doljul şi Iaşi. Pentru elaborarea acestor dicţionare se dete un termen pană la i Aprilie 1886 
cînd iarăşi nu s'a presentat nimenî să concureze. La 14 Maiu însă acelaşî an, d. P. Condrea, institutor 
în oraşul Bîrlad şi membru activ al Societăţeî geografice, trimite o lucrare intitulată : «Dicţionarul geo- 
grafic al judeţuluî Tuto va» şi însoţită de o adresă, în care zicea, că de şi lucrarea sa nu cuprinde unul 
din judeţele puse la concurs, totuşî a luat curagiul a se presenta cu acea lucrare, căcî a crezut că ono- 
rabilul donator nu a avut o predilecţiune anumită pentru acele judeţe. Comitetul a decis atuncî ca să 
se publice un nou concurs pentru 31 Decembrie 1886, lăsînd la facultatea concurenţilor alegerea judeţuluî 
ce vor voi să studieze şi instituind iarăşi 2 premiî de cîte 500 leî fie-care. 

Această măsură din urmă a dat resultate neaşteptate, căcî la termenul fixat, biroul societăţeî a 
primit patru elaborate, cu a cărora cercetare s'a ocupat o comisiune ad-hoc. 

In seara de i Februarie 1887, în fine d. profesor Grigore Tocilescu în numele comisiuneî, 
dete cetire plenuluî societăţeî rezultatele cercetărilor, într'un lung şi minuţios raport, asupra patru 
manuscrise , cuprinzînd dicţionarele geografice ale judeţelor Dorohoiu, Tecuciu, Dîmboviţa şi Tutova. 

Raportorul recunoscînd că de şi treî din patru lucrărî aii merite egale, totuşî în vedere că nu 
sunt de cît două premiurî, propune : 

A se acorda premiul I de 500 leî autoruluî Dicţionarului judeţuluî Tutova; a se acorda premiul 

II de 500 leî autoruluî dicţionaruluî judeţuluî Dîmboviţa; a se tipări cu spesele societăţeî elaboratul judeţuluî 
Dorohoiu, dîndu-se autoruluî acestui dicţioncir un număr de exemplare tipărite, care să reprezinte cel 
puţin jumătatea valoareî unuî premiu. 

Desigilîndu-se apoî plicurile cu numele .autorilor se proclamă ca premiaţi: I) d. Petru Condrea 
revisor şcolar, II) Dim. Condurăţeanu, directorul şcoleî primare No. 2 din Tîrgovişte ; III) Nicu-Filipescu- 
Dubăii din laşî. 

începutul odată făcut, societatea geografică s'a îndrumat pe o cale bună, mare şi frumoasă, maî 
cu seamă avînd sprijinul maî multor bărbaţi luminaţi şi însufleţiţi de patriotismul cel maî cald. 

D. Dimitrie Sturdza, actualul prim-ministru, într'o scrisoare ce o adresează societăţeî geografice, 
oferă suma de una mie leî pentru urmărirea lucrăreî Dicţionaruluî Geografic acordîndu-se premiî pentru 
cele maî bune lucrărî, privitoare la două sau treî judeţe, ce se vor maî prezenta în viitor la concurs. 

Tot în şedinţa de la 3 Februarie 1887, D-1 avocat Ion Fătu declară că şi d-sa donează societăţeî 
suma de leî cincî sute în aceleaşi condiţiunî şi pentru acelaş scop ca d-niî general Mânu şi Dimitrie 
Sturdza. 

Conformîndu-se dorinţei domnilor donatori, biroul societăţeî publică un nou concurs instituindu-se 
treî premiî de cîte 500 leî fie-care, pentru cel maî bun dicţionar geografic, topografic şi statistic pentru 
orî-care judeţ din Romînia afară de judeţele deja premiate. 

Condiţiunile de amănunt şi cuprindere rămîn aceleaşi, iar termenul pentru depunerea manuscriselor 
se fixează pană la i Decembrie 1887. 

In acelaş timp d. Const. Poroineanu, proprietar, institue un premiu de 500 leî, pentru cel maî 
bun dicţionar geografic — dacă se va prezenta la concurs — asupra judeţuluî Romanaţi. 

Concursul a prins; şi de astă dată biroul societăţeî a avut mulţumirea de a primi ii lucrări 
pentru 9 judeţe, prezentîndu-se pentru 2 judeţe cîte 2 manuscrise. 



XIV 

Comisiunea însărcinată cu cercetarea elaboratelor pentru premiile ^<Sturdza» şi «Const. Poroineanu», 
compusă din D-niî Dr. Barbu Constantinescu, Anghel Dimitrescu, N. Mihăilescu şi Gr. Tocilescu, a supus 
prin raportorul eî, d. Tocilescu, despre rezultatul lucrărilor sale. 

Cele 1 1 manuscrise prezentate cuprindeau dicţionarele judeţelor Argeş, Ialomiţa, Iaşi (2 manuscrise), 
Mehedinţi, Putna, Prahova (2 manuscrise). Roman, Romanaţi şi Tecuciu. 

Raportul comisiuneî examinatoare, într'un lung raport analitic, recomandă: 

Premiul I «Dimitrie Sturdza» a se acorda autorului dicţionarului judeţului Argeş, caie s'a silit a 
da societate! o lucrare cît maî complectă, maî nfetodică şi maî preţioasă asupra judeţului Argeş; 

Premiul II «Dimitrie Sturdza» pentru dicţionarul Iaşi, al cărui autor semnează: lassioniui ; 

Premiul III «Const. Poroineanu» se va împărţi în două: jumătate se va acorda autorului 
dicţionarului judeţului Roman plus i se va da şi 100 exemplare din opera sa tipărită; iar cea-l'altă 
jumătate cu dreptul la acelaş număr de exemplare, autorului dicţionarului jud. Romanaţi. 

Desigilîndu-se plicurile, s'a găsit în acela al jud. Argeş, numele d-luî George I. Lahovari, secretarul 
general al societăţeî. In acelaş plic se afla şi următoarea declaraţie a d-luî Lahovari. «Declar că, dacă 
lucrarea mea va fi premiată, renunţ la suma fixată ca premiu spre a se institui cu dînsa un nou premiu, 
în aceleaşi condiţiunî ca cele precedente. Bucureşti i Decembrie 1887». 

Prin urmare premiul I de 500 leî s'a acordat d-luî George I. Lahovari, pentru dicţionarul 
judeţului Argeş; premiul II de 500 leî d-luî Const. Chiriţă, revisor şcolar pentru dicţionarul judeţuluî 
Iaşi; premiul III de 250 leî d-luî Const. Locusteanu, actualmente profesor la gimnaziul din Caracal, pentru 
dicţionarul judeţuluî Romanaţi; şi premiul IV de 250 leî d-luî Petru Condrea, autorul dicţionaruluî jud. 
Roman. D. Condrea a maî fost premiat în anul precedent pentru dicţionarul judeţuluî Tutova. 

Pană acuma sunt deja şapte dicţionare premiate şi tipărite. însemnat progres, şi într'un timp atît 
de scurt. 

Pentru anul următor e instituit un nou premiu de 500 leî, premiul «George I. Lahovari» pentru 
cea maî bună prelucrare a unuî dicţionar geografic afară de cele 7 judeţe deja premi^ite. Aceleaşî condiţunî 
ca în trecut, termenul de prezentare i Decembrie 1888. 

In şedinţa adunăreî generale din Martie anul următor (1889) acekiş raportor d. Gr. Tocilescu, în 
numele comisiuneî examinatoare dă citire raportului său asupra celor două lucrări ce s'aCi prezentat 
la concursul din ăst an, dicţionarele judeţelor Brăila şi Vasluiii, conchizînd a se acorda premiul d-luî Const. 
Chiriţă, autorul dicţionaruluî Vasluiu. Cea-l-altă se respinge ca nesuficientă. Notăm că d. Chiriţă, în anul 
precedent a fost premiat pentru dicţ. judeţuluî Iaşi. 

Pentru anul 1889, d-nul Grigore Tocilescu oferă şi d-sa uii premiu de 500 leî pentru judeţul Vlaşca. 

In adunarea generală din a. 1890 în urma raportuluî d-luî Grigore Tocilescu se premiază d. 
inginer Antonescu-Remuş, pentru lucrarea sa asupra judeţuluî Vlaşca. Celelalte treî elaborate: Brăila, 
Mehedinţi şi Tutova se resping ca defectuoase. 

D. deputat Gr. Cozadini şi D. St. Hepites oferă în şedinţa 2-a a adunăreî generale din 1890 cîte 500 
leî pentru a se premia: dicţionarele judeţelor Neamţu şi Brăila. 

Afară de aceste două premiî, pentru anul următor, a maî rămas şi premiul «Ion Fetu» de 500 
leî; de asemenea şi d. general G. Mânu oferă un nou premiu de 500 leî pentru dicţionarul geografic al 
jud. Teleorman. 

Concursul din 1891 a atras 13 elaborate, din carî 3 pentru judeţul Brăila, cîte 2 pentru judeţele 
Neamţu şi Mehedinţi şi cîte unul pentru următoarele judeţe: Teleorman, Buzău, Fălciu, Gorj, Ilfov. 

S'a acordat: premiul I d-luî Profesor B. lorgulescu pentru dicţionarul judeţuluî Buzău; premiul II 
d-luî Pândele Georgescu, pentru judeţul Teleorman ; premiul III d-luî Const. I. Gheorghiu, profesor, pentru 
judeţul Neamţu; premiul IV (ex aequo) 500 leî, a se împărţi între d-niî: Iulian Delescu, Basil Dimitrescu 
şi N. T. Vîlcu, autorii dicţionarelor judeţuluî Brăila. 

De asemenea se aprobă tot în adunarea generală din Martie 1891, a se acorda cîte 200 leî ca 
recompensă d-lor: Constantin Chiriţă (Iaşi) pentru dicţionarul judeţuluî Fălciu; col. Vasiliu-Năsturel pentru 
judeţul Gorj; C. Alexandrescu, institutor, pentru judeţul Ilfov; N. D. Spineanu, pentru Mehedinţi. 

M. S. Regele ordonă ca din caseta proprie, să se tipărească în două miî exemplare dicţionarul 
judeţuluî Buzău, iar A. S. Regală Prinţul Ferdinand, institue un premiu de 1000 leî pentru judeţul 



XV 

Bacău. Ast-fel Societatea geografică merge cu paşi mari spre scopul ce urmăreşte. Pană acum sunt 
premiate şi tipărite 19 dicţionare de judeţ. 

Pentru 1892 societatea publică următoarele 6 concursuri: 

Premiul I «Principele Ferdinand» (looo leî) pentru dicţionarul judeţului amintit; 

Premiul «Mihail Balş» (500 leî) pentru dicţionarul judeţului Tecuciu ; 

Premiile «Dacia Romînia» â cîte 500 leî; 

Premiul «Clubul Regal» de 500 leî; 

Premiul «Maior Mareş» de 500 leî; 

Premiul «Solomon Halfon» de 500 leî. 

Sau prezentat 4 manuscrise pentru judeţul Bacău şi cîte unul pentru judeţele: Muscel, Covurluiu, 
Botoşani şi Prahova. Comisiunea examinatoare a găsit bune şi a premiat următoarele dicţionare: 

Judeţul Bacău, de d-na Hortensia Racoviţă; judeţul Muscel de d-nul C. Alexandrescu ; judeţul 
Covurluiu de d-nul Moise Pacu şi judeţul Botoşani de d-niî V. I. Nădejde şi I. Ţiţu. Cele-1-alte manuscrise 
Comisiunea le-a eliminat dela concurs ca incomplecte. 

M. S. Regele cu înalta-î solicititudine pentru societatea geografică, institue pentru anul 1893 două 
premiî de cîte looo leî pentru cea maî bună lucrare asupra judeţelor Putna şi Suceava; şi tot ast-fel face 
A. S. Regală Principele Ferdinand, pentru judeţul Dolj. 

Exemplele aceste frumoase venite de sus, găsesc imitatorî printre membriî eliteî noastre inte- 
lectuale, şi manifestărî de cald patriotism întîmpină Societatea geografică pretutindenî. D. Al. N. Lahovari, 
regretatul bărbat de stat, propune un premiu de 500 leî pentru cea maî bună lucrare asupra judeţului 
natal al familieî Lahovari: Vîlcea; d. Tocilescu maî dărueşte încă 500 leî pentru judeţul Constanţa, 
Eminenţa Sa Părintele Ghenadie, pe acea vreme Episcop de Argeş, looo leî pentru judeţul Olt; tot 
aşa reposatul Petru Stoicescu, un premiu de looo leî pentru judeţul Prahova. 

Pentru anul 1893, sunt publicate încă 5 alte premiî de cîte 500 leî pentru cele maî bune dic- 
ţionare geografice asupra judeţelor Constanţa, Ialomiţa, Tecuciu, Olt, Prahova, Putna, R.-Sărat şi Tulcea. 
Premiul «Mihail Balş» pentru judeţul Tecuciu, rămîne de asemenea pentru acest nou concurs, 
de oare-ce în anul trecut nu se prezintase nicî o lucrare. 

In total decî la sflrşitul anuluî 1891 sunt 21' judeţe cu dicţionare şi numaî pentru 12 ele lipsesc. 
In adunarea generală a societăţeî din 14 Martie 1893, obţin premiî d. Const. Alexandrescu, pentru 
judeţul Vîlcea (500 leî); d. Serafim lonescu, revizor şcolar, pentru judeţul Suceava (looo leî) şi d. I. 
Provianu, institutor din Călăraşî pentru judeţul Ialomiţa (500 leî). 

Un manuscris care s'a prezintat pentru judeţul Constanţa se respinge ca defectuos. La cele- 
l-alte premiî nu s'a prezintat nicî o lucrare, premiile se menţin pentru anul următor. 

Se înfiinţează pentru sesiunea din 1894, cînd Societatea publică următoarele concursurî : 

Premiul «Majestaţiî Sale Regeluî», pentru judeţul Putna. 

Premiul «Principele Ferdinand», pentru judeţul Dolj. 

Premiul «Episcopul Ghenadie de Argeş», pentru judeţul Olt. 

Premiul «Petru Stoicescu», pentru judeţul Prahova. 

Premiul «Clubul Regal şi Grig. Tocilescu» (împreunate 1000 leî), pentru judeţul Constanţa, 

In sesiunea aceleîaşî adunări, d. Menelas Ghermani, fost ministru, şi d. Ion C. Grădişteanu, deputat, 
oferă amîndoî un premiu de 1000 leî, pentru dicţionarul judeţuluî R.-Sărat. 

Ministerul Cultelor şi Instrucţiuneî Publice, oferă de asemenea 1000 leî, pentru dicţionarul 
geografic al judeţuluî Tulcea. 

Premiul «Mihail Balş» se menţine pe anul următor pentru dicţionarul judeţuluî Tecuciu. 

In adunarea generală din M^irtie 1894, d. Grig. Tocilescu, dînd seamă de lucrările intrate la concurs, 

propune : 

A se contopi cele două manuscrise prezintate pentru judeţul Dolj şi a se acorda premiul de 
1000 leî d-şoarelor Ana Cumbari şi Măria Manoil şi d-lor Mihail Canianu şi Aureliii Candrea; 

a se acorda premiul «Episcopul de Argeş» d-lor C. Alexandrescu şi G. Sfinţescu, pentru 

judeţul Olt; 

a se acorda premiul «Mihail Balş» de 1000 leî d-luî Th. Ciuntu, pentru judeţul Tecuciu; şi 



XVI 

a se acorda premiul «Ion C. Grădişteanu şi Menelas Ghermani» de looo leî, d-luî Gr. G. Dănescu, 
pentru judeţul R.-Sărat. 

Pentru anul 1895, nu rămîn de cit numai 4 din 32 judeţe la concurs şi anume: Prahova, Putna, 
Tulcea şi Constanţa. 

Biroul a primit 3 manuscrise pentru judeţul Prahova, 2 pentru Putna şi i pentru Constanţa. 

Comisiunea examinatoare prin glasul raportorului eî d. Grig. Tocilescu, propune: 

A se contopi cele 3 manuscrise prezintate pentru judeţul Prahova de d-şoara Paulina Bratescu^ 
d-niî C. Alexandrescu şi loan Moruzzi, acordînd în acelaş timp cîte un premiu de 500 leî fie-căruî concurent; 

a se acorda premiul M. S. Regelui d-luî Mihail Canianu şi Aureliu Candrea, autoriî dicţionaruluî 
judeţului Putna; iar pentru judeţul Tulcea şi Constanţa, singurele ce maî rămînea fără dicţionare, a se 
publica un nou concurs. 

In şedinţa din 2 Martie 1896, adunarea generala ascultă raportul comisiuneî asupra unicului 
elaborat, un voluminos manuscris asupra judeţuluî Tulcea şi d. Tocilescu, raportor, conchide a se premia 
d. Gr. G. Dănescu, autorul său. 

In acelaş timp pentru a termina şi cu dicţionarul Constanţa singurul judeţ ce a maî rămas, 
plenul societăţeî decide ca tot d. Dănescu să fie însărcinat a lucra pană la i Ianuarie 1897 dicţionarul 
judeţuluî Constanţa, acordîndu-i-se un premiu de 1000 leî pentru aceasta. 

In fine în anul trecut, 1897, la adunarea generală, d. Gr. Dănescu se achită conştiincios de sar- 
cina ce i s'a încredinţat, după cum se constată din raportul d-luî Tocilescu. 

lată-ne decî gajta cu dicţionarele geografice ale celor 32 de judeţe ale Romînieî. 

Opera pornită în 1886 e terminată după 12 anî de muncă stăruitoare şi neîntreruptă. 

Fie-care judeţ şi-a căpătat dicţionarul său; Societatea Geografică însă nu se opreşte aci. 



In şedinţa adunăriî generale din ^'ig Martie 1896, sa numit o comisiune compusă din d-niî 
George I. Lahovary, secretarul general al Societăţiî, general C. Brătianu de la Institutul geografic al ar- 
matei şi Gr. Tocilescu, profesor universitar, şi i s'a pus însărcinarea «să facă toate lucrările pregătitoare, 
«să stabilească norma cum are a se face contopirea diferitelor dicţionare parţiale, să fixeze abreviaţile 
«întrebuinţate, să hotărască materiile streine, care urmează a se elimina din dicţionare, în fine, să ia 
«toate măsurile pregătitoare pentru a face posibilă începerea tipăririi mareluî Dicţionar în anul viitor». 

Această comisiune se şi puse imediat pe lucru. Misiunea eî era însă foarte anevoioasă şi difi- 
cultăţile se iviră chiar de la început. 

Intr*adevăr materialul din care urma a se alcătui şi prelucra marele Dicţionar Geografic, era 
opera a 30 şi maî bine de autorî, şi se înţelege că fie-care din aceştî autorî avea limba sa, metoda sa, 
specialitatea sa, care difereau foarte mult de la unul la altul, cu atît maî mult cu cît din aceştî 31 de 
autorî, nicî jumătate nu erau specialiştî, profesori de geografie, iar c^î-l'alţî erau amatori ; ast-fel că fie- 
care dedea o maî mare importanţă uneî materiî asupra celor-1 alte ; aşa sunt dicţionare care abundează 
în detalii istorice şi arheologice, altele în date statistice ; altele au dat o mare importanţă părţiî strate- 
gice şi militare ; iar altele au reprodus legendele, basmele şi cîntările, care sunt legate maî de fie-care 
localitate în ţara noastră şi aşa înainte. 

Misiunea decî a comisîuniî era foarte gingaşă ; ce să scoţî ? Şi ce să păstrezî ? Căcî toate aii 
interesul lor special. Maî ales la noî, unde avem lipsă complectă de scrierî speciale, ca dicţionare isto- 
rice, arheologice, statistice etc, nu poate fi vorba de un dicţionar pur şi simplu geografic, care s'ar re- 
duce atuncî la o nomenclatură de nume geografice, cum este dicţionarul reposatuluî Frunzescu. La noî, 
o lucrare ca aceasta, care pentru prima oară se prezintă publiculuî sub această formă, trebuie să aibă 
un caracter enciclopedic, dacă ne putem exprima ast-fel. 

Istoria şi geografia nu se puteau deosebi, una se complectează prin cea-l'altă, şi ce sunt legen- 
dele de cît o istorie populară poetizată de geniul naţiunelor ; iar arheologia este istoria scrisă în pieatră, 
şi la noî pisaniile bisericilor, pomelnicile şi pietrele mormîntale, sunt paginî nestimate ale istorieî neamu- 
luî nostru : de aceea cu mare sfială am forfecat partea istorică şi arheologică a dicţionarelor judeţelor. 



XVII 

o altă dificultate şi prin urmare o lacună inevitabilă in lucrarea de faţă, este cestiunea împărţirii 
administrative a judeţelor. 

Lucrarea dicţionarelor geografice pe judeţe a durat vr'o zece, doî-spre-zece anî, şi în acest inter- 
val s'au succedat 4 legi care au modificat fie-care întinderea plăşilor şi plaiurilor ţării. Ast-fel înainte de 
1882 erau 164 plăşî şi plaiuri; la 1882 s'au redus plăşile în mod provizoriu; la 1887 s'a adoptat o 
altă împărţire, rămîind în toată ţara 119 plăşî şi plaiuri; la 1892, o altă lege înmulţeşte plăşile şi pla- 
iurile la 227 ; iar peste 4 anî, la 1896, se revine lâ împărţeala din 1887, adică la 119 plăşî şi plaiurî. In 
asemenea condiţiunî este imposibil a se face o exactă arătare de plăşî, căcî pană la terminarea tipăririî 
dicţionaruluî, în anul 1900, este posibilă, ba chiar probabilă, o nouă sub-împărţire a judeţelor în plăşî şi 
plaiurî ; de aceea am adoptat ca norme împărţeala ce era în vigoare în anul cînd s'au lucrat dicţionarul 
judeţelor. 

Iar în ceea ce priveşte gruparea satelor şi cătunelor în com. rur., schimbarea fiind şi maî fre- 
cuentă, am urmat aceiaş regulă ca şi pentru plăşî. Asemenea am păstrat denumirile de hectare, fălcî p 
pogoane, ast-fel cum le-am găsit în dicţionarele parţiale, căcî pe de oparte s'ar fi îngreunat foarte mult 
ucrarea noastră şi prin urmare s'ar fi întîrziat cu atît şi tipărirea Dicţionaruluî general, dacă am fi făcut 
conversiunea fălcilor şi pogoanelor în hectare ; de alt-fel pentru uzul practic este maî nemerit a se păs- 
tra măsurile vechî, cu care sunt încă obicînuite populaţiile rurale ; iar pentru lucrărî ştiinţifice, lesne se 
poate face conversiunea de către fie-care. Tot pentru aceste motive, am păstrat diferitele provincializme 
ce se întîlnesc în limbă, precum : iaz şi iezătură care la Moldova însemnează helepeU, lac mic^ iar iezâ- 
tură este ceea ce în Muntenia numim iaz sau canal derivat dintr'o gîrlă ; hîrtop, pâlimar, ciardac, pri- 
vai şi altele, care sunt înţelese astăzî de toţî Romîniî. In privinţa datelor statistice, ne facem toate re- 
zervele, şi este lesne de înţeles pentru ce. 

însemnătatea statisticiî nu este încă pricepută la noî, căcî alt-fel nu putem înţelege fiuctuaţiele 
la care este supusă această instituţie, atît de trebuincioasă. 

De aceea vedem că într'o zi serviciul se desfiinţează, şi în alta se reînfiinţează ; sau se trece de 
la un minister la altul, fără să fie vre-o raţiune plauzibilă pentru aceste perpetue mutaţiunî şi schimbărî, 
ast-fel că, din nenorocire, un serviciu statistic, ast-fel cum este înţeles în ţările occidentale, maî că nu 
există la tioî ; şi datele statistice, ce bine rău să strîng, pe apucate, de către vre-un şef de serviciu 
maî zelos, nu pot fi serioase. Noî am căutat pe cît s'a putut a ne apropia de adevăr, dar este foarte 
cu greu. Ast-fel datele statistice culese de serviciul mareluî stat major diferă în proporţiunî colosale de 
cele culese şi publicate de Ministerul de Interne sau de Agricultură, sub care se află Direcţia statistică. 

In ceea ce priveşte ortografia numelor geografice, am menţinut sistemul fonetic, admis şi de 
Academie. La ceea ce am ţinut maî mult, a fost a avea o ortografie uniformă, în tot cursul Dicţionaruluî 
şi a nu schimba de la o fasciculă la alta, ortografia numirilor geografice. 

Pentru Dobrogea am aplicat bine înţeles aceeaşi metodă, de şi poate une-orî ar fi trebuit să 
scrim alt-fel. Să sperăm că o dată cu apariţia Mareluî Dicţionar geografic se va introduce atît în cărţile 
didactice cît şi în actele oficiale, o ortografie simplă, raţională şi uniformă şi că nu ne vom maî întîlni 
cu Tîrgul- Vestei, cu Câmpul-Lung, cu Romnicu- Valciî, cu Batus-han, BudeU etc. 

Că nu se vor descoperi în această lucrare erori, omisiuni şi chiar date ei^onate, nu putem lua 
asupra noastră ; dar cititorul să fie indulgent şi să se gîndească la toate greutăţile ce o asemenea com- 
pulsare şi compilare prezintă, şi la imensul material ce a trebuit să studiam. 

De alt-fel orî cine a avut ocaziune a consulta maî des marele enciclopedii streine, bună oară pe 
Larousse, la Grande Encyclopedie, Brockhaus sau Meyer's Conversations-Lexicon, geografia universală a 
luî Elysee Reclus etc. s'a putut lesne convinge că sunt multe greşelî, cîte-odată imposibile de evitat. 

înainte de a încheia această prefaţă, Comisiunea ţine a aduce . meritate mulţumiri la toţî acel 
domnî şi doamne, carî ne-au venit în ajutor în lucrarea noastră, trimiţîndu-ne notiţe asupra unor greşelî, 
lacune, sau date eronate din dicţionarele parţiale, cît şi Domnilor Scarlat Cocorescu şi Mih. Canianu, carî 
cu mult zel şi inteligenţă ne-au ajutat la alcătuirea şi prelucrarea materialuluî «Mareluî Dicţionar geo- 
grafic» şi fac cu mare scrupulozitate corecturile tipografice. 



hJ^tm. ÂiHr«l9 Dicţionar Geoptixjlîi 



m 



XVIII 

Şi acum după aproape un sfert de veac de muncă rodnică, cînd în parte s'a realizat unul (jiin 
idealurile Societăţeî geografice, nu putem de cît să încheiam cu cuvintele statornicului raportor al co- 
misiuneî dicţionarelor geografice: 

«Nic^ odată ca astâ-zî exist eyiţa politică a Romîniei, 71' a fost mal bine asigurată ; dar Î7i ace la^î 
^timp nici odată nu s'a cerut de la forţele eî propriî mai mult; de aceea nu este scop mat nobil, ce 
<fi Societatea geografică poate acum să urmărească, de cît acela de a ne da bilayiţul exact al ţării, de a 
<s^a7'ăta mijloacele sale de tot felul, de a spune patriei noastre ceea-ce este, ca să poată dînsa înţelege 
<^fi mai bine ceea-ce poate, y* 



DICŢIONARELE GEOGRAFICE PARŢIALE PE JUDEŢE 

OAEÎ AU SEEVIT LA ALCĂTUIREA 

„MARELUI DICŢIONAR GEOGRAFIC AL ROMÎIVIEI 



1. Argeş de d. George loan Lahovari. 

2. Bacău de d-na Hortensia Racoviţă. 

3. Botoşani de d-nii V. C. Nădejde şi I. Ţiţu. 

4. Brăila de d-nii I. Delescu, B. Demetrescu- 

Oprea şi N. Vîlcu. 

5. Buzău de d. B. lorgulescu. 

6. Constanţa de d. Gr. G. Dănescu. 

7. Covurluiu de d. Moise Pacu. 

8. Dîmboviţa de d. Dim. Condurăţianu. 

9. Dolj de d-rele Ana Cumbary şi Măria 

Manoil şi d-nii Mihail Canianu şi Aureliu 
Candrea. 

10. Dorohoiu de d. N. Filipescu-Dubău. 

11. Fălciu de d. C. Chiriţă. 

12. Gorj de d. Ool. Vasiliu- Năsturel. 

13. Ialomiţa de d. D. Provian. 

14. Iaşi de d. C. Chiriţă. 

15. Ilfov de d. C. Alessandrescu. 

16. Mehedinţi de d. N. D, Spineanu. 



17. Muscel de d. O. Alessandiodcu. 

18. Neamţu de d. O. D. Ghiorghiu. 

19. Olt de d-nii O. Alessandrescu şi G. Sfin- 
ţescu. 

20. Prahova de d-ra Paulina Brătescu şi d-nii 
C. Alessandrescu şi I. Moruzzi. 

21. Putna de d-nii Mihail Canianu şi Aureliu 
Candrea. 

22. R.-Sărat de d. Gr. G. Dănescu 

23. Roman de d. P. Condrea. 

24. Romanaţi de d. C. Locusteanu. 

25. Suceava de d. Serafim lonescu. 

26. Tecuciu de d. Th. N. Ciuniu. 

27. Teleorman de d. P. Georgescu. 

28. Tulcea de d. Gr. G. Dănescu. 

29. Tutova de d. P. Condrea. 

30. Vasluiu de d. C. Chiriţă. 

31. Vîlcea de d. C. Alessandrescu. 

32. Vlaşca de d. Antonescu-Remuş . 



AUTORII DICŢIONARELOR GEOGRAFICE PARŢIALE PE JUDEIE : 



Alessandrescu C: Ilfov, Muscel, Olt, Prahova 

şi Vîlcea. 
Brătescu Paulina: Prahova. 
Candrea Aureliu: Dolj şi Putna. 
Canianu Mihail: Dolj şi Putna. 
Chiriţă Constantin : Fălciu, Iaşi şi Vasluiu. 
Ciuntu Th. N.: Tecuciu. 
Condrea P. : Roman şi Tutova. 
Condurăţianu Dim.: Dîmboviţa. 
Cumbary Ana : Dolj. 
Dănescu Qr. Q. : Constanţa, Rîmnicu-Sărat şi 

Tulcea. 
Delescu Iulian : Brăila. 
Demetrescu-Oprea B. : Brăila. 
Filipescu-Dubău N.: Dorohoiu. 
Georgescu P. : Teleorman. 
Ghiorghiu C. D.: Neamţu. 



lonescu Serafim D. :• Suceava. 
lorgulescu B.: Bumu 
Lahovari George loan: Argeş. 
Locusteanu Const. : Romanaţl 
Manoil Măria: Dolj. 
Moruzzi L: Prahova. 
Nădejde V. C. : Botoşani 
Năsturel-Vasiliu, Col. : Gorj. 
Pacu Moise: Covurluiu, 
Provianu D.: Ialomiţa. 
Racoviţă Hortensia : Bacău. 
Remuş Antonescu : Vlaşca. 
Sfinţescu G.: Olt. 
Spineanu N. D. : Mehedinţi. 
Ţiţu I. : Botoşani. 
Vîlcu N. : Brăila. 



PREMIILE OFERITE PENTRU DICţlONÂRELE dEOâRAFICE 



Majestatea Sa Regele Carol I 
A, S, R, Principele Ferdinand 
L P. S. S, Mitropolitul Ghenadie 

General G. Mânu 

Grigore G. Tocilescu 

Dimitrie A, Sturdza 

Petre Stoicescu 

Ministerul Instrucţiuneî publice - 

Clubul Regal 

Mihail Balf 

Grigore Cozadini 

Societatea tDacia-Romînia^ ... 

loan Fătu 

Menelas Ghermani 

loan C, Grădifteanu 

Solomon Halfon 

Ştefan Hepites 

George Ion Lahovari 

Alexandru N. Lahovari 

Maior Măreţ 

Constantin Poroineanu 



Lei 2000 

2000 

looo 

1500 

1000 

1000 

1000 

1000 

1000 

1000 

500 

500 

500 

500 

500 

500 

500 

500 

500 

500 

500 



Total 



iSyOOo leî 



M, S. Regele a bine voit încă a tipări cu spesele Sale, dicţionarele ju- 
deţelor Buzău ţi Suceava, iar A, S. Principele Moştenitor a plătit imprimarea 
Dicţionarelor judeţelor Bacău ţi Dolj. 



^1^/ 



k 



IZVOARE. 

CAEt AU POST CONSULTATE DE AUTORII DIFERITELOR DICŢIONARE DE JUDEŢE: 



Alessandrescu C. Geografia jud. Muscel. 

— Geografia jud. Vîlcea. 

— Geografia jud. Ilfov 

Alexandrini N. A. Studiu statistic asupra agri- 
cuUurei jud. Iaşi, 1884. 

— Studiu statistic asupra populaţiei jud. Iaşi, 1886. 
Analele Academiei Romîne. 

Antinescu Zaharia, Pharul. 
Antonescu-Remuş, Podul peste Dunăre şi iior- 

tul Constanţa. 
Apostolescu Dr. Izvoarele minerale sidfurose de 

la Strunga. 
Apostolide Dr. D. Apele minerale de la Coda 

(Neamţu). 
Archiva ştiinţifică şi literară, din Iaşi. 
Aricescu C. D. Istoria Revoluţiei de la 1821. 

— Istoria Cîmpulunguluî. 

Asachi Gh. Nuvele istorice a Romîniei, Iaşi, 18G7. 
Ancrescu Al. Teatru de operaţiuni austro-române. 
Aurelian P. S. Ţara noastră. 
Babeş I. Q. Din plaiul Peleş. 
Bălcescu Nic. Magaziei istoric. 

— Istoria Iul Mihaiu-Viteaztd. 
Bengesco Qeorges, Alexandre le Bon. 
Bianu Dr. Higiena oraşului Bucureşti. 
Bilciurescu C. Mănăstirile şi Bisericile din Ro- 

mînia. 

Boldescu. Memoriul şi notiţe istorice despre şco- 
lile din Vlaşca» 

Boleac Cesar, Mănăstirile închinate. 

— Topographie de la Roumanie, 1852. 

— Studii archeologice asupra Romanaţului « Cronica 
Vadastrei». 

Brezoianu Th. Geografia Romînieî. 
Brezoianu loan, Vechile instituţiuni ale Romînieî. 

6^012. AfareU Dicţionar Qeogr^c. 



Brezoianu loan, Mănăstirile închinate. 
Buletinul Minist. Agricult. Comerc. şi Industriei 
Buletinul Minist. Instrucţiei Publice. 
Buletinul Societăţii Geografice Romîne. 
Buletinul Societăţii de medici şi naturalişti. 
Calenderu Dr. N. Raport de inspecţie, 1888. 
Calimah-Papadopol. Notiţă istorică asupra o- 
rasului Botoşani. 

— Dunărea în literatură şi în tradiţiune, 1886. 

, — Monografia asupra Iul Ştefan Gheorghiţă Voe^;od. 

— Scrisori despre Tecuciu. 
Convorbiri literare. 

Cantacuzen Elisei^ Notiţe statistice despre mo- 
şiile din Moldova, («Buciumul» voi. I şi II). 
Cantemir Prinţul, Descrierea Moldovei. 
Cantemir Dr. Băile de la Bălţăteştl. 
Carmen Sylva, Poveştile Peleşuluh 
Cazaban, inginer, Harta jud. Iaşi. 
Chiru Constantin, Canalizarea rîurilor. 
Cobllcescu Gr. Cursul de Geografie al Romînieî. 

— Diverse chestiuni geologice. 

Codrescu Th. Uricarul, colecţiune de documente. 

— «Buciumul român», 

— Notiţe statistice asupra moşiilor din Moldova. 
Cogîlniceanu Mih. Letopiseţile Moldovei. 
Comâneanu, Istoria Ţeril. 

Cordea C. V. Conferinţe asupra pescuitului. 
Crapelian Ing. Harta jud. Prahova. 
Creangă. Harta jud. Iaşi, 
Crivăţ N. Geografia jud. TecucM. 
Dianu Floru. Note asupra instalaţiunddr de la 
Slănic. 

— Salinele romîne. 

Drăghicescu, Major. De la Orşova la Mărea Nea- 
gră şi castele Mării de la Vama la Oetatea-Alha, 



IV 



-'..■"'■^\ \.-':'%',. '^:4^isM% 



XXVI 



Drăghici Manolache, Istoria Moldovei, 1857. 
Encyclopfedie (Grande), ^dit. Ladmiranlt. 
Erbiceanu C. Istoria Mitropoliei Moldovei. 
Fătu Anastasie, Descrierea şi întrebuinţarea apel 

comune §i apelor minerale din Bomînia. 
Figuier Louis. La terre et Ies mers, 1864. 
Ficşinescu I. V. Geografia jud. Bacău. 
Filip, căp. N. Geografia militară asupra Olteniei, 
Fotino Dionisie, Istoria Daciei. 
Frunzescu Dim. Dicţionarul Uomîniei. (Dicţ. 

geografic şi statistic). 
Gegd P. A. Călătoria acestui misionar ungur 

în Moldova la 1836. 
Ghtca loan. Convorbiri economice, 1880. 
Gorjan Colonel, Geografia jud. Ilfov şi Prahova. 
Grozăvescu, Harta jud, Romanaţl (topografică), 

1886. 
Guriţă, căpitan A. Masivul Bucegilor. 
Hasdeu B. P. Istoria critică a Bommie). 

— Columna Iul Traian. 

— Archiva istorică a Romîniei, 

— Istoria toleranţei religioase în Bomînia. 

— Cuvinte din bâtrîni. 
Hue-Fernande^ Le petrole. 
Hurmuzache Eud. Colecţiune de documente is- 
torice, 

lanescU) .col. George M. Geografia militară a 

Romîniei, 
lenescu C. Geografia jud. Prahova. 
Ilarian P. Tezaurul de monumente istorice. 
lonnescu G. I. (Gion), Romînia în secolul XVII: 

schiţe geografice. 

— Călătoriile Iul Carol XII. 

lonescu Ion, (de la Brad), Descripţia jud, Dorohoiu 
şi Mehedinţi. 

lonescu-Cheianu, Geografia jud. Vîlcea 

lonescu, căpitan N. Geografia Olteniei. 

Lahovari George I. Material pentru un dic- 
ţionar geografic 1886, 1887. 

— Oltul (conferinţă). 

— Dicţionarul jud. Argeş, 18^7. 

— Regatul Romîniei, statistică comparativă, Bu 
cureştî, J881. 

— Hîrtii vechi, publicate în «Convorbiri literare» 
anii 1886—1894. 

— Geneza oştirel romîneştî, Bucureşti, 1893. 
Langeron, Conte de, Memoires. 
Larousse P., Dictionnaire Universel. 
Laurian A. Treb. Magazin istoric. 

— Istoria Romînilor. 
Lesviodax, Istoria bisericească. 
Licherdopol I, P. Bucureştii. 



Mînciulescu A. (inginer), Harta jud. Covurluiîi, 
Galaţi, 1886. 

Marini V. Disertaţiunea istoriei critice. 

Marţian, Analele statistice, smii 1861, 1862 şi 1863. 

Melchisedec Episc, Cronica Huşilor şi a Epis- 
copiei. 

— Notiţe archeologice asupra mănăstirilor din Ro- 
mînia. 

— Papismul şi starea actuală a bisericel ortodoxe, 

— Notiţe istorice asupra mănăstirilor, 

— Lipovenismul. 

— Cronica Romanului şi a Episcopiei. 
Mihăilescu N. Geografia jud. Ilfov, 
Mihăilescu St. C Statistica învăţămîntului im- 

blic şi primar. 

Mihalcea I, C. Statistica învăţămîntului rural 
din jud. Ilfov. 

Mumuianu, Geografia jud. Ilfov. 

Musceleanu Preotul Gr. Monumente şi inscrip- 
ţiuni istorice din Rommia de peste Milcov, Bu- 
cureşti, 1863. 

Nicolau Lazăr. Ik.ofYpa'fYj tyjc BXa/la^;, 1879. 

Nădejde V. C. Geografia jud. Botoşani. 

— Harta jud. Botoşani. 

Notice sur la Roumanie, publicată de comisiunea 
română la expoziţia universală din Paiis, la 
1867. 

Ob6d6nare, La Roumaine economique. 

Odobescu A I. ^'soSo xcv£7s{>l%6?. 

— Scrieri literare şi ştiinţifice. 

— Antichităţile jud. Romanaţl, din Analele Acade- 
miei, 1886. 

Pallade G. Statistica învăţămîntului primar ur- 
ban şi rural. 

Pallade V. Statistica învăţămîntului public. 

Parteni, Harta Romîniei. 

Paul de Aleppo, archidiaconul. Călătoria făcută 
în Moldova de patriarchul Măcar ie din Antio- 
hiaj descrisă în limba arabă. 

Petrescu D. Geografia jud. Muscel 

Petrescu D. I, Buchetul. 

Poni P. Apa minerală de la Mănăstirea Neamţu. 

— Analizarea apelor de la Piatra, de la Tazlău şi 
de la Oglinzi. 

Popescu-Zorileanu Dr. Apele minerale din jud, 

Vîlcea. 
Predescu Dr. St. Apele minerale de la Cozla. 
Pumnul Arune, Leptuariu Rominesc, (t. I. II. 

III. IV). 
Radian S. P, Studiu agricol asupra jud, Bamu, 
Şaabner-Tuduri, Dr. Al. Studiu asupra apelor 

minerale din jud. Neamţu. 



XXVII 



Săghinescu V., institutor, Geografia şt harta 
jud. Fălciu. 

Şincai^ Cronica Romînilor. 

Sinod Sf. raport pentru fixarea parohiilor urbane 
şi rurale din Regatul liomînieij votat în şe- 
dinţele de la 8 şi 9 Decembre 1888, Bu- 
cureşti. 

Sion G. Istoria politică şi geografică a ţării, 

Şoimescu I. N. Istoria Bomînilor din amîndouă 
Daciile. 

— Istoria Romînă. 

Soutzo, Prince N. Notions statistiques sur la 

Moldavie (lassy, 1849). 
Stefănescu Gr. Geologia. 
Sturdza D. A. Exploraţiunl arheologice in Bo- 

mânaţi. 
Sulzer, Geschichte des transalpinischen Dacien 

1796. 
Tocilescu Gr. G. Istoria Bomînilor. 

— Dacia înainte de Boman). 

— Brazda hă Novac, conferinţă ţinută la Societatea 
geografică. 

— Baporturl asupra cîtor-va mănăstiri, schituri şi 
biserici din ţară. 

— Bevista pentru istorie, archeologie şi filologie. ^ 

— Cursul de istorie şi epigrafie la facultatea de 
litere şi filosofie, (Bucureşti). 

Urechie V. A. Operile lui Miron Costin. 

— Istoria Bomînilor. 

— Istoria şcoalelor. 

— Studiu istoric asupra Bomanaţului şi bisericilor 
din acest judeţ. 

Văcărescu T. C. Luptele Bomînilor în resbelul 

din 1877-78. 
Varlam Late ş, Arh., Schitul Durau şi Muntele 

Ceahlău. 
Xenopol A. D. Istoria Bomînilor, în 6 volume. 

Diverse : 

Anaforaua din 1794 asupra întinderei tîrguluî şi 
moşiei Botoşani^ ce se află în original în arhiva 
primăriei de Botoşani. 

Calendarul pentru Bomîni, 1853. 

Condica Episcopiei Buzău. 

Condica mănăstirel Banu şi a altor mănăstiri. 

Corpus inscriptionum latinarum. 

Curiend financiar, 1889. 

Datele staţiunilor meteorologice Comîndăreştl şi 
Hîrlău. 

Dicţionnaire general de biographie et d^histoire, Pa- 
ris, 1866. 



Diferite cronici străine. 

Expunerea situaţiuneî jud. Vlaşca, pe 1888, 

Geografia descriptivă a jud. Gorj, de maî mult! 
învăţători. 

Geografia ţării ^ de Genilie, 1838. 

Geografiile D-lor Gorjan, Mihăescu, Niţulescu, Ale- 
xandrescu şi D-rei Dîmbeanu. 

Hrisoave şi acte de proprietate văzute pe la moşneni. 

încercări critice asupra învăţămîntuluî, 1887. 

Indicator al corn. urb. şi rur. din regatul Bomîniel. 

Ispisoace vechi de pe la proprietari. 

Legea pentru organizarea autorităţilor adminis- 
trative. ' 

Monitorul Oficial pe 10 ani în urmă. 

Becensimîntele anilor 1885 — 1890. 

Becensimîntul copiilor în Vrăată de şcoală din jud. 
Prahova ; lucrare specială de D. Fr^d^ric 
Dam^. 

Tabelele de rechiziţii. 

Tabelele indicînd distanţele kilometrice de la o 
comună la alta înăuntrul fie-cărui jud. al ţării. 

Trompeta Carpaţilor, 1671. 

Hărţi: 

Harta drumurilor, (dresată de serviciul tecnic 

al jud. Bacău). 
Harta generală a Dunărei de la Brăila la Su- 

lina, lucrată de comisia Dunăreană la 1887. 
Harta geologică a ţării, ce se publică acum. (Foile 

relative la Eomanaţî). 
Harta instrucţiei publice, publicată de Ministerul 

de Instrucţie, 1887. 
Harta Moldovei, lucrată de statul-major. 
Harta Bomînieî, de Filipescu-Dubău. 
Hărţile Statulul-major Austriac. 
Harta Ţării'Bomîneşti, lucrată de Statul-major ru- 
sesc, la 183S. 
Harta vamală, lucrată de D. Gr. P. Olănescu, 

directorul vămilor din Ministerul de Finance, 

1889. 
Harta viticolă şi filoxerică, lucrată de serv. fi- 

loxeric din Ministerul de Domenii, la 1888. 

Informaţiunî de la autorităţi: 

Arhiva protopopiet din Muscel. 
Arhiva Bevizoratuluî, Dîmboviţa-Muscel. 
Budgetul casei comunale al urbei Giurgiu, 1883. 
Budgetul Eforiei Spitalelor civile, pe ultimii ani. 
Budgetele şi expunerea situaţiuneî oraşului Caracal 
Budgetul veniturilor şi cheltuelilor jud. Vlaşca, 1888. 



JfXVflI 



CrediM agricol din Giurgiu^ lista împrumutaţilor 
din J94pţ pe 1388. 

JXireiCţia regiei tutunurilor: lista pe comune de 
numărul cultivatorilor şi producţia pe întregul 
judeţ, pe 1888. 

If^orma{imî diverse de la Prefectură, de la Ca- 
sierie, comitetul pennanent, revizorat şcolar, 
regiment, tribuna^, protopopie, credit agricol, 
primărie. 

Ministerul cultetor şi instrucţiunei publice : lista de 
elevi ce aii urmat în fiecare şcoală rurală în 
c^r8ul anului 1888 şi cîţi trebue după lege 
să urmeze cu arătare de felul şcoaleî şi sta- 
rea eî. 

Ministerul de Domenii, serv. silvic : lista pădu- 
rilor Statului din fie-care comună din acest 
judeţ (Vlaşca). 

Pădurile particulare supuse regimului silvic. 

Ministerul de interne : Indicatorul cel mal nou de 
comune, contribuabili şi budgete din toate judeţele 
Regatului BomînieL 

Mişcarea populaţiunil ţării pe anul 1880. 

Osebite cercetări locale şi culese prin D-nii învă- 
ţători. 

Protopopia din Vlaşca : lista mişcării populaţiei 
pentru fie-care biserică din fiecare comună, pe 
anul 1888. 

Regimentul al V-lea de dorobanţi din Giurgiu, lista 
comunelor cu numărul soldaţilor din fiecare 
comună. 

Serviciul floxeric din Ministerul Domeniilor: lista 
de suprafaţa viilor ce există în fie -care comună. 

Veniturile şi cheltuelile, luate după budgetele co- 
munelor. 

Raporturi : 

Raportul Comisiuniî Sf. Sinod 3889. 

Raport general asupra pelagrei 1888 (Vlaşca). 

Raport general asupra stării serv. sanitar 1878. 

Raporturi economice ale legaţiunilor şi consula- 
telor, 1888. 

Raporturi trimise de autorităţile districtelor di- 
feritelor departamente : relative la populaţi- 
une, la serviciul sanitar, la armată, la culte şi 



instrucţiune, la economia rurală a poniunelor, 
la producţiune, la justiţie, la drumuri, la dis- 
tanţele kilometrice dintre comune şi la budgete. 

Reviste : 

Albina Eomînească, (1844). 

Asachi. 

Biserica ortodoxă. 

Buciumul Pietrei. 

Buciumul romîn. 

Contimpuranul. 

Convorbiri Literare. 

Curierul romîn, pe anii 183G— 184§. 

Foaia Romînismul. 

Foaia ştiinţifică literară. 

Vestitorul. 

Zimbrul, (1855). 

Statistice: 

Statistica Prefecturei Buzău. 

Statistica bisericească «Biserica ortodoxă Ilo- 
mînă». 

Statistica judiciară a Eomîniei pe 1885 — 1888. 

Statisticele oficiale agricole de la 1859—1893. 

Statisticele oficiale, publicate de la 1859—1892. 

Statistica populaţiunii şi vitelor date de către 
Comitetele permanente. 

Statistica recrutării contingentului 1888. 

Statisticele şcoalelor pe diferiţi ani. 

Statistica şcoalelor rurale şi urbane pe 1885 — 86. 

Statistica şcoalelor şi populaţiunii şcolare din can- 
celaria revizoratuluî pe 1890. 

Tablouri : 

Tablou general al comerciului Romînieî pe 1887. 

Tablourile economice de la Camera de Comerţ 
din Botoşani. 

Tablou de moşiile şî ecaretele domeniale, 1888. 

Tablou de moşiile statului pendinte de Ministe- 
rul de Domenii. 



PRESCURTĂRI 



ji^cl judeţ 

pi plcisă sau plaiii 

corn. saii c comună 

corn. rur comună rurală 

com. urb comună urbană 

căt cătun 

s sat 

dr dreapta 

st. stînga 

E Est 

V Vest 

N Nord 

S Sud 

d. j de jos 

d, s de sus 

d. mj de mijloc 

supraf suprafaţa 

kil kilometri 



hect Iiectare 

păd • • • pădure 

pîr pîrîti 

alt altitudine 

bis biserică 

sf sfîntul 

c. f cale ferată 

budg budget 

ven venituri 

chelt . cheltuelî 

fam familii 

loc locuitori 

sufl. suflete 

contrib contribuabili 

1. b lei, bani 

V. a. n vezi acest nume 

V. a. c vezi acest cuvint 



MARELE DICŢIONAR GEOGRAFIC 

AL ROMÎNIEI 



A 



Aaron-Vodă, mănăstire, ]\iă. Iaşi, 
(vezi Aroneanu, s.), 

Aaron-Vodă, sat, jud. Iaşi, (vezî 
Aroneanu, s.). 

Abager, pirîu, jud. Tecuciu, iz- 
voreşte din rîpa cu acelaş nume, 
curge prin centrul c. r. Valea- 
Rea şi se varsă în partea dreaptă 
a rîuluî Berheciu, în raionul a- 
cesteî comune. 

Abager, lipă, situată în mijlocul 
pădureî numită «Codri-Vladnicu- 
luî», proprietatea d-luî Constan- 
tinidi, în satul Vladnic, c. r. 
Valea-Rea, jud. Tecuciu. 

Abagiu, pisc, c. r. Văleni, pi. 
Podgoria, jud. Muscel. 

Abazoaia,/^<//^^<f, la i kil. E. de 
s. Măldăreşti, pendinte de c. r. 
Neguieşti, jud. Tecuciu. 

Abazu, vale, în c. r. Băneasa, căt. 
Şipotele, jud. Teleorman, începe 
de la cişmelele căt. Şipotele, 
unde este gura eî, şi se întinde 
pană în dreptul comunelor Bog- 
dana şi Pîrlita, unde este coada eî. 



Abdulah, sat, jud. Constanţa, 
pi. Mangalia, cătunul comuneî 
Osman-Faca ; este aşezat în par- 
tea septentrională a plăşeî şi 
cea meridională a comun eî, la 
S kil. spre S.-E. de cătunul de 
reşedinţă, Osman-Faca, pe am- 
bele malurî ale văeî Abdulah- 
Deresi, închis şi dominat la V. 
de dealul Osmancea, iar la ră- 
sărit de dealul Cuan-Deresi-Bair. 
Are o populaţiune de 75 fam. 
cu 314 suflete, a căror ocupa- 
ţiune este agricultura şi creş- 
terea vitelor. 

Abdulah-Dere,z/^/^, înjud. Con- 
stanţa, pi. Constanţa, c. r. Ha- 
sancea, căt. Mametcea; se des- 
chide din dealul Musurat, mer- 
ge spre N.-V., pe lîngă dealul 
Cuan-Deresi-Bair, şi pe lîngă mo- 
vila Suci-Iuk-Berihi ; e tăiată de 
calea comunală Abdulah-Hagi- 
diiliik ; se deschide în valea 
Cuan-Dere. 

Abduţ#ih-Deresi, vale, în jud. 
Constanţa, plăşile Constanţa şi 
Mangalia, pe teritoriul comu- 
nelor rurale Hasancea, Osman- 
Faca şi Musurat şi anume pe 



acela al cătunelor lor Mametcea, 
Abdulah şi Musurat ; se întinde 
din satul Mametcea şi pană în 
S. satuluî Abdulah, trecînd prin 
satele Mametcea şi Abdulah pe 
la E. satuluî Osman-Faca şi prin- 
tre dealurile Cuan-Deresi-Bair, 
Mametcea şi Tekirghiol, trecînd 
pe lîngă satul Abdulah cu 2 
kil. maî spre răsărit. Este tăiată 
de drumurile comunale Abdulah- 
Mametcea, Hasi-Duluk- Abdulah 
şi Hasi-Duliik-Musurat; este do- 
minată de vîrfurile Echitepe şi 
luci-Iuk-Berichi. 

Aburaman-Ahmet-Ciflic, mo- 

ţie sau fermă. Vezî Ahmet-Ab- 
duraman. 

Abradu, ruinele uneî vechî ce- 
tăţuî, situate lîngă satul Brăteşti, 
pi. Jiul-d.-s., jud. Dolj. 

Acairac-Bair, deal, pi. Baba- 
dag, jud. Tulcea, pe teritoriul 
comuneî urbane Babadag ; brăz- 
dează partea de răsărit a plăşeî 
şi cea de miază-zi a comuneî; 
are o direcţiune de la N.-V. spre 
S.-E.; din el îşî ia naştere pî- 
rîul Gealtai-Dere, afluent al pî- 



51,0Jt2. Marele Dicţionar Geografic. 



ACALEA 



AC-BALCIC-UBA 



rîuluî Slava; este acoperit în 
mare parte cu păduri carî apar- 
ţin comuneî Ciamurli-d.-j. ; pe 
la poalele sale apusane trece 
şoseaua naţională Tulcea-Baba- 
dag- Constanţa, şi pe muchie 
merge drumul comunal Baba- 
dag-Ciamurli-d.j.; poalele sale 
sunt acoperite de fineţe şi iz- 
lazuri. 

Acalea, sau A calic, AcaliciU, os- 
trov^ în Dunăre, situat în dreptul 
comunei Desa, pi. Cîmpuluî, jud. 
Dolj. Are pădure în întindere de 
65 hect., proprietatea Statului. 

Acar-Cula, pîrîu^ pi. Isaccea, 
pe teritoriul comuneî Balabancea 
şi pe al cătunului Hancearca, jud. 
Tulcea. El izvoreşte din poalele 
orientale ale dealului Amzalîi, se 
îndreaptă spre S., avînd o di- 
recţiune de la N.-V. spre S.-E., 
curgînd printre dealurile Han- 
cearca şi Amzalîi, şi brăzdînd 
partea despre miază-zi a plăşeî şi 
cea apusană a comuneî; curge 
prin păduri, eşind la luminiş nu- 
mai aproape de vărsarea sa 
în pîrîul Taiţa, (după un curs 
de 4 kil.), la vre-o 800 metri 
maî sus de comuna Balabancea; 
malurile sale sunt puţin înalte, 
dar pe alocurea pietroase şi 
stîncoase. 

Acargea, saty jud. Constanţa, 
pi. Mangalia, cătunul comuneî 
Kiragi ; este aşezat în partea me- 
ridională a plăşeî şi cea centrală 
a comuneî, la 3 kil. (în linie 
dreaptă), sau 6 kil. (pe drum) 
la S. de cătunul de reşedinţă 
Kiragi. Este situat în fundul 
văeî Acargea (sau Kiragi), în- 
chis la apus de dealurile Acargea 
cu vîrful Acargea I, (107 m.) 
şi Mezarlîc-Bair cu vîrful Valali 
(102 m.), iar la răsărit de dea- 
lurile Kiragi cu vîrful Ulala (103 
m.) şi Acargea cu vîrful Acargea 



II (103 m.). Suprafaţa sa este de 
60 hect. din carî 2 hect. ocu- 
pate de vatra satuluî cu 2 case. 
Are o populaţiune de 2 fam. 
cu 6 sufl., ocupîndu-se cu a- 
gri cultura. 

Pămîntul produce ovăz şi se- 
cară. Satul este aşezat la poalele 
rîpoasesau malurile stîncoase ale 
văeî cu acelaş nume; la răsărit 
de s. e un mic tufăriş. Prin s. trec 
următoarele drumurî comunale : 
unul de la Valali trece prin s. 
şi merge la Sarighiol, un altul 
de la Kiragi la Cadikiu, trece 
pe la răsărit de s., şi unul ce 
merge prin vale către satul Ki- 
ragi, spre satul Sarighiol. 

Acargea, vale^ în judeţul Con- 
stanţa, plasa Mangalia, pe te- 
ritoriul comuneî rurale Kiragi 
şi anume pe acela al cătunelor 
sale Hoscadin şi Acargea. Este 
un alt nume dat văeî Kiragi. 
Ţine de la satul Hoscadin pană 
la satul Acargea, formînd un 
unghiii drept, avînd direcţia maî 
întîiu de la E. spre V. şi apoî şi 
de la S. spre N.; are o lungime 
de 2V2 kil. şi este situată în 
partea sudică a plăşeî şi cea 
centrală a comuneî; trece prin 
satul Acargea şi pe la E. satuluî 
Valali, printre dealurile Acargea 
şi Hoscadin, este tăiată de dru- 
mul comunal Sarighiol -Valali, 
iar pe ea drept merge drumul 
Hoscadin-Acargea. 

Acargea-Bair, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Mangalia, pe teri- 
toriul comuneî rurale Kiragi, şi 
anume pe acela al cătunuluî său 
Acargea; se desface din poalele 
vestice ale dealuluî Sarighiol, se 
îndreaptă spre V., cu o direc- 
ţie generală de la E. spre V. 
şi se sfîrşeşte în valea Acargea. 
Are o înălţime maximă de 
106 metri, pe care o atinge în 
vîrful Sînîr-Tepe-Cadichioî; este 



tăiat cruciş de drumurile comu- 
nale Cadichioî-Hoscadin-Kiragi 
şi Valali-Acbasi, fiind situat în 
partea sudică a plăşeî şi cea 
centrală a comuneî. 

Acargea-Ceair,7W^, în jud. Con- 
stanţa, o altă numire a văeî Cia- 
caldere ; pleacă sub numele de 
Dautlar-Buiiik din dealul Ceşme- 
Culac-Bair ; se continuă sub cel 
de Acargea-Ceair şi în fine sub 
cel de Ciacal-Dere ; sub al 2-lea 
nume brăzdează partea sudică a 
plăşeî Medjidia şi pe cea răsări- 
teană a comuneî Mamut-Cuius,. 
printre dealurile Acargea-Bair I 
şi Acargea-Bair II, tăind drumul 
comunal Alacapî- Mamut-Cuius. 
E dominată de movilele Cazîlgic- 
luk şi Acargea-Iuk. 

Acargea -luk, movilă, în jud. 
Constanţa, pi. Medjidia, pe te- 
ritoriul comuneî rurale Mamut- 
Cuius, în partea sudică a plăşeî 
şi cea răsăriteană a comuneî, 
pe muchia dealuluî Ciacal-Bair ; 
dintr'însa se desface spre ră- 
sărit dealul Acargea-Bair, iar 
spre S. dealul Ciflic-Bair ; are 
o înălţime de 155 m., domi- 
nînd văile Acargea, Ciacal- 
dere şi un drum comunal Ala- 
capî-Mamut-Cuius, ce trece pe 
la poalele sale ; este acoperită cu 
verdeaţă. Această movilă tinde 
să dispară, fiind-că locuitoriî o 
ară necontenit. 

Ac-Balcic-Uba, movilă, în jud. 
Constanţa, pi. Medjidia, pe te- 
ritoriul comuneî rurale Alacapî, 
în partea răsăriteană a plăşeî şi 
cea nordică a comuneî; pe o 
prelungire răsăriteană a dealuluî 
Docuzol-Bair ; are 59 m., do- 
minînd văile Hagi-Cabul, Kiostel 
şi Docuzol, satul Kiostel şi dru- 
murile comunale Docuzol-Kiostel 
şi Hagi-Cabul-Kiostel ; este de 
natură stîncoasă, ca şi dealul 



AC-BAŞI 



ACHANGI 



pe care este aşezată ; e acope- 
rită cu verdeaţă. 

Ac-Başi, saty jud. Constanţa, pi. 
Mangalia, cătun, comunei Sari- 
ghiol, situat în partea meri- 
dională a plăşeî şi cea centrală 
a comunei, pe ambele malurî 
ale văilor Mangaliei şi Ac-Başi- 
Culac, la locul lor de unire, 
800 m. spre E. de cătunul de 
reşedinţă Sarighiol; este închis 
de drumul Ac-Başi la N. şi Ha- 
gilar la S. Casele sunt mici, nu 
tocmai frumoase şi curate, aşe- 
zate fără ordine pe 5 sau 6 rîn- 
durî ce poartă numele de uliţî. 
întinderea cătunului e de 399 
hect, din cari 54 hect. sunt ocu- 
pate de vatra şi grădinile sa- 
tului. 

Populaţia totală e de 34 fam. 
cu 174 sufl., ocupîndu-se cu 
agricultura şi creşterea vitelor. 

Ac-Başi, deal, ce face parte din 
culmea Hazaplar, din pi. Man- 
galia, c. Sarighiol, cat. Ac-Başi, 
jud. Constanţa, se desface din 
dealul Casimcea, cu o direcţie 
de la N.-V. spre S.-E., mergînd 
printre văile Ac-Başi-Culac şi 
Viilor, dominînd prin Înălţimea 
sa de 72 m, văile de maî sus, 
valea Mangalia, satul Ac-Başi, 
drumul Cara-Omer-Mangalia şi 
Ac-Başi- Sarighiol -Capucci, dru- 
mul Hazaplar-Mangalia ; e aco- 
perit cu fineţe şi puţine semă- 
nături. 

Accadin, sat, în pi. Isaccea, jud. 
Tulcea, cătun, comuneî Alibei- 
chioi ; aşezat în partea sud-estică 
a plăşeî, şi cea d. mj. a comu- 
neî, la 3 kilom. spre N.-V. de 
satul Alibei-Chioi, reşedinţa co- 
munei, pe ambele maluri ale 
pîrîulul Accadîn. Numele său 
e turcesc; vine de la ac = curat 
şi cadîn == cadînă, deci tradus ar 
fi Cadîna curată. Dealurile, cari 



brăzdează teritoriul său (în for- 
ma unul triunghiu neregulat cu 
un perimetru de 36 kil. şi 
3549 hect. supraf.), sunt: dealul 
Eski-Balîc şi Eni-Ormangic-Tepe 
la V. ; prelungiri ale dealului Cili- 
culul la N., Carcaman-Baîr la 
E., şi Curu-Bair la S. Pîrîul 
Accadîn îl udă prin mijloc. Trec 
prin S., afluenţii săi Kioserelic 
şi valea Cişmelei în partea nor- 
dică, valea Culac-Cîzlar la E. 
şi valea Biuiuc-Cartalîc la . V. 
Clima e sănătoasă. Pămîntul pro- 
duce puţine cereale, teritoriul 
fiind acoperit cu păduri întinse şi 
păşuni bogate. Locuitorii în 90 
fam. cu 370 suflete sunt de 3 
feluri: Romînl mulţi. Greci pu- 
ţini. Turci şi mal puţini; Ro- 
mînil sunt veniţi din Moldova 
şi păstrează datinele ţărel lor; 
cele-l'alte naţii şl-au amestecat 
moravurile. Satul are o origină 
veche, locuit la început de Turci, 
astă-zl Romînil sunt în maiori- 
tate. Turcii retrăgîndu-se după 
resbelul de la 1^77. Drumuri co- 
munale la: Alibei-Chioi, Meidan- 
Chioi, Orta-Chioi şi Dautcea. 

Accadîn, pîrîU, în pi. Isaccea, 
jud. Tulcea, pe teritoriele co- 
munelor Meidan-Chioi, Alibei- 
Chioi (şi al cătunului acesteia, 
Accadîn, de la care şî-a luat 
şi numele). Sub numele de Va- 
lea-Cişmelel, izvoreşte din dea- 
lul Fundul-Burţel, de pe teri- 
toriul comunei Meidan-Chioi; se 
îndreaptă spre miază-zi, avînd 
o direcţiune generală de la N. 
la S., trece prin păduri, prin 
satul Accadîn, de unde începe 
a lua numele de pîrîul Accadîn, 
şi după un curs de 12 kil., se 
varsă în pîrîul Taiţa, pe stînga, 
în faţa frumosului deal Consul, 
lîngă satul Alibei-Chioi; el brăz- 
dează partea sudică a plăşeî, 
şi a comunei Meidan-Chipi şi pe 
cea apusană a comunei Alibei- 



Chioi. Basînul săîi, cu o supra- 
faţă de 50 kil. pătf. (saa 5000 
hect.), e cuprins între dea- 
lurile Eski-Balîc, Eni-Ormangic- 
Tepe, Bostănăriile şi Fundul- 
Burţeî la V,, Cilicul şi Caraman- 
Bair la E. Afluenţii principali 
sunt : pe dr. valea Biuiuc-Car- 
talîc, iar pe st. valea Kioserelic, 
unită cu valea Culac-Cîrlar ; 
malurile lui sunt rîpoase în ge- 
neral. 

Aceacovski, braţ secundar al 
Dunărei şi în special al braţului 
Chilia, situat în partea răsări- 
teană- a judeţului Tulcea şi a 
plăşeî Sulina; se desface din bra- 
ţul Chilia, ceva mal jos de bi- 
serica lipovenească din orăşelul 
Vîlcov, aşezat pe malul stîng al 
braţului Chilia, (din districtul 
Vîlcov, în Basarabia), se în- 
dreaptă spre răsărit, avînd o 
direcţiune generală de la S.-V. 
spre N.-E., şi se deschide în 
mare. Are o lungime de 4 kil. ; 
între dînsul şi braţul Serednal, 
se află ostrovul Aceacovski. A- 
dîncimea sa e de vre-o 3 — 4 
metri; dar gura e de multe-orî 
potmolită cu nisip. 

Aceacovski, insulă, în Basara- 
bia, districtul Vîlcov, situată 
în partea de S.-E. a ţării şi 
a districtului Tulcea; e aşe- 
zată în braţul Chilia, şi anume 
între braţele Aceacovski şi Se- 
rednal; are o formă lunguiaţă, 
cu o lungime de 3 kilom. şi cu 
o întindere de 250 hect.; apar- 
ţine Rusiei; nu este productivă, 
fiind acoperită numai cu nisip; 
ea este formată de aluviunile 
continue ale braţului Chilia. 

Achangi, vale, în jud. Constanţa, 
pi. Mangalia, pe teritoriul co- 
munei rurale Sarighiol; se des- 
face din dealul Hagîlar; în- 
dreptîndu-se spre răsărit, treee 






ACHEŞULUI 



AC-PUNAR 



în Bulgaria; prin satul Achangi 
din Bulgaria şi după un drum 
de 8 kil. se deschide în mare, 
brăzdînd ast-fel partea sud-estică 
a plăşeî şi pe cea sudică a comu- 
neî; este largă mult şi acope- 
rită cu păşune şi fineţe. 

Acheşului (Pîrful-), mic afluent 
al pîrîuluî Neagra - Broştenilor, 
jud. Suceava. 

Acheşului (Vîrful-), munte, în 
com. Broşteni, jud. Suceava. 

Achim (Valea-lui-), vale, în c. 
Vispeşti, c. Văleanca, jud. Buzău, 
începe din coastele muntelui 
Istriţaşi, se scurge în valea Nă- 
ianca. 

Acic-Suat, deal, în pi. Istruluî, 
pe teritoriul com. Casap-Chioi, 
jud. Tulcea. El este maî mult 
o prelungire sud-estică a dealu- 
lui Cara-Burun, începînd des- 
facerea de la vîrful Movila-lul- 
Ţincu ; brăzdează Nord -Estul 
plăşel şi al comunei, se întinde 
pe lîngă balta Zmeica, lăsînd 
spre răsărit prelungirea numită 
Dealul-Cale ; poalele sale se ter- 
mină pe nesimţite pe malurile 
pîrîuluî Casap-Chioi, cari sunt rî- 
poase, şi pe ale bălţilor Zmeica 
şi Sinoe ; are ca înălţimi un vîrf 
de 65 metri, altul de 45, altul 
de 33 metri, altul de 29 metri, 
toate puncte trigonometrice de 
observaţie de rangul al 3-lea ; 
este tăiat de un drum comunal ce 
pleacă din Casap-Chioi şi merge 
la nişte cîşle (pescării) pe mar- 
ginea bălţel Zmeica; este a- 
coperit numai cu fineţe şi izla- 
zuri şi puţine arături. 

Acic-Tepe, deal, în pi. Isaccea^ 
jud. Tulcea, pe teritoriul comu- 
nei urbane Isaccea, situat în 
partea despre N. a plăşel şi cea 
apusană a comunei; el este punc- 



tul culminant al dealului Mun- 
tele-luI-Hasan, căci are o înăl- 
ţime de 201 metri, şi domină 
asupra pîrîuluî Acic-Tepe şi a- 
supra oraşului Isaccea. Partea 
sa superioară este stîncoasă, 
iar coastele şi poalele sale sunt 
acoperite cu păduri de stejari; 
el este punct trigonometric de 
observaţie rangul al 3-lea; pe 
la poalele lui curge pîr. Acic- 
Tepe. 

Acic-Tepe, pîrîU, în pi. Isac- 
cea, judeţul Tulcea, pe terito- 
riul comunei urbane Isaccea ; 
izvoreşte din pădurile Taiţeî, din 
poalele dealului Cocoşului, curge 
pe lîngă dînsul şi pe la poa- 
lele dealului Muntele-luI-Hasan şi 
Acic-Tepe, se îndreaptă spre soa- 
re-răsare, avînd o direcţiune de la 
V. la E. ; curge mal întîiu prin 
păduri întinse şi apoi pe cîmpie 
şi după un curs de 10 kil., 
merge de se varsă în balta Ca- 
paclia, formînd şi o mică mlaş- 
tină la vărsarea sa. El primeşte 
ca afluent, pe dr. Valea-Capa- 
clia. Este tăiat de drumu- 
rile comunale Isaccea-Mănăsti- 
rea- Cocoş -Ţiganca -Taiţa şi de 
şoseaua naţională Tulcea -Isac- 
cea-Măcin, între kil. 31 şi 32. 

Acidava, staţiune romană, jud. 
RomanaţI, la şoseaua veche, care 
mergea de la Romula în susul 
Oltului, pană la Sarmisegetuza, 
şi de aci la Apulum. 

Tabla lui Peutinger o indică 
aşa: Acidava XXIV millia pas- 
suum, departe de Romula la N. 
Se aşează de unii (Goos) cam 
în faţa Slatinei la Găneasa sau la 
Grădişte. D. Grig. Tocilescu însă 
o aşează cu siguranţă la lenu- 
şeşti, unde a constatat ruine 
însemnate de castel roman şi 
cărămizi cu inscripţii romane. 
Mullenhorf foarte corect a ob- 
servat identitatea originară a 



dacicului dava cu tracicul dama, 
care se reduce la damas[sskr], 
dam [în veda] = casă, zend : de- 
ma, locuinţă, greceşte : S6[X0(;=: 
edificiu, 8(îî)[JLa = casă; latinesce: 
domus. Prin scăderea lui a din 
dava în e ajungem la deva 
[Săpa], care Saga a dat naştere 
lui Ss^a, cu semnificaţie în limba 
tracică de oraţ. De partea 
I-ia a cuvîntulul Acidava nu 
se poate zice nimic sigur; de 
şi se cugetă la sanscritul accha = 
urs, şi atunci Acidava ar fi egal 
cu Bărenloch= locuinţa ursului 
[Tocii. «Dacia a R.» 241]. — Dru- 
mul roman ce trecea prin Aci- 
dava este constatat prin urmele 
vizibile ce ne-au rămas şi care 
se continuă spre Ponte-Aluti şi 
mal departe în sus pană în Tran- 
silvania. 

AcigOSUl, munte, în c. Broşteni, 
jud. Suceava. 

Acmonia, cetate dacă, menţio- 
nată de Ptolemeu; unii o aşează 
greşit la Turnu-Severin, cores- 
punde municipiului şi maî tîrziu, 
coloniei Drubela, 

Ac-Punar, sat, în pi. Macin, jud. 
Tulcea, căt. comunei Cîrjelarî, 
situat în partea sud-estică a plăşeî 
şi în cea nordică a comunei, pe 
ambele maluri ale pîrîuluî Ac- 

> Punar-Dere, de unde şi-a luat 
numele ce însemnează «fintînă 
curată», şi la poalele dealului 
Amzalîi. Locuitorii se ocupă cu 
agricult. şi cu creşterea vitelor. 
Are o populaţie de 256 loc, 
din carî 186 sunt ortodoxl şi 
70 mahometanî. In sat este o 
geamie, nu este încă biserică 
romînească, nicî şcoală. In acest 
cătun se găsesc 61 caî, 37 epe, 
3 armăsari, 142 bol, 141 vaci, 
2 tauri, 1024 oî, 32 berbeci, 
51 capre, 8 ţapi, 19 porci şi 
14 scroafe (1894). 



AC-PUNAR-DERE 



ADAM 



Ac-Punar-Dere, pîrîUy în pi. 
Macin, jud. Tulcea, pe teri- 
toriul comuneî Cîrjelari, şi pe 
al cătunului Ac-Punar. El izvo- 
reşte din poalele occidentale ale 
dealului Amzalîi, se îndreaptă 
spre S., avînd o direcţiune de 
la N.-E. spre S.-E., trece prin 
mijlocul satului Ac-Punar şi 
după un curs de 4 kilom. se 
varsă în pîrîul laila-Dere în faţa 
dealului Dijkadael-Bair şi a pî- 
rîuluî Domus- Culac; malurile 
sale sunt joase şi la vărsătura 
sa formează tufărişuri cu sălcii. 
El şî-a luat numele de la satul 
Ac-Punar, pe care îl udă. 

Acrei, vezi Colţul-Acreî, jud. Su- 
ceava. 

Acrida, veche cetate in ruine, si- 
tuată aproape de vărsarea Jiului 
în Dunăre, în apropiere de c. 
Greceşti, pi. Jiul-d.-j., jud. Dolj. 

Ada-Ghiol, /^^, în jud. Constan- 
ţa, pi. Constanţa, pe teritoriul 
comuneî rurale Gargalîcu şi 
anume pe acela al cătunuluî Şah- 
man ; este situat în partea răsă- 
riteană a plăşei şi cea sud-vestică 
a comuneî, la 1V2 kil. spre V. 
de satul Şahman, într'o scobi- 
tură pe care o face lacul Taşăul 
în partea sa nordică. De sigur 
că acest lac făcea maî 'nainte 
parte din lacul Taşăul şi numaî 
în urma vre-unuî cutremur s'a 
deslipit. Pe la nordul acestuî 
lac trece drumul comunal Şah- 
man-Taşăul. Este dominat de 
vîrful Şahman, care e la nord. 

Adam, coîh, rtir,^ jud. Tuto va, 
pi. Corod, la 29 kil. de Bîr- 
lad, se compune din satele : 
Adam (1340 1.), Căneşti (250 1.) 
şiRusu (Steiceşti) (210I.), peste 
tot: 1800 1., din carî 3Cmd călu- 
găriţe şi surorî, 14 ovrei şi 6^ 
ţiganî. Teritoriul acesteî c. este 



udat de pîrîul Hobana, care se 
varsă în rîul Bîrlad şi de pîrîul 
Cetăţuia care unit cu pîrîul 
Becea se varsă în Bîrzota. C. 
Adam este reşedinţa subprefec- 
tureî Corod ; are 5 biserici, un 
schit de călugăriţe (vezî mănăs- 
tirea Adam), un ospiciu de alie- 
naţî şi două şcolî, una de bă- 
eţî şi alta de fete. 

Budgetul acesteî c. pe anul 
1882/83 a fost de 4170 l. 70 b. 

Adam, sat^ în jud. Tuto va, pi. 
Corod, spre S.-E. de oraş pe 
pîrîul Hobana. Are 1340 loc. 
(din carî 186 ştiu carte). — For- 
mează o comună (c. Adam) cu 
cătunele Steiceşti şi Căneşti. (Vezî 
Adam, c. r.). 

Adam, sat^ jud. Suceava, pi. Şo- 
muzuluî, pendinte de c. Preo- 
ţeşti. (Vezî Adămoaia). 

Adam, fîntînâ^ pe moşia Hili- 
şeu-Galaţi, c. Hilişeu, pi. Coşula, 
jud. Dorohoiii. 

Adam, mahala^ în comuna Seaca, 
pi. Dumbrava-d.-s., jud. Dolj. 

Adam, mănăstire de călugăriţe, 
lîngă satul cu asemenea numire, 
jud. Tutova şi laE. de dînsul. Aci 
se lucrează şieacul. Numără 300 
călugăriţe şi surorî. Aicî la 15 
Aug. este hramul mânăstireî, la 
care vine multă lume. Pană în 
anul 1885 era un ospiciu de alie- 
naţî. înainte de anul 1836 a fost 
mănăstire de călugări. Origina 
acesteî mănăstiri este cuprinsă 
în următoarea legendă: Pe la 
1595 un cioban, anume Adam, 
ridică în apropiere de s. o 
bisericuţă de bîrne, cu patronul 
tutulor sfinţilor, unde se retrase 
împreună cu alţî călugări şi 
fonda ast-fel schitul ce poartă nu- 
mele său. Cu vreme, bisericuţa 
s'a distrus de Tătarî, iar icoana 



Maiceî-Domnuluî a dispărut dliti 
biserică, şi numaî mat tîrziâ s'a 
regăsit într'un copac din gfâ- 
dina schituluî. Preoţiî, înconjui'aţî 
de multă lume, mişcaţî de o 
asemenea minune, au ridicat 
sfînta icoană din grădină şi au 
reaşezat-o în biserica ce se 
reconstruise. Mulţî credincioşi 
au venit să se închine la 
sfinta icoană, aducînd darurî 
în bani şi scule ; ast-fel s'a 
putut zidi o biserică maî mare, 
în apropiere de vechea biseri- 
cuţă, în care s'a aşezat ico^ana. 
Pană la 1836, schitul era de că- 
lugărî, iar în acel an s'a schim- 
bat în mănăstire de maicî, cum 
este pană astăzî. După această 
tradiţie urmează, că atît mănăs- 
tirea cît şi satul şi în urmă. în- 
treaga c. au luat numirea de 
Adam, după numele ciobanuluî 
călugăr, întîiul întemeietor al bi- 
sericeî şi al schituluî. 

Adam, moşie, în jud. Tutova, pi. 
Corod, c. Adam, proprietatea 
statuluî, arendată în ultimul pe- 
riod cu 1. 8910 anual. 

Adam (Cetatea -lui-), movilă 
mare de piatră. Turciî îî zic Bi- 
serica-luî-Adam, în jud. Tulcea, 
pi. Sulina. 

Adam, pădure, în jud. Tutova, pi. 
Corod, c. Adam, în mărime de 
peste 136 hect., proprietatea 
statuluî. 

Adam, pirîn, (vqzX Hilişeu-Curt) 
s. c. Hilişeu, pL Coşula, jud. Do- 
rohoiu. 

Adami (Vatra - mănăstirei - ) , 

moşia Statuluî, jud. Tutova, 
pi. Corod, a aparţinut schi- 
tuluî cu acest nume, arenda a- 
nuală pentru periodul 1880/85 ^ 
fost de 4800 1. Pe această moşie 
se află şi o pădure de 300 hect 



At)AM 



ADAM-CI.ISSI 



Adăm, schit de maicî, jud. Su- 
ceava, pL Şomuzuluî, ţine de 
c. r. Preoţeşti. (Vezî Adămoaia). 

Adam-CIissi, sat, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia, cătunul co- 
mune! Enigea; situat în partea 
occidentală a plăşeî şi cea sud- 
vestică a comuneî, la 3 kil. (în 
linie dreaptă) spre V. de că- 
tunul de reşedinţă, Enigea. Este 
situat pe ultimele ramificaţiunî 
sud vestice ale dealuluî Adam- 
Clissi-Bair, care îl predomină 
prin înălţimea sa, la 2 kil. spre 
S. de monumentul Adam-Clissi. 
Suprafaţa sa este de 505 hect. 
dintre care 5 hect. sunt ocupate 
numai de vatra satului cu 57 case. 
Populaţiunea sa este de 62 
fam. cu 266 sufl. ocupîndu-se 
în special cu agricultura şi în 
general cu creşterea vitelor. Ma- 
joritatea locuitorilor sunt Ro- 
mînî. La N.-Vestul satului se în- 
tinde o păd., care este for- 
mată din fagi mici, pitici, con- 
stituind ast-fel maî mult un crîng. 
Drumul comunal Cherim-Cuiusu- 
Enigea trece prin mijlocul sa- 
tului, iar cel de la Chioseler la 
Arabagi trece puţin pe la V. 
satuluî. De la Adam-Clissi, maî 
drept, pleacă încă un drum co- 
munal la Talaşman. Pe teritoriul 
comuneî se află ruinele uneî în- 
semnate cetăţî romane Civitas 
Tropaeensium şi a două mo- 
numente : Trofeul şi Mausoleul, 
înălţate de împăratul Traian la 
a. 109, d. Chr. 

Adam-Clissi, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia, pe terito- 
riul comuneî rurale Enigea şi 
anume pe acela al cătunuluî său 
Adam-Clissi; trece printre văile 
Uzum-Culac la V. Curu-Culac şi 
Enigea-Alceag la E., pe sub mo- 
numentul Adam-Clissi şi puţin 
pe la răsăritul satuluî cu acelaşî 
nume, avînd o direcţiune gene- 



rală de la N.-V. către N.-E., şi 
o înălţime medie de 150 m.; pe 
culmea, sau maî bine zis pe par- 
tea sa vestică, merge drumul 
comunal Adam-Clissi-Molceova- 
Talaşman; este situat în partea 
nord-vestică a plăşeî şi cea su- 
dică a comuneî. 

Adam-Clissi. I. Monumentul tri- 
umfal al Impăratîiluî Traia?i, 
Acest monument este situat 
la I kil. spre N.-E. de Tro- 
paeum Trajani pe muchia dea- 
luluî Adam-Clissi-Bair, la 2 kil. 
spre N. de satul Adam-Clissi; 
el a fost desgropat de către 
d-nul Grig. Tocilescu în ultimiî 
anî. Azî pare ca o movilă 
înaltă de 20 m. Construită din- 
tr'un miez de piatră, al căruî 
diametru este 32 m., iar cir- 
cumferinţa de 102 m. Monu- 
mentul în vechime a avut un 
vestmînt de blocurî de piatră 
cioplită şi cu frize şi metope 
ce representaii în sculpturile lor 
scene din războiul Romanilor cu 
Daciî. Marginea superioară era 
crenelată cu 30 pietre, ce aveau 
sculptate pe ele 30 prizonierî 
principî dacî, iar d'asupra, din 
mijlocul acoperişuluî, se ridica 
pe o bază sexagonală un trofeu 
uriaş de 12 m. înălţime, pe al 
căruî pieptar era representat 
Traian călare călcînd în picioare 
pre regele Decebal. Coiful şi scu- 
tul trofeuluî nu s'au găsit ; proba- 
bil că au fost de metal şi au 
dispărut. Două grupe de cîte 
3 statue (4 bărbaţî, 2 femeî) 
marî se înălţau la picioarele tro- 
feuluî. Pe una din feţele sexa- 
gonuluî era săpată inscripţiunea, 
pe care cu ajutorul fragmentelor 
descoperite, d. Tocilescu a com- 
pletat-o, şi a constatat că mo- 
numentul a fost ridicat de Tra- 
ian în anul 108/109 şi închinat 
zeuluî Marte, răzbunătorul. De la 
trotuar pînă la platforma mo- 



numentului era o scară circulară 
cu 8 trepte. O parte din pietrele 
carî învestmîntau edificiul că- 
zuseră, din cauze necunoscute, 
în jurul monumentuluî, şi zăceau 
acoperite de un strat de pămînt, 
pe care crescuse o pădurice ; 
altele erau risipite prin cimitire, 
şi pre la cişmele. Găsirea acestuî 
Monument, precum şi a Tropa- 
euluîo datorăm distinsuluî nostru 
arheolog, d. Grigore Tocilescu, 
care după o muncă neobosită 
de zece anî a dezgropat o parte 
din gloria străbunilor ^noştri. 
Monumentala sa lucrare «Mo- 
numentul de la Adam-Clissi», 
îî va constitui un titlu neperi tor 
pentru posteritate. 

II. Altarul sau Mausoleul, 
înălţat de Traia7i, 

La 200 m. spre E. de mo- 
numentul triumfal,, d. Tocilescu 
a descoperit resturile uneî alte 
construcţiunî de formă pătrată; 
cele 4 zidurî ale bazeî înalte 1 2 
m., o scară cu 6 trepte, bucăţi 
de arhitectură, (arhitravă, frisă, 
soclu şi pilaştrii), şi maî multe 
plăcî cu inscripţiunî. Aceste in- 
scripţiunî ne arată că împăratul 
Traian în acelaş an 108/109 a 
înălţat mausoleul în «onoarea şi 
memoria prea vitejilor bărbaţî, 
carî au murit pentru patrie». Se 
dă lista generalului mort şi a 
soldaţilor carî aCî perit într'o 
bătălie, ce probabil avusese loc 
nu departe de Adam-Clissi. D. 
Tocilescu crede, că această bă- 
tălie s'a dat între Romanî şi Dacî 
pre lingă valurile lui Traian din 
Dobrogea, şi că ea figurează pe 
unul din baso-reliefurile Columnei 
Traiane : anume acolo unde se 
repi'ezintă o bătălie pe lîngă 3 
valuri, şi împăratul Traian se 
vede, călare urmat de garda im- 
perială, că ajută pre Romanii 
deja înconjuraţi de barbari şi 
expuşi în pericol. După d. To- 
cilescu^ mormîntul avea o înăl- 



ADAM-CLISSI 



ADAMEŞTI 



ţime de aproape 32 metri, cu 3 
etaj urî, în forma rugilor (rogi, 
pi7'oi)y cari sub numele de Con- 
secrationes figurează une-orî pre 
monedele imperiale romane, şi 
al căror tip a fost creat de fai- 
mosul mormînt al regelui asiatic 
Mausolus. 

III. Cetate numită în vechime : 
Mufiicipium Tropaei^ de la Con- 
stantin cel Mare încoace: Civi- 
tas Tropaeensiuvty în secolul al 
VI, Tropaios, 

La I kil. de Trofeu şi Mau- 
soleu, se află ruinele unei ce- 
tăţi romane, întărită cu ziduri 
şi turnuri şi avînd 4 părţi. Să- 
păturile, începute acolo de d. 
Tocilescu, încă din 1890 şi con- 
tinuate fără Întrerupere, au dat 
la iveală însemnate edificii, din 
cari menţionăm: a) basilica fo- 
rensis, b) basilica traiană, c) ba- 
silica bizantină cu o critcă sub 
altar, şi d) basilica cimiterialis. 
Printre inscripţiunî şi sculpturi, 
merită a ^ citate : un trofeu al 
luî Constantin (2 m. 75 înalt), 
înălţat d'asupra porţii principale 
şi inscripţia de fundaţiune a ce- 
tăţeî (an. 317), din care se vede 
că oraşul luî Traian fiind dă- 
rîmat de barbarî, a fost recon- 
struit «de la temeliî» de către 
împăraţiî Constantin şi Licinius 
«spre întărirea apărăriî graniţeT 
imperiuluî». Prin săpăturile sis- 
tematic conduse de d. Tocilescu, 
ese la iveală, nu numaî oraşul 
Constantinic, dar şi ruinele celuî 
anterior, şi se poate spera, că 
Adam-Clissi va deveni adevăratul 
Pompeji al Orientuluî. 

Adam-Clissi, vale, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia, pe teri- 
toriul comuneî rurale Enigea şi 
anume pe acela al cătunuluî 
său Adam-Clissi, situată în partea 
sud-vestică a plăşeî şi cea meri- 
dională a comuneî, întinzîndu- 
se d'ealungul dealului Adam- 



Clissi-Bair, — de unde îşî ia naş- 
terea, — trece prin satul Adam- 
Clissi; drumul comunal Adam- 
Clissi-Molceova merge prin mij- 
locul văeî, iar drumul Urluia- 
Enigea o taie pe la mijloc. 

Ada-Tarla-Cula, pîrîn, în pi. Ba- 
badag, jud. Tulcea pe teritoriul 
comuneî rurale Babadag, izvo- 
reşte din dealul laila-Bair, se în- 
dreaptă spre răsărit, avînd o di- 
recţie generală de la S.-V. la N.- 
E ; brăzdează partea răsăriteană 
a plăşeî şi cea de miază-noapte a 
comuneî, curge maî întîiu prin pă- 
duri şi apoî prin cîmpiă întinsă, şi 
după un curs de 2 kil. printre 
dealurile laila-Bair şi Ghel-Tepe, 
merge de se varsă în ezerul 
sau balta Toprac-Chiopru, în par- 
tea de miază-zi a luî; la vărsa- 
rea s'a plantat de locuitorii 
din Babadag i hectar de vil. 

Adămeşti, com, rur., în plasa 
Marginea, jud. Teleorman. E 
situată pe malul drept al rîuluî 
Vedea, pe calea judeţeană Ro- 
şiorî-Alexandria, la distanţă de 
5 kil. de oraşul Alexandria, 32 
kil. de oraşul Roşiori şi 46 kil. 
deTurnu-Măgurele. Limitele sale 
sunt: la N. rîul Vedea, începînd 
din hotarul c. Nanovu apucă 
în susul rîuluî pană în hotarul 
comuneî Buzescu; la V. c. Bu- 
zescu, trecînd pe lîngă pădu- 
rea proprietăţeî Mavrodi nulul, 
scoborînd la S. prin Valea-Adă- 
meştilor şi apucînd spre E. iarăşî 
pe hotarul c. Nanovu, atingînd 
şi valea Nanovuluî şi mergînd 
pană în malul rîuluî Vedea de 
unde am plecat. 

Suprafaţa sa este de aproape 
2600 hect., din care 2284 ara- 
bile, 150 hect. pădure tuftriş, 
17 hect. vil, 50 hect. izlaz, 47 
hect. fineţe, 40 grădini de zar- 
zavat şi restul nisipişte formată 
din revărsările rîuluî Vedea. Te- 



renul este şes, întretăiat în par- 
tea despre S.-E. de valea Na- 
novuluî şi în pkrtea despre V. 
de un mic deal acoperit cu pă- 
dure. Pe valea Nanovuluî, Jn 
partea despre S., creşte trestie 
şi papură. 

Ocupaţiunea locuitorilor este 
numaî agricultura şi creşterea 
vitelor* 

Numărul vitelor e de 1735 ca- 
pete, dintre care : mînzî, armă- 
sari, caî şi epe 189; vite cor- 
nute mari 399; vite cornute /micî 
10 16, porci 123 şi măgari .8. 

Solul destinat cultureî cerea- 
lelor este destul de fertil. Cul- 
tură sistematică nu se face de 
către locuitori, ci numaî pe mo- 
şia proprietăţeî. 

Şoseaua judeţeană Roşiori- A- 
lexandria, o străbate în tot lun- 
gul el, de aproape 2 kil. precum 
şi diferite drumuri naturale ce 
duc la locurile de arătură ale 
locuitorilor. 

Populaţiunea este de 792 lo- 
cuitori, din cari: 196 sunt capi 
de fam., locuind în 237 case. 
Străini sunt 61:8 Greci, 19 Bul- 
gari şi 34 Unguri. 

Din punct de vedere finan- 
ciar, c. are 185 contribuabili, 
din cari 108 plătesc impozitul 
funciar, 157 căile de comunica- 
ţiune, 5 patente şi taxă propor- 
ţională. Venitul comunei este de 
2973 leî, din care 1235 zecimi 
comunale şi restul din accize 
si altele. 

Numărul locuitorilor împro- 
prietăriţi după legea rurală din 
1 864 este de 96 pe o întindere 
de 284 hect. In anii din urmă 
s'aii mal dat locuri pe moşiile 
Statului din judeţ la cîţî-va din 
locuitorii acestei comune. 

Comi^.na are o şcoală mixtă, 
frecuentată de 37 elevi şi 4 
eleve. Carte ştiu 3S loc* Are 
o singură biserică, cu un preot, 
un cîntăreţ şi un paracliser. 



''Msk 



ADĂMEŞTI 



ADÎNCA 



Cîrcîumî sunt treî. Locuinţele 
sunt cea maî mare parte bordee. 
Traiul locuitonlor este neîngrijit. 
Frigurile bîntue comuna în toţî 
aniL 

întemeierea acestei comune 
datează de pe la 1836; ea nu figu- 
rează maî pe nicî una din hâlr- 
ţile geografice, de cît sub de- 
numirea de Şovăreşti; numirea 
oficială de Adămeştî ce poartă 
astăzî, i s'a dat maî în urmă; 
loc. din comuna şi de prin prejur 
îî zic însă tot Şovăreşti, pro- 
babil de la şovarul ce creşte 
abundent în valea Nanovuluî. 
Comuna actuală a fost populată 
pe la 1839 de locuit, aduşî în 
silă de pe moşiile Şovăreşti şi 
Icoana, foaste ale Mitropolieî, 
dăruite oraşului Alexandria la 
întemeierea luî (vezî istoricul a- 
cestuî oraş). Vechiul sat Şovă- 
reşti era situat pe coasta din 
st. a dealuluî; era foarte popu- 
lat şi, prin mutarea locuitorilor 
în Valea- Vedeî, s*a format o sin- 
gură comună cu Adămeşti, care 
era numaî un cătun. 

Moşia ce poartă numele de Şo- 
văreşti este proprietatea doam- 
neî Paulina de Kotzebue, dată 
fiindu-î ca dotă de către părin- 
tele său, generalul Mavrus. 

Mulţime de măgurî o încon- 
joară: Măg. Chiala, Măg.-Mare, 
a Stupărieî sau Stupinelor, a San- 
dului, a Răcituluî, a luî Opriş, 
a Penceî sau Fetelor, a Cioareî 
şi Măg.-Mică. Maî toate sunt 
situate în partea de S.-V. şi 
sunt continuarea măgurilor ce 
încep de la Dunăre (a se ve- 
dea istoricul judeţuluî). înălţi- 
mea lor variază între 12 — 15 m., 
iar periferia lor este de 25 — 30 
metri. 

In anul 1871, această c. a 
fost alipită de comuna vecină Na- 
novul, de care a fost desli- 
pită în 1-876, formînd amîndouă 
comune osebite. 



Adămeşti, vâlcea, în jud. Te- 
leorman, cunoscută maî mult sub 
denumirea de valea Şovăreştilor; 
începutul eî este la S.-E. c. 
Mavrodin, de unde ia direc- 
ţiunea puţin spre V. şi se îm- 
preună cu Valea-Nanovuluî, pe 
teritoriul comuneî Adămeşti. 

Adămoaia, sat, vezî s. Preuteşti- 
Adămoaeî, jud. Suceava. 

Adămoaia, schit, în c. Preu- 
teşti, jud. Suceava, numit schi- 
tul Preuteşti, Brana şi Mănăsti- 
oara. Aflător în satul Brana şi 
pe ţărmul drept al pîrîuluî cu 
acest nume. înfiinţat la 17 16, 
de Ieromonahul Mihail, ceva 
maî la deal, a fost mutat 
unde se află acum la 1792 de 
Ierosimonahul Kelsie. Are o 
biserică de lemn cu patronul 
Adormirea Maiceî Domnuluî. 
Adăposteşte cincî călugărî. Se 
întreţine din cele 40 fălcî făcute 
danie din trupul moşieî Fun- 
doaia, de Constantin şi Elena 
Adămescu. 

Adăşani, sat, în c. Avrămeni, 
pi. Başeu,jud. Dorohoiu, 15 kil. 
N. de tîrgul Săveni, reşedinţa 
subprefectureî. Are 123 fam. 371 
suflete. Aşezările sătenilor sunt 
parte bune. Biserica cu patronul 
Sf. Ilie are i preot, i cantor, 
I palamar; frumuşel zidită şi 
încăpătoare, este făcută la 1837, 
de vornicul lordachi Ciolac. 

Calitatea pămîntuluî este în 
mare parte bună şi fertilă. 

Săteniî împroprietăriţî au 215 
hect. de loc, iar proprietarul 
moşieî 1891 hect. cîmp şi 14 
hect. pădure. Iaz este unul nu- 
mit al Ciolaculuî (v. acest nume). 

Pîrîul principal ce trece pe 
moşie este Volovăţul. Drumurî 
principale sînt: acel de la A- 
vrămeni la Săveni şi acel du- 
cător la Dorohoiu. 



Adâşaniţa, pădure, pe moşia Mi- 
tocu, c. Mitocu, pi. Prutul-d.-j., 
jud. Dorohoiu. 

Adine, iaz (heleşteu), de peste 
pi. Munteluî, jud. Bacău, 10 
hect. din c. Mărgineşti. 

Loc. scot multe peşte şi raci 
din acest iaz. 

Adine (Izvorul-), izvor, în c. r. 
Lapoşu, jud. Buzău, începe din 
păd. Brădeanca şi se uneşte 
cu izv. Sărat, numit şi Gîrla- 
rece. 

Adîne (Puţul-), locuinţă izolată, 
jud. R.-Sărat, vezî Puţul-Adînc. 

Adîne, pîrîia§, pi. Munteluî, jud. 
Bacău, curge pe teritoriul c. 
Măgireşti, izvoreşte din lazul- 
Adînc şi se varsă în pîrîul Mo- 
ineşti. 

Adine, pîrîiaş, plasa Tazlăul-de- 
sus, jud. Bacău, pe teritoriul 
c. Nadişa; se varsă în pîrîul 
Nadişa. 

Adîne (Pîrîul-), pîrîîi, izvoreşte 
din dealul Holm, de pe teritoriul 
s. şi c. Păltinişul, pi. Prutul-d.-j., 
jud. Dorohoiu ; se varsă în rîul 
Prut. 

Adînea, coin, rur,, în pi. Dealul- 
Dîmboviţa, jud. Dîmboviţa, la 
18 kil. de Tîrgovişte. Această 
c. este situată mare parte pe 
sub coaste de dealurî şi pe 
văî; iar o mică parte pe linia 
şoseleî judeţene, ce uneşte Tîr- 
govişte cu Ploeşti. In cuprinsul 
acesteî comune în diferite direc- 
ţiunî sunt : valea Coasteî, valea 
Unchiaşuluî, valea Oanceî, valea 
Sanduluî, valea Răduculuî, va- 
lea Olaruluî, valea Bisericeî, va- 
lea Voineştilor, valea Lupuluî şi 
Piscu-Raculuî. Prin raionul a- 
cesteî comune, curge pîrîul Pîs- 



ADlNCA 



9 



ADtNCA 



covul, peste care sunt tfeî po- 
durî: unul la şoseaua judeţiană 
şi două în altă linie comunală. 
Populaţia acesteî comune este 
de 911 loc. romînî, ale căror 
case sunt aşezate pe treî uliţe : 
Drumul-Ploeştilor, Drumul-Gura- 
Ocniţeî şi Valea -Voineştilor. 
Locuitorii acesteî comune se 
ocupă cu dogăria, fac: putini, 
găleţi, hărdae şi alte vase de 
stejar. Eî se maî ocupă şi cu 
agricultura. In comună se cresc 
animale cornute; pămîntul seu 
produce pădure, tufăriş şi po- 
rumb. In comună este o bi- 
serică întreţinută de enoriaşi, o 
şcoală întreţinută de stat, o ju- 
decătorie comunală şi un şef de 
garnizonă. Această comună se 
învecineşte spre E. cu com. 
Ghirdoveni, pi. Filipeşti, jud. 
Prahova, precum şi cu com. Hai- 
manalele şi cu mănăstirea Măr- 
gineni, tot pi. Filipeşti şi jud. 
Prahova, de carî se desparte 
prin păduri, dealuri şi văî şi cu 
carî se uneşte prin şoseaua ju- 
deţiană Tîrgovişte-Ploeşti ; spre 
V. se învecineşte cu com. Să- 
cueni, de care se desparte prin 
cîmpie şi cu care se uneşte 
iarăşî prin şoseaua judeţiană; 
spre N. se învecineşte cu c. 
Gura-Ocniţeî, despărţindu-seprin 
pădure şi unindu-se prin dru- 
murî vecinale; iar spre S. 
cu c. Bucşiani, despărţindu- 
se prin cîmpie şi unindu-se 
iarăşî prin drum vecinal. C. 
Adînca are un venit de 2197 
leî. Copiî cu etatea de şcoală, 
sunt cam 145, adică 71 băeţî 
şi 74 fete. Localul şcoaleî este 
nou, de zid şi e cu primăria la 
un loc. Şcoala este fondată la 
1838. Ea este mixtă şi frecu- 
entată de 30 pană la 40 elevî 
şi eleve. Şcoala are 17 pogoane 
de pămînt. 

Adînca, mape, jud. Dîmboviţa, 



pi. Dealuluî, aparţinea Mitro- 
polieîdin Bucureşti, iar în urma 
secularizăreî averiloj- mănăsti- 
reştî, a devenit proprietatea 
Statului. 

Adînca, padina, în c. Floreşti, 
pi. Jiul-d.-s., jud. Dolj. 

Adîncsi^ pădure, în jud. Dîmbo- 
viţa, care unită cu alta vecină, 
ce ţine de c. Săcueni, cuprinde 
peste 86,750 ariî. 

Adînca, trup din mopa Doagele, 
jud. Teleorman (vezî c. Dobro- 
teşti). 

Adînca, va/e (pi. Bistriţa- d.-j., 
jud. Bacău), în c. Dealul-Nou. 

Adînca, va/e^ pe moşia Dobîr- 
ceni, c. Dobîrceni, pi. Ştefâ- 
neşti, jud. Botoşani. 

Adînca, va/e, c. Băjeşti, pi. Rîu- 
rile, jud. Muscel. 

Adînca, va/e, c. Şuica, pi. Vedea- 
d.-j., jud. Olt. 

Adînca, va/e, începe din hotarul 
moşieî Preoţeşti, c, Oporelul, pi. 
Oltul-d.-j., jud. Olt, merge pa- 
ralel cu Vălceaua-luî-Ionaş şi se 
varsă în valea Oporelul. 

Adînca, va/e, c. Ariceşti, pi. Pod- 
goria, jud. Prahova, la poalele 
dealuluî Durduci. 

Adînca, pir,, se maî numeşte şi 
Cornet, izvoreşte din poalele 
dealuluî Gornet, c. Gornetul-Cuib, 
pi. Podgoria, jud. Prahova şi. se 
varsă în pîrîul Sărăţelul pe ţăr- 
mul drept, tot în raionul comuneî 
Gornetul-Cuib. Se numeşte ast- 
fel de la adîncimea ce a fâcut 
apa în curgerea sa. Se maî nu- 
meşte Cornetul, pentru-că încon- 
jură dealul cu acelaş nume. 



Adînca,///-., începe din păd. Nem- 
ţeasca j>e prop. Furceni, pi. Nico- 
leşti, jud. Tecuciti, trece prin păd. 
Movileanca, continuă de la N. 
spre S.-E. prin partea vestică 
a satuluî Silişte până aproape 
de s. Condrea, c. Umbreareşti, 
unde se varsă în balta satuluî. 
Această vale maî poartă şi nu- 
mele de «Valea-Biţoiuluî», cu o 
fîntînănumită «Fîntîna-Biţoiuluî» 
la 3 kil. în dreptul satuluî Po- 
doleni. 

/ 

Adînca, pir., c. u. Ocnele-M'arî, 
pi. Ocolul, jud. Vălcea, se varsă 
în rîul Săratu, care udă c. Oc- 
nele-Marî, pe malul drept. 

Adînca, va/e, pe proprietatea Ca- 
caleţi, a Eforieî Spit. civile din 
Bucureşti, situată în pi. Margi- 
nea, jud. Vlaşca. 

Adînca, vă/cea, pe moşia Doa- 
gele, jud. Teleorman, începe 
dinspre c. Stoborăşti, se abate 
pe lîngă s. Merişani şi se pîerde 
în valea Tecuciuluî. Serveşte ca 
hotar natural al maî multor 
inoşiî. 

Adînca, vă/cea, în jud. Teleor- 
man, între c. Nanovul şi moşia 
oraşuluî Alexandria, spre S.-V., 
face parte din valea Nanovuluî, 
însă poartă nume deosebit şi 
serveşte de hotar al moliilor 
Alexandri eî şi Mavrodin. 

Adînca, vă/cea, în jud. Teleor- 
man, la S.-E. comuneî Piatra, 
spre c. Viişoara; se pîerde în 
valea Călmăţuiuluî. Pe dealul ce 
poartă acelaşî nume sunt situate 
viile locuitorilor din comiinele 
Piatra şi Viişoara, de cît-va timp 
distruse şi înlocuite cu arăturî. 

Adînca, vă/cea, în jud, Vlslşca, 
ce vine din sus de Bîţcoveni- 
d.-j., se varsă în valea Clenlţa 
în Bîţcoveni-d.-s. 



6JtOJ,2. Marele Dicţionar Geografic. 



7;^%kFm:m 



adIncata 



10 



ADÎNCATA 



Adthcata, com. rur., plasa Ama- 
radia, jud. Dolj, la 20 kil. 
spre N. de Craiova şi la 9 kil. 
de reşedinţa plăşeî, c. Melineşti. 
Situată pe dealul Icleanul, pe 
malul drept al rhiluî Amaradia. 
Se mărgineşte la E. şi S.-E. cu 
c. Goeşti, la V. şi S.-V. cu c. 
Almajul şi Brădeşti, la N. cu c. 
Negoeşti şi la S. cu c. Goeşti. 
Terenul comunei este acciden- 
tat de dealul Icleanul, cu o înăl- 
ţime de 100 m, acoperit cu viî 
şi cu semănături. Terenul este 
compus din pămînt negru, ar- 
gilos şi nisipos. Comuna este 
udată de rîul Amaradia, ce intră 
pe la E. în c. şi curge cu în- 
dreptarea N.-S. Se compune din 
5 căt. : Adîncata-d.-j., unde e 
reşedinţa comunei, Pometeşti , 
Popeasa, Sălciile şi Ţandăra. 

In comună sunt 2 biserici 
vechi de aproape 100 de anî, 
din care una este făcută de Ca- 
tinca Fiscuţoaia. Cea parohială, 
cu hramul Sf. Nicolae în căt. 
Adîncata-d.-j., cea-Faltă filială 
în s. Pometeşti, iarăşi cu hra- 
mul Sf. Nicolae. Serviciul aces- 
tor bisericî se face de i preot 
şi de 2 cîntăreţî. 

In căt. Pometeşti se află o 
şcoală mixtă ce funcţionează de 
la anul 1834, avînd un singur în- 
văţător, fiind întreţinută de Stat. 
Populaţia comunei este de 282 
c. de fam. cu 1099 sufl., din 
care 584 bărbaţi şi 5^5 femei. 
După felul ocupaţiunel sunt: 
670 agricultori, 8 comercianţi, 
4 de profes. lib., 85 muncitori 
şi 32 servitori. Ştiu carte 82 
bărbaţi. După legea rurală din 
1864 sînt 192 loc. împroprie- 
tăriţi. 

Case sînt 250, făcute din zid, 
paiante, avînd fie-care cîte o 
mică grădină. Două case sînt 
vechi, boereşti: una făcută de 
vistierul Bădescu, iar cea-l'altă 
de Manolache Fiscuţă. 



Suprafaţa teritoriului comunal 
este de 3809 pog. din care 2516 
pog. pămînt arabil. 

Moşiile de pe teritoriul com. 
se numesc Adîncata şi Pome- 
teşti; au o întindere de 2516 
pog. şi dau un venit de 4908 1 
lei. Moşia Adîncata este dată în 
loturi. Moşia Pometeşti aparţine 
moşnenilor din acest cătun. 

Pădurile au o întindere de 
916 pog. din care: 458 hect. 
tufăriş. Alte speţe sunt : cer, 
gîrniţă, aluni şi fagi. 

Afară de pămîntul arabil — pe 
care se seamănă grîu, porumb, 
orz, ovăz, cînepă şi puţin in, — 
se mal găsesc 100 pog. livezi 
de pruni, dar cari sînt împăr- 
ţite pe la casele oamenilor. 

Locuitorii comunei se ocupă 
mult cu agricultura şi cu creş- 
terea vitelor. Industria este pu- 
ţin desvoltată, prea puţini loc. se 
ocupă cu creşterea gîndacilor 
de mătase. Se lucrează cără- 
midă. Un om face 200 — 400 bu- 
căţi pe zi şi vinde miea cu 20 
pană la 25 lei. — O moară de 
aburi se află pe moşia d-lul 
Zamfir Ţecovicl. 

In comună sunt 7 cîrciumi 
cu boiangeril. El îşi desfac pro- 
ductele la gara Craiova. Duc 
cereale, vite şi importă cele ne- 
cesare pentru casă. Transportul 
îl fac cu căruţele şi cu carele 
pe şoseaua judeţiană Craiova- 
Amaradia, lungă de 2 kil. Prin a- 
pusul comunei pe dealul Icleanul 
trece un drum vechiu numit Dj'u 
mul Iele an. 

Venitul budgetar, pe anul 
1893—94 a fost de l. 2850.45 

Chelt au fost de 2604.45. 

Numărul vitelor e de 1687 
capete, din cari 519 vite cor- 
nute, 100001,46 cal şi 182 porci. 

Adîncata, com, rur,, jud. Doro- 
hoiG, pi. Berhometele, formată din 
satele: Adîneata şi Mitocul-Dra- 



gomirneîy cu reşedinţa primăriei 
în Adîncata. La 29 kil. de Mi- 
hăilenl, reşedinţa plăşilor Ber- 
homete şi Coşula şi la 32 kiL 
de Dorohoiu. Are o populaţie 
de 448 fam. şi 1952 sufl.; 2 
bis., cu I preot, 3 cîntăreţî, i pă- 
lămar ; i şcoală cu un învăţător 
şi 62 elevi. Locuitorii posed 
II 74 hect. 40 ar. pămînt; pro- 
prietarii moşiilor 902 hect. 28 
ar. cîmp şi 1790 hect. 24 ar. 
pădure. Budgetul comunei este 
de lei 4220 la ven. şi de leî 
4196 la chelt. Vite mari cor- 
nute 618, oî 968, cal 69, porci 
257 şi stupi 1 10. 

Adîncata, eom, rur,, pi. Cîmpu, 
jud. Prahova. Este situată lingă 
rîul Prahova, într'un unghiu ce-l 
formează rîul Cricovul-Sărat, văr- 
sîndu-se în Prahova, la 40 kil. 
departe de capitala judeţului 
şi la 12 kil. departe de a plăşeî. 
Comuna Adîncata la început 
a fost situată pe o coastă, maî 
spre răsăritul comunei. Maî tîr- 
ziu locuitorii s*au mutat lingă 
valea Prahovei, care face stri- 
căciuni locuinţelor lor. N'are 
nici un căt. alipit. Se mal nu- 
meşte de locuitorii vecini şi 
RăşanI. Populaţiunea comunei 
e de 1575 loc. (805 bărbaţi, 
770 femei), în care intră şi 7 
fam. de ţigani-ferari şi 4 fam. 
de bulgari, căsătoriţi cu romînce 
locale, ocupîndu-se cu comerţul 
şi grădinăria. 

Contribuabili sunt 389; case 
de locuit 250 şi i bordeiu. 

In comună e o singură bis., 
deservită de un preot. 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura şi cu creşterea vitelor. EI 
desfac produsul muncel lor la 
Ploeşti. 

In comună sunt: 142 cal, 
228 vaci, 9 bivoli, 649 bol, 12 
capre, 1631 ol şi 245 porci. 
216 loc. s'au împroprietărit 



ADlNGATA 



11 



ADlNCATA 



la 1864 pe moşia Adîncata-Ră- 
şanî, când li s*au dat 1099 hect. 

Şcoala există în comună de 
la 1872. Localul e proprie- 
tate a comuneî. Ştiu carte 79 
bărbaţî şi 6 femeî. In anul 1 893 
a fost frecuentată de ^6 băeţî 
şi 4 fete, din numărul de 150 
copiî (80 b. 70 f.), cu vîrsta de 
şcoală. Cu întreţinerea eî Statul 
cheltueşte 1080 leî anual. 

In total comuna se întinde 
pe o suprafaţă de 2799 hect. 
din cari 900 hect. izlaz, iar res- 
tul, afară de 25 hect., pămînt 
de cultură. 

Stupi de albine sunt vre-o 26 
în toată comuna. 

Comerciul se exercită de 4 
cîrciumarî. O şosea leagă această 
comună cu com. Ciorani-d.-j. şi 
Ciorani-d.-s. 

Se mărgineşte la E. cu jud. 
Ialomiţa, la N. cu comunele 
Salcia şi Ciorani, la V. cu rîul 
Cricovul-Sărat şi la S. cu rîul 
Prahova, care o desparte de 
jud. Ilfov. 

Adincata, cătun, ţine de com. 
Belitori, din pi. Tîrguluî, jud. 
Teleorman. E situat pe valea 
ce poartă acelaş nume, la dis- 
tanţă de 28 kil. de Turnu-Mă- 
gurele, de 16 kil. de Roşiori 
şi 4 kil. de com. Belitori. Pe 
lîngă marginea luî trece calea 
judeţeană Turnu-Roşiorî şi linia 
ferată Costeşti-Măgurele ; am- 
bele drumuri se împreună în 
dreptul găriî Troianu, situată 
la o depărtare de i kil. 200 
m. de căt. Tot pe aci trece şi 
vechiul val roman numit Tro- 
ianul, ale cărui urme se disting 
foarte bine. Este populat nu- 
maî de 10 familiî, care trăesc 
în bordee. Aci se află şi o casă 
confortabilă, care serveşte de 
conac al proprietăţii. 

Adîncata, sat^ jud. Argeş, pi. 



Argeş, pendinte de c. r. Bu- 
neşti, (v. a» n.). 

Adîncata, sat, în com. Adîn- 
cata, pL Berhometele, jud. Do- 
rohoiu cu 327 fam, sau 1308 sufl. 
şi plăcută situaţie în înfundătura 
unuî hîrtop, (vâlcea), adumbrit 
de pădurea de pe dealurile ce-1 
înconjură. La 25 kil. de tîrgul 
Mihăilenî şi la 32 kil. de oraşul 
Dorohoiu. 

Aşezările sătenilor sunt în 
mare parte bune, maî multe 
cu livezi, restul cu gradine. 

Proprietatea moşiei este a 
Statului; înainte de secularizare 
era a M-reî Teodoreni, din Bur- 
dujeni, închinată la Sf. Munte. 
Biserica cu patronul Sf. Du- 
mitru, cu I preot, 2 cîntăreţî, 
I pălămar, este de lemn, mică 
şi vechie, făcută de grămada 
satului. Şcoala cu i învăţător 
şi 62 elevi, n'are local propriu 
al său. 

Calitatea pămîntuluî maî mult 
mediocră ca loc de pădure. 

In vechime maî tot trupul 
acesteî moşiî era acoperit cu 
pădure mare, în care pe încetul 
s'au făcut curaturi, în urmă lo- 
cuinţe şi apoî sat şi locurî de 
agricultură. Sătenii împroprietă- 
riţi au 793 hect. 43 ar. pămînt ; 
iar proprietatea moşieî are 615 
hect. 84 ar. cîmp şi 1074 hect. 
15 ar. pădure, parte bătrînă, 
parte tînără. Intre esenţele de 
arborî domină: fagul, mesteacă- 
nul şi stejarul, iar pe piscurî 
începe a se ivi bradul. 

Pîraîe principale sunt : Valea- 
Mare şi Grăniceriul. 

Pîeatră calcară şi gresă se gă- 
seşte, dar se extrage numaî 
pentru trebuinţele locale. 

Drumurî principale sunt : acel 
de la Zvorăştea la Burdujeni, 
şi acel ce duce la trecătoarea 
de la Iţcanî. 

Hotarele moşieî sunt cu : Zvo- 



răştea, Hănţeşti, Bardujenî, Mi- 
tocu, Salcea şi Bucovina. 

Adincata (Mateeşti-), numirea 
dată uneî părţî din căt. Mierea, 
c. Gura-Nîşcovuluî, jud. BuzăQ. 

Adtncata, deal, în com. Grăj- 
dana, c. Lunceni, jud. Buzââ, 
acoperit de pădure şi livezî. 

Adincata, deal, pe teritoriul com. 
Zeicoiii, s. DiaconeşVi, pL Ama- 
radia, jud. Dolj, ce se lasă^din 
dealul Rădineşti, jud. Grprj, 
despârţind pîrîiele Adîncata şi 
Viu, în tot .cursul lor. 

Adincata, fost metok al Episc. 
Buzău, în c. Gura-Nişcovuluî, c. 
Cîrlomăneşti, jud. Buzău. 

Adincata, mope, în com. Beli- 
tori, jud. Tele!orman, are în- 
tindere de 420 hect., proprie- 
tate a d-luî Dim. D. Bildirescu. 
Pană în anul 1881 forma un 
singur trup cu moşia Gongul, 
de la care a fost deslipită prin 
cumpărare. 

Adincata sau Mierea^ pâdure a 
Statuluî pe moş. Gura-Izvoruluî 
din c. Cîrlomăneşti, c. Gura- 
Nişcovuluî, jud. Buzău; are 498 
hect. 

Adincata, pMti, afluent al Bah- 
luiuluî, în păd. Deleni, c. De- 
leni, pi. Coşulă, jud. Botoşani. 

Adincata, pHa, îh c. Zeicoiu, 
s. Diaconeşti, pi. Amaradîa, jud. 
Dolj, izvoreşte din dealul Adîn- 
cata şi se varsă pe dr. rîuluî 
Ploscuţa, în faţa satuluî Dia- 
coneşti. 

Adincata (Valea-), piriu, începe 
de pe cîmpia dintre moşiile Do- 
robanţul şi Băseşti, jud. Teleor- 
man, apucă pe lîngâ comunele 






ADlNCATA 



12 



adIncăturA 



Cîrligaţi şi Caravaneţi, se îm- 
preună cu maî multe vâlcele 
neînsemnate, pe dr. şi pe st., 
trece apoî prin căt. Adîncata, 
intră pe c. Belitori, unde se 
împreună cu valea Gonguluî şi 
se termină în valea Urluiuluî, 
în dreptul comuneî Belitori, unde 
îşî are gura. 

Adîncata, vale, în căt. Gura-Niş- 
covuluî, c. Mierea, jud. Buzău, 
ese din coline şi se scurge în 
rîul Nişcovul, între văile Nisi- 
poasa şi Mierea. 

Adîncata, vale, izvoreşte de la 
E. comune! Vata, pi. Vedea-d.-s., 
jud. Olt, şi se varsă în gîrla 
Vetişoara, pe malul st., tot în 
raionul comuneî Vata. 

Adîncata, vale, c. Colteşti, pi. 
Olteţu-d.-s., |iid. Vîlcea. 

Adîncata, vâlcea, brăzdează te- 
ritoriul comuneî Ursoaia, pi. 
Mijlocul, jud. Olt, curge către S., 
taie dealul Golaşul şi dă în Plap- 
cea, pe partea st., în căt. Stă- 
nislăveşti. 

Adîncata, vâlcea, udă teritoriul 
comuneî Bălăneşti din pi. Jiul- 
d.-s., jud. Olt, şi se varsă în 
rîul Iminog, tot pe teritoriul a- 
celeî comune. 

Adlncata-d.-j., sat^ pi. Amaradia, 
c. Adîncata, jud. Dolj, cu 66 
fam. de 133 sufl. In comună 
sunt 63 case şi 2 bordee. Două 
din aceste case sunt vechî boe- 
reştî, una făcută de Vistierul Bă- 
descu şi alta de ManolacheTi- 
senţa. Copiiî din această comună 
urmează la şcoala din satul Po- 
meteşti, c. Adîncata. In vîrstă 
de şcoală sunt 35 copiî(2i bâeţî 
şi 14 fete). Ştiu carte 41 loc. 
(37 bărbaţî şi 4 femeî). Are o 
biserică parohială cu hramul 



Sf. Nicolae deservită de i preot 
şi 2 cîntăreţî. In sat sunt 9 caî, 
116 boî, 6 măgarî, 155 oî, 73 
capre. 

Adîncata-d.-j., mo^ie, pi. Ama- 
radia, c. Adîncata, jud. Dolj, 
cu o întindere de 2516 pog. 
arabile, şi un venit de 45081 1. 
Este proprietatea Statului. 

Adîncata-d.-j., nume ce a purtat 
pană în anul 1873, comuna A- 
dîncata, (v. a. n.), jud. Dolj. 

Adîncata-d.-j., pădure, pi. Ama- 
radîa, c. Adîncata, jud. Dolj, 
în întindere de 1 10 V2 hect., pe 
moşia Adîncata. Felul arborilor 
ce compun această pădure sunt : 
alunî, fagî şi gîrniţă, care pre- 
domină. 

Adîncata-d.-j., silişte, în c. A- 
dîncata, pi. Amaradia, jud. Dolj. 

Adîncata-Mică, vale, în jud. 
Vlaşca, care începe din păd. 
Cămineasca şi se scurge în apa 
Călniştea pe proprietatea Bila. 

Adîncateî, (PIrîul-),pe moşia A- 
dîncata, c. Adîncata, pi. Berho- 
metele, jud. Dorohoiu, izvoreşte 
din dealul Mitoc, alt. 470 m., 
formează un iaz la eşirea din 
satul Adîncata, primeşte pe st. 
pîrîul Ciacîliî şi pe dr. pîrîul 
Poiana-Roşie, trece prin păd. 
Hînţeşti şi şe varsă în pîrîul 
Valea-Mare (alt. 300 m.) 

Adîncatul, pîrîU, pe moşia Pălti- 
nişul, c. Păltinişul, pi. Prutul-d.-j., 
jud. Dorohoiu. 

Adîncă, (Din-Valea-),//r//^, cur- 
ge prin valea cu acelaş nume 
din c. Dobîrceni, pi. Ştefăneşti, 
jud. Botoşani. 

Adîncă, (Valea-), pîrîUy izvo- 



reşte din coastele dealuluî Pre- 
dealu, c. Opăriţi, pi. Teleajen, 
jud. Prahova, şi se varsă în pî- 
rîul Sărăţelul, tot în raionul co- 
muneî Opăriţi. 

Adîncă, (Valea-), pîrîu, în pla- 
sa Isaccea, judeţul Tulcea, pe 
teritoriul comunelor Teliţa şi 
Parkeş ; îşî ia naştere din dea- 
lul Teliţa, nu departe de s. Te- 
liţa, face maî întîiu un arc de 
cerc, cu deschizătura spre apus 
şi âpoî se îndreaptă spre miază- 
noapte, avînd o direcţiune ge- 
nerală de la S.-E. spre N.-V. ; 
curge printre dealurile Sarica 
la apus şi Comoriî la răsărit; 
brăzdează partea nordică a pi. 
şi a corn. Teliţa şi cea apu- 
sană a comuneî Parkeş ; după 
un curs de 7 kil., făcut nu- 
maî prin păduri, merge de se 
varsă în balta Saon, trecînd prin 
stuferişul ce înconjoară* această 
baltă, şi pe lingă dealul Criglic 
şi mănăstirea Saon ; pe o parte 
din albia sa merge şoseaua na- 
ţională Tulcea-Isaccea, întretăiată 
de drumurile vicinale Nicoliţel- 
Parkeş şi Teliţa-Parkeş. 

Adîncă, (Valea-), /^^, în c. Luciu, 
jud. Buzău, limitat de un triun- 
ghiu de movile avînd baza m-lele 
din s. şi m-la mare, iar vîrful 
constă din 3 m-le: Movilele cu 
cruce. E acoperit cu semănăturî 
de orz şi mult stuf. 

Adîncă, (Valea-), §es, în c. Fin- 
ţeşti, jud. Buzău, acoperit cu fi- 
neţe şi viî moşneneştî. 

Adîncă, (Valea-), vale, izvoreşte 
din raionul c. Valea-Lungă, pi. 
Prahova, jud. Prahova, şi se varsă 
în Valea-luî-Dan, tot în raionul 
c. Valea-Lungă. 

Adîncătura, canal (privai), în in- 
sula Balta, plasa lalomiţa-Balta, 



adIncătura 



13 



ADjtm 



jud. Ialomiţa, se întinde pe te- 
ritoriul comunelor Dudeşti şi Fe- 
teşti. 

Adîncătura, loc cu izvoare^ pi. 
Tazlăul-d.-s., jud. Bacău, de pe 
teritoriul c. Nadişa. 

Adîncăţeaua, vale, în jud. Olt; 
ÎŞI ia naştere din partea de N. 
a c. Chilia, pi. Vedea-d.-s., şi 
se varsă în pîrîul Ciorîca. 

Adîncî, (Piscul- Văeî-), frumoasă 
colină acoperită cu păduri şi viî 
în partea nordică a c. Pleşcoiu, 
jud. Buzău. 

Adîncul, vezr Pîrîul-Adînc, jud. 
Putna. 

Adîncul, iaz, în mărime de 4V2 
hect. format de pîrîul Avrămeni, 
pe moşia Sîrbi, c. Sîrbi, plasa 
Başeul, jud. Dorohoiu, în partea 
de N. în hotar cu Avrămeni. 

Adîncul, pîrîU, în jud. Dorohoiu, 
începe din păd. Goroveiu, trece 
prin s. şi c. Vîrful-Cîmpuluî şi 
se varsă în Şiret, după ce pri- 
meşte pîrîele: Humi şi Arinilor. 

Adîncul, privai, în despărţirea co- 
munei Gropeni, jud. Brăila, între 
Dunărea-vapoarelor şi Dunărea- 
vechie; uneşte iezerul Babalîc cu 
privalul Lata. 

Adînculuî,(Fîntîna-),///^^/;^^, pe 

moşia Dimăcheni, c. Dimăcheni, 
pi. Coşula, jud. Dorohoiu, 

Adjud, (Ajud, Agiud) sau Adju- 
dul-Nou sau Tîrgul-Adjud, 
corn, rur, situată în jud. Putna, 
pi. Răcăciuni, la 46^ 5' 30" lati- 
tudine N. şi la 2\^ 48' 20" lon- 
gitudine E. 

Descrierea fizică. — Comuna 
Adjudul-Nou e aşezată la limita 
de S. a plăşeî, în st. rîuluî Tro- 



tuşul, în apropriere de confluenţa 
luî cu rîul Şiretul. 

Distanţa luî de capitala jude- 
ţuluî e de 44 kil. spre N. 

Marginile acesteî comune sunt: 
la N. Adjudul-Vechiu, la S. şi 
V. cu rîul Trotuşul, care o des- 
parte de comunele Copăceşti şi 
Rugineşti, Ia E. Şiretul care o 
desparte de jud. Tecuciu, la S.-E. 
c. Burcioaia. 

înălţimea Adjuduluî este de 
118 m. 10 deasupra nivelului 
Măreî-Negre. 

Descrierea politica, — Popu- 
laţiunea comuneî, după recen- 
sămîntul din 1890, e de 429 c. 
de fam., cu 217 1 sufl., din carî: 
1040 bărbaţi şi 1131 femei. 
Această populaţiune se împărţea 
ast-fel : 

După starea civilă: 1197 '^^- 
însuraţî, din cari: 545 bărbaţi, 
65 2 femei; 796 însuraţi, din carî: 
176 văduvi, 96 bărbaţi, 80 fe- 
mei şi 2 divorţaţi (i bărbat şi 
I femee). 

După naţionalitate:' 1385 ro- 
mînl, 10 greci, 16 bulgari, 75 
unguri, 3 ruşi, 14 germani, 3 
italieni, şi 665 diferite naţiona- 
lităţi. 

După religie : 141 4 ortodoxl, 
109 protestanţi, 614 mozaici şi 
34 armeni. 

După felul ocupaţiunel: 205 
agricultori, 98 meseriaşi, no co- 
mercianţi, 52 profesiuni libere 
şi *]6 servitori. 

Ştiu carte 710 persoane: 423 
bărbaţi, 287 femei. 

Numărul caselor de locuit : 48 1 
şi 2 bordee. 

Mişcarea populaţiunel pe anul 
1892 a fost: 25 căsătorii, 107 
naşteri şi 95 morţi. Excedentul 
de naşteri a fost deci de 12, 
adică 88,75 morţi la 100 naşteri. 

Cultul creştin ortodox e re- 
prezentat prin 2 biserici: una 
parohială, cu hramul Sf. Du- 
mitru, cea-1-altă filială, cu hra- 



mul Adormirea. Cu întreţine- 
rea acestora comuna cheltueşte 
pe an 2100 lei. Izraeliţii ad şi 
el 2 sinagoge aci. 

Instrucţiunea publică se predă 
în 2 şcoli, din care una de' băeţi 
şi una de fete. Cursurile lor le 
urmează 80 copil din carî: 51 
băeţI, 29 fete, din 289 (139 
băeţî^ 150 fete) cu vîrsta de 
şcoală. Cu întreţinerea lor co- 
muna cheltueşte 2846 lei anual. 
In anul 1884 s*a întemeiat 
în această comună o societate, 
cu numele « Solidari tatea»i ^ 
cărui scop este fructificarea şi 
capitalizarea economiilor socie- 
tarilor. 

Serviciul medical se face de 
doctorul plăşeî stabilit în co- 
mună. Tot acest medic este în- 
sărcinat cu căutarea bolnavilor 
din spitalul comunei, care are 
10 paturi. 

Acest spital e întreţinut de 
c. şi subvenţionat de jud. In 
anul 1864 s'a deschis şi o far- 
macie de d-1 M. Vasarhely. 

Comuna numără 402 con trib., 

adică I la 5.40 de loc. In anul 

1886 erau 409 contrib., iar în 

anul 1869 erau numai 332. 

Budgetul pe anul 1893/94 era: 

Venituri 34094.77 

Cheltuell . , . . 34049.44 

Excedent 45 •S 3 

Budgetul fond. drumurilor : 

Venituri 7196.56 

Cheltuell .... 3180.— 
In alţi ani, budgetul de veni- 
turile şi cheltuelile comuneî, eta: 
In 1885/86 la ven. 32380,— 
şi la cheltuell 33380; în anul 
1882/83 la venituri 34716.42 şi 
la chelt. 32414.72; iar în 1868/69 
la ven. 8883. 

Adjudul-Noti afe un bîurou 
de poştă şi telegraf şi o staţie 
de drum de fer (vezi Adjud 
staţie). 

Descrierea economică. — Agri- 
cultura.— K^tz^t în lunca Tro- 






ADJUD 



14 



ADJUDUL-VECHIU 



tuşuluî, Adjudul are un teritoriu 
foarte fertil, din care cauză şi 
cultivarea pămîiituluî se face pe 

scară relativ întinsă. 

In c. sunt: 234 caî, 179 boî, 
8 bivolî, 2 măgarî, 97 oî, 39 
capre şi 135 porcî. 

Industria, — In c. Adjudul- 
Nou sunt următoarele fabrici şi 
stabilimente industriale maî în- 
semnate: I fabrică de frînghiî, 
4 de rachiu de prune şi de tes- 
covină, 4 brutării, 4 cofetării, 
10 cărămidarii, 3 tăbăcăril, 3 
dogarii, etc. Mal menţionăm prin- 
tre diferiţii industriaşi: 8 fierari, 

1 curelar, 20 cismari, 30 croi- 
tori, etc. 

Comerciul se exercită de 141 
persoane, din cari : 63 romînl, 63 
israeliţi, 9 armeni, 3 germani şi 
3 greci. Ca stabilimente comer- 
ciale mal însemnate numărăm : 
27 cîrciuml, 2 cafenele, 3 bir- 
turi, 2 hoteluri, 13 lipscanii, 8 
băcănii, 6 bogasierii, 2 chiris- 
tigil, etc. Comerciul cu cereale 
este foarte activ; 14 firme se 
ocupă exclusiv cu desfacerea ce- 
realelor din împrejurimi. 

Se face bîlciu anual la 23 A- 
prilie, 5 August şi 26 Octombrie. 

Armata. — In Adjudul-Nou e 
reşedinţa batalionului al 2-lea a 
regimentului Putna, No. 10 (de 
infanterie), avînd în garnizoană, 
compania 7-a. 

Căîde comu7iicaţie ,^— Căile de 
comunicaţie ale Adjudulul-Nou 
sunt : r . şoseaua naţională care 
vine din Focşani, trece podul 
de fer de peste Trotuş şi îna- 
intează spre nordul Moldovei; 

2. şoseaua vecinală lungă de 
4160 m., care 4 pune în legă- 
tură la N. cu Adjudul-Vechiu ; 

3. căile ferate Adjud-T.-Ocna 
şi Bucureşti-Focşani-Păşcani. A- 
ceastă din urmă linie, traver- 
sează Trotuşul pe un pod lung 
de 271 m. 

\/Vdjildul era o staţie de cal 



de poştă pe timpul existenţei 
acestui serviciu. Era aşezat în 
drumul ce duce de la Focşani 
spre Bacău la 21 kil. de poşta 
Bereşti. Avea 36 cal de poştă, 
I căpitan, i ceauş şi 9 surugii. 
Preţul unul cal de poştă varia, 
după distanţă, de la 2 — 4 l. n. 
de poştă, fiind socotit cîte 1 3 b. 
de cal şi de kil., plus 50 b. de 
fie-care poştă pentru căruţă. 

Notiţe istorice ţi arheologice, 
Tîrgul-Adjud a fost întemeiat de 
serdăreasa Ilinca Cânta, pe mo- 
şia D-luI Balş, în urma autori- 
zaţiunil obţinută prin hrisovul 
din 15 Februarie 179S, dat de 
Mihail Şuţu, Domnul Moldovil. 
Locuitorii din Adj udul- Vechiu, 
îngroziţi de desele vărsări ale 
Şiretului, părăsiră încetul cu în- 
cetul acea localitate, strămutîn- 
du-se în Adjudul-Nou (v. Adju- 
dul- Vechiu). 

La nordul acestui tîrg se află 
mal multe movile din vremea 
războaielor lui Ştefan-cel-Mare. 

Adj ud, staţie de dr. d. f. în jud. 
Putna, pi. RăcăciunI, c. Adjud, 
pe linia Mărăşeşti-Bacău (pusă 
în circulaţie la 13 Septembrie 
1872) între staţiile Pufeşti (10.9 
kil.) şi Sascut (13.7 kil.) la 94 m. 
înălţime d'asupra nivelului mării. 
Venitul acestei staţii pe anul 
1896 a fost de 162470 L. 99 B. 

Adjudul-Nou, parohie, jud. Put- 
na, pi. RăcăciunI, compusă din 
comunele Adjudul-Nou şi Băr- 
cioaia. Biserica parohială, cu hra- 
mul Sf. Dimitrie, se află în Ad- 
judul-Nou; iar din cele filiale 
una în Bărcioaia, cu hramul S-ţiI 
VoevozI, şi alta în Adjudul- 
Nou, cu hramul Adormirea. 

Adjudul-Vechiu,r^w.r/^r. în jud. 
Putna, pi. RăcăciunI. 

Descrierea fizică, — Comuna 
Adjudul- Vechiu e aşezată pe ma- 



lul drept al Şiretului, la o de- 
părtare de 3 kil. de sub-prefec- 
tura plăşel RăcăciunI (Adjudul- 
Nou) şi la 47 kil. de capitala 
judeţului. 

Se mărgineşte la N. cu c. Be- 
reşti, la S. cu Adjudul-Nou, la 
E. cu rîul Şiret, care 1 desparte 
de judeţul Tecuciti, iar la V. cu 
c. Urecheşti. 

înălţimea acestei comune d'a- 
supra nivelului măre! este de 1 3 5 
metri. 

Descrierea politică, — Comuna 
Adj udul- Vechiu se compune din 
cătunele Şişcani şi Adjudul- 
Vechiu. Primăria se află în a- 
cest din urmă cătun. 

Populaţiunea comunei, după 
recensămîntul din 1890, e de 
204 c. de fam. cu 814 sufl., din 
cari: 412 bărbaţi şi 402 femei. 
Această populaţie se împărţia 
ast-fel : 

După starea civilă : 450 neîn- 
suraţi: 237 bărbaţi şi 213 fe- 
mei; 320 însuraţi; 43 văduvi 
(14 bărbaţi şi 29 femei) şi un 
divorţat (i bărbat). Sunt toţi ro- 
mînl şi creştinl-ortodoxî. După 
felul ocupaţiunil, sunt: 230 a- 
gricultorl, 2 meseriaşi, 3 comer- 
cianţi, 5 profesiuni libere şi 5 
servitori. 

Ştiu carte 34 persoane : 32 
bărbaţi şi 2 femei. 

Numărul caselor de locuit 123, 
I han, 2 cîrciuml, i moară. 

Mişcarea populaţi unei în anul 
1892 a fost: 8 căsătorii, 29 naş- 
teri, 33 morţi. Excedentul de 
morţi a fost deci de 4, ceea ce 
revine la 134 morţi la 100 naş- 
teri. 

Cultul creştin-ortodox e re- 
prezentat prin 2 biserici: una 
parohială cu hramul Sf Nico- 
lae, în cătunul Adj udul- Vechiu; 
cea-l'altă filială, în căt. Şişcani. 
Pentru întreţinerea bisericel pa- 
rohiale, comuna prevede în bud- 
getul el 435 lei anual. 



\-';'^M% 



ADJUDUL-VECHlC 



15 



ADJUDUL.VECHÎ0 



Şcoală nu se află în comună. 
Copiî în vîrstă de a urma la 
şcoală sunt 1 1 1 : 60 băeţî şi 
51 fete. 

Numărul contrib. e de 171, 
adecă I la 4,76 loc. In anul 
1886 erau 132 contrib., iar în 
1869 erau numai 120. 

Budgetul comunei pe anul fi- 
nanciar 1893/94 era următorul : 
Venituri .... 3470-I3 
Cheltuelî .... 3430.74 
Excedent . . 39-39 

Budg. fondurilor drumurilor: 
Venituri .... 242.50 
Cheltuelî .... 242.50 
Vitele aflate pe teritoriul co- 
munei sunt, după ultima numă- 
rătoare, 168 boî, 207 vaci, 26 
caî, 644 01, 3 capre şi 77 porci. 
Industria ţi coinerciuL — In- 
dustria Adjuduluî-Vechiu se re- 
duce la cea casnică. Comerciul 
de asemenea e prea puţin dez- 
voltat. El se exercită în cîte-va 
circiume, unde e în acelaş timp 
şi debit de tutun. Ca piaţă de 
comerciu servă tîrgul Adj ud. 

Căi de comunicaţie, — Pe 
lîngă şoseaua vecinală care pune 
în legătură Adjudul-Vechiu la 
S. cu căt. Şişcani, cele-1-alte 
căî de comunicaţie ale Adju- 
duluî-Vechiu sunt şoselele co- 
munale care-1 leagă la S. cu Ad- 
judul-Nou (lungimea 4.160 m.), 
la N. cu com. Bereşti, paralel 
cu linia ferată, iar la V. cu 
com. Urecheşti, traversînd şo- 
seaua naţională. 

Notiţe istorice. — Cea maî ve- 
che menţiune despre Adjud ne 
întîmpinăîn convenţiunea comer- 
cială din 1433 între Domnul mol- 
dovenesc Iliaş şi Saşii din Tran- 
silvania. Originalul se află în ar- 
hivul naţional din Sibiii (Tab. 
Sax. No. 6*])^ iar o copie în 
«Exercitationesdiplomaticae» de 
Eder (Hermannstadt, 1802, mss. 
în bibliot. evanghelică din Bra- 
şov 26, b, în 4). Iată pasagiul: 



«cum dicti Cives [Cibinienses] ac 
universi alii mercatores dictorum 
Sedium [Saxonicalium] ant alter 
evrumquandoqunque cum eorum 
venalibus seu mercibus terram 
dominii noştri [Moldaviensîs] 
subintravernit, extunc «in oppido 
nostro Egyd halma computatis 
eorum rebus venalibus de qua- 
libet marca dent quatuor grossos 
monetae terrae nostrae protri- 
buto.» 

D. Haşdeu susţine că numele 
primitiv al acestuî orăşel era 
«Movila luî Agîud-Egydhalma», 
iar Adjud n'ar fi de cît o formă 
romînească a luî Egyd, «Ae- 
gidius», un nume greco-latin, 
care în veacul de mijloc se 
obicînuia mult în Ungaria. (Ety- 
mologicum magnumRomaniae», 
voi. I, p. 513). 

Din aşezămîntul comercial al 
luî Ştefan cel Mare, din 1460, 
reese că Adj udul era pe acea 
vreme un punct comercial pen- 
tru transitul postavurilor din 
Polonia prin Moldova spre Mun- 
tenia. Iată şi pasagiul în care 
se vorbeşte de acest orăşel : 

«... a kto povezetu sukuo 
«do Basarab daţi imet na go- 
«lovnom myt6 u . Socav6 ot 
«grivnu tri groşi a u Roma- 
«nova trugu i u Bacov6 i u 
«Azuda i u Putnoîu i u Vaslui 
«i u Berlade i u Tekuci ot voza 
«K zlati . . . 

«. . . . cine va duce postavuri 
«în Basarabia, va plăti vamă în 
«Suceava de grivnă treî groşi; 
«iar în tîrgul Romanuluî, în 
«Bacău, în Adjud, în Putna, în 
«Vasluiu, în Bîrlad şi în Tecuciu 
«de car 2 galbenî . . . (Arhiva 
«istorică a României», tom. II, 

P- 173.) 

In a doua jumătate a seco- 
lului al XVI-lea, Adjudul forma 
un district a parte şi era unul 
din cele 24 districte ale Mol 
doveî. Aceasta o ştim din «Su- 



marul cromceî despre Ţara 
Moldovenească», scrisă în limba 
polonă în anul 1 566 şi publicâlâ 
împreună cu traducerea romî- 
nească în Letopiseţele luî Ko- 
gălniceanu, voi. III, p. 47 1 —485. 
«Powiat Hadziowski» e forma 
polonă în care ne dă cronicarul 
numele districtului Agîuduluî 
(Letopis., III, p. 484). 

Adjudul a continuat să for- 
meze un judeţ aparte şi în se- 
colul al XVII-lea, judecînd după 
un document din 1631 în Cjare 
un anume Popa Pavel, se ^ice 
a fi din judeţul Adjuduluî (vezî 
«Arhiva istorică a României», 
tom. I, partea l-a, p. 106). 

In descrierea Moldovei şi a 
ţăreî Romîneştî făcută de cro- 
nicarul Miron Costin în 1684, 
în versuri polone, cîntul al 3-lea, 
se pomeneşte de tîrguşorul Ad- 
jud ca localitate maî însemnată 
în judeţul Putna. («Arhiva», 
tomul I, partea I-a, p. 171). 

In timpul luî Cantemir, Ad- 
judul îşî pierduse din însem- 
nătatea luî, judecînd după des- 
crierea ce o face acest principe 
în scrisoarea Moldovei. 

De atunci tîrguşorul a scă- 
pătat din ce în ce maî mult, 
pană la sfîrşitul veacului al 
XVIII-lea, cînd o mare parte 
din locukorî, îngroziţi probabil 
de pagubele ce căşunau con- 
tinuu vărsările Şiretului se stră- 
mutară maî spre miază-zl cu 
vr'o 3 kil., în localitatea numită 
de atunci Adjudul-Nou (v. a.n.). 

Adjudul-Vechiu, sat, în com. 
cu acelaş nume, jud. Putna, pi. 
Răcăciunî. Aşezat pe malul drept 
al Şiretului, la 3 kil. spre N. 
de com. Adjudul-Noii. Aci e 
reşedinţa primăriei. Are o bi- 
serică parohială cu hramul Sf. 
Nicolae, cu întreţinerea căreia 
com. cheltueşte 435 leî anual. 
Şcoală n'are. Copil în vîrstă de a 



■^:^-ki£'S^^^ 



ADJUDUL-VECHiO 



IC 



ADUNAŢI-DE-GIORMANE 



frecuenta şcoala sunt 79 (43 băeţî, 
36 fete). Comunicaţia în acest 
sat se face prin şoselele veci- 
nale şi comunale, care'l pun în 
legătură la S. cu satul Sişcani 
şi cu com. Adjudul-Nou, la N. 
cu com. Bereşti, iar la V. cu 
Urecheşti. 

Pentru cele-1-alte date, a se 
vedea com. Adjudul-Vechiu. 

Adjudul- Vechi u, moşie a Sta- 
tuluî în jud. Putna, pi. Ră- 
căciunî, com. Adjudul-Vechiu, 
fostă proprietatea mănăstire! 
Mera. Ea se mărgineşte de toate 
părţile cu proprietăţile foaste a 
d-luî Al. Balş, afară despre 
partea de răsărit, unde se uneşte 
cu Lespezile. A fost arendată 
împreună cu această din urmă 
moşie, care e aşezată dincolo 
de Şiret în judeţul Tecuciu, pe 
periodul 1880 — 85 cu 19000 
leî anual ; iar pe periodul 1885— 
95 cu 16500 leî anual. 

Adjudul- Vechia, parohie, în 
jud. Putna, pi. Răcăciunî, for- 
mată din com. cu acelaş nume, 
avînd ca singură bis. cea pa- 
rohială, cu hramul Sf Nicolae, 
în căt. Adjudul-Nou. 

Adjudul-Vechiu, pădure a Sta- 
tuluî, jud. Putna, pi. Răcăciunî, 
pe teritoriul comuneî cu acelaş 
nume. Are o întindere de 8 
hectare. 

Adomireasa, deal, la N.-V. c. 
Stăneşti, pi. Cerna-d.-j., jud. Vîl- 
cea, din care izvoreşte valea cu 
acelaş nume şi care se varsă 
în rîul Cerna. 

Adomireasa, vale, jud. Vîlcea. 

Adruma, pisc de deal, pe mo- 
şia Horodiştea, comuna Horo- 
diştea, pi. Prutul-d.-j., jud. Do- 
rohoiu* 



Adunat-Istău, moşie, în c. Mi- 
zil, jud. Buzău. (Vezi Istău). 

Adunaţi, sat, jud. Argeş, pi. 
Gălăşeşti, pendinte de c. r. Bîr- 
logi. (V. acest nume). 

Adunaţi sau Adunaţi-Negraşi, 

sat, cu 100 loc, jud. Argeş, 
plasa Gălăşeştî, face parte din 
Negraşi. (V. acest nume). 

Adunaţi, cătun, c. Cazaci, jud. 
Dîmboviţa. (Vezî Cazaci). 

Adunaţi, cătun, c. Pietroşiţa,jud. 
Dîmboviţa. (Vezî acest nume). 

Adunaţi, vechiu cătuîi, pe care-1 
formau actualiîlocuitorîaî cătu- 
nuluî Grădinari, pi. Sabaru, jud. 
Ilfov, situat pe malul drept al 
rîuluî Argeş. (Vezî Grădinari). 

Adunaţi, cătun, face parte din 
c. Bucovul-Adunaţi din pi. şi 
jud. Teleormanuluî, are 130 loc. 
şi 34 contribuabila 

Adunaţi-Buteşti, comună ru- 
rală, pi. Glavacioc, jud. Vlaşca. 
(Vezî Buteşti-Adunaţi). 

Adunaţi-Copăceni, com. rurală, 
compusă din cătunele Adunaţi- 
Copăceni, Bereşti şi Pîrlita, si- 
tuată pe malul drept al rîuluî 
Argeş în plasa Cîlniştea, jud.' 
Vlaşca, departe de Bucureşti 
de 22 kil., de Giurgiu de 42 
kil., de reşedinţa plăşeî Ghim- 
paţi de 24 kilom. se află şo- 
sea comunală de 2 kil. pană dă 
în şoseaua naţională Giurgiu- 
Bucureşti. 

In 1887 a fost populaţie 2 1 1 
contribuabili cu 632 fam. sau 
2567 suflete. 

Venitul comunal în 1888 a 
fost 5217 1., chelt. 3392 leî. 

In 1888 s'a cultivat de către 
279 loc. din c. suprafaţa de 



II 76 hect. 50 are cu vie. Pro- 
duce vin bun care se vinde la 
Bucureşti sub numirea de vin 
de Copăceni. 

Există o şcoală comunală 
mixtă cu 4 clase şi cu un învă- 
ţător; casa este de zid dăruită 
de fostul proprietar al moşieî, 
d. Petrovicî-Armis. In 1888 a 
urmat la şcoală 63 băeţî, 22 
fete. 

In această comună sunt 3 bi- 
sericî, din care 2 în Adunaţi- 
Copăcenî şi una în Pîrlita. Bi- 
serica parohială este în Adu- 
naţi cu hramul Adormirea, cu 
4 preoţî şi 6 cîntăreţî. 

In 1888 erau vite: 280 boî 
şi vacî, 50 caî, 720 oî, 130 
porcî. 

Depinde această comună de 
Reg. 5 de dorobanţî cu reşe- 
dinţa în Giurgiu, de batal. 2, 
comp. 8 cu reşedinţa în Călu- 
găreni. Sunt 8 circiume. Case 
de proprietar şi de arendaş cu 
pătule şi magaziî îndestulătoare. 
Bîlciu la 15 August. 

Adunaţi-Copăceni, cătun, jud. 
Vlaşca, pendinte de comuna cu 
acelaş nume, situat pe malul 
drept al rîuluî Argeş, departe 
de Bucureşti 22 kil., de Giurgiu 
53 kil. (V. c. Adunaţi-Copăceni). 

Este proprietatea d-luî Pe- 
trovicî-Armis. Supraf. totală a 
moşieî este de 11 43 hect. 71 
are; s'a dat la 122 loc. foştî 
clăcaşî în 1864 461 hect. 51 
ari, rămîne 682 hect. 20 ari. 
Din acestea sunt 60 hect. 42 
ariî păd., şi 158 hect. 22 ariî 
viî, care produc vin bun. 

In acest cătun este o şcoală 
comunală, şi o biserică cu 
hramul Adormirea Maiciî Dom- 
nului cu 2 preoţî şi 2 dascălî. 
(V. c. Adunaţi-Copăceni). 

Adunaţi - de - Giormane, com . 

rur. în pi. Jiul-d.-j. jud. Dolj, la 



ADUNAŢI-DE-GIORMANE 



17 



ADUNAŢI-DE-GIORMANE 



20 kil. S.-E. de Craiova şi la 
23 kilom. departe de reşedinţa 
plăşeî, Căciulăteşti. 

Comuna esţ^ situată pe şesul 
din stînga Jiului şi pe primul 
platou ce se înalţă peste şesul 
acestuî rîu, la o depărtare de 2 
kil. de apa Jiului; platoul acesta 
poartă numele comunei. 

Se învecineşte la răsărit cu 
c. Giorocul-Mare, la apus cu c. 
Foişorul, de care se desparte 
prin rîul Jiul, la nord cu co- 
munele Secuiul şi Ghindeni, pi. 
Ocolul şi la Sud cu c. Rojiştea. 

Terenul comunei prezintă cîte- 
va ondulaţiunî, carî plecînd din 
apa Jiului se ridică spre răsărit, 
avînd icî şi colo forma unui 
amfiteatru. Intre aceste ondu- 
laţiunî vom cita : Dealul-Băl- 
ţilor, pe care se află aşezat că- 
tunul Adunaţi, Dealul-Modru- 
zuluî, care formează Valea-Mo- 
druzuluî (loc arat). Dealul- Viilor, 
cultivat, Dealul-Eleş teului plan- 
tat cu vil. Intre aceste două 
din urmă, se află Valea-Drosu- 
luî, cultivată. 

In partea de S. a comuneî, 
în centrul căt. Adunaţi-de-Gior- 
mane, legate între ele printr'un 
pîrîu lung ca de 200 m., şi care 
le face să comunice una cu alta, 
se află nişte bălţi; ele au o supraf. 
ca de 200 — 300 pog. Apa lor 
de prisos se lasă în cel din urmă 
şes al Jiului, preumblîndu-se aci 
în toate direcţiunile, formînd maî 
multe baltace, smîrcurî • şi pîrî- 
. iaşe numite Jieţe, carî în dreptul 
căt. Bratovoeşti merg de se varsă 
în Jiu. Toate aceste «Jieţe» sînt 
pline cu peşte, sau acoperite cu 
stuh, trestie, zăvoaie, papură, etc. 
Din bălţile Giormane se scoate 
anual 5000 — 6000 kgr. peşte : 
crap, ştiucă, cosace, belbiţe, etc. 

Comuna este udată : i. pe. la 
miază-noapte de Jiu, care după 
ce formează linia despărţitoare 
către apxis, se îndreptează spre 



miâză-zi, pentru a ajunge maî 
curînd la Bechet, unde se varsă 
în Dunăre. 2. de Pîrîul-Gioroculuî, 
izvoreşte din c. Cacaleţul din 
Romanaţî, trece prin c. Giorocul- 
Mare şi pătrunde prin miază-zi 
în raionul acesteî comune, in- 
tră în păd. Statului Bratovoeşti 
şi după ce cutreeră păd. în toate 
direcţiunile, formează la hotarul 
către Rojiştea, balta Ochiul, a- 
poî intră în c. Rojiştea şi se în- 
dreptează de se varsă în Jiii; 
3. dejieţul, care se aliment, din 
bălţile Giormane, din debordă- 
rile Jiului şi din mici izvoare ce 
le întîlneşte în cursul său, curge 
pe la poalele satuluî si pe la 
picioarele primului platou, merge 
către miază-zi pană la marginea 
pădure! Statului Bratovoeşti ; aci 
după ce formează maî multe 
bălţi cu stuhurl, trestie, etc. se 
îndreptează spre Jiu. 4. de Pîrîul- 
Morilor, care une-orl primeşte 
prisosul bălţilor Giormane, mer- 
ge în c. Rojiştea şi se varsă aci 
în balta Strîmba. Jiub are vad 
în dreptul acesteî comune; pî- 
raiele au toate poduri pe teri- 
toriul acestei comune. 

Istoricul Comunei, — L.uînd 
fie-care cătun în parte, despre 
căt. Bratovoeşti se spune că 
acum 150 de ani în urmă, tră- 
iau pe acest loc trei sau patru 
familii, care îşi petreceau vieaţa 
mal mult în marea pădure a 
Statului numită Bratovoeşti; în 
această pădure atît aceşti lo- 
cuitori cît şi alţi din comunele 
vecine se ascundeati în timpurile 
nepacinice ; maî pe urmă se sta- 
biliră cu totul în cătun; între 
aceştia se spune că se afla unul 
cu numele de Bratu, de unde 
apoi a derivat numele cătunului. 

Cătunul Giormane, ce se crede 
a fi existat mal înainte de anul 
1743, îşi trage numele (şe pre- 
supune) de la o veche familie 
de germani. Căt. Adunaţi-de- 



Giormane s*a numit ast-fel fiind 
format din locuitori din cătu- 
nele de mal sus, dar maî mult 
din Giormane. Cătunele ce com- 
pun azi comuna sunt aceleaşi, 
adică: Bratovoeşti, care este 
căt. de reşedinţă, Adunaţi-de- 
Giormane şi Giormanele. Mult 
timp s*a numit Bratovoeşti, după 
numele cătunului de reşedinţă. 
A fost unită cu comuna Gio- 
rocul-Mare, avînd reşedinţa în 
Giorocul. 

In fie-care căt. se află fcîte 
o bis.: 

a) Biserica din Bratovoeşti 
serbează hramul Sf. Voevozî ; 
este zidită la anul 1856 cu aju- 
torul Principelui G. Bibescu şi 
cu al locuitorilor satului. 

b) Biserica din căt. Adunaţi- 
de-Giormane, cu hramul Sf. Ni- 
colae zidită pe la 1840 de C. 
Ghiurba, G. Giormăneanu, D. 
Bădosu şi alţî locuitori ; pe lîngă 
această bis. se află şi cimitirul 
satului, fiind la i kil. depăr- 
tare. 

c) Biserica din căt. Giorma- 
nele cu hramul Sf. Nicolae, zi- 
dită la anul 1753 de C. Poe- 
naru, proprietar aci. Toate bi- 
sericile sînt de zid. 

Doi preoţi oficiază la cele 
trei bis. succesiv, fiind ajutaţi 
de trei dascăli. Fie-care bis. 
are cîte o proprietate de 17 pog, 
arabile, date după legea din 
1864. 

In corn. se află o şcoală, în căt. 
Bratovoeşti, care funcţionează 
din anul 1869. Este întreţinută 
de stat şi de com. şi are b pro- 
prietate de 17^/2 pogoane. 

Populaţia comunei pe cătune 
în anul 1893 a fost: 

Adunaţi-de-Giormane 787 su- 
flete, Bratovoeşti 807 suflete şi 
Giormanele 596 suflete: în to- 
tal 2190 suflete. 

Această populaţie locueşte în 
52 case şi 310 bordee. 



54042. Marele Dicţionar Geografic, 



j'^^^^iMM 



ADUNAŢI-DE-GIORMANE 



18 



adunaţi-sIrbeni 



După legea din 1 864 sunt 22 1 
împâmînteniţî, iar după cea din 
1889 sunt 69 însurăţeî. 

Media naşterilor pe ceî 3 anî 
din urmă 70, a morţilor 69. 
Populaţiunea este staţionară. 

Frigurile bîntuesc mult co- 
muna. 

Case sunt 52 în toată corn.; 
iar bordee 310. 

Suprafaţa teritoriului comunal 
este cam de 14 miî pog. din 
care 8048 pog. arabile, 800 pog. 
fîneaţă, icxx) islaz, 2000 loc şi 
teren sterp, 2000 pog. pădure. 
Moşia Bratovoeşti, cu puţurile, 
aparţine Statului, înainte se nu- 
mea şi Mănăstiricea, din cauză 
că aparţinea mănăstire! Horezul. 
Arendată, de la 1893 — 98, cu 
42150 leî anual. 

Suprafaţa vîndută este de 
161 8 hect. 7955 m. p. Supra- 
faţa rămasă este ca la 5433 1 8 1 . 
Restul moşiei este al d-luî Cos- 
tache Dumba şi al loc, cu un 
venit de 71 481 leî. 

Statul are pădurea Bratovo- 
eşti de 800 hect., care a apar- 
ţinut familiei Brîncoveanu. Tot 
în Bratovoeşti este şi acea a 
d-luî Costache Dumba ce a apar- 
ţinut socrului său Emanoil ; supr. 
este de 75 hect. compusă din 
stejar care predomină, frasin, 
ulm, alun, jugastru şi corn. 

Viile, de 65 hect, se găsesc 
pe moşia locuitorilor Moşneni- 
Bratovoeşteni ; produc vin roşu. 
Pe moşia Statului sunt 3 mori 
de apă (pe apa Giorocul). Stîne 
sînt pe proprietatea Statului şi 
a d-luî Dumba, cari produc cam 
la 6000 kgr. brînză. 

Se găsesc 2 căldări pentru 
fabricarea ţuiceî din tescovină; 
se fabrică şi cărămidă. Se lucrează 
de către femeî ţesăturî de bum- 
bac, in, cînepă, borangic, etc. 

Schimbul îl fac cu oraşul 
Craiova şi cu schela Bechet, 
unde duc producte agricole, ani- 



male domestice şi de unde im- 
portă unelte de muncă, îmbrăcă- 
minte, precum: stambă, basmale, 
postav, asemenea şi încălţăminte. 

Transportul îl fac cu carele 
pe şoseaua naţională Craiova- 
Bechet, ce străbate comuna pe 
o întindere de 8 kil. 

Cîrciumî sunt 5, şi anume 2 
în Adunaţi- de -Giormane, 2 în 
Bratovoeşti şi una în Giormanele. 
Comercianţi sînt 8. 

Budgetul comunei pe exer- 
ciţiul 1893 — 94 este de 3239 
ven. şi de 2900,42 chelt. 

Animale: vite cornute 400, 01 
1480, caî 180, Dorcî 120 şi ca- 
pre 84. 

Adunaţi-de- Giormane, sat, pi. 
Jiul-de-jos, comuna Adunaţi-de- 
Giormane, judeţul Dolj, cu 787 
suflete, (469 bărbaţi şi 318 fe- 
meî). Este situat la 2 kil. spre 
nord de Bratovoeşti. In comună 
sunt 10 case construite din 
cărămidă şi 90 bordee, con- 
struite din pămînt bătut în- 
grădit cu nuele. Copiiî din a- 
ceastă comună urmează la şcoala 
mixtă din satul Bratovoeşti (a- 
ceiaşî comună) ce se găseşte la 

distanţă de 2 kil. de satul 
Adunaţi -de -Giormane şi sînt 
în număr de 1 1 băeţî. In vîrstă 
de şcoală sunt 59 copii (38 
băeţî şi 21 fete). Ştiu carte 27 
bărbaţî şi 2 femeî. In acest sat 
este o biserică de zid, fondată 
la anul 1840 de Dumitru Ştir- 
beiu şi Dumitru Ghimpa; are 

1 preot şi i cîntăreţ şi ser- 
bează hramul Sfinţilor Arhan- 
ghelî Mihail şi Gavril (8 No- 
embrie). In centrul satuluî Adu- 
naţi sunt două bălţî numite 
Bălţile-Giormanuluî, carî comu- 
nică între ele printr'un mic 
pîrîu, ce se scurge în Jiu. Su- 
prafaţa fie-căreî bălţî este cam 
de 50 pog. şi adîncimea va- 
riază între 4 — 5 m. Din aceste 



bălţî se scoate anual pană la 
5000 kg. peşte. 

Adunaţi-de-Giormane, platou, 
pi. Jiul-d.-j., jud. Dolj, c. Adu- 
naţi-de-Giormane pe care este 
aşezată comuna cu acelaş nume. 

Adunaţi- Moşteni, cătu7t, format 
numaî din moştenî, alipit de 
cătunul Căldărarul, al comunei 
Strîmbenî, din pi. şi jud. Tele- 
ormanului. Are 391 loc. şi 48 
contribuabilî. 

Adunaţi-Negraşî, v. Adunaţi, 
jud. Argeş. 

Adunaţi-Proviţeî, (Prahoviţeî), 
sat, face parte din c. r. Ocina, 
plaiul Feleş, jud. Prahova. In 
sat sunt 85 case, 2 cîrciumî şi 2 
morî. Populaţiunea este de 424 
suflete. Vite în cătun sunt: 6 
caî, 96 boî şi vacî, 227 oî, 7 
capre şi 68 porcî. 

Adunaţi-Purcărenî, (vezî Pur- 
căreni, jud. Muscel). 

Adunaţi-Sîrbenî, corn, rur,^ pi. 
Glavacioc, jud. Vlaşca, situată pe 
ambele coaste ale văîeî Jirno- 
vuluî, departe de Bucureşti cu 
42 kil., de Giurgiu cu j6 kil. şi 
de reşedinţa plăşeî, Obedenî, cu 
23 kil. 

Această proprietate era a d-luî 
dr. Carazisu; azî este în pose- 
sia moştenitorilor luî Spiridon 
Gazoti. Cu un venit anual de 
loooo leî. 

Are suprafaţă totală de 1230 
hect. ; s'au împroprietărit 90 loc. 
la 1864, 3.U luat 326 hect., re- 
mîne 904 hect. Din acestea este 
păd. 160 hect. 

Are o biserică şi un preot cu 
2 cîntăreţî, cu hramul Sf. Ni- 
colae. 

Este o şcoală mixtă cu 3 cla- 
se, cu un învăţător; la aceasta 



ADUNAŢI-TEIULUI 



19 



AFŢIŢI 



au urmat în 1888, băeţî TT, 
fete 16. 

In 1887 s*a cultivat 940 hect. 
cu diferite cereale. 

In 1887 venitul comunal era 
de leî 2655, chelt. 2388 leî. 

In acelaş an au fost 133 con- 
trib. cu 465 fam. sau 708 su- 
flete. 

Odinioară se cultiva mult tu- 
tun, azî nu se maî cultivă. Pă- 
mîntul acestei moşii este argilos, 
sărac, conţine multă apă şi ples- 
neşte la călduri mari; se pro- 
duce mult ovăz. 

Această comună depinde de 
Reg. 28 de dorobanţi, cu reşe- 
dinţa în Găeşti. 

Prin comună trece şoseaua co- 
munală, care duce la şoseaua ju- 
deţeană ce merge pe valea Drim- 
bovniculuî. 

Sunt 3 cîrciumî. 

Locuitorii sunt puţin munci- 
torî, casele lor sunt făcute de 
gard învelite cu coceni; prea 
puţine din ele sunt învelite cu 
şindrilă. 

Vite mari sunt: 406 boî şi 
vaci, 2570 01 şi capre, 800 porci. 

Acest s. s'a numit Adunaţi- 
Sîrbenî după numirea moşneni- 
lor Sîrbenî de alături, căci s. 
acesta a fost o adunătură de 
săteni veniţi aci înainte de 1 802 ; 
satul s*a mărit sub protecţia ve- 
chiului proprietar dr. Carazisu, 
care, ca doctor al principelui B. 
Ştirbei, a putut să adune pe 
această proprietate sătenii cir- 
cumvecinî, ce fugeau de pe pro- 
prietăţile alăturate. 

Bîlciti la 2 1 Maî şi la 8 Sep- 
tembrie. 

Adunaţi-Teiuluî, com, r., în par- 
tea de N.-V. a plăşeî Dumbrava, 
jud. Mehedinţi, la distanţă de . 
42 kil. de reşedinţa judeţului, 
este situat pe culmea Brîgleseî 
şi văile Brăiloiu ce comunică cu 
valea Albuleştilor, şi homanul 



spre Bucşoreni. Formează co- 
muna cu cătunul Brîgleasa avînd 
reşedinţa în s. Adunaţi -Teiuluî. 
Numărul contribuabilor este de 
116, cu 508 loc. în 171 case. 

Ocupaţiunea locuitorilor este 
agricultura şi creşterea vitelor; 
eî posedă 19 pluguri, 30 care 
cu boi, 5 căruţe şi 118 stupî. 
Are o biserică cu un preot şi 
doî cîntăreţî. Budgetul comunei 
este de 11 79 1. la ven., şi de 
640 1. la chelt. 

Vite sunt : 340 vite mari 
cornute, 21 caî, 150 oî şi 196 
rîmătorî. Această c. se mărgi- 
neşte : la răsărit cu c. Rucşoreni ; 
la apus cu c. Bălţaţi-d.-s. ; la 
miază-noapte cu c. Plopi, avînd 
o supraf. de 100 hect. pămînt. 
Locuitorii acestei comune, parte 
sunt moşneni, şi parte împro- 
prietăriţi după legea rurală din 
1864. Prin această c. trece şo- 
seaua judeţeană Turnu-Severin- 
Dumbrava-Dolj, din care se ra- 
mifică două şosele comunale ce 
o leagă cu com. vecine Podul- 
Grosuluî şi Bălţaţi-d.-s. 

Adunatul, vezî Nişcovul-Adunat, 
jud. Buzău. 

Afighmea,z^rt/^,înjud. Constanţa, 
plăşile Silistra-Nouă şi Manga- 
lia, pe teritoriul comunelor ru- 
rale Bairam-Dede şi Cara-Omer ; 
se desface din ramurile nord- 
estice ale dealului Bair-Iuiuk şi 
din cele nord-vestice ale dealu- 
lui Caraomer îndreptîndu-se spre 
miază-noapte ; maî întîiu cu nu- 
mele de Dere-Chioi, apoî Alibi- 
Chioi, apoî Caşla şi în fine Afi- 
ghinea, trecînd prin satele Alibi- 
Chioi, Caşla şi Bairam-Dede; 
mergînd printre dealurile Bai- 
ram-Dede, Curu-Bair, Sara-Bair 
şi Alibi-Chioi la V. şi dealurile 
Mezarlîc-Bair, Mezarlîc şi Alibi- 
Chioi la răsărit ; primeşte pe par- 
tea dr. văile Chiogherciu-Punar- 



Ceair, Cula-Ceairşi Chior-Dere; 
are o direcţiune generală de la 
S. la N.-V., fiind situat în par- 
tea sud-estică a plăşeî Silistfa* 
Nouă şi a comuneî Bairam-Dede 
şi în partea apusană a plăşeî 
Mangalia şi a comuneî Cara- 
Omer. 

Afinişul, munte, în c. Broşteni, 
jud. Suceava. 

Afinişuluî (Coasta-), numire dată 
părţeî de N. a mănăst. Feţele 
din com. Valea-Musceluluî, jiid. 
Buzău; e acoperită de păd. şi 
afine. 

Afinişuluî (Pîrîul-), mic pîrîu, 
afl. al pîr. Chirii din c. Broşteni, 
jud. Suceava. 

Afinată, sat, face parte din c. 
r. Rusăneşti, pi. Cerna-d.-j., jud. 
Vîlcea. Aci este şi reşedinţa co- 
munei. Are o populaţie de 2 1 2 
loc. (95 bărbaţî şi 117 femeî). 
Copiî în vîrstă de şcoală 13 
(8 băeţî şi 5 fete). Este o bis. 
de lemn reparată la anul 1827. 
Ctitoriî şi anul fondăreî nu se 
cunosc. 

Cade în centrul comuneî şi 
este udat de rîul Cerna şi de 
pîrîul Afinată. 

Afinată, deal, c. Rusăneşti, pi. 
Cerna-d.-j., jud. Vîlcea. 

Afinată, pirîit, se varsă în rîul 
Cerna, pe teritoriul comuneî Ru- 
săneşti, pi. Cerna-d.-j., jud. Vîl- 
cea, după ce udă satul cu ace- 
laş nume. El isvoreşte din coas- 
tele comuneî. 

Afrimeşti, cătun de moşnenî, în 
c. Malul din pi. şi jud. Teleor- 
man, situat pe valea Cotmeni, ' 
are 150 loc. şi 25 contrib. 

Aftiţi, lacy pe mbşia Statuluî Vo- 



's:^:4^^^mM^ 



AFUMAŢI 



20 



AFUMAŢI 



rona, c. Poiana-Lungă, pL Şiret, 
jud. Botoşanî: 

Afuitiaţi, cont. r., pi. Băileşti, jud. 
Dolj, la o depărtare de 45 kil. 
spre S,-V. de oraşul Craiova, 
şi de II kil. de reşedinţa plă- 
şeî, care este Băileşti; situată 
pe şesul Dunărei. 

Se învecineşte la N. cu comu- 
nele Intorsura şi Siliştea-Crucea, 
la S. cu c. Coveiu şi c. Cata- 
nele, la E. cu c. Urzicuţa şi la 
V. cu c. Boureni. 

Comuna este cu totul şeasă, 
prezintă însă cîte-va movile şi 
anume : două la miază-zi numită 
una Movila-Turculuî şi cea-l'altă 
Movila -Desculţanilor. Trei mo- 
vile lamiază-noapte : Movila-Brăz- 
data, Movila-Molieî şi Movila- 
cu-Ştir. O movilă la răsărit nu- 
mită Movila-Boilor şi una în 
căt. Amzuleşti, numită Movila- 
Bercevilor, 

In comuna Afumaţi sunt trei 
bălţi: I. Alăturea de s. Afumaţi, 
începe din restul teritoriului a- 
cestuî sat şi se scurge în pîrîul 
Baboaia din c. Urzicuţa; această 
baltă se numeşte Brăzdata. II, Să- 
răceaua în S. pe limita către c. 
Catanele, are o supraf. de 10 
pog. III. Balta Izvoarele. In cî- 
te-şî trele bălţi se găsesc peşti, 
dar foarte mici. 

Istoric, După cum spun bă- 
trîniî din comună, această com. 
(Amzuleşti) şi-a luat numele de 
la un anume păstor Amza, care, 
venind cu turma sa aici, a pus 
începutul satului, ce s'a numit 
Amzuleşti. Mal tîrziu Amzuleşti 
a fost despărţită în două de 
către proprietarii locali, dînd 
satelor nouă formate numele de 
Amzuleşti-d.-s., şi Amzuleşti-d.-j, 
Mal tîrziu primul sat a luat 
numele de Afumaţi. Numele a- 
cesta de Afumaţi se crede, că 
vine de la un zapciu ce venise 
să Înscrie pe loc. la darea liu- 



delor şi despre care spun să- 
tenii, că a fost afumat în casa 
unuia din locuitorii satului. In- 
nainte de anul 1885, c. Afu- 
maţi avea ca căt. alipit c. ve- 
cină Boureni. Azi se compune, 
după cum se vede de mal sus, 
din două cătune: Amzuleşti şi 
Afumaţi, care este şi cătunul de 
reşedinţă. 

In comună se află o biserică, 
care nu se ştie de cine este 
fondată; dar se cunosc reedifi- 
catoril săi (de la 1861 — 1863) 
cari sunt: foştii proprietari lo- 
cali lancu Teodor Iota, Stăn- 
cuţa Paianu, Vasile Stanei, fost 
arendaş şi mal mulţi săteni. In 
a doua intrare a bisericel se 
găseşte următoarea inscripţie : 
«ziditu-s'a aceasta sfintă şi dum- 
nezeiască biserică, unde se prăz- 
nueşte hramul Sf. cuvios Sava, 
Sfintei cuvioase Paraschiva, Sf. 
loan Botezătorul şi Sf Erarh 
Nicolae, acum din nou pe ho- 
tarul d-luî Dinu Teodor Iota — 
Amzuleşti d. s. — unde fiind a- 
lergătorl şi stăruitori din început 
şi pană în sfîrşit cu alergătura, 
cu dare de bani şi altele. Pre- 
otul Ilie Amzulescu, lancu I. 
Iota, Vasile Stanei, arendaşul 
Amzuleştilor-d.-s., Cocoana Stăn- 
cuţa Păianu, proprietăreasa Am- 
zuleştilor-d.-j.. Floarea Popos, 
etc. (urmează numele încă a 36 
loc. săteni), ajutînd şi toţi loc. 
dintr' aceste două cătune: Am- 
zuleşti şi Afumaţi şi alţi pra- 
voslavnici creştini de prin oraşe 
şi sate, unde înfrumuseţîndu-se 
şi cu zugrăveală, după cum se 
vede, — cu bine cuvîntarea prea 
Sf.-sale, D. D. Calinic, episcopul 
Rîmniculul-Noulul-Severin. — In 
zilele prea înălţatului nostru 
Domn Alexandru loan Cuza, 
întîiul Domnitor al Principate- 
lor-Unite Valachia şi Moldova 
la leatul 1863, Octombrie 16.» 
In serviciul bisericel se află 



un preot şi 2 cîntăreţi. Biserica 
are o proprietate de 1 7 pogoane 
arabile^ date după legea rurală 
din 1864. 

In cătunul Afumaţi se află o 
şcoală mixtă construită de co- 
mună. Funcţionează din vechi 
timpuri, şi pe la anul 1863 a 
fost aşezată pe baze mal temei- 
nice. Este întreţinută de Stat şi 
comună ; localul e în bună stare ; 
frecuentată de 56 băeţî şi 6 
fete. 

Totalul populaţiunel din c. 
este de 264 fam. cu 1153 sufl. 
din care 584 bărbaţi şi 569 fe- 
mei. După starea civilă, sînt: 
608 neînsuraţî (310 bărbaţi şi 
298 femei), 528 însuraţi şi 17 
văduvi (10 bărbaţi şi 6 femei). 

Ştiu carte 69 bărbaţi şi 8 fe- 
mei. 

După felul ocupaţiuneî Sunt: 
880 agricultori, 4 meseriaşi, 9 
comercianţi şi 3 cu profesiuni 
libere. 

Media anuală a naşterilor este 
de 4.25, iar a morţilor de 3.25. 
Bolile ce bîntue comuna sunt: 
frigurile palustre. 

După legea rurală din 1864 
sunt 135 loc, iar după legea din 
1879 sunt 7 însurăţel împroprie- 
tăriţi. In c. se găsesc 175 case 
şi 79 bordee, din care în Afu- 
maţi: 88 case de pămînt bătut, 
20 de gard şi 5 de zid ; total 1 1 3 
case. In cătunul Amzuleşti 46 
case de pămînt bătut, 3 de zid, 
12 de gard şi una de paiante. 
Bordee sînt 44 în Afumaţi şi 
35 în Amzuleşti. Numai 29 case 
au pe lîngă ele cîte o grădină. 

Suprafaţa teritoriului comunal 
este de 6993 pogoane, din cari : 

Pămînt arabil 6257 pogoane; 

Fîneţe 293 pogoane; 

Islaz 140 pogoane; 

Lac şi teren sterp 5 5 pogoane ; 

Pădure 171 pogoane. 

Moşiile de pe teritoriul co- 
munal se numesc: i. Afumaţi, 



AFUMAŢI 



21 



AFUMAŢI 



2) Amzuleşti, şi aparţin d-lor pro- 
prietarî Constantin C. Paianu, 
Trai an Djuvara, Theodor B. Da- 
videscu, Pache F. Iota, precum 
şi d-neî Lucia Demetriades. In 
trecut aparţineau d-lor C. Paianu 
şi Theodor Iota. Suprafaţa lor 
este de 2581 pogoane; ven. de 
96000 leî. 

Se seamănă pe ele grîu, po- 
rumb, orz şi meiu. O branişte de 
85 hect. 70 ari se află pe moşia 
d-lor Constantin C. Paianu, Tra- 
ian Djuvara şi a doamnei Lucia 
Demetriades, în cat. Amzuleşti. 
Această branişte este împărţită 
între proprietarii sus numiţi şi 
cîţî-va locuitorî din Amzuleşti. 
Lemnele ce compun pădurea 
sunt: Gorunul, salba-moale, etc. 

Viile de 3872 hect. aparţin 
locuitorilor săteni şi produc vin 
de calitate mijlocie. 

In comuna Afumaţi se găsesc 
10 industriaşi şi anume : în Afu- 
maţi : un cojocar şi cinci fierari 
ţigani; în Amzuleşti: i cojocar, 
I cizmar şi 2 ferarî. 

In cătunul Afumaţi sunt 4 
cîrciumî, iar în căt. Amzuleşti 
2. Comercianţi în toată comuna 
sunt 14, din care 6 cîrciumarî, 
iar restul comercianţi de grîne. 
Locuitorii îşi desfac productele 
la schelele Calafat şi Bistreţ, şi 
rare-orî la Craiova. 

In schimbul grînelor se im- 
portă din Craiova scîndurî pen- 
tru îngrăditul curţilor, mare can- 
titate de unelte agricole, căruţe, 
îmbrăcăminte, lemnărie şi fierărie 
pentru construcţia caselor, bor- 
deelor, magaziilor. Locuitorii se 
duc la cele 4 bîlciurî anuale din 
Băileşti, unde cumpără vite pen- 
tru plugărie, precum şi cele pen- 
tru industria casnică. La Bistreţ 
se duc pe drumul comunal ve- 
cinal Afumaţi-Bistreţ, ce duce la 
schela, care se află la o mică 
depărtare de Bistreţ pe mar- 
ginea Dunărei. La Calafat se 



duc pe şoseaua comunală veci- 
nală Afumaţi- Boureni -Maglavit 
sau pe calea jud. Craiova-Ca- 
lafat. La Craiova se duc pe 
drumul vecinal-comunal Afu- 
maţi-Intorsura-Radovan. 

Comuna maî este străbătută 
de calea ferată Craiova-Calafat, 
la o mică depărtare de căt. de 
reşedinţă. 

Afară de căile maî sus numite 
c. maî este străbătută de calea 
vecii lală comunală Urzicuţa- Afu 
maţi-Bourenî ce trece de-alungul 
şi prin centrul cătunului de re- 
şedinţă Afumaţi ; această cale 
are o lungime de 4 kil. 

Venitul comunei pe 1893 — 94 
a fost de leî 4294.50, iar chel- 
tuelile de leî 3968.47. 

Vite cornute sunt 200, oî 
180, porcî 14. 

Afumaţi, cont. ru)\, pi. Dîmboviţa, 
jud. Ilfov, situată laN.-E. de Bu- 
cureşti, pe malul st. al văieî Pă- 
săruica, distanţă de 16 kil. de 
Bucureşti, lîngă păd. Grădiştea. 

Se compune din satele : Afu- 
maţi şi Boltaşi, cu o populaţie 
de 1667 loc. carî trăesc în 322 
case. 

Suprafaţa totală a comunei e 
de 4157 hect. arabile. Proprie- 
tarii, fraţii M. şi N. Dumba, au 
3075 hect. arab., şi loc. 1082 
hect. arab. 

Proprietarii cultivă 2400 hect. 
arab. (150 rezervate pentru islaz, 
525 hect. arab. păd.). Locuitorii 
cultivă tot terenul fără să re- 
zerve locuri de islaz. 

Comuna numără 301 contrib. 
şi are urf budg. de 6681 leî la 
ven. şi 6126 la chelt. In anul 
1885 erau 274 contrib. 

Dintre loc. 358 sunt plugari. 
Ocupaţia lor de căpetenie e a- 
gricultura, creşterea vitelor şi 
cultura livezilor; 38 au diferite 
meserii. 

Arătura se face cu 256 plu- 



guri: 239 cu bol şi 17 cu cal. 
Locuitoriî aQ 347 care şi că- 
ruţe : 308 cu bol şi 39 cu cal. 

Viea se cultivă pe o suprafaţă 
de 50 arii, 

Comerciul se face de 10 cîr- 
ciumarî şi I hangiii. 

Are o şcoală mixtă cu care 
Statul şi comuna cheltuesc a- 
nual 2734 lei, împreună cu mi- 
cile alocaţiunl ale comunei pen- 
tru întreţinerea eî. Obicinuit se 
frecuentă de 23 băeţi şi 9 fete. 

Numărul vitelor e de 1258 
vite mari: 181 caî şi epe, 5 ar- 
măsari, 580 bol, 91 vaci, 47 vi - 
ţeî, 9 taurî, 71 bivoli şi 274 bi- 
voliţe şi de 4428 vite mici: 123 
capre, 4163 oî, 142 rîmătorî. 

Are un heleşteu şi 3 maşini 
de treerat cu aburi. 

Dintre locuitorî 243 sînt îm- 
proprietăriţi şi 164 neîmproprie- 
tăriţî. In comună sunt 49 streinî 
de ambe-sexe. 

Această comună este în le- 
gătură cu Colintina şi Dascălul- 
Creaţa prin şosele vicinale. 

Despre înfiinţarea acestei co- 
mune găsim din spusa celor bă- 
trînî următoarele : 

In partea de N,-E. a comunei 
Afumaţi era satul Nona, pe pro- 
prietatea boerulul Nona, lîngă 
vâlceaua Nona, numită azi va- 
lea Strahova, Alături era satul 
Sacşori, numit si Frumuşica, pe 
proprietatea unei cocoane, nu- 
mită Frumuşica. 

Boerulul Nona, proprietar pe 
atunci a unei bucăţi de moşie, 
pe care era satul Nona, fiind 
silit de Ipsilante, (care avea şi 
el aci mal multe trupuri de mo- 
şie) a-I vinde moşioara ce o a- 
vea, pe un preţ de nimic, boe- 
rulul Nona i-ar fi scăpat din 
gură vorbele : «maî bine aş da-o 
de pomană de cît pe nimic.» 

Ipsilante nu pierde ocazia şi 
în prezenţa; martorilor, carî aa 
auzit pe boerul Nona, face ac- 






AFUMAŢI 



22 



AFUMĂCIORI 



tclc de danie şi devine proprie- 
tarul aceleî moşiî. In urma a- 
cestora boerul Nona a fugit, nu 
se ştie unde. 

Joiţa, o fată crescută de su- 
flet de Ipsilante, a primit din 
partea acestuia, ca zestre, o parte 
din moşie despre răsărit, ce se 
întindea pană la Moara-Dom- 
nească şi Şindrilita de azi, dar 
ia răscumpărat-o generalul Ma- 
vru, proprietarul moşieî Moara- 
Domnească. 

Aga Alecu Schina, devenind 
ginerile luî Ipsilante, căcî a luat 
în căsătorie pe fiica sa Măria, 
a primit de zestre moşia Afu- 
maţi, alcătuită din maî multe 
trupurî, cu satele maî sus nu- 
mite şi satul de la Podul-Ian- 
culuî, compus din cîte-va familii 
de Bulgarî. Cu aceştia şi cu 
Romîniî din satele pomenite maî 
sus. Aga Schina a format satul 
Afumaţi, după cum se vede azi. 

In urma acestora, între aniî 
1828 — 29, Schina maî aşează în 
s. Afumaţi alte familiî de Bul- 
garî aduse de generalul Kisse- 
leff de peste Dunăre. Schina a 
avut proces cu generalul Mavru 
pentru cotropirea părţeî de mo- 
şie dată de Ipsilante ca zestre 
Joiţeî, însă Schina a perdut pro- 
cesul. 

Afumaţiy sat, pi. Băileşti, corn. 
Afumaţi, jud. Dolj, cu 840 sufl. 
(414 bărbaţî şi 426 femeî). In 
acest sat sunt 1 1 3 case şi 44 
bordee; 88 case sunt făcute din 
pămînt bătut, 5 sunt de cără- 
midă şi 20 de gard. Numaî 29 
case au grădina lor. 

In sat sunt 606 caî, looo boî 
şi vacî, 19 bivolî, 1700 oî, 7 
capre şi 302 porcî. 

Şcoala din acest sat este 
mixtă şi a fost frecuentată de 
39 băeţî şi 3 fete din Afumaţi 
şi de 17 băeţî şi 3 fete din 
.satul Amzuleşti, corn. Afumaţi. 



Construirea localuluî şcoaleî a 
costat 4390 leî, din care judeţul 
a dat 1965 leî şi 71 banî, iar 
restul de 2424 leî 1-a dat com. 
Şcoala funcţionează din timpurî 
maî vechî ; are i singur învă- 
ţător. In sat e o bis. parohială 
cu hramul Sf. Nicolae, deservită 
de I preot şi 2 cîntăreţî. 

Afumaţi, sat, din c. r. cu acelaş 
nume (v. a. n.) plasa Dîmboviţa, 
jud* Ilfov, situat pe malul stîng 
al văieî Pasărea. 

Biserica cu hramul Ador- 
mirea, deservită de 3 preoţî şi 
2 cîntăreţî, a fost zidită de un 
Cantacuzino, la a. 7144 {y^Z^ 
şi restaurată în urmă de Ipsilante. 

Aci Şerban Cantacuzino a zidit 
o fabrică de postav. La anul 
1530, sub Domnia luî Radu de 
la Afumaţi, se dete, pe cîmpia 
din jurul acestuî sat, o vestită 
bătălie între Romînî şi Turci, cari 
intraseră în ţară spre a aşeza 
în scaunul domnieî pe Mehe- 
met-Bey. 

Alexandru Moruzzi Voevod 
(1795) a făcut o fabrică de hîr- 
tie la Afumaţi, şi «cînd 'î au 
venit mazîlie, zice Dionisie Ecle- 
siarcul, au pus-o în spinarea 
mitropolieî de 'î au dat sumă 
de pungî de banî geremea, zi- 
cînd că mitropolieî 'î este de 
trebuinţă să facă hîrtie de ti" 
pografie». 

Afumaţi, sat, face parte din c. 
r. Urşi, pi. 01tul-de-sus,jud. Olt. 
Are o pop. de 300 loc. Este 
situat pe dealul Afumaţi. Aci 
e o biserică zidită pe la anul 
1870. 

Afumaţi, ja/^ în jud. Tutova, pi. 
Pereschiv, com. Chilieni, pe pîrîul 
Micul-Pereschiv, la nord de satul 
Chilieni. Are 147 loc. şi 37 
case. In acest număr intră şi 
pop. căt. Rotăria. 



Afumaţi, sat vechia, în jud. Vîl- 
cea, locul de naştere al luî Radu- 
Vodă de la Afumaţi. 

Afumaţi, cătun, (tîrlă), în plasa 
lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, pe 
teri torul comuneî Ţăndăreî. 

Afumiaţi, căt, al c. Surduleşti din 
plasa şi jud. Teleorman. Se con- 
sideră ca o mahala as. şi nu 
e trecută osebit. 

Afumaţi, staţiune de dr. d. f. în 
jud. Dolj, pi. Balta, c. Afumaţi, 
pe linia Craiova-Calafat (pusă 
în circulaţie la i Dec. 1895) 
între staţia Portoreşti (lokil.) şi 
staţia Băileşti (14 kil.) la 52.84 
m. înălţime d'asupra niveluluî 
măreî. Venitul acesteî staţii pe 
anul 1896 a fost de 18070 1. 
45 b. 

Afumaţi, deal, spre N.-E. de c. 
Urşi, pi. Oltul-d.-s., jud. Olt. cu 
direcţia dela N. spre S. în lun- 
gime de 2 kilom. şi jum. Pe 
el se cultivă tot felul de cereale 
şi servă şi de islaz. 

Afumaţi, fort, în jurul Bucureşti- 
lor, jud. Ilfov. 

Afumaţi, loc izolat, în coprinsul 
c. cu acelaşî nume, jud. Ilfov. 
Cade spre V. de vatra satuluî. 

Afumaţi, numire vechie, a cat. 
Bujoreşti din c. Antoneşti, jud. 
Teleorman, care se maî păs- 
trează şi astăzî printre locuitori. 

Afumaţi, silişte, pi. Băileşti, jud. 
Dolj. c. Boureni. 

Afumăcioara, sau Semeşeasca 
(Crăciuneasca), moşie în c. Bol- 
deşti, s. Grădiştea, jud. Buzău, 
are 450 hect. arăturî şi islaz. 

Afumăciori (Siliştea-), fost sat 



;' pj^^^ 



AFURISIŢI 



28 



AGAPIA 



în c. Boldeşti, jud. Buzău, situat 
pe siliştea Grădişte! ; în urma 
invaziunilor ruseştî din 1808 s*a 
risipit; după 1828 loc. întor- 
cîndu-se, s'au stabilit în c. Gră- 
diştea al c. Boldeşti. Din această 
cauză, c. Grădiştea poartă nu- 
mele de Grădiştea-Afumăciorî. 

Afurisiţi, cătun, în partea de S. 
a comunei* Scorţarul-Nou, jud. 
Brăila, pe muchia ce separă lunca 
Buzăului de platoul nordic al 
judeţului, lîngă drumul dintre 
Roman şi Constandineşti şi la 
patru kil. spre S. de Scorţarul- 
Nou. Vatra satului este de 4 
hect. avînd 9 case cu 11 c. de 
fam. sau 49 sufl. Animale sunt: 
24 caî, 74 vite cornute, 120 01 
şi 10 rîmătorî. 

Afurisiţi, movile, situate una la 
S. şi alta la S.-V. cătunului cu 
acelaş nume din c. Scorţarul- 
Nou, jud. Brăila. 

Agades-Denisi, (v. Valea-Albă), 
sat în c. Uscaţi, pi. de Sus-Mij- 
locul, jud. Neamţu. 

Agafton, jud. Buzău, vezi Agaton. 

Agafton, sat, în partea de S.-V. 
a comunei Curteşti, pi. Tîrgul, 
jud. Botoşani, are întindere de 
161 hect. şi populaţie de 6^ 
fam. cu 267 sufl., 6'] contrib. 
Avînd 51 vite cornute, 7 caî, 
20 porci, 250 de stupî. In sat 
se află o circiumă, un comer- 
ciant şi 2 meseriaşi. 

Satul se zice că s'au format 
din stolniciî servitori aî mănăs- 
tireî Agafton, cu care se înve- 
cinează. 

Agafton, deal, în partea de Nord 
a mănăstire! Agafton, jud. Bo- 
toşani. 

Agafton, mănăstire de călugăriţe. 



situată în pădure, la E. de sa- 
tul Agafton, jud. Botoşani. Sunt 
2 bis. cu 3 preoţî, i diacon şi 
124 călugăriţe din carî 53 ştiu 
carte. împrejurul mânăstireî este 
rezervată o întindere de 171 
hect. pămînt pentru cultură. 

Legenda spune că sunt maî 
mult de 100 anî, cînd pe locul 
mănăstire! era pădure, un că- 
lugăr, numit Agafton, de la 
foasta mănăstirea Doamnei, po- 
gorîndu-se în pădure auzi di'n 
tr'un frasin un glas îngeresc, şi 
întorcîndu-se la aî săî, spuse cele 
auzite. In urmă vre-o cîţî-va că- 
lugări au tăiat frasinul şi arborii 
vecini şi au clădit o bisericuţă 
de lemn pe locul frasinului şi 
cîte-va chilii împrejur. 

Călugării însă n'au putut sta 
mult timp aici, căci se zice că 
au fost alungaţi de Olăreasa din 
familia Pisoschi, care s'a călu- 
gărit şi a adus în locul călugă- 
rilor, călugăriţe de pe la mă- 
năstirile vecine, iar ea a devenit 
stariţă. 

In anul 1844 s'a mal clădit 
o bis. cu hramul Pogorîrea sf. 
Duh, cu bani adunaţi din mi- 
lostenie ; iar în 1889 s'au re- 
parat şi zugrăvit din nou. 

Aerul sănătos şi poziţiunea 
frumoasă a acestei localităţi 
atrag mulţi vizitatori în timpul 
verel. 

Agafton, pădure a Statului, jud. 
Botoşani împrejurul mănăstirel 
Agafton, în întindere de vreo 
20 hect.; compusă din părţile 
numite: Mlada, Runcul şi Hu- 
măria. 

Agaia, loc de isvoare, pi. Munte- 
lui, jud. Bacău, în apropiere de 
căt. Agăşul, de unde obîrşeşte 
pîrîul Agăşul. 

Aganim, deal, în plasa Macin, 
jud. Tulcea, pe teritoriul comu- 



nei urbane Macin; este aşezat 
îa partea apusană a plăşeî, şi 
în partea nordică a comune!; 
el este maî mult o prelungire 
orientală a dealului Orliga (din 
corn. Jijila), şi se întinde de- 
alungul grindului Somova şi a 
gîrliţel Coticeruluî; are o înăl- 
ţime de la 80 — loi metri; are 
o direcţie de la N.-V. spre 
S.-E. ; din el îşî ia naştere 
pîrîul Valea-Popel (afluent al 
pîrîulul Jijila) ; el comunică cu 
dealul Sărăria de la răsăritul 
săa, iar'prin valea care le luieşte 
merge şoseaua judeţeană Măcin- 
Isaccea-Tulcea, şi drumul comu- 
nal Măcin-Jijila; este întretă- 
iat de cîte-va văl rîpoase; la 
poalele sale despre gîrliţa Co- 
ticeruluî se întind viile oraşului 
Macin, iar creasta şi cele-l'alte 
poale sînt acoperite cu păşuni, 
fineţuri şi islazuri. 

Agape, deal, numit ast-fel după 
numele unul vechiu locuitor ră- 
zeş. Se află pe teritoriul satului 
Oţeleni, c. Oţeleni, pi. Mijlocul, 
jud. Fălciii. 

Agapia, v. Petri câni- A gapiel, jud. 
Neamţu. 

Agapia, sat, c. Filiorul, pi. Mij- 
locul-d.-s., jud. Neamţu, aşezat 
în strîmtoarea celor două ca- 
pete ale munţilor Măgura (Mun- 
celul), formate către răsărit-m.- 
noapte de Dealul-Mare, Iar către 
S. de muntele Ciardacul, pe 
moşia cu a sa numire, la 35 kil. 
depărtare de oraşul Piatra. Se 
mărgineşte la N. cu s. Vînători- 
Neamţu, la V. cu mănăst* Secul 
şi Sihăstria, de carî se desparte 
prin munţiî Ciungi, Arşiţa, Mă- 
gura şi Dealul-Mare ; Ia S. cu s. 
Filiorul, de carî se desparte prin 
muntele Ciardacul", şi la E. cu 
s. Cehlăeşti, de care se des- 
parte prin linie convenţională. 



^Ci: i o..f>jk'^^ 



AGAPIA 



24 



AGAPIA 



Are o populaţiune de 240 fam. 
carî se ocupă cu agricultura şi 
cu creşterea vitelor. 

Această localitate este vestită 
pentru ţesăturile de şieac de tot 
felul (roşiu, cafeniu, alb, etc), 
foarte fin lucrate ; asemenea pen- 
tru ciorapii împletiţi din lină 
albă ţigae, cari sunt foarte mult 
căutaţi în comerciu; tot aici se 
maî lucrează mohairul, o mă- 
tasă fină, din care se fac came- 
laucele (adică ştergarul cu care 
se îmbrobod maicele, şi înveli- 
tura ce se vede la călugări şi 
arhierei, pusă peste potcap şi 
atîrnînd pe spate). Numărul ţesă- 
toarelor călugăriţe, pentru şieac, 
e de 18. Afară de acestea, fe. 
meile din sat lucrează foarte 
mult un fel de ţesătură numită 
catrinţă. 

In acest s. se află două şcoli : 
una de băeţî, populată cu 68 de 
elevi (băeţî) şi alta de fete, po- 
pulată de 99 eleve, dintre cari 
numai 24 au urmat în tot cur- 
sul anuluî. 

Agapia, mănăstire de călugăriţe, 
jud. Neamţu, situată în cuprin- 
sul curbătureî munţilor Măgura, 
puţin maî către apusul satuluî 
Agapia; posedă două bisericî 
marî : 

a) Agapia-din-Deal (numită şi 
Agapia- Vechie), cu hramul Minu- 
nea Sf. Arhangheli, construită 
în fundacul despre miază-noapte 
a munţilor Dealul-Mare şi Mă- 
gura, precum şi a păd. Agapia, 
după cum se zice la 1585 (7093) 
de Petru al IV-lea supranumit 
Şchiopul. 

Această dată însă nu poate 
fi tocmai cea adevărată şi cea 
maî vechie, de oare-ce mănăsti- 
rea păstrează documente cu mult 
maî anterioare aceluî an (7093), 
precum şi un hrisov al luî Bog- 
dan- Voevod, prin care la 7077 
(1569), dărueşte mănăstireî Aga- 



pia, moşia Graşi şi Apa Neam- 
ţului; deci, părere maî vrednică 
de admis este că Petru-Voevod 
a reedificat numai sau a zidit 
din nou această mănăstire, pe 
urmele şi locul unde fără în- 
doială a existat vre-o locuinţă 
monahală. (V. Piatra-luî-Aron). 

b) Agapia-din- Vale, lîngă cur- 
sul apeî (v. Agapia, pîrîti), şi în 
mijlocul văieî formate de ra- 
mura Măgureî, s'a zidit cu mult 
maî tîrziu de cea-l'altă (adică 
după 57 de anî, la Iunie 1642), 
de către Hatmanul Gavril, fra- 
tele luî Vasile Vodă, şi soţia 
luî Kneagina Liliana, după cum 
se vede de pe inscripţiunea pusă 
deasupra bisericeî. 

Din odoare sfinte însemnăm: 
o evanghelie în limba slavonă, 
îmbrăcată în argint, dată de 
ctitora Kneagina Liliana, la a- 
nul 7154. Un aer de atlas roşiu, 
cusut numaî în fir de aur, co- 
roanele sfinţilor înconjurate cu 
pietre ; deasupra este cusută 
cina cea de taină, iar împrejur 
următoarea inscripţiune în limba 
slavonă : «Luînd pîineîn sfintele 
şi prea cinstitele şi fără de pri- 
hană ale sale mîinî, mulţumind 
şi bine-cuvîntînd, a sfinţit frîn- 
gînd şi dete sfinţilor şi apostolilor 
săî zicînd : luaţî şi mîncaţî, a- 
cesta-î trupul meu, pentru ertarea 
păcatelor. Io Ştefan Voevod.» 
O bederniţă de atlas, cusută cu 
sfinţî şi cu mărgăritare, scrisă 
împrejur cu litere de fir în limba 
slavonă, că e făcută de Ştefan- 
Voevod, la Episcopia Rădău- 
ţuluî. O icoană, Maica Domnu- 
luî, peste tot cu argint, vre-o 
cîte-va sălbî de monede antice 
de aur la gît, diademă şi alte 
bijuteriî. O cruce mare de ar- 
gint poleită cu aur, dată de 
Vistierul lordachi Miclescu la 
18 13. O poală la Maica Dom- 
nuluî, de catifea roşie, cusută 
cu fir de aur, foarte bogată, dă- 



ruită de D. M. Atanasie Ro- 
set, etc. Din acareturî cităm : 
Mosii: I. Geaşi, cu cătunul 
Bălăşeni, din jud. Neamţu, dată 
de Bogdan-Voevod şi D-na luî 
Măria, la 10 Maiu 7077 (1560). 

2. Munţiî şi Siliştea, din jud. 
Neamţu, de Petru-Voevod-Şchio- 
pul, la 7095. 

3. Pindeşti din jud. Roman, 
de Petru-Voevod la 7095. 

4. Tîrgul-Nou, din jud. Neam- 
ţu, de leştion Uşmel la 7099. 

5. Satul Filiorul şi Cehlă- 
eşti, din jud. Neamţu, de Irimia 
Movilă-Voevod la 71 11, ase- 
menea. 

6. Moşia Icuşenî, din judeţul 
laşî. 

7. Vicoleni, din jud Fălciu, 
tot de Irimia Movilă. 

8. Negreşti, din jud. Roman, 
de Logofătul Lupu Stoicea, la 
71 1 1. 

8. Pustiana, din jud. Bacăii, 
de Doamna Liliana la 7155» 

10. Cornăuţi, din ţinutul Ho- 
tin, de Safta, fiica Hatmanului 
Gavril, la 7176. 

11. Comarna, din jud. laşî, 
de Tlieş Alexandru-Voevod la 

7185. 

12. Chipereşti, din jud. laşî, 
de lonaş Petrişor (de la 1863 
această moşie a fost dată cu 
embatic la Sf. Spiridon din laşî). 

13. Bălăneşti, din jud. Te- 
cuciu, luată schimb de Egum. 
Germano, de la Teodor Can- 
tacuzen pentru moşia Goşmani. 

14. Boiştea, cu o bucată de 
loc, din jud. Neamţu, de Arch. 
Chedeon. 

15. Piriţi-de-Rotovăeştî şi In- 
găreşti cătunul, de Arhiepisco- 
pul Silvestru. 

16. Poiana-luî-Ureche, din jud. 
Neamţu, de loan Th. Calimah- 
Voevod. 

17. O bucată de loc în Foc- 
şanî, cu bis. Sf. Dumitru, de 
Setrarul Vicol. 



AGAPIA 



25 



AGAPIA 



18. Jumătate din moşia Broş- 
teni, din jud. Botoşani, de schim. 
Asineta Ştirbăţoaia, la 1836. 

19. Biserica Cuvioasa Paras- 
chiva din Iaşi, de Vornicul Va- 
sile Rosset ; etc. 

Podgorii (vil) : 20. La Nico- 
reşti, 12 pogoane de vie, date 
de Catinca Bogdăneasa. 

21. La Ştifeşti, 12 pog., de 
logofătul Gheorghiţă Sturdza. 

22. La Drăgăşenî, 3 pogoane, 
de Efrem şi Ioana. 

23. La Cruci, 12 pogoane, de 
Constantin Bucă. 

24. La Vişanî, IO pogoane, 
de Lâscărache Rosset, Biv vel 
Vistiernic. 

25. LaUrsoiu, 3 pogoane, de 
Elenca Palade. 

26. La Cotnari, 3 pogoane, de 
Scărlat Gr. Radu. 

27. La Cotnari, 12 pog., de 
polcov. Vas, Neagu, la 1856; etc. 

28. Case : Maî multe dughene 
în Iaşi. 

Mănăstirea Agapia prin pozi- 
ţiunea eî pitorească, frumoasă şi 
strategică în acelaş timp, fiind 
împrejmuită de trei părţi cu 
munţi acoperiţi cu imense pă- 
duri de brazi, dar maî cu seamă 
prin multele bogăţii şi venituri 
ce poseda, de multe orî şi-a a- 
tras privirile diferiţilor năvăli- 
tori, şi în multe rîndurî a fost 
ocupată şi prădată de oşti. De 
una din acele ocupări scrie I. 
Neculcea că s'a întîmplat în al 
6-lea an al Domniei luî C. Cante- 
mir (între 1689 — 1693), năvălind 
Leşiî, cu craiul lor Sobieski, în 
ţară; iar la întoarcere a lăsat oşti 
în cetatea Neamţului, Suceava, 
Secul, mănăstirea Armenească, 
Agapia, Cîmpu-Lung şi Hangul 
(v. «Vieaţa luî C. Cantemir» de 
I. Neculcea). De altele iată ur- 
mătoarea mărturie : 

«Adică Ieromonahul Egumen 
Teofan, cu tot soborul de la sf. 
mănăstire Agapia, scriem noî 



toţi mărturisind cu acest zapis 
al nostru, fiind sf. mănăstire A- 
gapia lipsită, şi de. multe oşti 
străine stricată, şi noî ne-avînd 
de unde să dăm, să putem a ne 
şindrili sf. mănăstire scos'am 
un satvînzător, anume Şorcani, 
ce sunt la ţinutul Orheiuluî, cu 
vatra de sat şi cu veciniî, şi cu 
locurî de heleşteu şi cu sandnic 
într'apa Nistruluî, ca să se afle 
cine-va să ne facă plată pe acel 
sat, să ne putem ridica nevoile 
noastre. Aflatu-s'au dumnealuî 
Duca, marele vistiernic şi ne-au 
făcut nouă plata deplin pe acel 
sat, carele scrie maî sus Şor- 
cani, la ţinutul Orheiuluî, drept 
800 de leî bătuţî gata, şi ne-a 
făcut dumnealuî dephn plata în 
mînele noastre^ de'naintea pă- 
rinteluî Episcopuluî Serafim de 
Huşî. Şi noî tij, pentru maî multă 
credinţă, am iscălit, şi pecetea 
sf. mănăstirî noî am pus ca să 
se ştie. Ghenar 7 181» (1673). 
(V. asemenea l'îrgul-Neamţu). 

Mănăstirea Agapia, a servit 
de azil monahilor (călugărî), 
pană la 1803 ; în acest timp însă 
mitropolitul Veniamin Costachi, 
văzînd reaua întocmire, precum 
maî cu seamă şi unele fapte din 
vîeaţa particulară a unor monahî, 
i-a strămutat pe toţî (15 cîţî 
erau), dîndu-î sub ascultarea e- 
gumenilor de la alte mănăstirî 
(Neamţul, Rîşca), iar în locul 
lor, tot pentru corecţiune, a stră- 
mutat călugăriţele care populau 
schitele: Prepodoamna din ca- 
pitala laşî; Socola de lîngă laşî; 
Vînătoriî, din jos de oraşul Pia- 
tra; Gîrcina, aproape de Piatra 
(v. Hrisov. A. Moruzzi, 1803), 
dîndu-le stariţă pe schim. Naza- 
ria, care, retrăgîndu-se la Văratic, 
făcu loc maiceî Elisabeta Cos- 
tachi (sora mitr. Veniamin). 

La 18 15 (luna Maiu), prin o 
scrisoare a patriarhului de Con- 
stantinopol, Evhetes, iscălită şl 



de alţî 15 patriarhi, s'a dobîn- 
dit ertarea păcatelor şi bine- 
cuvîntarea călugărilor strămu- 
taţi. (V. Uric. II, p. 224). 

La 1 821, în timpul revoluţiei, 
a, ars mănăstirea, iar parte din 
călugăriţe ş'au retras, împreună 
cu stariţa Elisabeta, pană după 
potolirea rezmeriţeî, peste hotar 
în Bucovina. 

La 1834, murind stariţa Eli- 
sabeta Costachi, s'a zidit schitul 
cu hramul Naşterea Domnului, 
cu 1000 galbenî lăsaţi prin, tes- 
tament de dînsa pentru acest 
scop. 

La 1844, .s'a aşezat cu încu- 
viinţarea luî Mihail Sturdza Voe- 
vod, de către mitrop. Meletie, un 
aşezămînt povăţuitor (regulam.). 

Numărul călugăriţelor la stră- 
mutare era foarte restrîns; cu 
timpul însă a sporit, aşa că la 
1872 erau 490. Astă-zî sunt 355 
de maice şi 61 de surori. îna- 
inte cea maî mare parte erau din 
clasa bogată, sau maî bine zis, 
a aristocraţiei moldoveneşti. 

Mănăstirea Agapia a fost în- 
chinată Mitropoliei Moldovei, 
starea 2-a. 

Agapia, moşie, în jud. Neamţu, 
dăruită (împreună cu munţii) 
mănăstireî Agapia, prin hriso- 
vul din 24 August 7093 (1585), 
de Petru IV Şchiopul şi mărită 
maî tîrziu prin diferite alte do- 
naţiunî (v. Agapia, mănăstire). 
Se megieşeşte cu moşiile Bălţă- 
teşti, Filioara, Văraticul şi To- 
poliţa-Secăluşeşti. De la secula- 
rizare, aparţine, cu veniturile el, 
statului. 

Agapia, pădure, în jud. Neamţu, 
situată pe moşia cu aceiaşi nu- 
mire ; are o întindere de 1726 
hect. sau 3640 pog, E pusă în 
exploatare. 

Agapia, ptrin, în jud. Neamţu, 



^ItQlt^, Marele JJicţionar Geografic. 



AGAPIA-VECHIE 



26 



AGAPIOAIA 



CU apă foarte limpede (căreia 
călătorii îî zic şi lacrima virgi- 
nei), îzvoreşte din înfundătura 
ramurilor munţilor Măgura, c. 
Filiorul, plasa de Sus-Mijlocul, 
puţin mal către apus de mănăs- 
tirea Agapia-dhi-vale; curge a- 
proape în linie dreaptă spre ră- 
sărit, udînd mănăstirea Agapia 
(pe partea despre miază-zi a eî) 
şi satul Agapia (pe partea des- 
pre miază-noapte) în dreptul că- 
ruia eşind din strîmtoarea mun- 
ţilor, primeşte pîrîul Filiorul (pe 
dreapta), traversează apoi şo- 
seaua judeţiană Piatra-Neamţu 
între kil. 32 — 35, vărsîndu-se în 
pîrîul Topoliţa (pe dr.), în faţa 
satului Topoliţa şi a şoselei co- 
munale vecinale, ce duce din c. 
Crăcăoani prin satele Ghindă- 
oani -Topoliţa - Humuleşti, după 
un curs de 13 kil. socotit din 
vîrful obîrşieî sale. 

Agapia-Vechie, viăîiăstire de 
călugăriţe, în jud. Neamţu, (v. 
Agapia-din-deal, mănăstire). 

Agaton, rume de bis. săpată in 
stînca m. Crucea-Spătaruluî, în 
faţa fostului schit de maici Sf. 
George, jud. Buzău. Are 5 m. 
lun^me şi 4 lăţime. Partea de 
stîncă, care acopere altarul, stă 
încă, iar aceea care acopere res- 
tul, s'a dărămat. Strănile sunt să- 
pate în piatră, ale căror urme 
se văd numai la păretele drept. 
In altar, d' asupra proscomidieî, 
se poate citi încă această in- 
scripţie: 

«Pomenirea Neagoe Basarab. 

« Pomenirea arhiepiscopului 
Dosifteiu. 

« Pomenirea monahiei Teo- 
dora. 

«Ponenirea monahuhil Aga- 
ton.» 

Pe fereastra de E. a altarului 
se găseşte o inscripţie poste- 
rioară fondărel bis., din care se 



mal citeşte : «Florica ... 7245» 
(1737). La uşa intrare! se văd 
resturi dintr'o inscripţie, deve- 
nită indescifrabilă. Tradiţia zice 
că acea inscripţie, dacă se citea 
de la dreapta spre stînga, arăta 
Jocul unde se afla ascunsă o 
mare comoară ; iar de la stînga 
spre dreapta, arăta pe fonda- 
tori. Comoara ş'a găsit în 1865, 
de nişte călători austro-ungarî, 
într'o grotă, ce era săpată sub 
biserică şi a cărei gură era as- 
tupată cu o mare piatră. Sta- 
riţa de la Sf. George conservă 
şi acum lada în care a fost păstra- 
tă comoara. E probabil că aci să 
fi fost unul din cazurile despre 
care vorbeşte Şincai în a sa 
cronică. (Cronica, voi. III, pag. 
53. Ed. IT). 

Din obiectele sacre ale aces- 
tei biserici n'a ajuns pană la 
noi de cît o icoană, care se află 
la părăsitul schit Fundăturile. 

Agaua, cătun, pendinte de co- 
muna Stăncuţa, plasa Balta, ju- 
deţul Brăila, situat pe malul ve- 
rigei Stoeneşti. Se învecineşte 
la E. cu Dunărea- Vechie, la V. 
cu ezerul Zatna. Are 100 su- 
flete, 22 familii. Acest cătun a 
suferit multe prădăciuni din par- 
tea Cerchezilor, în timpul răz- 
boiului dintre Ruşi şi Turci, de 
la 1877. 

Agăpieni, sat, în com. Pipirig, 
pi. de Sus-Mijlocul, jud. Neam- 
ţu; este aşezat între culmile 
despre E. al muntelui Cotnăre- 
lul şi a ramurelor cari se de- 
taşează din muntele Hâlanca 
(Halesia), şi munţii mărginaşi 
jud. Suceava, pe moşia statului 
Munţii. 

Vatra satului are o întindere 
de 14 hect., 30 arii; cu margi- 
nea teritoriului săii formează ho- 
tarul jud. Suceava, megieşin- 
du-secu satele Tărăţeni, Cujbeni, 



Pluton şi Dolheşti din aceeaşi 
com. (Pipirig). 

Populaţiunea sa se ridică la 
104 sufl. sau 18 fam., cari se o- 
cupă mal cu seamă cu creşterea 
vitelor. 

Terenurile acestui sat fiind de 
formaţiune muntoasă şi impro- 
prii agricultureî, locuitorii şl-aii 
angajat pămînturl pentru culti- 
vare, în afară de raionul com., 
adică tocmai prin com. Păstră- 
veni, Timişeşti, etc. 

Numărul contribuabililor 18. 

Numărul vitelor se urcă la 
831 capete, dintre cari: 22 bol, 
14 vaci, 700 01, 20 cal, 30 rî- 
mătorî şi 45 vite mici cornute 
(viţel, juncî, etc). 

Agăpieni, deal, lingă satul cu a 
sa numire în jud. Neamţu ; se 
detaşează din ram. Cotnărelul, 
îndreptîndu-se în direct. N.-S.-E. 
Locuitorii îl zic Agăpchieni. 

Agăpieni, ph^îu, în c. Pipirig, pi. 
de Sus-Mijlocul ; izvoreşte din 
ramurele munţilor Cotnărelul, în 
partea hotarului jud. Suceava, 
curge prin satul cu a sa nu- 
mire în jud. Neamţu, paralel 
cu drumul natural ce uneşte 
acea localitate cu satul Cujbeni, 
şi se varsă pe partea stingă a 
pîr. Ozana. 

Âgăpioaîa, pîrît^i, în plaiul Rîm- 
nic, jud. R.-Sărat, izvoreşte din 
culmea Cîmpulungeanca, vîrful 
Goicel, udă com. Valea-Sălcieî 
în partea de apus, de la V. la 
E., şi se varsă în rîul Cîlnăul, pe 
dreapta lui, mal jos de cătunul 
Valea-Sălciel, după un curs cam 
de 6V2 kil. 

Agâpioaia, vale, în plaiul Rîmnic, 
com. Valea-Sălciel, jud. R.-Să- 
rat, în partea de apus a el, pe 
fundul căreia curge pîrîul Âgă- 
pioaîa. 



AGAPIOASA 



27 



AGEMLER 



Agăpioasa (ungureşte Gyepecze- 
patak), pîriU, jud. Bacău, pi. 
Muntelui, c. Brusturoasa, care 
vine din Ardeal, curge de la N. 
la S. pe graniţă, unde se în- 
carcă cu pîrîiaşul Lupul şi se 
scurge d'a st. în pîrîul Sulta, 
după un curs de 3100 m. 

Agăricioaeî (Valea-), v. Popeş- 
tilor (Valea-), corn. Micleşti, pi. 
Crasna, jud. Vasluiu. 

Agăstin, pîrîU, plasa Muntelui, 
jud. Bacăii, care curge prin c. 
Comăneşti şi se varsă în rîul 
Trotuşul. 

Agăşul, cont, rur., pi. Muntelui, 
jud. Bacău, la o distanţă de 80 
kil. de cap. jud.; înfiinţată în 5 
Februarie 1893, cu cătunele Co- 
tumba, Agăşul, Sulta şi Goioa- 
sa, ce ţineau maî înainte de c. 
Brusturoasa. 

Agăşul, sat, pi. Muntelui, jud. 
Bacău, al corn. Agăşul, situat 
de-a st. Trotoşuluî, şi pe pîrîul 
cu acelaşi nume, la poalele mun- 
telui Pietrosul şi la o depărtare 
de 4237 m. de căt. Sulta. 

Are 4 cîrciumî, i moară şi 4 
ferăstraîe. Capi de fam. sunt 69, 
suflete 2>7^' Animale sunt : 19 
caî, 246 vite cornute, 49 porci 
şi 81 capre. In vechime era re- 
numit pentru fabricarea brînze- 
turilor. 

Agăşul, ino§ie, jud. Bacău, pi. 
Muntelui, c. Agăşul, aproxim. 
de 15150 hect., proprietar Eug. 
Ghica. Pe această moşie se află 
pădurea Pietrosul. Aci sunt 5 
ferăstraîe care dau multă che- 
restea de brad şi molift. 

Agăşul, pîrîU, jud. Bacău, pi. 
Munteluî, c. Agăşul, care izvo- 
reşte din locul numit Agaia, de 
pe muntele Pietrosul ; se varsă 



d'a st. în Trotuş, avînd o lun- 
gime de 9 kil. 

Agăşul, vale, jud. Bacău, plasa 
Munteluî, c. Agăşul, pe terito- 
riul satuluî cu acelaşî nume, în 
care curge pîrîul ce-î poartă 
numele. 

Agemler, corn, rur., puţin însem- 
nată, aşezată în partea centrală 
a jud. Constanţa, la 42 kil. spre 
V. de oraşul Constanţa, capi- 
tala districtuluî, şi în partea nor- 
dică a plăşiî Mangalia, la 3 5 kil. 
spre N.-V. de orăşelul Manga- 
lia, reşedinţa eî. 

Se mărgineşte la miază- noapte 
cu comunele: Copadin (pi. Con- 
stanţa şi Biulbiul (pi. Medjidia), 
la miază-zi cu com. Enghez, la 
răsărit cu com. Osmancea şi la 
apus cu comunele Kazil-Murad 
şi Carabacî (pi. Medjidia). 

Relieful soluluî e accidentat 
de culmea Enghez cu ramifica- 
ţiile sale ; principalele dealurî 
carî o brăzdează sunt*: Culac- 
Bair cu vîrful Sofular (128 m.), 
laS.-V., Chedreanu (130 metri), 
prin interior ; Uzun-Bair cu vîr- 
ful Caugagi (150 m.), la N.- 
Vest ; Arabi-Iuk-Bair cu vîrful 
Arabi-Iuiuk (137 metri), Arabi- 
Alciala (128 m.) şi Ciobanisa- 
Bair, cu vîrful Copadin (123 m.) 
la N. ; Edil-Chioi-Tepe (130 m.) 
la S -E. ; toate aceste dealurî 
sunt acoperite de fineţe şi se- 
mănăturî. Movile sunt puţine 
şi fără însemnătate, fiind micî 
şi tinzînd a dispare. 

Hidrografia este maî slab re- 
prezentată ca orografia , căcî 
ape curgătoare în adevăratul 
sens al cuvîntuluî nu există, ci 
numaî nişte văî carî conţin apă 
toamna şi primăvara după to- 
pirea zăpezilor ; această uscă- 
ciune trebue atribuită lipseî de 
pădurî, carî întreţin umezeala. 
Principalele văî sunt: Sofular, ce 



trece prin satul Sofular la V., 
Musur-Cuiuk la S.-V., adiacentă 
pe stînga, Chiorcui pe dr. la N.- 
V., Agemler ce trece prin sa- 
tele Agemler şi Ciobanisa, şi 
valea Canara-Dere la răsărit. 

Suprafaţa totală a com. este 
de 1985 hect. din carî 72 hect. 
ocupate de vatra satuluî cu gra- 
dinele şi cu 66 case, restul de 
191 3 hect. împărţit între stat 
cu proprietariî carî au 1553 h. 
şi locuitoriî ce posedă 360 hect. 

Clima com. este excesivă, 'ne- 
fiind adăpostită nicî de dealurî, 
nicî de pădurî ; verile sunt ar- 
zătoare şi efnile aspre ; vîntul 
de IsT.-E. predomină; maladiile 
o bîntue des ; ploae în cantitate 
puţină. 

Cătunele carî o compun sunt 
treî : Agemler, reşedinţa, în par- 
tea răsăriteană, pe valea Agem- 
ler, între dealurile Ciobanisa- 
Bair la N., Edil-Chioi la S.; Cio- 
banisa, în partea centrală, la 100 
m. spre N.-V. de precedentul, 
reşedinţa, pe văile Agemler şi 
Canara-Dere, între dealurile Cio- 
banisa la N. şi Chedreanu, la 
miază-zi ; Sofular în partea sud- 
vestică a comuneî, la 4 kilom. 
spre S.-V. de reşedinţă, pe va- 
lea Sofular între dealurile Cular- 
Bair la apus, Chedreanu la N. 
şi Casicci la E. Aspectul lor 
n'are nimic caracteristic. 

Populaţiunea com. este urmă- 
toarea : 74 fam. cu 353 sufl., 
împărţită ast-fel : 

După sex: 189 bărbaţî, 164 
femeî. 

După stare civilă : 205 ne- 
căsătoriţî, 144 căsătoriţî şi 4 
văduvî. 

După instrucţie: 5 ştiu carte, 
348 nu ştiu. 

După cetăţenie: 280 cetăţenî 
romînî, 73 supuşî străinî. 

După religie : 1 5 ortodoxî, 
79 catolicî şi luteranî, 259 ma- 
hometanî. 



AGEMLER 



28 



AGI-GHIOL 



După ocupaţiune : 73 agric. 
şi meseriaşi, i comerciant. 

După avere : împroprietăriţi 
29, neîmproprietăriţî 45. 

Comuna n*are şcoală, nici bi- 
serică, locuitorii merg la satele 
învecinate, ca Osmanfacî ; sunt 
însă 2 geamii în cătunele Agem- 
ler şi Ciobanisa. 

Ocupaţiile locuitorilor sunt: 

Agricultura, fiind în corn. 73 
plugari, cari au 34 pluguri (cu 
boî 24, cu caî 10), 47 care şi 
căruţe (18 cu boî, 29 cu caî), 
şi I maşină de secerat. 

Creşterea vitelor, avînd com. 
7597 capete de vite, din carî : 
153 caî, 139 boî, 10 măgarî, 
7260 oî, 35 porcî. 

Comerciul e puţin activ, se 
face prin gara Medjidia la 38 
kil. spre N.-V., şi constă în 
import de manufactură, instru- 
mente agricole, vin, şi în ex- 
port de cereale, vite (oî), lină, 
brînzeturî, etc. 

Budgetul com. e de 2761 1. 
la veniturî, 1358 1. la cheltuelî. 

Căî de comunicaţie ale com, 
sunt : drumul mare Copadin- 
Osmancea pe la răsărit, şi căî 
comunale sau vecinale la satele 
învecinate ca: i. spre Osman- 
cea direct, 2. Mangalia prin Os- 
mancea, 3. Agemler, 4. spre 
Enghez direct, 5. spre Sofular 
direct, 6. Copadin direct. 

Agemler, saty în jud. Constanţa, 
pi. Mangalia, căt. de reşedinţă 
al comuneî Agemler; situat în 
partea vestică a plăşiî şi cea 
răsăriteană a comuneî, la i ^l-i 
kil. spre V. de c. Osmancea şi 
foarte aproape de căt. Ciobanisa. 
Este aşezat în valea Canîra-Dere, 
şi este închis de dealurile Cio- 
banisa-Bair din spre N., Edil- 
Chioi-Tepe din spre E., şi Che- 
dreanu din spre S.-V. Are o 
supraf. de 850 hect., dintre care 
35 hect. arab. ; are 40 case. 



Populaţiunea compusă din Bul- 
garî şi Turcî, este de 38 fam. 
cu 206 sufl. ; se ocupă aproape 
numaî cu creşterea vitelor. Din 
Agemler pleacă următoarele dru- 
murî: unul spre răsărit la Os- 
mancea; unul spre S. care se 
desface în două ducînd la So- 
fular şi la Casîcci ; altul spre 
V. la Beşoul şi altul spre N.-V. 
la Copadin. 

Agenţie, staţiimeă^ supraveghere, 
în pi. Tulcea, jud. Tulcea, pe 
teritoriul com. r. Malcociu. E 
situată în partea nordică a pi. 
şi a comuneî, la 4 kil. spre N. 
de s. Malcociu, şi la 3 kil. spre 
N.-V, de căt. Perislava; este 
aşezat în dreptul mileî cu No. 
44, de unde braţul Sulina se 
desparte de braţul Sf Gheorghe, 
în faţa uneî mici insuleţe mlăş- 
tinoase (de lohect.); este înte- 
meiată decomisiuneaDunăreană, 
pentru a supraveghia navigaţiu- 
nea braţelor Sulina şi Sf Gheor- 
ghe; la apus de dînsa, pe ma- 
lul st. al braţuluî Sf Gheorghe 
se află o ridicătură de 4 metri 
înălţime, acoperită cu verdeaţă 
şi care e punct trigonometric 
de observaţie de rangul al 3-lea. 

Aghi (Iazul-), numire dată uneî 
părţî din moşia Smeeni, jud. 
Buzău. 

Aghi (Iazul-), vad, peste rîul Căl- 
măţuiul, în c. Smeeni, jud. Bu- 
zău, lingă care se află şi o în- 
semnată movilă cu acelaşî nume. 

Agla, baltă, pi. Cîmpul, c. Ciu- 
perceni, jud. Dolj, spre S. de 
Buicliu. întindere de aproape 1 5 
hect. Nu are scurgere. 

Agigea, sat, în jud. Constanţa, 
pi. Constanţa, căt. comuneî Te- 
chir-Ghiol ; situat în partea S.-V. 
a plăşiî şi a comuneî, la 3 kil. 



spre N.-E. de căt. de reşedinţă 
Techir-Ghiol ; este aşezat la i V2 
kil. departe de mare în partea 
şi extremitatea S.-V. a loculuî 
Agiagea-Ghiol, la deschiderea 
văilor luntacan-Dere S. şi N. şi 
este închis la N. de dealul 
Lazmahale, la V. de dealul Te- 
legraf-Tepesi-Bair şi la S. de 
dealul Agigea cu movilele Tuzla- 
luk (39 metri) şi Cum-Tepe (35 
metri). Populaţiunea sa, care este 
compusă din Sîrbî şi Turcî, se 
ocupă aproape numaî cu pes- 
căria. Şoseaua judeţeană Con- 
stanţa-Techir-Ghiol trece prin s. 
şi din s. maî pleacă drumurî 
comunale la Lazmahale şi la 
Hasi-Diuluk. 

Agigea, daltă, în jud. Constanţa, 
pi. Constanţa, pe teritoriul co- 
muneî r. Techir-Ghiol şi anume 
pe acela al cătunuluî său Agigea, 
de unde i-a venit şi numele de 
Agigea-Ghiol; este situat în par- 
tea S.-E. a plăşiî şi cea răsă- 
riteană a comuneî, la N.-E. şi 
în marginea satuluî Agigea şi 
la 2\/2 kil. spre S.-E. de s. Laz- 
mahale. Este la marginea măreî, 
însă nu comunică cu ea, şi este 
înconjurată de toate părţile de 
aceste dealurî ; Dealul-Denis- 
lalasî-Bair la Nord, Telegraf- 
Tepesi-Bair la V., şi Agigea la 
S. şi în ea se deschid văile 
luntacan-Dere I spre N. şi lunta- 
can-Dere II spre S. In partea 
vestică este acoperită cu stuf 
Din ea se extrage foarte mult 
peşte. Are 75 hect. întindere. 

Agi-Ghiol, com, rur, situată în 
partea răsăriteană a judeţuluî 
şi sudică a plăşiî Tulcea, la 15 
kil. spre S.-E. de oraşul Tulcea. 

Numele său e turcesc şi e 
luat de la lacul din apropiere, 
numit Agi-Ghiol şi care e sărat 
şi amar (agi == amar, ghiol = lac). 

Se mărgineşte la N. cu ora- 



AGl-GHIOL 



29 



AGI-GHIOL 



şui Tulcea, la S. cu lacul Razim, 
la V. cu corn. Cataloi şi Congaz, 
la E. cu corn. Sari-Ghiol. 

Relieful solului este acciden- 
tat; ca dealuri avem: dealurile 
Ciatal-Tepe, lamalac (218 m.) la 
N.-E. ; Deşli-Cairac (164 m.) la 
N.-V. ; Orta-Bair, Căuşul-Mare, 
Dealul-cu-Cunună, Pietrosul şi 
Dealul-cu-Pomî la V. şi S.-V.; 
ele sunt acoperite cu livezi şi 
semănături; movili sunt nume- 
roase ; între ele distingem : Mo- 
vila-Hotaruluî, Ciobanilor şi To- 
ximiul (115 m.) artificiale şi 
acoperite cu verdeaţă. 

Ape sunt foarte puţine: Valea- 
Tulceî de la N. la S. trece prin 
sat şi se varsă în lacul Agi- 
Ghiol ; Valea- Cazangia la S.-V. 
Bălţi sunt : Razelm la S. şi E. ; 
Agi-Ghiol lîngă comună, amar 
şi sărat, şi ale cărui ape de cu- 
rînd au început a fi întrebu- 
inţate ca băl. 

Clima în general e sănătoasă; 
vînturile de N.-E. şi de la mare 
suflă des; ploaie puţină, mala- 
diile sunt rari. 

Cătunele cari o compun sunt : 
Agi-Ghiol la N., reşedinţa, lîngă 
lacul Agi-Ghiol, Sabandgia, la 
5 kil. spre S. ; lîngă lacul Razelm. 
întinderea comunei este de 
peste 3100 hect., din cari 215 
hect. vetrele celor 2 sate, 1850 
hect. ale locuitorilor, restul al 
statului. 

Populaţia este amestecată ; 
elementele predominante sunt 
Romîniî şi Bulgarii. Sunt 365 
familii cu 2078 sufl., din cari: 
Romînî29S fam. cu 1702 sufl.; 
Bulgari 66 fam. cu 339 sufl.; 
33 Greci şi Ovrei. 
Calitatea pămîntuluî este bună. 
Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 
agricultura, 240 plugari cu 188 
pluguri. Vitele sunt în număr 
de 3212 capete, din care 480 
boî, 318 vaci, 512 caî şi epe, 
123 1 01, 180 capre, 445 rîmă- 



torî. Comerciul e activ şi constă 
în import de coloniale şi în ex- 
port de cereale şi vite; sunt 8 
comercianţi. 

Veniturile sunt de 1785 leî, 
iar cheltuelile de 1620 leî; cu 
un excedent în plus de 165 leî. 

Căî comunale sunt acele care 
duc la comunele învecinate, la 
Tulcea, Sari-Ghiol, Cataloi, Ze- 
bil, Beştepe. 

Biserici sunt 2, una în Agi- 
Ghiol cu hramul Sf. Voevozî, 
alta în căt. Sabandgia tot cu 
hramul Sf. Voevozî; au cîte 10 
hect.; la fie-care e cîte i preot 
şi I cîntăreţ. 

Şcolî sunt 3, I de băeţî, alta 
de fete în Agi-Ghiol, şi a 3-a 
mixtă în Sabandgia, fie-care cu 
cîte I învăţător. 

Agi-Ghiol, sat, în pi. Tulcea, jud. 
Tulcea, cătunul de reşedinţă al 
comuneî Agi-Ghiol, situat în par- 
tea nordică, lîngă lacul Agi- 
Ghiol de la care şî-a luat numele, 
întinderea satuluî e de 160 hect. 
Populaţia e de 276 fam. cu 1576 
sufl., din carî 1234 Romînî, 334 
Bulgarî ; se ocupă cu agricultura 
şi creşterea vitelor. 

Agi-Ghiol, /ac însemnat, în plasa 
Tulcea, jud. Tulcea, pe terito- 
riul com. rur. Agi-Ghiol, situat 
în partea sudică a plăşiî şi în 
cea sud-estică a com. ; el este 
format de lacul Razelm sau Ra- 
zim şi este alimentat tot de el, 
aşa că secînd Razelmul une- 
ori seacă şi Agi-ghiol ; are o 
formă lunguiaţă, cu o lungime 
de 3V2 kil. şi o lărgime medie 
de 800 m., cu o întindere de 
2V2 kil. (sau 250 hect.); une-orî 
seacă foarte mult şi se reduce 
întinderea la jumătate ; partea 
sudică aparţine cătunului Sa- 
bangea ; pe malul apusan al luî, 
şi pe la poalele dealuluî Pietro- 
sul, merge drumul com. Agi- 



Ghiol-Sabangea, iar cel răsări- 
tean este limita între comunele 
Agi-Ghiol şi Sari-Ghiol. In partea 
nordică, el primeşte Valea-Tulceî, 
unită cu valea Agi-Ghiol. Malu- 
rile sale sunt în general înalte ; 
apa sa este sărată, amară, şi 
pe fundul luî nomolul este ames- 
tecat cu sare şi cu iod în foarte 
mare cantitate, aşa că sunt de 
o putere excepţională şi, după 
mărturisirea unuî doctor, ele ar 
fi maî tarT ca cele de la Lacul- 
Sărat din judeţul Brăila. Băile 
acestea sunt cunoscute numaî 
în jud. Tulcea, şi de aci chiar 
vin numaî 50 — 60 familiî ; ne- 
fiind stabiliment balnear, vizita- 
torii stau în satul Agi-Ghiol şi 
apoî, peste zi, orî li se aduce 
acasă apa, curăţită de noroiii, 
cu care fac băî calde de iod, 
orî se duc de 2 orî pe zi la 
lac, fac băî recî, se ung cu no- 
roiul iodo-sărat, îl lasă de se 
usucă pe dînşiî cît-va timp, 
apoî intră în lac de se curăţă 
de el. Numele său vine de la 
două cuvinte turceştî : agi = 
amar şi ghiol = lac, decî tradus 
ar fi Lacul-amar. 

Agi-Ghiol, /mX în pi. Tulcea, 
jud. Tulcea, pe teritoriul com. 
rur. Agi-Ghiol ; este formată din 
două micî pîrîiaşe, ce izvorăsc, 
unul din dealul Uzum-Bair, şi 
altul din Dealul-Mare, se unesc 
la poalele dealuluî Deşli-Caira, 
se îndreaptă spre miază-zi, avînd 
o direcţiune generală de la N.- 
V. spre S.-E., brăzdează partea 
de miază-zi a plăşiî şi a com. 
Malcoci, pe cea răsăriteană a 
com. Cataloî şi pe cea centrală 
a com. Agi-Ghiol, şi după ce tre- 
ce poalele dealuluî Căuşul-Mare 
şi Dealuluî-cu-Cunună, merge de 
se varsă, după un curs de 7 
kilom., în pîrîul Valea-Tulceî, 
de dreapta, chiar în interiorul 
satuluî Agi-Ghiol. Pe valea sa 



AGIOGLU 



80 



AHMED-ORMAN 



merg două drumuri comunale : 
Cataloî- Agi -Ghiol şi Malcoci- 
Agi-Ghiol; malurile sale sunt 
joase şi acoperite cu verdeaţă. 

Agioglu (lazul-lui-), iaz, află 
tor din sus de satul Orţeşti, c. 
Drăgăneşti, jud. Suceava, ocupă 
o suprafaţă de 1200 m. p. din 
moşia Ciuleşti. Conţine peşte : 
caracudă, ştiucă, clean, ele. şi 
raci. 

Agioglu (Lunca-luî-), lu7ică de 
răchită, în şesul Moldovei, moşia 
Ciuleşti, din com. Drăgăneşti, 
jud. Suceava, în suprafaţă de 
5—6 fâlcî. 

Agioglu (Moara -lui-), inoară, 
pusă în mişcare de apa iazului 
cu acest nume, jud. Suceava; 
aduce venit net 1500 1. anual. 

Agiud, Ajud, jud. Putna, vezi 
Adjud. 

Agiudeni, sat §i com, rur., în 
pL Moldova, jud. Roman, spre 
N.-N.-E. de oraşul Roman. 
Este alcătuită numai dintr'un 
singur sat, Agiudeni. Este a- 
şezată pe şesul Siretuluf, într'o 
poziţiune joasă, din care cauză 
adese-orî, cînd rîul Şiretul vine 
mare, este supusă inundaţiuni- 
lor. Este Ia o depărtare de 10 
kil. de oraşul Roman şi de 13 
kil. de Elisabeta-Doamna, reşe- 
dinţa plăşilf, şi e legată cu amîn- 
două prin şosele. Are o popu- 
laţiune de 249 c. de fam. (184 
contrib.) cu 885 loc. din cari 
2 ştiu carte; sunt 255 case. Din 
aceştia 175 c. de fam. (563 1.) 
sunt Ungurîşi 2 fam. Ovrei. Se 
cultivă mult cartofii cu cari se 
face comerciu. Sunt 957 vite 
cornute mari. Are o biserică, 
catolică, de zid, făcută la 1881 
şi întreţinută în bună stare. Eor- 
mează o circomscripţie fiscală cu 



com. Tămăşeni. Venitul com. 
este de 2078 1. anual ; iar chel- 
tuelile de 2059 1. In com. sunt 
157 caî, 68 boî, 790 01 şi 202 
porcL 

Agiudeni, ino:^ie, în pi. Moldova, 
jud Roman, c. Agiudeni, lingă 
satul cu asemenea numire. A- 
ceastă moşie era din vechime a 
mănăstire! Treî-Sfetitelor (Treî- 
Erarhî) din Iaşi şi maî pe urmă 
a şcoalelor, iar acum e vîndută 
de veci de stat cu 235,100 1. 

Agîrcia, sat, în com. Vadurile, 
pi. Piatra-Muntele, jud. Neamţu, 
situat pe malul drept al rîuluî 
Bistriţa. Terenurile sale sunt în- 
clinate spre S.-V. şi păturile 
sale conţin formaţiuni cu sare, 
greziurî vîrstate cu pături sub- 
ţiri de conglomerate, etc. Po 
pulaţiunea acestui sat se urcă 
la cifra de 244 sufl., saii 74 c. 
de fam., cari trăesc în T^ de 
case ; repartizîndu-î pe catego- 
rii, avem după sex: 114 băr- 
baţi, 130 femei; după starea 
civilă: 118 necăsătoriţî, 100 că- 
sătoriţi, 26 văduvî; 5 ştiu carte, 
239 nu ştiu. 

Locuitorii se îndeletnicesc cu 
agricultura şi cu plutăria. 

Numărul vitelor este de 190. 

Agîrcia, pinii, spre marginea c. 
Doamna, pi. Piatra-Muntele; iz- 
voreşte din munţii Doamnei (ra- 
mura Cernegureî), în partea lor 
despre N., curge în jud. Neam- 
ţu, pe lîngă satul cu a sa nu- 
mire, străbătîndu-1 printre două 
culmi de deal şi se varsă între 
localităţile Cazaci şi Agîrcia pe 
dreapta rîuluî Bistriţa. 

Agrilor (Valea-), vale, în plasa 
lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, pe 
teritoriul satelor Stelnica şi Mal- 
tezi, are lungimea de 500 ^^' Şi 
adîncimea nu trece de 8 m. 



Agudu (Lisceşti-), cătun, al c. 
Verneşti, jud. Buzău, 160 loc. 
şi 30 case. Avea întinse livezi de 
duzi pană în anul 1863 şi o 
dezvoltată cultură a viermilor de 
mătasă, ceea ce a contribuit la 
schimbarea vechiului săii nume 
Lisceşti. 

Aguzilor (Dealul-), pisc de deal, 
pi. Siretul-d.-j., jud. Bacău, c. 
Părincea, care se înalţă lîngă s. 
Părincea. 

Ahmed (Prundul-luî-), insulă, 
în Dunăre, în dreptul satului 
Gîrcovul, din pi. Balta-Oltu-d.-j., 
jud. Romanaţi, compusă din 3 
bucăţi, numite : Surla, Cătina şi 
Gîrcovul, pe care se află şi o 
pădure de aproape 160 hect. 

Ahmed (Movila-luî-), movilă, 
în jud. Constanţa, pi. Hîrşova, 
pe teritoriul com. rurale Calfa, 
este situată în partea nord-est 
a plăşiî şi cea nordică a com-? 
la 2 kil. maî spre N.-V. de s. 
Calfa ; este aşezată pe culmea 
dealului Ceemşi-Cubair, la ex- 
tremitatea sa de S. ; avînd o 
înălţime de 223 metri, domină 
satul Calfa, valea Chior-Dere, 
valea Topolog-Dere, precum şi 
drumurile comunale Calfa-Orum- 
bei, Calfa-Făgăraşul-Nou şi Rah- 
man-Topolog ; este acoperită cu 

. verdeaţă. 

Ahmed-Abdurahman(Ciflic-), 

moşie, în jud. Constanţa, pi. Hîr- 
şova, pe terit. c. r. Ostrov şi a- 
nume pe acela al căt. său Ah- 
med-Aigăr de unde şi-a luat şi 
numele. Are aproape 100 hec- 
tare şi se învecineşte cu ciflicul 
Taş-Burun, care este la apusul 
eî; la S. se mărgineşte cu valea 
Roşt-Dere, iar la N. cu dealul 
Sînar-Taştepesi. 

Ahmed-Orman, pădure, în pi. 



AHMUDÎA 



31 



AI-ORMANVLUI 



Isaccea, jud. Tulcea, pe terito- 
riul corn. r. Orta-Chioi, situată 
în partea de miază-zi a plăşiî 
şi a comunei ; ea se întinde la 
poalele răsăritene ale dealului 
Cîzlar-Bair m cele nordice ale 
dealului Ghiobilche-Bair ; este 
străbătută de la N. la S. de dru- 
mul com. Atmagea-Orta-Chioi ; 
iar pe la poalele eî nordice trece 
drum. judeţîan Babadag-Măcin ; 
ea are o întindere de peste 200 
hect., din care 60 hect. aparţin 
satului Orta-Chioi; esenţele prin- 
cipale sunt: stejarul şi fagul. 
Numele eî vine de la cuvintele 
turceşti : Ahmed, nXime propriu 
şi Orman = pădure; deci tra- 
dus ar fi : Pâdurea-luî-Ahmed. 

Ahmudia, cât., de vre-o 12 case, 
situat în partea nordică a plăşiî 
Sulina, jud. Tulcea, şi cea cen- 
trală a com. Sfiştofca, pe dru- 
mul ce uneşte Sfiştofca cu Pe- 
riprava; locul d'imprejurul său 
e acoperit cu nisip, şi poartă 
numele de Hasmacul-cel-Mare ; 
la început populaţia era maho- 
medană ; în urma războiuluî de 
la 1877, s'au retras, şi Lipoveni 
pescarî, în număr de 13 familiî 
cu 52 suflete, au ocupat acest 
sat. 

Aigăr-Ahmed, sat, în jud. Con- 
stanţa, pi. Hîrşova, căt. comu- 
nei Ostrov, este aşezat în par- 
tea de N.-V. a plăşiî şi cea ră- 
săriteană a comuneî, la 6^2 kil. 
spre răsărit de căt. şi reşedinţa 
Ostrov. 

Este situat pe valea Aigăr- 

, Ahmed, la nordul pîr. Aigăr- 
Ahmed, închis de dealul Sînîr- 
taş-Tepesi din spre N. Pămîntul 
produce maî mult grîu şi ovăz. 
Pe la răsăritul acestei comune 
trece pîrîul Coium-Punar care 
vine din jud. Tulcea şi care se 
varsă în pîrîul Aigăr-Ahmed. 
Prin sat trec drumurile comu- 



nale, unul de la Ostrov trece 
prin sat şi merge la Coium-Pu- 
nar, altul pleacă la Orum-Bei şi 
altul la Făgăraşul-Nou. Tocui- 
toriî se ocupă maî mult cu a- 
gricultura. 

Aigăr-Ahmed, vale însemnată, 
în jud. Constanţa, pi. Hîrşova, 
pe teritoriul com. rur. Orum-Bei 
şi Ostrov; se desface din poa- 
lele sudice ale dealului Ghiol- 
gic-Bair, sub numele de Valea. 
Orumbeilor ; trece prin partea 
sudică a satuluî Orum-Bei, avînd 
o direcţiune de la N.-E. către 
S.-V. ; la vîrful Arman -Tepe îşî 
schimbă numele în Valea-Pinga- 
Dere, urmînd aceeaşî direcţiune 
pană în dreptul satuluî Făgă- 
raşul-Nou, de unde îşî schimbă 
şi direcţiunea şi numele, trece 
pe la răsăritul cifliculuî Ali-Mur- 
tazi şi pe la nordul satuluî Fă- 
găraşul-Nou. De aci ia direc- 
ţiunea spre N.-V. şi numele de 
Aigăr-Ahmed (numele văieî) şi 
merge cu această noua direc- 
ţiune şi cu acest nume, pană la 
satul Aigăr-Ahmed, de unde ia 
numele de Dereaua-Roşt şi di- 
recţiunea spre apus, trecînd pe 
la sudul cifliculuî Taş-Burun 
pe la sudul ruinelor Taş-Burun 
şi pe la nordul dealuluî Rost, 
şi se varsă în Dunăre la i kil. 
spre N. de Movila-Popeî, după 
un drum de aproape 25 kilom. 
Prin această vale curge un pîrîu 
destul de însemnat, care poartă 
acelaşi nume de Aigăr-Ahmed. 
Malurile sale sunt în general rî- 
poase şi foarte înalte, din cauza 
terenului care este foarte moale 
şi pe care îl roade pîrîul mereu. 
Este situat în partea nord-vest. 
a plăşiî, cea centrală a comuneî 
Ostrovul şi cea nord-vestică a 
comuneî Orum-Bei. Malurile sale 
pe alocurea sunt pline cu bu- 
căţi de păduri de o întindere 
maî mult sau maî puţin mare. 



Ai-Orman, sat, în plasa Macin, 
jud. Tulcea, căt. com. Coium- 
Punar, aşezat pe rîul Ai-Orman 
(Pădurea-Ursuiuî, pe turceşte), 
la 4 kil. spre N.-V. de reşedinţă; 
are o întindere de 550 hectare, 
din carî 40 hect. vatra satuluî, 
şi o populaţie de 88 familiî cu 
444 suflete, îngrijitori de vite. 

Ai-Ormanuluî (Valea-), pîtîu, 
în plasa Macin, judeţul Tul- 
cea, în partea de miază-zţ a 
plăşiî ; maî poartă şi numele^de 
Picineaga, de Ja comuna Pici- 
neaga, pe care o udă ; este for- 
mat, la izvorul său, de două 
pîrîîaşe: Valea-Cîrjilar, ce izvo- 
răşte din dealul Ghiolgic-Bair şi 
Valea-Capreî ce ese din dealul 
Taşlic-Bair. Valea-Cîrjilar isvo- 
reşte chiar din jud. Constanţa, 
dar intră îndată în jud. Tulcea; 
aceste două micî pîrîîaşe se unesc 
nu departe de izvorul lor şi se 
îndreaptă maî întîî spre N.-V., 
trec pe la două kil. spre S. 
de com. Cîrjilar şi la 2 kil. spre 
N. de satul Canat-Calfa, (al co- 
muneî Coium-Punar), despărţind 
tot-de-odată şi teritoriul acestor 
două comune, se îndreaptă apoî 
spre N., trece pe lîngă satul 
Ai-Orman, de la care şî-a luat 
şi numele, pe la două kil. spre 
V. de căt: Hasanlar (al comuneî 
Cîrjilar), se îndreaptă apoî spre 
V.-N.-V., direcţie ce o ţine pană 
la vărsarea sa în Dunăre; udă 
com. Picineaga la miază-noapte, 
şi merge de se varsă în Dunăre 
pe dreapta eî, puţin maî sus 
de comuna Picineaga. 

Cursul său este maî bine de 
25 kil. de lung şi prin aceasta 
este socotit printre principalele 
şi puţinele rîurî ale plăşiî Macin 
şi chiar ale jud. Tulcea; el este 
repede aproape de izvorul său, 
fâcînd 2^/2 m. pe secundă şi maî 
la vale de s. Ai-Orman îşî mic- 
şurează iuţeala, fâcînd i m. şi maî 



AITAN-DERE 



32 



ALACAPt 



puţin chiar pe secundă, trece 
prin pădurî pană la s. Ai-Orman 
şi de aci pană la vărsare numaî 
pe cîmpie întinsă ; malurile sunt 
în general rîpoase. 

Basinul său este cuprins în 
partea despre N., (dacă cuprin- 
dem într'însul şi pe acela al 
rîuluî Cerna, cu care se uneşte 
la gura sa) între o linie, ce de 
la gura sa trece prin mlaştina 
din faţă, şi pe culmile dealurilor 
Bujor, Priopcea, Piatra-Ascuţită, 
Megina, Daiaman-Bair, Almalia, 
David, Amzalîi, Ciubucluc-Bair, 
Taşlic-Bair, Topolog la miază- 
noapte, şi la miază-zi între dea- 
lurile Ghiologic-Bair, Canat-Cal- 
fa, Ghiun-Ghiurmeş şi Movila- 
Cazacilor. Suprafaţa sa este de 
220 kil. p. (sau 22000 hect.), 
cuprinzînd două părţi din cinci 
ale plăşiî Macin cu teritoriile 
comunelor: Picineaga, Coium- 
Punar, Cîrj ilar, Cerna, Satul-Nou. 

Afluenţii săî ceî maî însem- 
naţi sunt pe dreapta: valea 
Canat-Calfa şi alte maî multe 
mici văî repezi, ce pleacă din 
dealurile Ghiun-Ghiurmeş şi Ca- 
nat-Calfa; iar pe stînga valea 
Cîrj ilar, valea Hormular şi pîrîul 
Cerna, cel maî însemnat, unit 
cu Valea-Ulmuluî, valea Megina 
şi valea laila. Fiind maî în tot- 
d'auna cu apă, el fertilizează lo- 
curile pe unde trece, dîndu-le 
o rodnicie, ce rar se întîlneşte 
în această plasă. 

Aitan-Dere, vale însemnată, în 
jud. Constanţa, plăşile Constanţa 
şi Mangalia, pe teritoriul comu- 
nelor rurale Tekirghiol şi Mu- 
surat, se desface din poalele 
apusane ale dealului Tekirghiol, 
se îndreptează spre miază-zi, 
avînd o direcţiune de la N. către 
S., făcînd ast-fel hotar între pi. 
Constanţa şi Mangalia; brăz- 
dează partea sudică a plăşiî 
Constanţa, partea nord-vestică 



a plăşiî Mangalia, partea apu- 
sană a comuneî Tekirghiol şi 
partea nordică a comuneî şi a 
satuluî Musurat; are o lungime 
de 4 V2 kil. ; este tăiată de dru- 
mul Tekirghiol-Musurat . şi Ab- 
duIah-Tekirghiol. 

Aivalik-Bair, deal, în jud. Con- 
stanţa, pL Silistra-Nouă, com. 
Regep-Cuiusu ; se desface din 
dealul Cara-Peretlic-Artasi, se în- 
dreaptă spre răsărit printre văile 
Regep-Cuiusu şi Calaigi-Ceair, 
într'o direcţie generală de la 
S.-V. spre N.-V., brăzdînd partea 
de la miază-zi a plăşiî şi pe 
cea nordică a comuneî; * satul 
Regep-Cuiusul e aşezat la poa- 
lele sale sudice; pe muchia sa 
trece şi hotarul Dobrogeî spre 
Bulgaria; el stă în legătură cu 
dealurile Sînîr-Iol-Bair şi Uzum- 
Mese-Sîrti; are 120 m. înălţime; 
este acoperit cu fineţurî şi pă- 
durî, între care însemnăm pă- 
durea Catana. 

Ajiudeni, numire ce se maî dă 
sat. Agiudeni, din jud. Roman. 

Alacapî, sau Alacap sau Ala- 

Capo, com, rur., din jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia; situată în 
partea centrală a judeţuluî, la 
24 kil. spre apus de oraşul Con- 
stanţa, capitala districtuluî, şi în 
partea răsăriteană a plăşiî, la 12' 
kil. spre răsărit de orăşelul Me- 
djidia, reşedinţa eî, pe valea 
Carasu. 

Se mărgineşte la răsărit cu 
c. Omurcea, pi. Constanţa, la 
miază-noapte cu c. Caratai, la 
miază-zi cu c. Murfatlar, plasa 
Constanţa şi la apus cu c. Bul- 
bul şi oraşul Medjidia. 

Relieful soluluî este în gene- 
ral destul de accidentat de cul- 
mile : Medjidia, Docuzol şi Endee- 
Cara-Chioi. Principalele dealurî 
carî brăzdează comuna sunt : 



Docuzol-Bair cu vîrful Docuzol 
(108 m.) la N.-V. de satul 
Docuzol ; Docuzol-Bair, alt deal 
cu acelaşî nume la răsărit de s. 
(cu vîrful Chiostel II 58 m.) ; 
Hagi-Cabul cu vîrful Ac-Balcic- 
Uba (59 m.) laN. ; e prelungit 
prin interiorul comuneî cu dealul 
Chiostel cu vîrful Chiostel I, {j6 
m.) ; dealul Medjidia (90 m.) la 
apus; Cara-Acic-Bair (1122 m.) 
tot la apus ; dealul Tasli Bair cu 
vîrful Alcapo (83 m.) la răsărit ; 
dealul Gherme-Bair (79 m.) tot 
la S.-E. ; dealul Sis-Tîrlă (58 
m.) la răsărit, Horoslar-Bair (52 
m.) la N.'-E. ; şi dealul Şancal 
(56 m.) la N. Aceste dealurî 
sunt acoperite maî toate cu 
semănăturî şi fineţurî. Movilele 
sunt numeroase şi au servit ca 
puncte de orientare ; principa- 
lele sunt chiar vîrfurile dealu- 
rilor amintite maî sus; ele sunt 
răspîndite în toate părţile ; la 
ele maî adăogăm movila Cara- 
Chioi (3 1 m.) la răsărit de satul 
Alacapî, dominîndu-l, precum şi 
valea sa. 

Hidrografia este reprezintată 
numaî prin văî, carî au apă nu- 
maî primăvara şi după ploile de 
toamnă ; principalele sunt : va- 
lea Carasu sau Medjidia prin 
mijlocul comuneî, venind de la 
S.-E. spre N.-V. ; ea poartă di- 
ferite sub-numirî pe unde trece; 
aşa, ia numele de valea Cara- 
cuius-Dere pană la s. Alacapî, de 
unde ia pe cel de valea Alacapî, şi 
în urmă pe cel de Carasu sau Me- 
gidia ; ea este largă şi malurile 
au amfiteatru ; în ea se deschid 
văile Alacapo ce curge sub nu-, 
mele de Horoslar-Ceair, de la 
E. ' spre V. ; valea Carataialceac, 
valea Chiostel unită cu valea 
Hagi-Cabul, toate pe dreapta ; 
pîrîul Docuzol cu malurile mlă- 
ştinoase, unit cu valea Docuzol- 
Ceair pe dr. se varsă în balta 
Medjidia sau Carasu; balta Ca- 



ALACAPÎ 



m 



ALACAPÎ 



rasu cu vre-o cîte-va insule se 
prelungeşte puţin şi pe terito- 
riul comunei spre V.; e acope- 
rită cu stuf. 

Clima comunei este riguroasă, 
cu veri călduroase şi ernî fri- 
guroase, fiind expusă vîntuluî 
dominant de răsărit ; rare-orî 
vinturile aduc ploi prin aceste 
regiuni, totuşi clima e destul de 
sănătoasă. 

Cătunele cari compun comuna 
sunt: Alacapî, reşedinţa, spre 
S.-E., în valea Carasu, la întîl- 
nirea eî cu valea Horoslar-Al- 
ceac ; Chiostel în partea cen- 
trală, la 6\/2 kil. spre N.-V. de 
reşedinţă, în valea Chiostel, nu 
departe de balta Carasu; Do- 
cuzol spre N., la io kil. spre 
N.-V. de reşedinţă, pe pîrîul Do- 
ciizol, jntre cele două dealurî 
Docuzol ; maî avem apoi tîrlele 
luî Căciulă şi Mânase leciu la 
V2 kil. spre N.-E. de s. Docu- 
zol, tot pe pîrîul Docuzol. 

Instrucţiunea e reprezentată 
prin I şcoală mixtă de băeţî şi 
fete, cu 10 hect. pămînt, avînd 
I învăţător cu 69 elevi înscrişi 
(40 băeţî şi 29 fete), promovaţi 
37 elevi; şcoala e în căt. Do- 
cuzol. Sunt şi 2 şcoli musulmane 
alipite de geamiile din cătunele 
Alacapî şi Chiostel. 

Cultul religios se exercită în tr' o 
bis. creştină, cu hramul Sf. Dumi- 
tru, avînd 10 hect. pămînt de 
la stat, cu I preot, i paracliser 
şi I cîntăreţ ; maî sunt 3 geamiî, 
în fie-care căt. cîte una, avînd 
cîte 10 h. pămînt şi cîte i hoge. 

Populaţiunea comuneî este de 
318 fam. cu 155 1 sufl., împăr- 
ţită în modul cum urmează : 

După sex: bărbaţî 830, fe- 
meî 721, total 1551. 

După stare civilă: necăsăto- 
riţi 932, căsătoriţi 580, văduvî 
38, divorţaţi i. 

După instrucţie: ştiu carte 51, 
nu ştiu 1500. 



- După cetăţenie : supuşî streini 
7, cetăţeni romînî 1544. 

După religie: creştini orto- 
doxl 1142, mahometanî 409. 

După ocupaţiune: agricultori 
259, comercianţi 8, industriaşi 
n'are, alte profesii 43, total 310. 

împroprietăriţi 667, neîmpro- 
prietăriţî 11, total 678. 

Contribuabili 310. 

Suprafaţa comunei e de loi 13 
hect., din. cari 6S hect. ocupate* 
de vetrele satelor cu 311 case, 
9225 hect. ale locuitorilor, şi 
820 hect. ale statului cu pro- 
prietarii. 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 

Agricultura, fiind în c. 259 
plugari cu 161 pluguri, avînd şi 
25 maşini de secerat, 4 maşini 
de bătut porumb, 134 grape de 
fier, 176 care cu bol, 57 căruţe 
cu cal, 142 puţuri, (i în cîmp) 
şi I pod plutitor (în Docuzol). 

Industria este cea domestică, 
simplă ; mal e în comună o 
moară de vînt (în Chiostel). 

Creşterea vitelor este iarăşi 
o ocupaţie principală ; sunt în 
comună 9 armăsari, 263 cal, 
339 epe, III mînzi (total 813); 
7 tauri, 775 bol, 661 vaci, 391 
viţel (total 1835); 7 măgari; 
597 berbeci, 6220 ol, 2588 miel 
(total 9405); 18 capre; 268 porci; 
mal toate se exportă. 

Comerciul este făcut de 8 co- 
mercianţi, (7 cărciumari, i bă- 
can) ; e destul activ, se importă 
maşini agricole, unelte de lucru, 
manufacturi şi se exportă ce- 
reale, (orz, ovăz, secară, po- 
rumb), vite, lină, brînzeturl ; gara 
cea mal apropiată este Murfatlar, 
la 5 kil. 

Budgetul e de în 5162 lei 
la ven. şi 3989 1. la chelt., cu 
un excedent de 11 73 1., sunt 
310 contrib. 

Căi de comunicaţie sunt : c. 
f. Constanţa-Cernavodă, prin va- 
lea Carasu, trece pe la 500 rn. 



spre V. de s., care n*are staţie 
sau haltă; drumul judeţean Me- 
djidia-Cara- Murat, trecînd prin 
s. Docuzol; drumuri comunale 
ce uneau cătunele între ele ca: 
Caratal-Murfatlar, Tortanan prin 
Docuzol, Biulbiul prin Murfat- 
Turc, Medjidia direct. Constanţa 
prin Murfatlar, Omuscea-Ha- 
sancea. 

Prin comună., la V. şi E. de 
s. Alacapî trec valul de piatră 
şi cel de pămînt ale lui Traian, 
(vezi la judeţ). 

Alacapî, sat, în jud. Constanţa, 
pi. Medjidia,' căt. de reşedinţă 
al comuneî Alacapî ; este aşezat 
în partea răsăriteană a plăşil şi 
cea estică a comuneî, pe valea 
Alacapî şi Carasu; este încon- 
jurat de dealurile Caraucic-Bair 
la V. (73 m.), Horoslar-Bair (31 
m. cu movila Cara-Chioi) la E. 
şi Tasli-Bair (83 m.) cu movila 
Alacapî. Are o supraf. de 2834 
hectare, din cari 26 hectare o- 
cupate de vatra satului cu 86 
case. 

Populaţia sa e de 80 familii 
cu 279 sufl., ocupîndu-se cu ă- 
gricultura şi cu creşterea vite- 
lor. La V. de sat trece c. f. 
Constanţa-Cernavodă şi un val 
al lui Traian, iar la N.-E. alt 
val al luî Traian. 

AlSLCaLpi^movi/â însemnată, în jud 
Constanţa, pL Medjidia, corn 
şi căt. Alacapî, pe muchia dea- 
lului Tasli-Bair, la l V2 kil. de 
sat, cu 83 m. înălţime, domi 
nînd satul şi valea Alacapî, va- 
lea Carasu, calea ferată; decî 
un punct strategic important. 

Alacapî, va/e, în jud. Constanţa, 
pi. Medjidia, în c. şi căt. Ala- 
capî, vine din dealul Horoslar- 
Bair, se îndreaptă spre apus, 
trece prin satul Alacapî^ printre 
dealurile Tasli-Bair şi Horoslar- 



5^042. Marele Dicţionar Gtografic. 



ALAH-BAIR 



31 



ALBA 



Bair, şi se deschide în valea 
Carasu ; e tăiată de valul mare 
de pămint al luî Traian. 

Alah-Bair, deal, în judeţul Con- 
stanţa, pi. Medjidia, pe terito- 
riul corn. Taş-Punar şi anume 
pe acela al căt. Băltăgeşti ; se 
întinde pe la nord-estul satului 
Băltăgeşti printre văile Satiş- 
Dere şi Saragea-Dere, avînd o 
direcţiune generală de la S.-V. 
către N.-E. ; are o înălţime maxi- 
mă de 204 m. pe care o ajunge 
în vîrful său Saragea-Tepe. Este 
situat în partea septentrională 
a plăşiî şi a corn. ; văile sale 
sunt stîncoase şi prăpăstioase. 

Alapeţul, canal, în insula Balta, 
pi. lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, 
teritoriul comunei Borduşeani; 
alimentează lacul Alapeţul. 

Alapeţul, lac, în insula Balta, pi. 
lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, te- 
ritoriul com. Borduşeani ; este a- 
limentat prin canalul cu acelaşi 
nume. 

Alăuta, mic aflueyit al pîrîuluî 
Sabasa, jud. Suceava. 

Alb (Izvorul-), sat, în judeţul 
Neamţu. (V. Izvorul-Alb). 

Alb, pîrîa, (v. Cracăul-Alb), pîrîu, 
în com. Crăcăoani, pi. Piatra- 
Muntele, jud. Neamţu. 

Alb (Izvorul-), pîrîu, (v. Izvo- 
rul-Alb), în com. Buhalniţa, pi. 
Piatra-Muntele, jud. Neamţu. 

Alb (Pîrîul-), pîrîn, în comuna 
Hangul, pi. Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu, izvoreşte din partea a- 
pusană a muntelui Tablei (ra- 
mura Ceahlăului); curge spre 
S.-V., formînd în parte hotarul 
Transilvaniei, pană la vărsarea 
sa în pîr. Pîntec. 



Alb (Pîrîul-), pîrîn, în c. Uscaţi, 
pi. de Sus-Mijlocul, (v. Valea- 
Albă, pîrîu), curge în judeţul 
Neamţu. 

Din inscripţiunea ce se află la 
mănăstirea Războieni se vede, că 
locul unde s'a dat războiul între 
Turci şi Ştefan-cel-Mare pe atunci 
se numea Pîrîul-Alb. Pîrîul-Alb 
a dat numirea văieî prin care 
el curge: Valea-Albă. Prin ur- 
mare Vornicul Ureche greşeşte, 
cînd dă a înţelege că Valea- 
Albă s'ar fi numit, pentru-că 
poiana unde a fost bătălia, s'ar 
fi nălbit de trupurile celor pie- 
riţi (Letop. tom. I. pag. 151). 
Pe valea pîrîuluî pe care inscrip- 
ţia îl numeşte Pîrîul-Alb, în de- 
părtare de o oră de la satul 
Războieni, spre răsărit, lingă s. 
Tupilaţi, se află o cătună răze- 
şească, care şi astăzi se numeşte 
Valea-Albă (v. mănăstirea Răz- 
boieni). 

Alb (Pîrîul-), pîrîn, în com. Vînă- 
tori-Neamţu, pi. de Sus-Mijlocul, 
izvoreşte din munţii Măgura- 
Sihleî, curge spre N. în jud. 
Neamţu; trecînd pe la schitul 
Săhăstria, în dreptul căruia se 
uneşte cu Pîrîul-Negru. Numirea 
sa provine din pricină că scur- 
gîndu-se pe terenuri friabile de 
calcar, apele sale duc pu Iberea 
lor albă în mare depărtare (v. 
Pîrîul-Negru). 

Alb (Isvorul-), ramură de munţi 
(v. Isvorul-Alb, jud. Neamţu). 

Alba, sat, în com. Hudeşti-Mari, 
pi. Prutul-de-sus, jud. Dorohoiu, 
cu 273 fam., 121 5 suflete. 

Aşezările sătenilor sunt maî 
mult bune. Sătenii împroprietă- 
riţi au 408 hect., 18 arii pămînt. 

Alba, V. Războieni, jud. Neamţu. 

Alba, baltă, între bălţile Lun- 



guţa, Ulmul şi Rotunda, în par- 
tea de S.-E. a com. Stănileşti, 
pi. Prutul, jud. Fălciu. 

Alba, deal, numit şi dealul Valea- 
Albieî, în c. r. Văgiuleşti, pi. 
Văilor, jud. Mehedinţi. 

Alba, deal, în plasa Oraş şi în 
partea de miază-noapte a com. 
Odobeasca, jud. R. -Sărat, aco- 
perit cu fineţe şi izlazuri. 

Alba, fîntînă, pe moşia Havîrna, 
com. Havîrna, pi. Prutul-de-s., 
jud. Dorohoiu. 

Alba, fîntînă, pe moşia Pomîrla, 
com. Pomîrla, pi. Prutul-de-s., 
jud. Dorohoiu. 

Alba, pădure, pi. Muntelui, jud. 
Bacău, în com. Dărmăneşti. 

Alba, pîrîu în c. r. Imoasa, pi. 
Motrul-de-sus, jud. Mehedinţi, 
trece în hotarul Corcoveî. 

Alba, pîrîu, începe din moşia 
d-luî Viişoreanu, com. Coloneşti, 
pi. Vedea-de-j., jud. Oltul, curge 
de la N. la S. distanţă cam 300 
m., apoi face o întorsătură iar 
la N. şi alta la S., şi se uneşte 
cu gîrla Gruiul-Mare, tot în ra- 
ionul com. Coloneşti. 

Se numeşte Alba, pentru-că 
pămîntul pe unde trece este alb. 

Alba, pîrîu, pe teritoriul comunei 
Răcoasa, jud. Putna, plasa Ză- 
brăuţi, cel maî mare afluent al 
Şuşiţei ; e format din 3 pîraîe : 
Alba, Limpejioara şi Pîrîul- Vîr- 
lanuluî; se varsă în Şuşiţa, între 
satele Răcoasa şi Gogoiul. 

Alba,/m/^, în pi. Oraş, c. Odobea- 
sca, izvoreşte din jud. R.-Sărat, 
dealul Alba, se îndreptează de la 
N, spre S., udînd com. în partea 
de miază-noapte şi se varsă în 



ALBA 



35 



ALBELfî 



rîul Rîmna, maî sus de cătunul 
Mahriul, după un curs de 7 kil. 

Alba, rîpă, corn. Văleni-de-Munte, 
jud. Prahova. 

Alba, vale, în corn. rur. Văgiu- 
leşti, pi. Văilor, jud. Mehedinţi. 

Alba, vaUy în corn. rur. Inoasa, 
plasa Motrul-d.-s., judeţul Mehe- 
dinţi. 

Alba, vale, (v. Valea-Albă), jud. 
Neamţu. 

Alba, vale, izvoreşte de la V. de 
comuna Predealu, plaiul Pele- 
şul, judeţul Prahova, de sub 
poalele muntelui Caraiman, cur- 
ge de la V. spre E. şi se varsă 
în rîul Prahova, pe ţărmul dr., 
în dreptul căt. Buşteni. 

Alba, vale neînsemnată, în plasa 
Oraş, c. Odobeasca, jud. R.-Să- 
rat, în partea de miază-noapte 
a eî, pe fundul căreea curge pî- 
rîiaşul Alba. 

Albă (Balta-), corn, rur,, jud. 
R.-Sărat. (V. Balta-Albă). 

Albă (Movila-), movilă, judeţul 
Brăila. (V. Bordeiul- Verde). 

Albă, (v. Valea-Albă), loc izolat, 
în com. Cîrligi, pi. Piatra-Mun- 
tele, jud. Neamţu. 

Albă (Movila-), movilă, în pi. 
Borcea, jud. Ialomiţa, spre N. 
de satul Călăraşi- Vechi. 

Albă (Valea-), vale, pe care este 
aşezată c. Bucovăţ, jud. Dolj, 
pi. Jiul-d.-mj. şi în care se află 
cetatea Jidova. (V. a. n.). 

Albă (Piatra-), cătmi al com. 
Odăile, jud. Buzău, situat între 
izv. Posobeasca şi Gortea. Are 
230 loc. şi 54 case. 



Albă (Piatra-), colină, în com. 
Trestia, jud. Buzău, pe care o 
desparte de com. Pîrscovul. 

Albă (Piatra-) sau Rupturile, iz- 
vor, în com. Odăile, jud. Buzău, 
începe din c. Piatra-Albă şi se 
scurge în Murătoarea Posobeş- 
tilor. 

Albă (Rîpa-), colină, în c. Mîn- 
zăleşti, jud. Buzău, făcînd hotar 
despre c. Măneşti. Este formată 
din pămînturî albe ; are puţin 
islaz pe poale. 

Albă (Rîpa-) sau Ruptura, co- 
lină, în c. Lapoşul, jud. Buzău, 
acoperită de humă şi puţină 
verdeaţă. 

Albă (Rîpa-), colină, în c. Vis- 
peşti, căt. Văleanca, jud. Buzău, 
formată din pămînturî albe. 

Albă (Ruptura-), coliiiă, în c. 
Pănătăul, căt. Diculeşti, jud. Bu- 
zău, acoperită cu pădufe. 

Albe (Pietrele-), colină, în c. 
Beceni, căt. Gura-Oci, jud. Bu- 
zău; islaz de vite. 

Albe (Pietrele-), munte, în com. 
Gura-Teghi, căt. Lunca- Vascu- 
luî, jud. Buzău, face hotar des- 
pre com. Nehoiaş. 

Albe (Pietrele-), sorginte de ape 
miner., în care predomină sulful, 
în c. Gura-Teghi, căt. Lunca- Vas- 
culuî, jud. Buzău. Nu se poate 
utiliza din cauza depărtăreî şi 
a sălbăticiei locului. 

Albeanul, sat, din com. rur. Pîr- 
lita-Săruleşti (v. a. n.), pi. Ne- 
goeşti, jud. Ilfov, aşezat în nişte 
locuri smîrcoase, spre V. de 
Pîrlita. Are o suprafaţă de 900 
hect., proprietate a D-luî Măn- 
ciulescu, din cari se cultivă 450 



hectare (175 rămîn sterpe, 75 
islaz şi 200 hect. pădure). 

Comerciul se face de 2 cîr- 
ciumarî. 

Populaţia luî e de 46 loc. 

Numărul vitelor marî e de 102, 
şi a celor micî de 573. 

Albească, sat, cu 13 fam., jud.. 
Argeş, pi. Piteşti, face parte din 
com. rur. Gălăşeşti. (Vezî acest 
nume). 

Albească, movilă artificială, în 
pi. Grădiştea, com. Cîineni, jiid. 
R.-Sărat, lîngă cătunul Plăsoiu ; 
pe dînsa sunt două cruci de 
piatră. Din bătrînî se spune că 
nişte ciobani călătorind cu tur- 
mele lor prin această plasă, şi po- 
posind aci, au fost surprinşi de o 
furtună; unul din eî fiind trăs- 
nit, ceî-lalţî îl îngropară, îî ri- 
dicară această movilă deasupra 
mormîntuluî, precum şi două 
cruci de piatră; eî numindu-se 
Alljuleşti sau Albeşti, şi mo- 
vila a fost numită de popor Al- 
bească. 

Albei (Dealul-), deal, se întinde 
la N. c. Oşeşti, pi. Stemnic, jud. 
Vasluiu, despărţind teritoriul a- 
cesteî com. de acel al comunei 
Buda-Rafaila. 

Albele, sat, plasa Tazlăul-d.-j., 
jud. Bacău al com. Bărsăneşti, 
situat în valea pîrîuluî Albelor, 
la o depărtare de 71 00 m. de 
satul Bărsăneşti (şcoală). In anul 
1891, din acest cătun, a ur- 
mat numai 2 băeţî la şcoală, din 
22 copil în vîrstă de şcoală. 
Are o biserică de ritul ortodox, 
clădită pe la 1863 de călugă- 
rul loachim ; este deservită de 
2 cîntăreţî şi de preoţii satelor 
de prin prejur. Cîrciumî are 2, 
Capi de fam. sunt 93, sufl. 303. 
Animale sunt: 11 caî, 214 vite 
cornute, 5 porcî. 



ALBELE 



36 



ALBENI 



Albele, lac, în pi. lalomiţa-Balta, 
jud. Ialomiţa, se întinde pe te- 
ritoriul corn. Cocargea şi Du- 
deşti. 

Albele, mo^ie, plasa Tazlăul-d.-j., 
jud. Bacău, din corn. Bărsă- 
neşti, care avea părţi răzeşeştî. 
Despre această moşie Th. Co- 
drescu, ne dă următoarele date: 
(Buciumul Rojnîn, anul I, 1875, 

pag. 34). 

«In această moşie erau răzeşi 
şi Postelnicul Costache Ciocîrlie 
cu aî luî, carî la anul 1840 s'au 
judecat pentru împresurarea păr- 
ţilor lor din acel hotar cu casa 
răposatului Hatman Constantin 
Paladi ; au părţi şi sfintele mă- 
năstiri Berzunţul, Răducanul, Bi- 
sericani şi alţi maî mulţi răzeşi 
şi părtaşi în ea ; avea sat cu o 
biserică, un preot, doî dascăli, 
trei nevolnici, două vădane, pa- 
tru slujbaşi volnici, pe lingă 
moşiile Brătila, Poiana-Berzunţul 
şi altele cu un număr de 10 loc.» 

Albele, trup de moşie, nelocuit, 
proprietate a statului, pendinte 
de com. Tangîrul, pi. Călnişteî, 
jud. Vlaşca; se arende^iză îm- 
preună cu Tangîrul şi Mirăul 
pe preţul de 14700 leî pe fie- 
care an. Albele are cu dînsa şi 
trupurile Manaful şi Şialiul. Aci 
este o pădure cu suprafaţa de 
400 hect. Depinde de ocolul 
silvic Ghimpaţi. 

In 1882 s'a împroprietărit un 
număr de 19 loc. însurăţeî, luînd 
suprafaţa de 250 hect. 

Albele, munte, situat la hotarul 
Transilvaniei, în prelungirea m. 
Pietrăria şi Straja, pe cuprin- 
sul com. Călugăreni, pi. Piatra- 
Muntele, jud. Neamţu. Are o 
înălţime de 1600 m. Se maî nu- 
meşte Obcina-Albilor. 

Albelor (Pîrîul-), pîrîu, pi. Taz- 



lăul-^.-j., judeţul Bacău, care 
izvoreşte din muntele Pravila, 
curge prin com. Bărsăneşti şi 
se varsă la s. Poiana, din com. 
Tîrgul -Valea- Rea, d'a dreapta 
Tazlăuluî-Mare, după ce s*a în- 
cărcat cu apele pîrîiaşukiî Pre- 
luca. 

Albeneşti, sat, jud. Argeş, pi. 
Oltul, pendinte de com. rur. 
Launele-d.-j., (v. acest nume). 

Albeni, coj/i. rur,, din pi. Ania- 
radia, jud. Gorj, situată la S. 
plăşiî, pe văile Clinicului şi Gi- 
lortuluî, precum şr pe dealul 
Pruneştilor, la o distanţă de 
25 kilom. de capitala judeţuluî. 
Se limitează la N. cu com. Ben- 
geşti şi Negoeşti, la S. cu com. 
Barzeiul-de Gilort, la răsărit cU 
com. Barzeiul-de-Pădure şi la a- 
pus cu com. Bobu. 

Această com. se compune din 
căt. Albeni, Mirosloveni şi Pru- 
neşti. 

întinderea sa este de aproape 
2000 hectare, din carî 1500 
ale loc, carî în cea maî mare 
parte sunt moşnenî, iar restul 
ale proprietăţeî; din această su- 
prafaţă: 335 hect. sunt pădure, 
998 hect. arăturî, 44 viî, 62^ 
păşune şi Hvezî. Are o popula- 
ţie de 320 fam., 1896 sufl., sunt 
285 contribuabilî. 

Locuitoriî se ocupă cu agri-» 
cultura, creşterea vitelor, cultura 
viilor şi a livezilor de prunî. 

In această com. sunt 4 bi- 
serici, dintre carî una de peste 
500 anî, deservită de 3 preoţî, 3 
cîntăreţî; sunt 7 morî, 18 fîn- 
tînî, 3 cîrciumî. Locuitoriî po- 
sed 57 plugurî, 130 care cu 
boî, I căruţă cu caî, 11 16 vite 
mari cornute, 89 caî, 9 bivolî, 
968 oî, 489 porcî, 337 capre. 

Venitul com. este de 1393 
1. 33 b. şi cheltuelile sunt de 
1332 1. 44 b. 



Prin comună trec şoselele : 
Zorleşti - Albeni , Bengeşti - Al - 
beni; rîul Gilortul şi pîrîul Căl- 
nicul. 

Albeni, sat, plasa Bistriţa-d.-j., 
jud. Bacău, al c. Valea-Seacă. 
Se găseşte situat lîngă satul 
Valea-Sacă (şcoală). Are 59 capî 
de fam. şi 211 sufl. Sunt 105 
vite cornute şi 35 porcî. 

Albeni, cătun, judeţul Gorj, face 
parte din com. Albeni (v. acest 
nume); e situat între rîul Cîlnicul 
şi Gilort şi chiar la confluenţa lor. 

Are 150 fam. cu iiii sufl., 
134 contrib. ; 2 bisericî, cu i 
preot şi i cîntăreţ. 

Suprafaţa sa totală e cam de 
1350 hect. 

Are 7 flntînî. 

Locuitoriî posed 5 1 2 vite marî 
cornute, 33 caî, 380 oî, - 182 
capre, 213 rîmătorî şi 9 bivolî. 

Maî posed 74 care cu boî, 
35 plugurî şi 17 stupî. 

Notiţe Istorice. In interiorul 
acesteî comune, pe platoul nu- 
mit Cîmpul-Mare, se află maî 
multe movile, în carî s'au găsit 
ghiulele de tunurî, de unde cre- 
dinţa că ele ar fi servit ca for- 
tificaţiunî în timpul unor rez- 
bele petrecute acolo în trecut; 
iar pe şesul ce se întinde pa- 
ralel cu rîul Gilort, spre apusul 
comuneî, se află o ruină, ridi- 
cată peste 2 metri d'asupra so- 
luluî şi în diametru de peste 20 
metri, construită din pietre şi 
cărămidă cu var, aci s'au gă- 
sit oseminte de om şi diferite 
obiecte de fier, precum : arme 
vechî, roate de căruţe, etc. De 
la ^.ceasta ruină spre S., para- 
lel cu Gilortul, se află sub sol 
o cale aşternută cu pietre, pe 
lîngă ^ carî se află sfărămăturî 
de pietre şi cărămizî; acestea 
^ atestă că ruina ar fi fost un 
monument,, de la care pleca acea 



ALBENI 



37 



ALBEŞTI 



cale spre S., pe ale cărei laturi 
se vede că ar fi existat locuinţe 
omeneşti. Nu se ştie timpul 
existenţei acestora ; se zice însă 
că acolo ar fi fost un oraş, 
poate chiar din timpul Roma- 
nilor. 

Albeni, mo fie, plasa Bistriţa-d.-j., 
jud. Bacău, din c. Valea-Seacă, 
parte a sătenilor şi parte a pro- 
prietarului. 

Albeni, pisc de deal, plasa Bis- 
triţa-d.-j., jud. Bacău, c. Valea- 
Seacă, de lingă s. Valea-Seacă, 
secţia Albeni. 

Albeni, vale, plasa Bistriţa-d.-j., 
jud. Bacău, c. Valea-Seacă, care 
se înclină spre pîrîul Valea-Sacă. 

Albert, deal, plasa Trotuş, jud. 
Bacău, situat în apropiere de 
Grozeşti ; aci se găseşte sare la 
supraf. pămîntuluî. 

Albert, pădure^ (plasa Trotuş, jud. 
Bacău), din c. Grozeşti. 

Albeşti, corn, rur., în pi. Cîmpuluî, 
jud. Buzău, situată la S.-E. de 
oraşul Buzău şi la o distanţă de 
22 kil. de dînsul, pe ambele ma- 
lurî ale rîuluî Călmăţuiul. Limi- 
tele sale sunt : La N., începînd 
din movila Ciovliculuî, se măr- 
gineşte cu hotarul moşiei Bentu 
(com. Tăbărăşti), Mînzul şi Căl- 
dăruşea (com. Cilibia), se întin- 
de pană în pîlcul de pădure 
Tufele- Lupaşcu, de unde se 
lasă în jos, limitîndu-se spre 
E. cu Movila -Popii şi moşia 
Ţuguiatul, pană dă în hota- 
rul moşiei Meteleul-Lipănesc ; 
la S. merge cît-va tot pe ho- 
tarul moşiei Lipăneasca, apoi 
o ia pe hotarul moşiei Rotun- 
da-Mitropolieî (com. Brădeanu), 
atinge puţin moşia Mârgineanu- 
Văleanca şi se urcă în sus, li- 



mitîndu-se spf e Vest cu 'hotarul 
moşiei Brădeanu şi Smeieni, 
pană dă în albia Călmăţuiuluî, 
trece rîul şi o ia pe hotarul 
moşiei Maxenul-Vîrtoapele pană 
în movila Ciovliculuî. 

Suprafaţa sa este de 5 940 
hect. din care 4669 arabile, 389 
păduri, 173 flneaţă, 625 izlaz 
şi 84 loc sterp. 

Proprietăţi maî însemnate, a- 
fară de pămîntul posedat de loc, 
sunt: Albeşti saii Cacaleţi, Co- 
tuna sau Călţuna, Udaţi-Mînzu 
sau Sălcianca, Udaţi-Mînzu sau 
Rasideasca, Udati-Marî sau Ni- 
culeasca, Văleanca cu Tufele- 
Cotuneî şi Albeşti-Statuluî. Te- 
renul e şes, accidentat puţin 
de malurile Călmăţuiuluî ; pă- 
mîntul e fertil şi accesibil tu- 
turor culturilor, maî cu seamă 
porumbuluî şi orzuluî ; se maî 
cultivă : grîii, secară, meiu şi 
rar rapiţă, precum şi plante 
din mica cultură, în specie cî- 
nepa. 

E bogată în vite, care ser- 
vesc nu numaî pentru muncă, 
dar şi pentru comerţ. Sunt 609 
boî, 468 vacî, 214 viţeî, 9 bi- 
volî, 280 caî, 208 epe, 22 
mînzî, 2870 oî, 2 capre, S a- 
sinî şi 235 porcî. Stupi 31. 
Industria e limitată numaî la 
trebuinţele casnice şi în cît- 
va la cultura viermilor de mă- 
tase. Cultura albinelor e negli- 
jată, fiind numaî 31 stupî. Are 
o moară cu aburî şi 4 stîne: 
2 pe moşia Albeşti şi 2 pe mo- 
şia Udaţi-Marî. Com. e pusă în 
contact cu Buzău prin şoseaua 
Albeşti-Buzău, prin Ţinteşti, pre- 
cum şi cu diferite com. circum- 
vecine, fie prin drumurî natu- 
rale, fie prin căî vecinale-com. 
Transportul productelor se face 
prin gara Cilibia. 

Această com. e formată din 
cătunele Albeşti, Călţunaşul, Co- 
tuna, Udaţi şi Lucieni. Popula- 



ţia sa este de 1580 loc. din 
carî: bărbaţî însuraţî 344, ne- 
însuraţî 37, văduvî 6, băeţî 379; 
iar femeî măritate 344, văduve 
32, fete 438, care trăesc în 310 
case. Străinî sunt : 2 grecî şi i 
izraelit. Meseriaşî sunt: S fie- 
rarî, i maşinist şi 4 dulgherî. 
Media naşterilor e de 57, a dece- 
selor de 29, a căsătoriilor de 9. 
Populaţia creşte decî cu o me- 
die anuală de 28 sufl. 

Sunt 292 contribuabilî, din 
carî 18 comereianţî, 17 romînî 
şi I străin. Stabilimente sunt 
17. Venitul caselor 1920 L, taxa 
proporţională 96 leî. Venitul 
fonciar: 93240 1. Darea căilor 
de comunicaţie 1752 l. ; paten- 
tă 597.50; fonciera 1. 5367.60. 
Total fiscal 1. 7717.10, perce- 
perea leî 77i-7i> judeţene leî 
2045.62; drumurî leî 857.21; 
comunale 1. 2045.62; comerciale 
1. 49.45. Total general 1. 134^6 
banî 81. Budgetul com. e de 
5 no leî. 

Com. are o şcoală de băeţî 
în comuna Albeşti frecuentată 
de 35 elevî. Carte ştiu 126 
locuitorî. Are 2 bisericî în că- 
tunele Albeşti şi Udaţi : Sf. Ni- 
colae şi Sf. Dumitru, cu 2 pre- 
oţî, 2 cîntăreţî şi i paracliser. 
Cîrciumî sunt 10. Casele lo- 
cuitorilor sunt curate şi con- 
struite- cu oare-care îngrijire. 
Aspectul com. e plăcut, clima 
sănătoasă, dar expusă vînturi- 
lor şi adesea seceteî. 

In pădurea Albeşti, situată 
puţin maî la S. de com. Al- 
beşti, a fost în 1808 o crîncenă 
luptă între Turcî şi Ruşî. For- 
tificaţiunile ridicate în pădure 
se văd şi astă-zî. 

Albeşti, com: rur,, în partea de 
S. a pi. Crasna, jud. Fălciii, for- 
mată din satele: Albeşti, Gura- 

. Albeşti şi tîrguşorul Docolina ; 
la o : distanţă de' 2^6 kiL de ca- 



ALBEŞTI 



38 



ALBEŞTI 



pitala judeţuluî, cu o populaţiune 
de 433 fam. sau 1906 sufl. din 
care 422 contribuabil!. 

Intre loc. sunt vr'o 20 fam. 
evreî, stabiliţî în tîrguşorul Do- 
colina. 

Pe partea de V. a com. trece 
calea naţională şi calea ferată 
Vasluiu-Bîrlad, şi rîul Bîrlad pe 
hotar. 

Are I şcoală şi 2 biserici cu 
2 preoţi şi 2 cîntăieţî. 

Vite: 1247 vite cornute, 168 
caî, 458 oî şi 566 porci. 

Albeşti, com, rur,, în plasa lalo- 
miţa-Balta, jud. Ialomiţa, este 
situată pe partea dreaptă a rîu- 
luî Ialomiţa, între com. Poiana 
şi Mărulieni şi se întinde din 
rîul Ialomiţa, pe cîmpia Bărăgan, 
pană maî spre S. de linia fe- 
rată Bucureşti-Feteşti, pe o su- 
prafaţă de 9450 hect., din cari 
50 hect. pădure. Pe teritoriul 
com. se află patru moşii : Bu- 
eşti, proprietate a statului, cu 
4500 hect., fostă pendinte de 
mănăstirea Cernica, arendată 
pe periodul 1883 — 1893 cu su- 
ma de 40 1 00 leî ; Albeşti cu 
3700 hectare, Batalu cu 850 
hect., şi Zamfiroaia cu 400 h. 
sunt proprietăţi particulare. 

După legea rurală din 1864 
sunt împroprietăriţi pe terito- 
riul comunei 120 loc; 214 se 
găsesc fără proprietăţi. 

Com. este formată din satele : 
Albeşti, Bueşti, Batalu şi So- 
coalele, cu reşedinţa primăriei 
şi a judecătoriei în satul Al- 
beşti. 

Populaţiunea în 1890 era de 
2561 loc. cu S30 capi de fam. 
şi 2031 membri de fam., sau 
1300 bărbaţi şi 1261 femei. 
După naţionalitate: 2552 Ro- 
mînî, S Greci, 2 Bulgari şi 2 
Germani. După religiune: 2559 
creştini ortodoxl şi 2 catolici. 
După profesiune : 638 agricul- 



tori, 6 meseriaşi, 1 7 comercianţi, 
9 profesiuni libere, 20 munci- 
tori şi 20 servitori. Cu ştiinţă 
de carte se găsesc 129 per- 
soane, iar 2432 nu ştiu a scrie 
şi citi. 

Vite : 560 caî, 400 boî, 2800 
01 şi 750 porci. Budgetul la veni- 
turi era de 7806 l. şi la cheltuelî 
de 6787 1. Instrucţiunea în com. 
se predă în 5 scoale, din cari 
o şcoală de băeţî şi una de 
fete se află în satul Albeşti, o 
şcoală de băeţî şi una de fete 
în satul Bueşti şi o şcoală mixtă 
în Socoale, avînd 3 învăţătorî 
şi 2 învăţătoare. 

Sunt două bisericî cu cîte 
patru preoţi şi patru cîntăreţî, 
plătiţî de comună cu 620 leî 
anual. 

Pe la capătul de S. al teri- 
toriului com. trece calea ferată 
Bucureşti-Feteşti. 

Albeşti, com, rur., pL Dîmboviţa, 
judeţul Muscel, 7 kil. departe 
de Cîmpulung. Este situată pe 
malul stîng al rîuluî Bratia şi 
pe valea numită «Strigoiul». 

Se compune din 2 cătune : 
Albeşti şi Cîndeşti, avînd o po- 
pulaţie de 894 loc. (462 bărbaţî 
şi 432 femei) cu 217 c. de fam., 
cari trăesc în 217 case. 

Aci a fost înainte vreme re- 
şedinţa plaiului Nucşoara. 

Această comună se mărgi- 
neşte la E. cu com. Voineşti, 
la V. cu com. Nucşoara, la S. 
cu com. Godeni şi la N. cu 
munţii comunei Nucşoara, ne 
maî fiind în această direcţiune 
nici o comună pană la hotarul 
Transilvaniei. 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura; mare parte sunt pie- 
trari, dogari şi scîndurarl. 

EI au pentru trebuinţele lor 
casnice: 460 boî, 330 vad, 16 
tauri, 158 viţel, 1640 ol şi ber- 
beci, 284 capre şi 205 porci. 



Budgetul comunei se urcă la 
1917 1. ven. şi 1824 l. chelt. 

In jurul comunei se află li- 
vezi, fineţe şi păd. acoperite cu 
fag, mesteacăn, anin, plop, etc. 
Are treî munţi: Boldul, Voivoda, 
Obîrşa, carî aparţin numai a- 
cesteî comune ; în toţi se află 
stîne, unde se fabrică brînză. 

Rîul Brătioara (v. a. n.) trece 
pe la E. de căt. Cîndeşti şi 
Bratia pe marginea de V. a eî. 
Pe rîul Brătioara sunt în raio- 
nul comunei 4 ferăstrae şi i 
moară; iar pe Bratia sunt 13 
ferăstrae şi i moară. In aceste 
ferăstrae se tae lemne de brad. 

In căt. Albeşti loc. sunt moş- 
neni şi posedă pămîntul prin 
moştenire, din moşî-strămoşî ; 
iar ceî din căt. Cîndeşti s'aii 
împroprietărit, în anul 1864, pe 
proprietatea statului, Berevoeşti. 

Comuna se întinde pe o supra- 
faţă de 690 hectare. Printr'însa 
trece şoseaua comunală, care stă 
în legătură cu oraşul Cîmpulung. 

Bîlciu la 15 August. 

Are o bis. fondată de loc. 
comunei, deservită de 2 preoţi 
şi I cîntăreţ; o şcoală mixtă. 
Cu întreţinerea şcoaleî, statul 
cheltueşte 1404 l. anual. 

In raionul comunei sunt 3 iz- 
voare cu apă minerală, carî con- 
ţin mult iod, şi 14 cariere de 
piatră, din care se exploatează 
o piatră de o structură groso- 
lană, dar cu bobul, foarte strîns, 
în cît formează o piatră excelentă 
pentru construcţii şi chiar pen- 
tru sculptură. Cu acest calcar 
numulitic dela Albeşti s'a con- 
struit la început, şi s'a restaurat 
chiar acum în urmă, celebra 
mănăstire Curtea-de- Argeş. Pia- 
tra de Albeşti serveşte azi la 
construcţii de poduri şi alte edi- 
ficii. La aceste cariere lucrează 
peste 100 lucrători, Italieni în 
cea maî mare parte. 

Carierele de piatră de la Al- 



ALBEŞTI 



39 



ALBEŞTI 



beşti erau cunoscute şi exploa- 
tate încă din vechime ; as t- fel 
se ştie că mănăstirea Curţiî-de- 
Argeş, a fost clădită de Neagoe 
Basarab (la începutul secolului 
alXVI-lea) cu piatră din Albeşti. 
In Condica Visterieî, 1694 (e- 
diţia Aricescu), pag. 39, citim: 
«2372 taleri s' aii dat pietrarilor 
de la Albeşti pentru nişte pietre 
ce au tăiat de treaba caselor 
Domneşti ...» 

Pe locul numit Plaiul-Bise- 
riceî se zice, că a fost aşezat 
în vechime s. Albeşti. La Si- 
liştea, loc izolat, se crede că a 
existat un sat, pe care l'ar fi 
dărămat Tătarii. Atît la Plaiul- 
Bisericiî, cît şi la Silişte, se văd 
ruine de biserici. 

Albeşti, coin, rur., pi. Oltul-d.-j., 
jud. Olt, compusă din 5 cătune : 
Linia-Mare, Crăciuneşti, Mihă- 
eşti. Valea- Vaî-de-Eî şi Valea- 
Seci. 

Este situată pe Dealul-Mare 
şi Dealul-Mihăeşti şi pe văile : 
Vaî-de-Eî şi Gugu. 

Are o populaţiune de 1684 
loc. (868 bărbaţî, 816 femeî); 
400 c. de fam., 380 contrib.; 
sunt 372 case de locuit. 

In comună sunt două bis. (Ia 
Gura-Seci şi Vaî-de-Eî) deser- 
vite de 3 preoţî, plăti ţî de com. 

Ocupaţiunea de căpetenie a 
locuitorilor e agricultura. Sunt şi 
2 rotarî şi 10 dulgherî. Eî desfac 
produsul munceî lor la Drăgăşani, 
Cîmpul-Mare şi Dobrotinetul. 

Locuitoriî sunt moşnenî, afară 
de 4, carî s'au împroprietărit la 
1864, pe moşia Lereasca, dîn- 
du-li-se 10 hectare. Eî au 30 
caî şi epe, 1027 oî, 314 porcî. 

Suprafaţa comun eî e de 2900 
hect. 

Şcoala datează cam de 5 5 anî. 
Cu întreţinerea eî, statul chel- 
tueşte anual 1080 leî. Ştiu carte 
40 bărbaţî şi i femee. 



Cînd recolta e bună, se fabrică 
aci în termen mijlociu lOOO d. 
1. ţuică şi 800 d. 1. vin. 

Pămîntul nu e prielnic la toată 
cultura. Sunt în comună cam 
140 merî, 80 perî, 300 duzî, 
100 cireşî, 5000 prunî. 

Comerciul se face de 6 cîr- 
ciumarî. Veniturile comuneî se 
urcă la suma de 5132 leî şi 
chelt. la 5100 leL 

O singură şosea 'î înlesneşte 
comunicaţia cu c. Cornăţelul. 

Gîrlele Seaca şi Vaî-de-Eî udă 
c. Albeşti dela N. la S. 

Se mărgineşte cu comunele : 
Cornăţelul, Vaî-de-Eî, Poborul, 
Rădeşti, Ibăneşti şi Urluiasca. 

Această comună s'a înfiinţat 
pe la anul 1700, din loc. veniţî 
de peste Olt, maî ales din Vîl- 
cea şi Romanaţi, pădurile şi văile 
de aci servindu-le de ascunză- 
torî, în vremurî de nevoî. 

Albeşti, corn, rur., în pi. Tîrgu- 
luî, jud. Teleorman, situată pe 
Valea- Vezeî, la punctubunde se 
împreună această vale cu Valea- 
Burdei sau a Zbîrglezeî, la dis- 
tanţă de 13 kilom. de Roşiori, 
2 1 de Alexandria şi 44 de re- 
şedinţă. Limitele sale sunt: la 
N. comunele Dulceanca şi Meri- 
Goala, începînd din hotarul celeî 
d'întîiu, luînd direcţiunea spre 
V., printre vîlcelele care formează 
hotarul com. Meri-Goala, de aci 
spre S. îl formează albia Vezeî 
şi pîrîul Bărăcea care o separă 
de com. Peretul, sue la deal 
spre E. pe hotarul moşieî Pă- 
rul-Rotund, de unde apoî se 
înjugă iarăşî cu hotarul Dul- 
cenceî spre N. 

Comuna este aşezată într'o 
poziţiune foarte frumoasă, pe 
deal, dominînd toată lunca Vezeî 
spre Alexandria şi Roşiori. In 
partea despre apus, pe dealul 
numit al luî Panait, în depăr- 
tare ca de I kil. de comună, se 



văd şi astăzî urmele uneî întă- 
riturî, ocolită cu şanţ, lungă ca 
de 60 m. şi înaltă de vre-o 3 
m., pe lîngă care, cu ocaziunea 
arăturilor, se găsesc fragmente 
de cărămidă, vîrfurî de săgeţî 
şi alte unelte de războiţi. 

Suprafaţa sa este de 1120 
hect., din care 570 arabile, 15 
pădure, 80 fineţe şi livezî şi 55 
viî. Locuitoriî împroprîetăriţî 
după legea rurală sunt în nu- 
măr de 117, pe o întindere de 
550 hect. 

Numărul vitelor: 84 caî, 423 
vite cornute marî, 1235 vite 
cornute micî* şi 92 porcî. 

Căî de comunicaţie are : şo- 
seaua vecinală, care o pune în 
legătură cu comunele Dulceanca 
şi Nenciuleşti. 

Populaţiunea este de 974 sufl. 
din care 168 capî de fam., 27 
neînsuraţî şi 7 văduvî. Numărul 
caselor este de 272. 

Comuna are 208 contrib. , 
din care 129 plătesc impozitul 
funciar, 167 căile de comuni- 
caţie, 2 patenta şi taxa propor- 
ţională. Venitul anual al com, 
este de 1705 leî, din care 586 
zecimî comunale şi restul din 
accize şi alte veniturî. 

Biserica are un preot şi un 
cîntăreţ. 

Albeşti, saty din partea de N. a 
com. Buimăceni, pi. Jijia, jud. 
Botoşani, situat pe ţărmul sting 
al Jijieî. 

Moşia se întinde pe valea Jijieî 
şi dealurile din dreapta în stînga 
Jijieî, parte cîmp, parte pădure ; 
are o suprafaţă de 3493 hect. 

La suprafaţa satului Albeşti, 
se numără şi suprafaţa cătunuluî 
Capul-Pădureî din c. Buimăceni. 
Are o populaţie de 266 fam. cu 
889 sufl.; are o biserică de lemn 
cu I preot şi 2 cîntăreţî şi o 
moară de apă. In acest cătun 
sunt 538 vacî şi boî, 134 caî 



ALBEŞTI 



40 



ALBEŞTI 



marî şi micf, 2096 oî, 140 porci 
şi 80 stupL Sunt S circiume, 7 
comercianţi şi 3 meseriaşi. 

Albeşti, sat, pi. Ocolul, comuna 
Şimrlicul, jud. Dolj, cu 457 sufl., 
227 bărbaţi şi 228 femei, are 
93 case şi 16 bordee. Este si- 
tuat pe malul sting al Amara- 
dieî, la 3400 m. spre S.-V. de 
Şimnicul-d.-s. In sat este o şcoală 
al cărui local este construit din 
cărămidă din fondurile comunei; 
funcţionează din 1 889, avînd un 
singur învăţător. Ştiu carte 3 
bărbaţi şi 2 femei. 

In sat este o biserică fondată 
de locuitori, cu hramul Sfinţiî- 
Voevozî, deservită de un preot 
şi un cîntăreţ. 

Locuitorii posedă 25 cal, 105 
bol şi vaci, 4 bivoli, 104 ol, 75 
capre. 

Albeşti, sat, în partea de N. a 
com. Albeşti, pi. Crasna, jud. 
Fălciu, situat pe valea pîrîulul 
Stras. lic; este reşedinţa comunei. 
Are o şcoală înfiinţată în anul 
1868, 2 biserici cu 2 preoţi şi 
4 cîntăreţi; una din ele are o 
vechime de 200 ani, iar acea 
de la cimitir e făcută în 1875. 
Proprietatea moşiei este a lo- 
cuitorilor vechi răzeşi, care se 
ocupă şi cu lucrarea viilor şi a 
livezilor. 

Albeşti, sat, în pi. lalomiţa-Balta, 
jud. Ialomiţa, pendinte de com. 
cu acelaşi nume, este situat de- 
a-lungul coastei de N. a Bă- 
răganului pe malul drept şi la 
depărtare de i kil. de rîul Ialo- 
miţa. Pe teritoriul satului sunt 
3700 hect. pămînt arabil şi 50 
pădure. 

In acest sat se află reşed. pri- 
măriei com. Albeşti şi a judec, 
comun., o bis. la care servesc 
2 preoţi şi 2 cîntăreţi. Instruc- 
ţiunea se predă în 2 şcoli pri- 



mare rurale, i de băeţi cu i în- 
văţător retribuit de stat şi com. 
şi I de fete cu i învăţătoare 
retribuită de comună. Localul 
şcoalel este construit de com., 
a costat 5000 1.; serveşte atît 
şcoalel de băeţI cît şi celei de 
fete. 

In sat se află o moară cu a- 
burl. 

Albeşti cu Scorţeşti, sat, în c. 
Brăeşti, plasa Cîrligătura, jud. 
Iaşi ; e aşezat pe valea pîrîulul 
Ciorbolea (v. a. c.) ; e format 
din două răzăşii vechi, al că- 
rora teritoriu s'a alipit în urmă 
la moşia Brăeşti (v. Brăeşti, s.), 
cu care astă-zl formează un sin- 
gur trup. 

Are o populaţie de 68 fam., 
cu 276 loc. Romînl, între cari, 
parte sunt de origine Ruşi ro- 
manizaţi; o bisericuţă de lemn 
aproape ruinată, care ar avea 
o vechime de aproape peste 200 
ani, de oare-ce se găseşte o carte 
donată el de la 1706. 

In partea despre V. de la bi- 
serică, cam la 500 m., sunt trei 
pietre mari cu inscripţii slavone 
nedescifrabile. Atît după inscrip- 
ţiunl, cît şi după poziţiunea pie- 
trelor şi după oasele ce se gă- 
sesc în pămînt se presupune că 
ar fi fost din vechime un ci- 
mitir. 

In marginea despre S. a sal- 
tului se află o velniţă de fa- 
bricat rachiu. 

Numărul vitelor se urcă la 
1296 capete, din cari: 443 vite 
mari cornute, 17 cal, 801 ol şi 
35 rîmătorl. 

Albeşti, sat, face parte din c. r. 
cu acelaşi nume, jud. Muscel. Are 
o populaţie de 694 loc, cari se 
ocupă, pe lîngă agricultura, şi 
cu pietrăria, dogăria şi scîndu- 
răria. 

Rîul Bratia udă partea de V. 



a acestui cătun, care se întinde 
pe o suprafaţă de 680 hectare 
pămînt, pe care locuitorii îl po- 
sedă din moşi-strămoşi. 

Aci este reşedinţa primăriei. 
Are o şcoală, condusă de un 
învăţător normalist şi o biserică. 
(V. c. r. Albeşti). 

Albeşti, sat, în partea de N.-V. 
a satului Pietreşti, plasa Stem- 
nic, jud. Vasluiu, situat pe o 
rîpă a dealului Albeşti; are o 
suprafaţă de 400 hect., şi o po- 
pulaţie de 70 fam. sau 326 sufl.; 
Biserica a fost zidită de obştea 
locuit, la 1737. 

Numărul vitelor e de 204 vite 
mari cornute, 80 oî, 10 capre, 
40 cal, 40 porci şi 50 stupi. 

Albeşti, staţie de dr. de f în jud. 
Prahova, pi. Cricovul, com. Al- 
beşti-Paleologu, pe linia Ploeşti- 
Buzău (pusă în circulaţie la 13 
Sept. 1872), între staţiile Va- 
lea-Călugărească (5.9 kil.) şi Ino- 
teşti(9.2 kil.), la 112.58 m. înăl- 
ţime d'asupra nivelului mării. 
Venitul acestei staţii pe anul 
1986, a fost de 82458 1. 72 b. 

Albeşti-Cacaleţi, cătun de re- 
şedinţă al c. Albeşti, jud. Bu- 
zău. Are 770 loc. cari trăesc 
în 156 case. Mal însemnat are 
casele proprietăţel, aparţinînd 
familiei Vernescu. 

Albeşti, cătun al com. Trestioara, 
jud. Buzău, 20 loc. şi 8 case. 

Albeşti, deal, face hotar între 
comunele Idriciu şi Albeşti, pi. 
Crasna, jud. Fălciu. 

Albeşti, deal, în raionul com. Al- 
beşti, pi. Oltul-d.-j., jud. Olt, 
pe care se cultivă 3 hect. şi 75 
arii vie. 

Albeşti, deal, se întinde spre E. 



ALB^STt 



ii 



ALBEşti-PALE6L0Gt} 



de satul Albeşti, corn. Chetreşti, 
pi. Stemnic, jud. Vasluiii. 

Albeşti, moşie, c. Albeşti, pi. Al- 
beşti, jud. Buzău, proprietatea E- 
forieî Spitalelor Civile din Bucu- 
reşti; are o arendă anuală (1886) 
de 5000 leî. 

Albeşti, din c. Albeşti, 7no§ie, în 
corn. şi căt. Albeşti, jud. Buzău, 
proprietatea statului, pendinte 
de Sf. George-Nou. Are 748 h. 
din care 642 arabile, 86 islaz 
şi 29 fîneaţă. In localitate e cu- 
noscută maî mult sub numele 
de Unguriul. 

Albeşti-Cacaleţi, mo§ie, în com. 
Albeşti, cătunul Albeşti, judeţul 
Buzăii, are 141 2 hect. din care 
1050 arabil, 92 pădure, 220 
islaz şi 50 săraturi şi sterpe. 

Albeşti, moşie, pe teritoriul com. 
Şimnicul, jud. Dolj, pi. Ocolul. 
A fost proprietatea şcoaleî Obe- 
deanu din Craiova, dar acum e 
a statului. A fost arendată pen- 
tru periodul 1 879/1 884 cu 3477 
leî, 50 b. anual. 

Albeşti, moşie, în com. cu ace- 
laşi nume, jud. Teleorman, a- 
vînd întindere de 570 hectare. 
Făcea parte din trupurile mo- 
şiei Peretul, de care a fost des- 
părţită în 1892 prin vînzare. 

Albeşti, moşie, în plasa Ocolul, 
jud. Vîlcea, proprietate a mă- 
năstire! Dintr'un-Lemn, care a 
devenit proprietatea statului în 
urma secuiarizăreî averilor mă- 
năstireşti (1864). 

Albeşti, Valea-Orbuluî, Live- 
dea-din-Pietrari şi Grindea- 

nu, moşit ale statului, foste 
pendinţî de schitul Dintr'un- 
Lemn, situate în com. Pietrari- 
d.-s., plasa Ocolul, jud. Vîlcea, 



care s'au arendat, pe periodul 
1888— 93, cu 560 leî anual. 

Albeşti, pădure în pi. Dumbrava, 
com. r. Cosovăţul, jud. Mehe- 
dinţi; are o suprafaţă de 2300 
hect., proprietatea statului. 

Albeşti, poştă, judeţul Prahova, 
staţie de caî de poştă, pe cînd 
funcţiona acest serviciu în ţară, 
la 17 kil. departe de Ploeşti şi 
la 18 kil. de Mizil. Poşta Al- 
beşti avea 40 caî, un căpitan, 
un ceauş (chihaia) şi 10 surugiî. 
Preţul unuî cal de poştă şi de 
kil. era de 13 b. şi se maî plă- 
tea cîte 50 banî de fie-care poştă 
pentru căruţă (1868). 

Albeşti-Brăteşti, com. rur,, jud. 
Argeş, pi. Argeş, la 10 kil. de 
reşedinţa plăşiî (Curtea -de -Ar- 
geş) şi la 35 kilom. de Piteşti. 
Se compune din satele : Alb.- 
Pămînteni (350 loc). Alb. -Un- 
gureni (360 loc), Brăteşti (346 
loc.) şi Dobraţi (354 loc), peste 
tot 292 contribuabili cu 1410 
loc din carî 22 Ţiganî, pe rîul 
Argeş în apropiere de oraşul 
Curtea-de-Argeş. Sunt 4 biserici 
deservite de 5 preoţi, 3 cîntă- 
reţl şi 2 paracliseri, o şcoală 
mixtă şi 5 cîrciumî. In această 
comună se maî află casele foş- 
tilor proprietari, una zidită de 
Dr. Marsil (1830) şi alta de Şte- 
fan Burchi (1859). Budgetul com. 
pe anul 1882—83 a fost de 1885 
leî, iar pe anul 1887 — 88 de 
2523 leî la venituri şi de 21 11 
leî la cheltuelî. Numărul vitelor 
în întreaga com. au fost în 1887 
de 3529 capete, din care 916 
bol şi vaci, 84 caî, 1888 ol, 120 
capre şi 521 rîmătorî. 

Albeşti-de-Mur, cofn, rur,, pi. 
Cricov, jud. Prahova, situată pe 
loc şes, lîngă rîul Cricovul-Să- 
rat, la 20 kil. departe de capi- 



tala judeţului şi la 7 kil. de a 
plăşiî. 

Se compune din 2 cătune: 
Albeşti-de-Mur şi Vadul-Păruluî, 
cu o populaţiune de 1082 loc. 
(545 bărbaţi şi 537 femei), în 
care intră şi 3 fam. de Ţiganî 
fierari; 250 c. de fam. şi 197 
contribuabili. 

In comună sunt două biserici ; 
una la Albeşti-Mur, prefăcută în 
1892, cu hramul Sf. Voevozî 
şi alta in Vadul-Păruluî cu hra- 
mul Sf. Ilie. 

Locuitorii se ocupă numai cu 
agricultura. Produsul munceî îl 
desfac în oraşul Ploeşti. EI au 
77 cal şi epe, 63 vacî, 1454 ol, 
afară de boii trebuincios! la 
munca cîmpuluî. 

Locuitorii s'au împroprietărit 
în 1864 pe moşiile numite Poi- 
năreanca, Mărgineanca şi Vadul- 
Păruluî. 

Şcoală nu este în comună. 
Ştiu carte 40 bărbaţi şi nici o 
femee. Copil în vîrstă de şcoală 
sunt 116 (60 băeţi şi 56 fete). 

Comuna se întinde pe o su- 
prafaţă de 1255 hect. 

Comerciul se exercită în co- 
mună de 5 cîrciumarî. 

Veniturile se urcă la cifra 
de 9421 leî şi cheltuelile la 
3565 anual. 

Albeşti-de-Mur, sat, face parte 
din com. rur. cu acelaşi nume, 
pi. Cricov, jud. Prahova. In sat 
sunt 95 case şi o cîrciumă. Po- 
pulaţiunea este de 410 locuitori. 
Sătenii au 12 cal, 150 bol, 4 
bivoli, 668 ol şi 62 porci, 

Albeşti-Paleologu, com. rur., 
pi. Cricovul, jud. Prahova, nu- 
mită ast-fel după numele vechi- 
lor proprietari. Se crede că da- 
tează de vre-o 115 ani. 

Este situată pe loc şes, lîngă 
rîul Cricovul-Sărat, la 20 kil. 
departe de capitala judeţului şi 



64042. Marele J)icţionar Geografic. 



ALBESTI-PĂMlNTENI 



42 



ALBINA 



la 4 kil. de a plăşiî. N'are nicî 
un cătun alipit. 

Populaţiunea comunei e de 
8i I loc. (358 bărbaţi şi 45 3 fem.), 
în care intră şi 5 familii de Ţi- 
ganî fierari şi i Grec. 

Capî de familie sunt 174; con- 
tribuabili 141 ; case de locuit 
172 şi 6 cîrciumî. 

In comună e o singură bise- 
rică, fondată la anul 1799 şi re- 
parată la 1892. Are următoarea 
inscripţie: «Cu vrerea tatălui şi a 
fiului şi cu ajutorul Sfîntuluî Duh, 
s'au început această sfintă şi 
Dumnezeiască biserică în satul 
Albeşti, ce se prăznueşte cu hra- 
mul Adormirea Precisteî şi a 
sfinţilor doftori Cosma şi Damian 
şi s'au ostenit cu toată chel- 
tuiala Dumnealui Barbu Văcă- 
rescu Voevod şi soţia sa Stanca 
şi cu fiii Ileana, Alexandru, în 
zilele Domnului nostru Ion Ale- 
xandru Constantin Moruzzi Voe- 
vod. Sfirşit, şi luî Dumnezeu 
laudă, 1799 August 11». 

Bis. e deservită de I preot. 

Locuitorii se ocupă numai cu 
agricultura. Eî desfac produsul 
munceî lor la Ploeşti, gara Al- 
beşti şi Urlaţi. Au 1 1 caî, 34 
epe, 130 vaci, 5 bivoli, 791 01, 
245 porci, afară de boii tre- 
buincios! la munca cîmpuluî. 

113 loc. s'au împroprietărit 
pe moşia Albeşti-Paleologu, la 
anul 1 8^64, dîndu-li-se 47 1 hect. 
pămînt. 

Şcoala datează în comună de 
42 anî. Localul e proprietatea 
comunei. Cu întreţinerea şcoaleî 
statul cheltueşte anual 1566 1. 

Comuna se întinde pe o su- 
prafaţă de 1471 hectare. Vin şi 
ţuică nu se fabrică aci; stupi 
cu albine sunt 41. 

Terenul cultivabil e prielnic 
la toată cultura. In termen me- 
diu produce : 14700 hectol. grîu, 
210 hectol. orz, 12600 hectol. 
porumb. 



Comerciul se exercită în co- 
mună de 5 cîrciumarî. 

Veniturile comunei se urcă la 
2590 lei anual şi cheltuelile la 
2472 lei. 

Comuna e străbătută de şo 
şeaua naţională Ploeşti-Buzău şi 
de şoseaua judeţ. Urlaţi-Urziceni 

Se mărgineşte la N. cu căt. 
Valea-Mieilor (com. Valea-Călu 
gărească), la S. cu căt. Cioceni 
la E. cu com. Urlaţi şi cătunele 
Loloiasca şi Măgula şi la V. cu 
comunele Valea-Călugăreâscă şi 
Albeşti-de-Mur. 

Albeşti- Pămînteni, sat, pe rîul 
Argeş, jud. şi pi. Argeş, pen- 
dinte de c. r. Albeşti-Brăteşti, 
(v. a. n.), are 100 fam. cu 350 
sufl. şi o bis. cu hramul Ador- 
mirel, deservită de doi preoţi, 
un cîntăreţ şi un paracliser. 

Alb eşti" Sfoara, 7?îope a statului, 
în com. căt. Albeşti, jud. Buzău, 
pendinte de episcopie (primitiv 
de mănăstirea Berea); are 173 
hect. din care 81 arabile, 72 is- 
laz şi 20 fineaţă. 

Albeşti-Tufele, mo^ie a statu- 
lui, jud. Buzău, pendinte de e- 
piscopie formată din două sfori : 
una a mănăstire! Banu şi alta 
a mănăstirel Bradu, din care 
cauză se numeşte şi Brădeanca. 
Are 740 hect. din care 705 ara- 
bile, iar restul fineaţă şi poenî. 
Vîndută proprietarului Cacale- 
ţilor, cu care a încorporat' o şi 
a trecut'o de la c. Brădeanu la 
c. Albeşti. 

Albeşti-Ungureni, sat, pe rîul 
Argeş, jud. şi pi. Argeş, pen- 
dinte de c. r. Albeşti-Brăteşti, 
are 360 loc. şi o bis., cu hra- 
mul Sfinţii îngeri, deservită de 
un preot şi un cîntăreţ. 

Albeşti-Unguriu, mope a statu- 



lui, jud. Buzău, formată din 4 
corpuri: Albeşti din c. Albeşti, 
Unguriu (Ojeasca), Măgura din 
com. Măgura şi Beilicu din co- 
muna Săgeata. Se arendează îm- 
preună. 

Albeşti-Ziliştea, mo^ie, în c. Ma- 
xenu, jud. Buzău, pendinte de 
Banul, fostă proprietate a sta- 
tului şi acum vîndută în 122 lo- 
turi. Ea face un singur corp cu 
moşia Vîrtoapele-Banuluî, avînd 
împreună 603 hect. Vezi Ma- 
xenu-Vîrtoapele. 

Albia, loc, numit ast-fel pe unde 
curge rîul Motru în c. r. Vă- 
guleşti, pi. Văilor, jud. Mehe- 
dinţi. 

Albia, niU7ite, formează hotar în- 
tre c. Borca, jud. Suceava, şi 
Transilvania. 

Albianu, localitate sărată, în c. 
Spineşti, Dealul-Poenel, judeţul 
Putna, pi. Vrancea. 

Albie, locumţă izolată, în plasa 
Oraşului, com. Odobeasca, jud. 
R. -Sărat, pe rîul Rîmna ; azi e 
un mic han. 

Albie, 7iumire vechie, dată com. 
şi căt. Odobeasca, jud. R.-Sărat, 
după forma şi situaţia lor pe 
albia rîulul Rîmna, care o udă 
prin mijloc. 

Albiilor (Pîrîul-), mic afluent 
al pîrîulul Borca, jud. Suceava. 

Albin, izvor, pi. Tazlăul-d.-s., jud. 
Bacău, lîngă satul LudaşI, care 
dă naştere pîrîiaşulul Vărăria. 

Albina, sat, pendinte de com. r. 
Degeraţi, din plasa Ocolul-d.-j., 
jud. Mehedinţi, situat pe mar- 
ginea şoselei Prunişori-Degeraţi. 
Oamenii din acest sat se ocupă 






ALBINA 



43 



ALBOTA 



CU apicultura; au peste loo 
stupi. 

Albina-Brustura , sâti)or, în 
partea de V. a corn. Armăşoaia, 
pi. Racova, jud. Vasluiu, încon- 
jurat de toate părţile cu dea- 
luri. Are 8 case şi 8 fam. 

Albina, dea/, în c. r. Degeraţi, 
pi. Ocolul-d.-j., jud. Mehedinţi. 

Albina, dea/, la V. de corn. Bîr- 
zeşti, pi. Argeşelul, jud. Mus- 
cel. S'a numit ast-fel de la va- 
lea Albina. 

Albina, msu/â pe Dunăre, în pi. 
Borcea, jud. Ialomiţa, în drep- 
tul com. Ciocăneşti-Sîrbi. 

Albina, insu/ă în Dunăre, în drep- 
tul satului Chiseletul, jud. Ilfov. 

Albina, insu/â în Dunăre, în faţa 
satului Surlari, proprietatea sta- 
tuluî, jud. Ilfov. 

Albina, /ac, în pi. Borcea, jud. 
Ialomiţa, teritoriul com. Gîldăii. 

Albina, /oc izo/at, com. Beleţi, 
pi. Podgoria, jud. Muscel. 

Albina, /ocuinţâ izo/ată^ în jud. 
Tutova, pi. Pereschivul, com. 
Praja. 

Albina (Ostrovul), pădure a 
statuluî, în întindere de i/S .h., 
în jud. Ilfov. (V. Şanalul -Du- 
nărei, pădure). 

Albina, ptrîU, (v. Valea-Albineî), 
com. Boţeşti, plasa Crasna, jud. 
Fălciu. 

Albina, pichet pe Dunăre, No. 22, 
jud. Ilfov. 

Albina, pisc, com. Mâdulari, pi. 
Cerna-d.-s., jud. Vîlcea. 



Albina, pisc, pe creasta şirului de 
dealuri ce brăzdează şi încon- 
jură eoni. Costeşti, pi. Horez, 
jud. Vîlcea. Acest şir de dea- 
luri se prelungeşte pe toată par- 
tea de E. a com., în stînga rîu- 
lul Costeşti. 

Albina, va/e, în com. rur. Cos- 
teni'Covrigl, pi. Văilor, jud. Me- 
hedinţi. 

Albina, pîr,, în raionul com. Bîr- 
zeşti, pi. Argeşelul, jud. Muscel; 
izvoreşte din com. Vultureşti, 
aceeaşi plasă, şi se varsă în rîul 
Argeşel, la com. Voroveni. Udă 
coastele de V. ale dealului cu 
acelaşi nume. 

Albina, va/e, în faţa com. Voro- 
veni, pi. Argeşelul, jud. Muscel, 
spre V. de Dealul-Păunel. 

Albina, vîrf de munte, în judeţul 
Argeş, pi. Loviştea, pe frontiera 
despre Transilvania. 

Albinari, cătun, al com. Păltineni, 
jud. Buzău; 60 loc. şi 16 case. 

Albinari (Moşneni-), păd, par- 
ticulară supusă regimului silvic 
încă din anul 1883, pe moşia 
Moşneni-Albinari, pendinte de 
com. Ariceşti, pi. Podgoria, jud. 
Prahova. 

Albinari-Curmătura, dea/, pe 
care e situată com. Ariceşti, pi. 
Podgoria, jud. Prahova. 

Albinata, izvor, pi. Tazlăul-d.-j., 
jud. Bacău, de pe teritoriul co- 
munei Tîrgul-Valea-Rea. 

Albinele, /oc izo/at, com. Surpa- 
tele, pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Albiori (Piatra-), /oc izo/at, la 
I kil. spre S. de vatra satului 
Călineşti, plasa Cozia, jud. Vîl- 



cea, numit ast-fel pentru că este 
foarte aproape de albia Oltului, 
bătînd apa chiar în el. 

Al-Bisericei, iac, zis şi Şipotul, 
la N. de căt. Broaştele, com. 
Cîmpina, plaiul şi jud. Prahova. 

Albişenilor (Pîrîul-), pîriîaş, în 
com. Calul-Iapa, jud. Neamţu, 
pi. Piatra-Muntele, izvorăşte din 
ramura despre S. a muntelui 
Cernegura, curge paralel cu pî- 
rîul Dunăre şi se varsă pe sfcîn- 
ga pîrîulul Calul. 

Albita, sat, în 'com. Drînceni, pi. 
Podoleni, jud. Fălciu, situat în 
şes, pe malul Prutului, spre S. 
de tîrguşorul Drînceni, pe o su- 
prafaţă de 96 hect. şi cu o po- 
pulaţie de 15 fam. şi 66 sufl., 
locuitori răzeşi. 

Albîea, numire ce se da în seco- 
lul al 17-lea pîrîulul Albuia din 
jud. Roman. Aceasta se con- 
stată dintr'un document de la 
161 5 Martie 24, unde se găseşte 
trecut cu acest nume. 

Albota, co7n, rur., din jud. Ar- 
geş, pi. Piteşti, la 14 kil. de c. 
r. Bascovul-Fleşti (reşedinţa sub- 
prefecturel) şi la 24 kil. de Pi- 
teşti. Pe deal se află resturile 
unuî castel roman. Se compune 
din 3 căt. : Morleveşti (69 fam. 
cu 200 loc), Moşneni-Alboteşti 
(59 fam. cu 150 loc.) şi Alb o ta- 
d.-s. (38 fam. cu 150 loc); 
are în tot prin urmare 166 fam. 
cu 143 contribuabili, saii 500 
loc din cari 4 fam. cu 16 loc. 
Ţigani şi o fam. de Greci. In 
apropiere de com. curge rîul 
Teleorman. Com. Albota se în- 
vecineşte la N. cu com. Bradul- 
d.-j, ; la S. cu com. rur. Mus- 
cel ; la E. cu com. rur. Hinţeşti 
şi la V. cu com. rur. Podul- 
Broşteni. Com. are 2 biserici 



ALBOTA 



44 



ALBU 



vechî făcute de loc, o şcoală 
rurală şi 4 cîrciumî. Budgetul 
com. Albota pe anul 1882 — 83 
a fost la venituri de 1078 1. 
29 b. şi la cheltuelî de 1069 1., 
iar pe anul 1887 — 88 de 1973 
1. la venituri şi de 15 11 1. la 
cheltuelî. Numărul vitelor în c. 
era în 1887 de 1499 capete, din 
care 422 boî şi vacî, 26 caî, 
947 01, 23 capre şi 107 rîmă- 
torî. 

Albota, vezi Valea-Orbuluî, jud. 
Vîlcea. 

Albota, sâti^or, în partea despre 
N., a com. Roşcani, pi. Turia, 
jud. Iaşi, cu o suprafaţă de 259 
hect. şi o populaţie de 3 fam. 
cu 9 locuitori. 

Numărul vitelor e de 57 ca- 
pete, din carî : 46 vite mari cor- 
nute, 4 cai şi 7 rîmătorî. 

Albota, deal, situat la S.-V. de 
com. Fiorul, pi. Mijlocul, jud. 
Olt. Are direcţiunea N.-V. către 
S.-E. şi merge paralel cu dealul 
Stîrcul. Printre ele curge pîrîul 
Florişorul. La S., în marginea 
Vedeî, se află pădurea Albota 
(v. a. n.) 

Albota, lac, pe malul drept al 
Călmăţuiuluî, din com. Lacurezi, 
jud. Brăila, la 3 V2 kil. spre N.- 
V. de satul Lacurezi. Aci a 
fost tîrla Albota de la loc. cărei 
tîrle şi-a luat numele satul Slu- 
jitori-Alboteşti. Locuitorii erau 
slujitori sau călăraşi la isprăv- 
nicia din Focşani. 

Albota, pădure, cu întindere de 
400 — 450 hect. Se află la N.- 
E. teritoriului com. Şerbăneşti- 
d.-j., plasa Şerbăneşti, jud. Olt. 
In marginea de E. a pădureî, 
pe matca Vedeî, mîncîndu-se 
malul, s'a văzut urme de zidă- 
riî foarte v^chî. 



La N.-V. de Albota, pe dea- 
lul Stîrculuî, între Şerbăneşti şi 
cat. Jarcaleţi, se văd încă rui- 
nele caseî proprietarului Cara- 
costea, prădată şi distrusă de 
Turcî, la 1821, în timpul za- 
vereî. 

Maî mulţî locuitori din com. 
Şerbăneşti, afirmă că au vă- 
zut, la mulţî consătenî, diferite 
monede romane de argint, de 
mărimea uneî piese de 2 leî, 
cu efigia luî Traian sau vre- 
unui general roman, precum 
şi monede de aramă din seco- 
lul al 17-lea. 

Albota-de-Jos, moşie, în întin- 
dere de 600 pogoane, din care 
200 pogoane pădure, jud. Ar- 
geş, pi. Piteşti, proprietatea sta- 
tuluî, fostă pendinte de schitul 
Tutana; este arendată împreună 
cu vatra schituluî Tutana şi cu 
trupul Alimăneşti, pe periodul 
1883 — 93, cu 24308 l. 70 b. 
anual. 

Albota-de-Sus, sat, pe apa Te- 
leormanuluî, jud. Argeş, plasa 
Piteşti, pendinte de com. rur. 
Albota, (v. a. n.) ; are 38 fam. 
cu 150 loc, şi o biserică. In 
acest sat este reşed. Primărieî. 

Albota-de-Sus, moşie, în întin- 
dere de 920 pogoane, din care 
500 pogoane pădure, jud. Ar- 
geş, pi. Piteşti, proprietatea sta- 
tului, fostă pendinte de schitul 
Tutana. 

Alboteşti, moşie, pi. Muntelui, 
jud. Bacău, din com. Podurile, 
cu o întindere aproximativ de 
300 hect., împărţită între sătenî 
şi proprietarî. Aceştia stăpînesc 
partea cea maî mare. 

Alboteşti, şes, pi. Munteluî, jud. 
Bacău, pe care se află satul 
Rusăieşti, din com. Podurile. 



Alboteşti, silişte, pi. Munteluî, 
jud. Bacău, în partea de N.-E. a 
tîrguluî Moineşti. Se văd şi ur- 
mele uneî bisericî. 

Alboteşti-Peletiuci, moşie, pi. 
Bistriţa-d.-s., judeţul Bacău, pe 
com. Spineni, care avea părţî 
răzăşeştî: «în care moşie aveau 
parte şi Paharnicul loniţă lu- 
raşcu , zestre de pe cocoana 
d-sale Ilinca şi Gh. Tătarul avea 
271 stînjenî, şi nepoatele sale Ca- 
tinca şi Marghioala Băncilescu ; 
dumnealuî Stolnicul Alecu Du- 
mitriu avea 130 stînjenî; erau 
şi alţî maî mulţî răzeşî în ea, 
pe lîngă moşiile Stînceşti, Sprin- 
ceni, Călineşti şi altele ; fără 
sat». {Buciumul Romîn, Th. Co- 
drescu. Anul I, 1875, p. 36). 

Albu, deal, în c. r. Incoasa, pi. 
Motru-d.-s., jud. Mehedinţi, pe 
care se află poiana Solzeî. 

Albu, localitate, în pi. Ocolul-d.-j., 
jud. Mehedinţi, cunoscută sub 
numele de Hanul-Albuluî, pen- 
dinte de c. r. Pavatul. 

Albu, ptrîU, pi. Tazlăul-d.-j., jud. 
Bacău, care curge pe teritoriul 
c. Tîrgul-Valea-Rea şi se varsă 
în rîul Tazlăul, pe stînga. 

Albu, pîrîU, izvoreşte din c. Co- 
coţi, pi. Ocolul-d.-j., jud. Mehe- 
dinţi, udă teritoriul comuneî Co- 
coţi, Izvorelul, Plopi, Podul-Gro- 
suluî, unde ia numirea de Va- 
lea- Vîrtopuluî, apoî_, maî jos de 
Drîncea. 

Albu sau Pîrîul-Alb, pîrîu, ce 
curge pe teritoriul comuneî Vi- 
zantia, jud. Putna^ pi. Zăbrăuţi ; 
se varsă în Vizantia-Mare. Are 
izvoare de păcură şi de apă 
sulfuroasă. 

Albu, vale, numită şi valea Al- 



ALBU 



45 



ALCEAC-CULAC-PUNAR 



buluî, jud. Mehedinţi, pe unde 
curge pîrîul Albu, şi loc culti- 
vabil foarte fertil ; ţine de te- 
ritoriul comunelor Cocoţi şi Is- 
vorelul. 

Albu (Calul-), jud. Buzăiî, vezî 
Calul- Alb. 

Albu (Malul-), cat. al c. Valea 
Muscelului, jud. Buzău; 140 loc. 
şi 37 case; e reşedinţa comunei. 

Albu (Malul-), culme, în com. 
Mlăjetul, jud. Buzău, c. Valea- 
Lupuluî, proprietate a moşne- 
nilor Tănăseşti, din c. Păltineni. 

Albu (Malul-), colină, în com. 
Pîclele, jud. Buzăii, pe moşia 
statului Sforile-Banuluî ; face ho- 
tar despre c. Trestioara. 

Albu (Malul-), colină, în c. Va- 
lea-Musceluluî, jud. Buzăii, for- 
mată din gips ; produce foarte 
multe alune. 

Albu (Malul-), mănăstire, în căt. 
Pănătăul, com. Begu, jud. Buzăii. 

Albu (Malul-), o frumoasă rete- 
zătură de munte în c. Trestia, 
jud. Buzău, acoperită de pă- 
dure şi islaz. 

Albueî (Valea-), vale, în plasa 
Siretul-d.-s., jud. Roman, prin 
care curge pîrîul Albuia. Această 
vale este cea maî mare din pi. 
Siretul-d.-s. 

Albuia, pîrîit mare, ce curge prin 
com. Bara şi Doljeşti, pi. Si- 
retul-d.-s., jud. Roman. Isvo- 
reşte aproape de marginea de 
N.-E. a judeţului, la E. de satul 
Hîndreşti. Curge de la Nord- 
Est către Sud-Vest şi primeşte 
pe dreapta pîrîul Buhoanca, iar 
pe stînga pîrîul Velniţei, şi 
pîrîul Poenele-d. -j., mărit pe 



stînga de pîrîul Pricepui şi a- 
cesta pe stînga pe pîrîul Stăniţa 
şi pe pîrîul Călugăriţa, după 
care apoi se varsă în rîul Şiret 
de a stînga la S. de satul Ro- 
tunda. Se numia maî înainte şi 
Albîea. 

Albuleşti, coui, rar. în partea de 
N.-E. a plăşiî Dumbrava, jud. 
Mehedinţi, la distanţa de 53 
kil. de la reşedinţa judeţului. 

Este situată pe valea Bîcle- 
şiuluî-Albuleşti, pe margineastîn- 
gă a pîrîuluî ce vine de la Bîcleş, 
şi poartă numele de valea Bî- 
cleşiuluî^ valea Albuleştilor la 
Piria matca văieî Piria, intrînd 
în jud. Dolj ia numirea de Valea- 
luî-Petru. Este formată din trei 
cătune şi anume: Padina spre 
miază-zi, Dealul-Mare spre apus 
şi Mărceni spre răsărit; avînd 
peste tot 242 contrib. cu 1190 
loc. în 335 case. Ocupaţiunea 
locuitorilor este agricultura şi 
creşterea vitelor. Yă au un pă- 
mînt fertil care le poate^ produce 
de la 800 şi .pană la 1000 oca 
grîu. Aci statul posedă maî multe 
hectare de pămînt, parte culti- 
vabile, parte acoperite cu pă- 
dure. Locuitoriî posedă 74 plu- 
gurî, 148 care cu boî, 23 căruţe 
şi 96 stupi. Are o biserică cu 
un preot şi 2 cîntăreţî; are o 
şc. cu I învăţ, frecuentată de 44 
elevî şi 3 eleve. Budg. com. este 
de 212 1 leî la venit, şi cu 1027 
leî la chelt. Numărul vitelor în 
această com. este de 888 v. m. 
c, 60 caî, 318 oî şi 641 rîmă- 
torî. 

Prin această comună, trece 
şoseaua comunală Plopi-Bălţaţi, 
Albuleşti-Piria. 

Albuleşti, sat, face parte din com. 
rur. Bîrzeşti (v. a. n.) pi. Arge- 
şelul, jud. Muscel. Este despărţit 
de cel-alt cătun (Bîrzeşti) cu care 
formează com. Bîrzeşti, prin rîul 



Argeşelul. Ocupă partea de V. 

a comunei. 

Are o populaţie de 48 loc. 
(28 bărbaţî şi 20 femeî) şi nu- 
maî 12 case. 

Numele său vine, se crede, 
de la un cioban Albu, care a 
avut stînă pe acest loc. 

Albuleşti, deal, în com. rur. Al- 
buleşti, pi. Dumbrava, jud. Me- 
hedinţi. 

Albuleşti, vale, în com. rur. Al- 
buleşti, pi. Dumbrava, jud. Me- 
hedinţi. 

Albuleţ, tîrlă sau sătişor, la nor- 
dul moşiei Liscoteanca Eforieî, 
din com. Filiu, jud. Brăila, ca 
la 3 kil. spre S. de satul Bor- 
deiu-Verde, înfiinţată de familia 
sătenilor Albuleţ. Vatra acestor 
tîrle este de 3 hect., are 7 case 
şi populaţia de 7 c. de familie 
sau 27 de suflete. Vitele sunt: 
16 caî, 4 cornute, 240 01 şi 5 
porcî. 

Albului, vezî Fîntîna-Albuluî, jud. 
Neamţu. 

Albului (Valea-), vale, în plaiul 
Vulcan, jud. Gorj, spre N.-E. 
de com. Topeşti. Pleacă de la 
N.-E. spre S.-V. din dosul deal. 
Ciunca, pe o întindere de 2 kil. 
pană sub dealul Streaua, unde 
dă în Valea Ciureşului, lăsînd la 
V. dealul Streaua şi la E. dea- 
lul Ciunca. 

Albutele, numire, ce se dă unei 
părţî din com. rur. Beleţi, pi. 
Podgoria, jud. Muscel. 

Alceac-Culac-Punar, pîrîu, în 
pi. Babadag, jud. Tulcea, pe te- 
ritoriul comun eî Nalbant şi al 
cătunelor Trestenic şi Nalbant. 
El izvoreşte dintr'o prelungife 
orientală a dealuluî Cilicul, se 



ALCEAC-DERE 



40 



ALDENI 



îndreaptă spre miază-zi, avînd 
o direcţiune generală de la N.- 
V. spre S.-E., brăzdînd partea 
nordică a plăşiî şl răsăriteană a 
comuneî; el curge printre dea- 
lurile Biuiuc-Cara-Tepe şi Chiu- 
ciuc-Cara-Tepe de o parte ; Coci- 
Tepe şi Sarî-Tepe de altă parte 
spre răsărit; el are un curs de 
IO kil., şi după acest mers nu- 
maî prin cîmpie, merge de se 
varsă în pîrîul Teliţa, pe dreapta, 
la 2 kil. maî jos de satul Nal- 
bant. Numele se maî prescur- 
tează, rămînînd numai Valea- 
Alceac-Punar. 

Alceac-Dere, vale, în jud. Con- 
stanţa, pi Constanţa, pe teritoriul 
com. rur. Cara-Harman şi anume 
pe acela al căt. său Cavargic. Se 
întinde de la N.-E. către S.-V., 
trece prin satul Cavargic şi apoi 
se deschide în apa Casîmcea. 
Este coprinsă între Cara-Tepe 
(165 m.) la E. şi Aliculac-Bair 
(i 14 m.) la V. şi este străbătută 
de maî multe drumurî comunale. 

Alceşti, cătun, (v. Aneşti), jud. 
Mehedinţi. 

Alciuc-Dere, vale, în jud. Con- 
stanţa, pi. Mangalia, pe teritoriul 
com. rur. Hazaplar şi anume 
pe acela al cătun uluî său Cara- 
chioi. Se întinde de laN. către 
S. d'alungul şi pe la vestul dea- 
lului Cogea-Sirt-Bair. Este tăiată 
de drumul comunal Carachioi- 
Gheringek. Este continuată la 
N. de valea Kiivan-Alceak. 

Aldamaş, deal, plasa Muntelui, 
jud. Bacău, com. Brusturoasa, 
situat lingă pcisul Ghimeş, în 
dreapta rîuluî Trotuş. Pe clina 
luî se află clădirile carantinei şi 
ale vămeî ungureşti. 

Aldamaş, izvor, plasa Muntelui, 
jud. Bacău, com. Brusturoasa, 



de unde începe pîrîiaşul cu a- 
celaşî nume. 

Aldamaş, pirîu, plasa Munteluî, 
judeţul Bacău, curge prin co- 
muna Brusturoasa, şi se varsă 
în dreapta Trotuşuluî, după ce 
servă ca hotar despre Ardeal. 

Aldea, deal, pi. Tazlăul-d.-s., jud. 
Bacău, de pe teritoriul com. 
Bucşeşti, despărţind Tazlăul-Să- 
rat, de pîrîul Cerna. 

Aldea, poiană, în c. r. Albuleşti, 
pi. Dumbrava, jud. Mehedinţi. 

Aldeanu, pisc, pi. Tazlăul-d.-s., 
jud. Bacău, din dealul Aldca, 
c. Bucşeşti. 

Aldei, deal şi loc izolat în raio- 
nul comuneî Rădeşti, pi. Rîurilc, 
jud. Muscel. 

Aldeni, com. rur,, în pi. Slănic, 
jud. Buzăii, situată pe ambele 
malurî ale rîuluî Slănic, la o 
distanţă de 23 kil. de oraşul 
Buzăiî. Limitele sale sunt: la 
E., începe din colina Vîrful-Mare> 
care o despiirte de căt. Blăjani, 
mergînd pe pi. acesteî coline 
pană în hotarul moşieî Zărneşti 
(căt. Cernăteşti); la S. continuă 
pe menţionatul hotar pană trece 
rîul Slănic, din sus de căt. Căl- 
dăruşa (com. Cernăteşti), apoî îp 
linie dr., o ia pe hotarul mo- 
şieî Manasia, pană dă în munc, 
Pleşcoilor ; la V., continuă pe 
pi. munceluluî Pleşcoilor pană în 
muntele Moara- de -Vînt şi se 
lasă pe pi. acestuî munte pană 
în hotarul moşieî Băeşti ; la N., 
continuă puţin pe zisul hotar, 
apoî se diriges pre vi ea Băeşti- 
lor, trece rîul Slănic, lingă căt. 
Ciurciurcle (com. Bâcşti), urci 
muntele Ciuciureluluî prin viile 
locuitorilor, atinge vatra cătun. 
Băeşti şi ajunge în Vîrful-Mare. 



Suprafaţa comuneî este de 
1498 hect., din care 781 ara- 
bile, 164 păd., is6fineaţă, 198 
izlaz, 4 livezî, 57 viî şi 138 loc 
sterp. Afară de pămîntul locui- 
toiilor are proprietăţî maî în- 
semnate : Aldeni, Dăscăleşti, 
Manasia şi Podeni. Terenul e 
accidentat, prezentînd o mulţime 
de cohne şi văî, totuşî se cul- 
tivă: grîd, porumb, orz şi plante 
din mica cultură. 

Numărul vitelor este de. 204 
boî, 36 vacî, 8 viţeî, 9 caî, 12 
epe, 4 mînzî, 500 oî, 68 capre 
şi 93 porci. Stupi 15. Industria 
e hmitată la trebuinţele casnice, 
avînd numaî o moară de apă. 
Comerţul constă în desfacerea 
lemnelor, ţuiceî şi vinuluî. Arc 
un tîrg la 27 Iulie. Cea maî im- 
portantă cale de comunicaţie 
este şoseaua judeţiană Buzăii- 
Lopătari, prin Sapoca. 

Comuna e formată din 3 că- 
tune : Aldeni sau Dăscăleşti, Ma- 
nasia şi Podeni. Populaţia este 
de 670 loc. din carî 148 bărbaţî 
însuraţî, 1 3 neînsuraţî, 4 văduvî, 
I divorţat şi 192 băeţî, iar fe- 
meî măritate 148, văduve 18, 
fete 146. Eî trăesc în 153 case. 
Streinî sunt 3 grecî. Meseriaş 
este I cojocar. Media naşterilor 
e de 28, a deceselor de 20 şi 
a căsătoriilor de 8. Populaţia 
creşte cu o medie anuală de 8 
suflete. 

Din punct de vedere financiar 
c. are 132 contrib., din carî 7 
comercianţî, 6Romînîşi i strein. 
Stabilimente I. Venitul caselor 
600, taxa proporţională 12. Ve- 
nitul fonciar e de 30146; darea 
căilor de comunicaţiune 792, 
patente 85.58, fonciera 1905.56, 
taxa spirtuoaselor 196.31. Total 
fiscal, 2979.45. Percep. 278.31; 
judeţene 554.23; drum. 199.11; 
comunale 554.23 ; comerciale 
6.42; total general 4571.75. 
Budgetul comuneî estede 941. 72. 



ALDENI-DASCALESTl 



47 



ALEOR 



Are o şcoală în c. Aldeni, 
frequentată de 32 elevi şi i 
elevă. Carte ştiu T^ 1. Are o 
bis. Sf. George, cu i preot, l 
cîntăreţ şi i paracliser; o cir- 
ciumă şi un bun local de pri- 
mărie. Construcţii maî însem- 
nate sunt casele proprietarilor. 

După tradiţia locală, o mare 
parte din teritoriul acestei com. 
a fost în vechime proprietatea 
unuia Aldea, de unde numele 
de Aldeni, maî tîrziu l'a cum- 
părat dascălul Vasile, de la care 
'şî-a luat numele de Dăscăleşti. 
In timpul luî Mateiu Basarab, 
această com. exista. 

Tot după tradiţie, se zice, că 
aci ar fi fost un sat tătăresc ; 
într'adever, vechile ruine după 
malul dr. al Slăniculuî (în faţa 
primăriei) şi un vechiu puţ, Pu- 
ţul -Tătarukiî, pare a confirma 
tradiţia. 

Aldeni-Dăscăleşti, căt, de re- 
şedinţă al c. Aldeni, jud. Bu- 
zău, situat pe malul stîno^ al r. 
Slănic, are 270 loc. şi 66 case. 

PiX&t,x\\^ colină, în c. Vintilă-Vodă, 
căt. Sîrbeşti, jud. Buzăii, aco- 
perită de semănături. 

Aldeni, proprietatea statului, în 
circumscripţia comunei cu ace- 
laşi nume, jud. Buzău, pi. Slă- 
nic, are o pădure ca de 200 po- 
goane. 

Aldeşti, sat, pe pîrîul Şîmnicul, 
jud. Argeş, pi. Topolog, a fost 
alipit de com. rur. Budeşti, 
iar în urmă s'a alipit de c. r. 
Blidari, are 53 fam. şi o bise- 
rică cu hramul Cuvioasa-Paras- 
chiva, cu un preot şi un cîntăreţ. 

Aldeşti, saty în com. Bereşti, pi. 
Horincea, jud. Covurluiu, aşezat 
în partea N.-E. a comunei, la 
depărtare de vr'o 4 kil. de ea; 



cuprinde 122 case, cu 104 con- 
trib., 121 fam. şi 491 sufl. Lo- 
cuitorii de aici sunt toţi Romînî 
răzeşi. Maî înainte cu cîţî-va anî, 
Aldeşti constituiau com. aparte, 
de care atîrnau şi sătişoarele 
Şipotele şi Pănăşeşti. 

In acest sat e o biserică, ce 
posedă 8 fălcî de pămînt, pro- 
venit de la sătişorul Pănăşeşti; 
Aldeşti, bisericeşte fac parte 
din parohia Prodăneşti, cu un 
preot ajutor şi 2 cîntăreţî. Ase- 
menea e o şcoală mixtă. (V. Be- 
reşti, com.). 

Aldeşti, sat, face parte din com. 
rur. Oteşti-d.-s., pi. Oltul-d.-s., 
jud. Olt. Cade în partea de S. 
a comuneî. Are o populaţie de 
154 loc. 

Aldeşti, sat, în pi. Siretul-d.-j., 
jud. Roman, com. Onişcani, spre 
N.-V. de micul tîrgşor Onişcani 
şi la I kil. depărtare de el. Are 
17 capî de fam., 17 contrib., 
53 loc, din carî 4 ştitî carte 
şi 18 case. Sunt 76 vite cornute 
marî. 

Aldeşti, mahala, în com. r. Sa- 
marineşti, plasa Motru-d.-s., jud. 
Mehedinţi. 

Aldeşti, maJiala, din com. Brea- 
za-d.-s., pi. şi jud. Prahova. 

Aldeşti, ino§ie, în pi. Siretul-d.-j., 
jud. Roman, comuna Onişcani. 
Această moşie aparţinea între 
anii 1840 — 1850, împreună cu 
moşiile Sohodolul, Ruptura şi 
Cîrlegi, Vorniculuî Alecu Ca- 
tar giu. 

Aldeşti, numire vechie, a unuia 
din trupurile de moşie, pe care 
s'a înfiinţat oraşul Alexandria, 
jud. Teleorman. 

Aldii (Măgura-), măgură, lîngă 



şoseaua Caracal-Craiova, aproa- 
pe şi în partea de N. a com. 
Zănoaga, pi. Ocolul, jud. Ro- 
manaţi, 

Aldii, pîrîii, în plaiul Rîmnic, com. 
Chiojdeni, jud. R.-Sărat, izvo- 
reşte din dealul Cătăuţ, udă co- 
muna în partea de miază-zi şi 
răsărit şi se varsă în R.-Sărat, 
la răsărit de căt. Chiojdeni-Marî, 
după un curs repede de 2V2 kil.; 
face întru cît-va hotarul între 
com. Chiojdeni şi Dumitreşt^. 

Alduniireasa,/^^«r<f particulară, 
supusă regimului silvic, aparţi- 
nînd de com. Găgeni, pi. Cer- 
na-d.-j., jud. Vîlcea. 

Aleculuî (Satul-), sătuc, alipit de 
căt. Aliceni, din c. Zilişteanca, 
jud. Buzău. (V. Aliceni). 

Aleia-Teilor, drum, v^ta Tîr- 
nauca, sat, pi. Herţa, jud. Do- 
r oho iu. 

Aleonte, insulă pe Dunăre, în 
pi. lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, 
în dreptul com. Borduşeani şi 
spre V. de insula Balaban, are 
lungimea de 3 kil. şi este aco- 
perită cu pădure de salcie şi 
păşuni. 

Aleonte, pădure, în insula cu a- 
celaşî nume, în pi. lalomiţa-Bal- 
ta, jud. Ialomiţa, are 60 hect. 
de salcie. 

Aleonte, pichet de frontieră, pe 
Dunăre, în pi. lalomiţa-Balta, 
jud. Ialomiţa, în insula cu ace- 
laşî nume. 

Aleonul, deal, cu viî şi pădure, 
în com. rur. Batoţi, plasa Blah- 
niţa, jud. Mehedinţi. 

Aleor, munte, în com. Broşteni, 
jud. Suceava. 



ALES 



48 



ALEXANDRIA 



Ales, numire vechie, a căt. Caier, 
din corn, Buda, jud. R.-Sărat 

Aleşi, locuinţă izolată, pi. Dîm- 
boviţa, jud. Ilfov. 

Aleşi, locuinţă izolată, pi. Sna- 
gov, jud. Ilfov. 

Aleşi-Ciocăneşti, sat, face parte 
din corn. rur. Ciocăneşti (v. a. 
n.), pi. Snagov, jud. Ilfov. Se 
întinde pe o suprafaţă de 3597 
hect. cu o populaţie de 252 loc. 

D-1 VI. Ghica, proprietar, are 
2662 hect., din cari cultivă 944, 
80 rămîn sterpe, 484 rezervate 
pentru islaz şi 1154 pădure. Lo- 
cuitorii au 935 hect, pe cari le 
cultivă, afară de 59 cari rămîn 
sterpe. 

Numărul vitelor mari e de 
206 şi al celor mici de 148. 

Comerciul se face de i cir- 
ci umăr. 

Aci este un frumos palat al 
D-luî VI. Ghica, aşezat pe deal, 
înconjurat de grădini şi movile 
bine îngrijite, pe Ia poalele că- 
ruia curge Ciorogîrla. 

Aleşi-de-Tei, sat, jud. Argeş, pi. 
Gălăşeşti, pendinte de com. r. 
Tei. (V. a. n.). 

Aleşi-Pasărea, sat, pi. Dîmbo- 
viţa, jud. Ilfov, face parte din 
com. r. Pantelimonul-Dobroeşti 
(v. a. n.). Cade spre N. de Pan- 
telimon. Are o suprafaţă de 
II 20 hect., din carî proprieta- 
rul, D-1 C. C. Stefănescu are 
1060 hect. şi locuitorii 60, pe 
carî le cultivă, fără să rezerve 
locuri de fineţe. 

Populaţia satului e de 50 loc. 

Comerciul se face de 2 cîr- 
ciumarî. 

Numărul vitelor mari e de 32 
şi a celor mici de 2^7- 

Aleşteu (Heleşteu), izvo?- de 



apă, pi. Jiul-d.-j., com. Roziştea, 
jud. Dolj, care se pierde în pă- 
mînt. 

Aleşteu (Heleşteu), lac, pi. O- 
colul, com. Coşoveni-d.-s., jud. 
Dolj, în N.-N.-E. com. Coşo- 
veni-d.-s., lung de 150 stj. şi 
lat de 50 stj. 

Aleşteul (Heleşteul), moară de 
apă, pi. Jiul-d.-j., com. Sadova, 
jud. Dolj, pe moşia Domeniu- 
lui Coroanei. 

■ Alevra, un iaz, al morilor din pi. 
Oraşului, com. VîrtişcoiCî, jud. 
R.-Sărat, ese din rîul Milcov, 
de pe dreapta luî, la apus de 
căt. Rotăreşti, trece prin acest 
căt., şi se varsă tot în Milcov 
la răsărit de el (cătun); şî-a luat 
numele de la un fost proprie- 
tar, Alevra. 

Alexa, pădure, pe moşia Plopeni, 
jud. Botoşani, com. Satu-Bur- 
dujeni, pi. Şiret. 

Alexa, rîpă, pe moşia Mogoşeşti, 
com. Buda, pi. Herţa, jud. Do- 
rohoiu. 

Alexandra, izvor, pi. Siretul-d.-j., 
jud. Bacău, de pe teritoriul c. 
Gioseni. 

Alexandrei (Rîpa-), rîpă stîfi- 
coasă, pi. Siretul-d.-j., jud. Ba- 
cău, de Ia Gioseni. 

Alexandrescu (Lacul-luî-), he- 
leşteu însemnat, în com. Vadul- 
Soreştilor, căt. Clociţi, jud. Bu- 
zău, conţine mult peşte. 

Alexandri, sat, în pi. Fundul, 
jud. Roman, c. Ciutureşti, spre 
N.-V. de satul Ciutureşti şi a- 
lăturea cu dînsul de care este 
separat prin un mic pîrîiaş. Este 
aşezat pe o mică pantă. Are 



46 capi de fam., 35 contribuab., 
186 loc, din carî 4 ştiu carte 
şi 42 case. Sunt 100 vite cor- 
nute mari. Acest sat este în- 
fiinţat în anul 1878, prin îm- 
proprietărirea noilor însurăţei 
şi numit ast-fel în onoarea poe- 
tului V. Alexandri. 

Alexandria, co?n. urh, în jud. Te- 
leorman, reşedinţa pi. Marginea 
şi pană în 1892 a plăşilor unite 
Călmăţuiu-Marginea; e situată pe 
lunca rîuluî Vedea şi înconju- 
rată de toate părţile de dealuri. 
Rîul Vedea curge în partea des- 
pre E. a oraşului. Distanţa a- 
cestuî oraş de la Zimnicea este 
de 39 kil., de la T.-Măgurele 
de 46; de la Roşiori 32, iar de 
la Giurgiu de 6^ kil. 

Suprafaţa oraşului este de 244 
hect. 3209; stradele sunt drepte 
şi foarte largi, iar întinderea ce 
i s'a dat la formarea luî este 
maî mare de cît a fost trebu- 
inţă pană acum, multe locuri 
fiind rămase încă virane. 

Acest oraş este punct de in- 
tersecţiune al maî multor dru- 
muri : I . a căeî naţionale T.- 
Alexandria-Vităneşti; 2. al căilor 
judeţene Alexandria-Giurgiti, Ro- 
şiori-Zimnicea, şi al drumuri- 
lor mixte de la Piteşti la Zim- 
nicea. 

Linia ferată Roşiori-Alexan- 
dria s'a inaugurat în Septembre 
1895 ; iar linia ferată Alexan- 
dria-Zimnicea este încă în con- 
strucţiune. 

Afară de moşie, care este de 
2500 hect. arabile, oraşul maî 
posedă pădurea Bomboreasca 
în întindere de 70 hect. şi o 
branişte de 50 hect. la margi- 
nea despre N.-E. a oraşuluî, unde 
este locul de petrecere al locui- 
torilor în timpul veriî. 

Dealurile * înconjurătoeire ale 
oraşuluî sunt acoperite cu bo- 
gate plantaţiunî de viî, a căror 



ALEXANDRIA 



49 



ALEXANDRU 



întindere se urcă la 753 hect. 
Vinul ce ele produc este de o 
calitate excelentă, însă nu se 
poate conserva vara. Producţi- 
unea vinului acestor viî atinge 
în unii anî suma de 30000 hect; 
totuşi nu este suficienta pentru 
consumaţiunea locală, ci se maî 
introduc în oraş vinuri şi din 
alte părţi ale ţării. 

Populaţiunea este de 11503 
sufl., 5546 c. de fam. şi 21 10 
contribuabili. După naţionalităţi 
sunt: 9774 Romînî, 928 Sîrbî, 
685 Bulgarî, 26 Greci, 59 Evrei, 
8 Germani şi 12 Austro-ungarî. 
După confesiuni, 11 41 3 orto- 
dox!, 2 catolici, 8 protestanţi 
şi 59 mozaici. 

Numărul vitelor: 1005 1 ca- 
pete, din cari 1552 caî, 64 mă- 
gari, 2772 vite cornute marî, 
4673 vite cornute mici şi 1041 
porci. 

Siguranţa publică în oraş este 
încredinţată unui poliţai, ajutat 
de un comisar-director cu trei 
comisari şi alţi agenţi poliţie- 
neşti inferiori. Oraşul e împăr- 
ţit în trei despărţiri : coloarea 
de roşu, de galben şi de al- 
bastru. Cheltuelile întreţinere! 
poliţiei sunt în sarcina com. 
Administraţiunea com. este con- 
dusă de consiliul com., compus 
din 15 membri, avînd ca dele- 
gaţi pe primar şi două ajutoare. 

Pentru instrucţiunea publică 
sunt trei scoale primare de bă- 
eţî cu o populaţiune de 364 
elevi ; două scoale de fete cu 
137 eleve şi un gimnaziu clasic 
cu patru clase şi 116 elevi. 

In Alexandria este reşedinţă 
de judecătorie de ocol, reşe- 
dinţa circumscripţiuneî 1 1 fis- 
cale şi a batalionului al Il-lea 
din regimentul 20 dorobanţ! ; 
are şi un oficiu telegrafo-postal 
şi telefonic, al cărui venit pe 
exerciţiul 1 896 — 97 a fost în 
total de 47012 1. 30 b. şi anume 



246 1. din telefon, 13390 1. 50 
b. din telegraf şi 3337S 1. 80 b. 
din poştă. 

Spitalul comunal-judeţean are 
25 patur! cu un medic şi un 
sub-chirurg. Are două pieţe 
mar!, una pentru cereale, unde 
populaţiunea rurală din satele 
de prin prejur şi din judeţul 
Vlaşca vine în fie-ce Vinerî a- 
şî desface productele şi a se 
aproviziona cu cele trebuincioa- 
se şi o altă piaţă unde este 
concentrată vînzarea tutulor ar- 
ticolelor de îndestulare zilnică. 
Ca construcţiun! maî însemnate 
are tre! otelur!: Theodoru, la- 
covache şi Paspale (cu o sală 
de spectacole). 

Dintre edificiile publice se 
poate cita catedrala Sf Alexan- 
dru, o clădire măreaţă, înce- 
pută în anul 1875, dar ne- 
terminată încă. Localurile pri- 
mărie!, şcoalelor publice şi a altor 
autorităţ! lasă mult de dorit. 

Oraşul Alexandria prezintă o 
deosebită importanţă prin în- 
semnatul număr de prăvăli! şi 
prin comerciul întins ce face 
cu locuitori! satelor de prin pre- 
jur, după valea Vede!, a Teleor- 
manulu! şi din jud. Vlaşca. 

In ani! 1853 şi 1854 Alexan- 
dria suferi şi ea, cu întreaga 
ţară, greutăţile ocupaţiunilor 
străine. Aci îş! avea stabilite 
armata rusă, depositele de apro- 
vizionare, spitalele, etc. 

In timpul resbelulu! pentru 
independenţă din 1877, acest 
oraş a fost un centru însemnat 
de aprovizionare a trupelor ru- 
seşt!, şi cînd aceste trupe fu- 
seră învinse, în luna August, 
acel an, în faţa Plevne!, de oş- 
tirile Iu! Osman-Paşa, spaima 
se răspîndise şi printre popu- 
laţiunea din Alexandria, care în- 
cepuse a părăsi oraşul, apucînd 
calea către munţ!. împăratul 
Alexandru al Il-lea, marele duce 



Nicolae şi Ţarevlciul îşî stabi- 
liră pentru scurt timp cartierul 
general în Alexandria şi de aci 
au trecut la moşia Dracea. 

Cu ocaziunea săpăturilor ce 
s'au făcut împrejurul Alexan- 
drie!, în interes arheologic, s'aii 
găsit diferite produse de olari e, 
pe car! d-l Tocilescu le atri- 
bue epoce! pre-romane; aseme- 
nea s'au găsit şi fragmente de 
diferite unelte. Pe lingă Alexan- 
dria, d. Tocilescu a constatat 
şi existenţa a două Valuri de 
pămînt, car! plecau dela Olt şi 
mergeau spre Frasin, la N. de 
Giurgiu. 

Pentru comerciul de cereale, 
care a luat mare avînt de vre-o 
15 an!, s'au construit în oraş 
mulţime de magazii ; desfacerea 
cerealelor se făcea prin portul 
Zimnicea; de la construcţiunea 
linie! ferate Costeşti-Măgurele, 
mare parte din producte se trans- 
portau la Roşiori, pe unde se 
aduceau o parte din mărfurile 
destinate comerciuluî local, iar 
o altă parte din măr fur! se a- 
ducea tot pe la Zimnicea, din 
cauza eftinătăţiî transportului pe 
apă ; dar de la inaugurarea ra- 
mure! de linie ferată Roşiori- 
Alexandria (Septembrie 1895), 
transporturile se fac numaî pe 
această cale. 

Cea ma! mare parte din lo- 
cuitor! se ocupă numai cu agri- 
cultura, învoindu-se în dijmă, 
atît pe domeniul oraşului, cît şi 
pe alte moşi! învecinate. 

Budgetul comune! pe anul fi- 
nanciar 1890 — 1891 a fost la 
venituri de le! 25241 1 şi la chel- 
tuelî tot atît; în interval de 5 
an!, veniturile au sporit. 

Comuna şi orăşenii trag un 
venit însemnat din bîlciul anual 
de la Rusalii, care se ţine pe 
dealul de d'asupra Vedel, la mar- 
ginea oraşului, lingă şoseaua A- 
lexandria^Giurgiu şi unde sunt 



54042. Marele Dicţionar Geografic. 



ALEXANDRIA 



50 



ALEXENI 



construite gherete pentru co- 
mercianţi. Acest bîlciu începe 
în Dumineca după înălţare şi 
ţine pană după Rusaliî, întoc- 
maî ca şi tîrgul moşilor în Bu- 
cureşti. 

Bîlciul Alexandriei este ve- 
chiul şi istoricul bîlciu al Ma- 
vrodinuluî, care la anul 1879, 
din cauza deselor neînţelegeri 
ce se iveau pe fie-care an între 
comercianţY şi reprezentanţii pro- 
prietate! Mavrodinuluî, a fost 
strămutat pe teritoriul comunei 
Alexandria, în condiţiunî satis- 
făcătoare şi avantagioase pen- 
tru comercianţi şi comună. 

In privinţa industriei, Alexan- 
dria posedă : i moară cu aburi, 
I tipografie, 4 brutării, 2 fabrici 
de lumînărî, 2 ateliere mecanice 
pentru reparatul maşinelor agri- 
cole ; apoi vin diferite cojocarii, 
ateliere de confecţionat haine ţă- 
răneşti, cizmării, căruţaşi şi alte 
meserii de maî mică importanţă. 

In anul 1875 s*a înfiinţat în 
Alexandria o societate econo- 
mică «Teleormanul», al cărei ca- 
pital trece astăzi de 600.000 şi 
aduce însemnate servicii agri- 
cultorilor, comercianţilor şi oră- 
şenilor din localitate. 

IstoricuL întemeierea acestui 
oraş datează de la anul 1834, 
după cum rezultă din statutele 
coprinse în hrisovul Domnito- 
rului Alexandru Ghica. El a fost 
populat de către loc. veniţi din 
oraşele Zimnicea şi tîrgul Ma- 
vrodinuluî. Comercianţii şi me- 
seriaşii din aceste localităţi, ne- 
putîndu-şî exercita liberi comer- 
ciul lor, au jăluit generalului 
Kiseleff, arătîndu-î că, fiind su- 
puşi la taxe grele către pro- 
prietarî, precum şi la clacă, sunt 
hotărîţî să-şî cumpere o moşie 
şi să întemeeze un oraş. Incu- 
ragiaţî în proiectul lor, cumpă- 
rară moşia Brezoaia din jud. 
Ilfov şi făcură în urmă schimb 



cu Mitropolia, care poseda aci, 
unde este astăzî Alexandria, 
maî multe trupurî de moşie. Se 
dete comuneî numirea ce poartă, 
după numele Domnitorului de 
atuncî. Alexandru Ghica. Moşia 
Mitropolieî avea patru trupurî, 
după cum se vede şi în hrisov: 
Văcăianca, Aldeşti, Văcăr'eş- 
teanca şi Negrească. Pe terito- 
riul acesteî moşiî se aflau pe 
atuncî, două sate: Bîcîeni pe 
malul dr. al Vedeî şi Mitropolia, 
pe coasta văeî Nanovuluî. Amîn- 
două aceste sate s'aiî contopit 
în urmă cu oraşul cel nou, în 
care a şi venit, maî tîrziiî, o 
mare mulţime de Bulgarî de pe 
la Şiştov, în urma foculuî de la 
1837, care a distrus acest oraş, 
precum şi un număr de loc. din 
Zimnicea. Colonia bulgară sta- 
bilită în Alexandria a avut pană 
în anul 1875 o vieaţă proprie a 
sa. Atît în viaţa socială cît şi 
în cea publică, Bulgariî din a- 
cest oraş formau un element 
deosebit în mijlocul populaţiuneî 
romîne. In şcoalele lor şi în 
gimnaziul ce întreţineau, prele- 
gerile se făceau în limba bul- 
gară şi cea romînă era facul- 
tativă. Oficiul divin prin bis. tot 
în limba bulgară se făcea. Im- 
mulţindu-se numărul şcoalelor 
romîne şi înlăturîndu-se, după 
1875, limba bulgară, graţie apoî 
şi relaţiunilor de înrudire şi a- 
facerilor de comerciu şi de in- 
terese, procesul asimilaţiuniî a 
urmat treptat şi, cu toate că 
populaţiunea rurală este încă 
înapoiată în instrucţiune, ur- 
mează şi ea treptat curentul a- 
cesteî asimilaţiunî cu populaţiu- 
nea romînă. 

Alexandria, staţie de dr. d. fier, 
în jud. Teleorman, pi. Marginea, 
com. Alexandria, pe linia Ro- 
şiori-Alexandria (pusă în cir- 
culaţie la 2 Dec. 1895). Departe 



de staţia Buzeşti de 9.5 kil. 
Staţie finală; la 42.88 m. înăl- 
ţime d'asupra niveluluî măriî. 
Venitul acesteî staţiî pe anul 
1896 a fost de 215.363 l. 75 b. 

Alexandroaia, pîrîu, plasa Si- 
retul-d. j., jud. Bacău, care se 
varsă în dr. Răcătăuluî, com. 
Răcătău. 

Alexandroaia, pîrîu, plasa Si- 
retul-d.-j., jud. Bacău, ese din 
izvorul Alexandra şi se varsă 
în Şiret pe st., după ce udă com. 
Gioseni. 

Alexandru, movilă, spre S. de 
s. Romîneşti, c. Movileni, plasa 
Copou, jud. Iaşi; serveşte de 
hotar între moşiile Romîneşti 
şi Tăuteşti ; e artificială şi are 
o vechime necunoscută. 

Alexe, cătun, la sudul satuluî Na- 
zîru, jud. Brăila, din com. cu 
acelaşî nume. Acest căt. unit cu 
căt. Jipa, formează sătişorul Pă- 
trana. (V. a. n.) 

Alexe (Pîrîul-luî-), mic afluent, 
al Cotîrgaşuluî, jud. Suceava. 

Alexe (Poiana-lui-), poiană, si- 
tuată pe loc boeresc în cuprin- 
sul pădureî Negreşti, com. Do- 
breni, plasa Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu. 

Alexeanca, pădure, în pi. Cîm- 
puluî, jud. Ialomiţa, teritoriul 
comuneî Alexeni, este formată 
din maî multe trupurî, avînd o 
supraf. de 60 hect. cu esenţă 
de stejar, salcie, plop, ulm, anin 
şi jugastru. 

Alexeni, com, riir., în pi. Cîm- 
puluî, jud. Ialomiţa, este situată 
pe partea st. a rîuluî Ialomiţa 
şi a pîrîuluî Sărata, între comu- 
nele Manasia şi Broşteni-noî. 



ALEXENI 



51 



ALGHIA 



Teritoriul comuneî are supraf. 
de 8100 hect, din care a treia 
parte este acoperit cu păd. şi 
coprinde trei moşii aparţinînd 
particularilor şi purtînd numi- 
rile proprietarilor actuali. După 
legea rurală din 1864, sunt îm- 
proprietăriţî pe acele moşii 208 
locuitorî. 

Comuna se compune din sa- 
tele Alexeni şi Pupăzeni, avînd 
reşedinţa primăriei şi a judecă- 
toriei în Alexeni. 

Populaţia, după recensimîn- 
tul din 1890, "constă din 1583 
loc, cu '^^6 c. de fam. şi 1207 
membri de fam., sau 804 bărbaţi 
şi 779 femei. După naţionali- 
tate: 1565 Romînî, 7 Greci, 7 
Bulgari şi 4 Germani. După reli- 
giune, sunt: 1579 creştini orto- 
dox! şi 4 catolici. După profe- 
siuni : 397 agricultori, 17 me- 
seriaşi, 19 comercianţi, 6 pro- 
fesiuni libere, '^6 muncitori şi 
15 servitori. Din aceştia ştiu 
carte "]"] persoane, iar 1506 nu 
ştiu. 

Populaţia, în 1887, se ridica 
la 2085 loc, care se compunea 
din 425 bărbaţi, 385 femei şi 
127S copil, sau 350 fam. Ro- 
mînî, 15 fam. Ţigani şi 6 fam. 
Grecî. Numărul contrib. era 288, 
din carî 9 făceau comerţ cu 
producte, băuturi, etc, iar ceî- 
Talţî se ocupau cu agricultura. 

Vite: 300 caî, 460 boî, 3000 
01, 30 capre şi 1500 porci. 

Budgetul comunei era la ven. 
de 5564 leî şi la cheltuelî de 
4252 lei. 

Instrucţiunea în com. se predă 
în două şcoli, una de băeţî cu 
un învăţător retribuit de stat şi 
com. şi una de fete cu o învă- 
ţătoare retribuită numai de com. 
Localul de şcoală, construit de 
com. este în bună stare şi ser- 
veşte pentru amîndouă şcoalele. 

In com. sunt două bis. la 
carî servesc doî preoţi şi doî 



dascălî, retribuiţî din fondurile 
comunei cu suma de 780 leî. 
Prin com. trece calea jude- 
ţeană Slobozia-Urziceni. 

Alexeni, sat, în plasa Cîmpuluî, 
jud. Ialomiţa, pendinte de com. 
cu acelaşî nume, este situat de-a- 
lungul maluluî stîng al rîuluî Ia- 
lomiţa, maî jos de confluenţa 
rîuluî Sărata cu rîul Ialomiţa. 
Se învecineşte la V. cu satul 
Pupăzeni, de care este lipit, şi 
la E. cu satul Broşteni-Noî, ce 
se afli în depărtare de 2 kil. 

Aici se află reşedinţa primă- 
rieî şi a judecătorieî comunale, 
are i şcoală de băeţî şi i de 
fete, cu I învăţător şi i învă- 
ţătoare, precum şi i biserică la 
care serveşte i preot şi i cîn- 
tăreţ. 

Pe marginea de N. a satuluî, 
pe deal, trece calea judeţeană 
Slobozia-Urziceni. 

Alexeşti, sat, în partea de E. a 
com. Borăşti, pi. Fundurî, jud. 
Vasluiu, aşezat pe dealul cu a- 
semenea numire. Are o supra- 
faţă de 429 hect. şi o populaţie 
de 6 fam. sau 20 sufl. 

Alexeşti, cătun, pendinte de c 
rur. Pîclele, din jud. Buzău, pla- 
iul Pîrscovul, cu 100 loc, în a- 
propiere de rîul Buzău, are o 
biserică. (1882). 

Alexeşti, deal, formează margi- 
nea despre E. a com. Borăşti, 
pi. Fundurî, jud. Vasluiu, pe 
coastele luî se află puţine pă- 
durî şi două viî, iar cam pe la 
mijloc, unde-î maî ridicat, sunt 
două movile, una înaltă de vr'o 
50 m. şi alta de 40, de o ve- 
chime necunoscută. 

De pe vîrful lor se vede într'o 
depărtare foarte mare. 

Alexeşti, deal, la E. com. Slă- 



veşti, plasa Olteţul-d.-s., judeţul 
Vîlcea. 

Alexeşti, mahala, din com. Slă- 
veşti, pi. Olteţul-d.-s., judeţul 
Vîlcea. 

Alexieni, cătun, al com. Slăveşti 
din plaiul Vulcan, jud. Gorj, 
prin el trece şoseaua comunală 
Ştefaneşti-Vălari. 

Situat pe şes spre N. de c. 
şi la 12 kil. depărtare de T.-Jiu, 
are o suprafaţă de aproape lOOO 
hect, din carî 210 hect. pădure, 
180 arabile, 167 livezî şi prunî, 
3 vie şi 440 'izlaz. 

Are 26 plugurî, 16 care cu 
boî şi vacî, i cu caî, 4 morî 
pe apa Şuşiţa, care trece în a- 
propiere de acest cătun şi 6 
fintînî. 

Are o populaţie de 75 fam., 
60 contribuabilî, 259 sufl. 

Produce aproximativ 500 hec- 
tolitri porumb, IO hect. fasole, 
10 decalitri vin, 40 hectol. grîu, 
10 decal. ţuică şi 3 kgr. cînepă. 

Numărul vitelor este de 150 
vite marî cornute, 292 oî, 96 
rîmătorî şi 6 caî. 

Are o biserică cu i cîntăreţ 
şi I jşcoală. 

Alexoaeî (Fîntîna-), pe moşia 
Hilişeul-Gafencu, com. Hilişeu, 
pi. Coşula, jud. Dorohoiâ. 

Alghia, baltă, în com. Cristeşti, 
jud. Botoşanî, formată de pîrîul 
Alghia. 

Alghia, deal, în partea de S. a 
com. Cristeşti, pi. Coşula, jud. 
Botoşani. 

Alghia, pîrîU, jud. Botoşani, iz- 
voreşte din dealurile pădureî 
Unguroaia, curge pe pămîntul 
locuitorilor din Cristeşti, com. 
Cristeşti, formează în cursul 
său balta Alghia şi se varsă în 



ALGHIANU 



52 



ALÎ-BET-CHTOT 



pîrîul Unguroaia, comuna Cris- 
teşti, pi. Coşula. 

Alghianu sau Albianu, piriu, 
ce udă teritoriul com. Poianca, 
jud. Putna, pi. Vrancea ; se var- 
să în Putna. 

Algiiul, munte, plaiul Dîmboviţa, 
jud. Muscel, cti vîrful de o mă- 
rime impozantă. Pe coaste este 
păduros, iar pe culme cu pă- 
şunî ce nutresc numeroase tur- 
me de vite. 

Algoioasa, rîpă stîncoasă, plasa 
Munteluî, jud. Bacău, pe teri- 
toriul com. Brusturoasa. 

Ali-Bei-Ceair-Bair, ^6'^/, în jud. 
Constanţa, pi. Medjidia, pe te- 
ritoriul comunelor Medjidia şi 
Cocargea ; se întinde între balta 
Carasu şi valea Biringi-Medji- 
dia-Dere de la vîrful Cara-Iuc 
şi pană la marginea occidentală 
a oraşului Medjidia, este stră- 
bătut de şoseaua judeţeană Mol- 
ceova-Medjidia şi este situat în 
partea meridională a plăşiî şi 
cea occidentală a comunei Med- 
jidia. 

Ali-Bei-Ceair, sat, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia, căt. com, 
Cocargea ; este situat în partea 
de miază-zi a plăşiî şi cea de 
răsărit a comunei la 3 V^ kil. 
spre V. şi puţin spre S. de oraşul 
Medjidia. Este situat în Valea- 
Biringi-Medjidia-Dere, închis la 
N. de dealul Alibei-Ceair-Bair, 
la V. de valea luci-Culac, iar 
la S. de dealul Congas-Bair. 

Suprafaţa sa este de 1448 
hect. din cari 6 hect. le-a ocu- 
pat vatra satului cu 18 case. 
Are o populaţiune de 24 fam. 
cu 117 sufl., în cea maî mare 
parte Romînî, ocupîndu-se pu- 
ţin cu agricultura şi maî mult 
qu creşterea vitelor, majoritatea 



fiind oî. Pămîntul produce pu- 
ţin ovăz şi maî puţin grîii. Prin 
sat trece şoseaua judeţeană Mol- 
ceova-Medjidia. Se află la sudul 
bălţeî Carasu, la 2 kilom. spre 
S. şi este dominat de vîrful Ca- 
ra-Iuc. 

Ali-Bei-Chioi, com. rur,, din jud. 
Tulcea, pi. Isaccea, situată în 
partea centrală a judeţului, la 
30 kil. spre S.-V. de oraşul 
Tulcea, capitala judeţului şi în 
partea sudică a plăşiî, la 28 kil. 
spre miază-zi de oraşul Isaccea, 
reşedinţa plăşiî. 

Dealurile, carî brăzdează a- 
ceastă comună, sunt: Eni-Or- 
mangic-Tepe (259 m.) şi Eschi- 
Balîc (265 m.) la apus ; Consul 
(329 m.) cu prelungirile sale, la 
miază-zi; Staniuni-Culac (22 1 m.) 
şi Carcaman-Bair ( 1 70 m.) la ră- 
sărit; Curu-Bair (242 m.), Muni- 
Bair, Mişaco-Batr, Gîr-Bair, Ca- 
racuş, Sersencula, Delictaş şi 
Chiricicaral prin interiorul co- 
muneî ; natura acestor dealuri 
este pietroasă în general, şi a- 
coperite cu puţină iarbă, afară 
de vre-o cîte-va acoperite cu 
pădurî. Movile sunt două : Pă- 
traşcu (170 m.) şi alta de 15 m., 
naturale şi acoperite cu ver- 
deaţă. 

Rîurile şi pîraiele ce udă a- 
ceastă comună sunt: Rîul Taiţa, 
ce o udă la miază-zi puţin; .pî- 
rîul Accadîn format din Valea- 
Cişmeleî, unită cu Valea-Chiose- 
relic şi primind ca afluenţî : 
Valea-Culac-Cîzlar, pe stînga şi 
Valea-Buiuc-Cartalîc, pe dreap- 
ta ; apoî o neînsemnată Derea 
(pîrîu) a satuluî Ali-Beikioi ; pîrîul 
Accadîn este afluent al rîuluî 
Tai ţa, dar atît el cît şi cele-1-alte 
puţine-orî au apă în albia lor; 
cît despre văî ele sunt tot-d'a- 
una goale. O baltă are comuna, 
situată în partea despre răsărit, 
aparţinînd statuluî; acoperită cu 



stuf în cea maî mare parte, şi 
al căreî venit statul îl arendează. 

Clima comuneî este sănătoasă, 
cu aer curat; vîntul predomi- 
nant este cel despre răsărit ; 
ploile sunt rarî, maî cu seamă 
vara; boalele ce bîntue comuna 
sunt tifosul provenit din răceală, 
iar la copiî vărsatul, frigurile, 
pojarul, sunt frecuente. 

Cătunele, carî compun com. 
sunt două: Ali-Bei-Chioi, reşe- 
dinţa, aşezat spre S.-E., nu de- 
parte de pîrîul Teliţa; Accadîn 
spre centrul comuneî, pe pîrîul 
Accadîn, la 3 kil. spre N.-V. de 
cătunul de reşedinţă. 

Se mărgineşte la miază-zi cu 
cătunele Cineli (al com. Başkioi) 
şi Dautcea (al com. Ortakioi) 
de care se desparte prin rîul 
Taiţa şi dealul Consul; la ră- 
sărit cu com. Nalbant şi cătunul 
eî Trestenic, de care se des- 
parte prin dealul Carcaman-Bair; 
la miază-noapte cu comunele 
Teliţa şi Meidan-Chioi; iar la 
apus cu com. Balabancea, de 
care se desparte prin dealul 
Ormangic-Tepe şi Eschi-Balîc. 

Suprafaţa comuneî este de 
1570 hect., din carî 118 hect. 
ocupate de vatra satelor (celor 
două) ; iar din rest 490 hect. a- 
parţin locuitorilor şi 962 hect. 
statuluî. Suprafaţa totală e 4030 
hectare. 

Populaţiunea com. este com- 
pusă din Romînî, Grecî şi Turcî. 
Sunt 245 fam. cu 922 suflete; 
copiî în vîrstă de şcoală 78 (42 
băeţî, 36 fete) ; însuraţi sunt 208 ; 
neînsuraţî 22 ; văduvi şi văduve 
25. Obiceiurile lor sunt greceşti, 
amestecate cu cele turceşti. îm- 
brăcămintea lor constă din suc- 
mane de lină lucrată şi văpsită 
în casă, flanele, pantaloni largî, 
ciciulî de piele de oaie, pălăriî. 
La Turcî, pantalonii de la ge- 
nunchi în jos sunt strimţi, spin- 
tecaţi de la pulpă în jos şi îna- 



v^g^ 



ALI-HEI-CHIOI 



53 



ALI-BEI-CHIOI 



inte ; în cap poartă cealma. Ro- 
mîniî din cătunul de reşedinţă 
sunt puţini şi se poartă nem- 
ţeşte, ceî din cătunul Accadîn 
sunt mulţî, veniţi din Moldova 
şi poartă costumul naţional mol- 
dovenesc. 

Calitatea pămîntutuî : este un 
pămînt argilos, amestecat cu 
puţină humă. Se seamănă: grîu, 
orz, secară, meiu şi păpuşoi ; 
înuluî şi rapiţeî le-ar prii, dar 
locuitorii nu le seamănă. Pă- 
durile ocupă 2000 hect, iz- 
lazul 460 hect., aparţinînd pe 
din două statului şi locuitorilor. 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt : 
Ao^ricultura, avînd iio plugurî; 
creşterea vitelor, comuna pose- 
dînd : 3406 capete, din cari 280 
boî şi vaci, 400 caî şi epe ; 
1500 01 şi berbeci, 900 capre 
şi ţapi, 26 bivoli şi bivoliţe, 300 
porci. Industria e reprezentată 
printr'o moară cu aburi, pentru 
făină şi gris. Comerţul constă 
în importul lucrurilor trebuin- 
cioase şi în exportul de vite şi 
cereale; sunt în comună trei 
comercianţî, cîrciumarî. 

Ali-Bei-Chioi, sat, în jud. Con- 
stanţa, pi. Mangalia, căt. comunei 
Cara-Omer, este aşezat în partea 
sud-vestică a plăşiî şi puţin cam 
centrală a comunei, la 6 kil. 
spre N. de căt. de reşedinţă, 
Cara-Omer. Este situat în Valea- 
Cîşleî saii Ali-Bei-Chioi, închis 
la răsărit de dealul Mezarlîc, 
iar la apus de dealul Sarî-Bair 
şi Alibi-Chioi. 

Suprafaţa sa este de 720 
hect., din care i hect. este o- 
cupat de vatra satului cu 4 case. 

Are o populaţie de 5 fam. cu 
30 sufl., ocupîndu-se în cea maî 
mare parte cu creşterea vitelor 
şi maî cu seamă cu a oilor. 
Prin sat trec drumurile comu- 
nale : Calfa- Chioi-Cara-Omer ; 
Mamuzli-Ghiuvenli. Acest sats'a 



format în urma distrugere! ve- 
chiului s. Ali-Bei-Chioi, de către 
Cerchez?, însă s'a aşezat maî la 
N.-V. de vechile urme, păstrînd 
numele vechiuluî sat. Este do- 
minat de movila Ali-Bei-Chioi, 
care este la nord- estul său şi 
are o înălţime de 163 metri; 
movilă artificială ce a servit de 
punct de observaţiune. 

Ali-Bei-Chioi, sat, în pi. Isac- 
cea, jud. Tulcea, com. Ali-Bei- 
Chioi ; este aşezat în partea Sud- 
Estică a plăşiî, şi în cea de 
miază-zi a comuneî, la 3 kil. spre 
S.-E. de s. Accadîn; este căt. 
de reşedinţă al comuneî. Teri- 
toriul său are forma a două tra- 
peze neregulate, cu un perime- 
tru de II kil. de lungime şi cu 

întindere de 1500 hect. din 
carî 70 hect. ocupate de vatra 
satuluî; are ca dealuri: Consul 
la S.; Stamuni-Culac şi Pătraşcu 
la răsărit, Curu-Bair la Nord; 
Eschi-Balîc la apus. Rîul Taiţa 

1 udă la miază-zi, cu' afluenţiî 
săî : pîrîul Accadîn prin mij- 
loc, dereaua Ali-Bei-Chioi la ră- 
sărit ; clima e sănătoasă, expusă 
vîntuluî de E, ; are o populaţiune 
compusă din Grecî şi Romînî: 
155 fam. cu 558 sufl. Pămîntul 
este roditor, dar adese-orî seceta 
bîntueşte ; se cultivă porumb, 
meiu şi grîu. Are o şcoală la 
care vin şi copii din s. Accadîn, 
o bis. veche. La miază-zi dru- 
mul judeţean Măcin-Babadag, şi 
drumurile comunale, la comunele 
învecinate Meidan-Chioi,Nalbant, 
Orta-Chioi-T elita. Este fundat la 
1833 de nişte loc. din satele în- 
vecinate, plecaţî de frica impo- 
zitelor. Obiceiurile populaţiuneî 
sunt greceştî, majoritatea fiind 
Grecî, amestecate cu obiceiurî 
turceştî ; Romîniî se poartă ca 
şi în ţara transdanubiană, de 
oare-ce sunt veniţî cje curînd. 

Budgetul, constă în 3000 leî 



ven. şi chelt., ce se strîng dîn 
contribuţiî, acsizurî, amenzî, obor 
comunal, morî, marcatul măsu- 
rilor; totuşî ven. sunt întrecute 
de chelt.; com. are 210 contrib. 

Căî de comunicaţie sunt: ca- 
lea judeţeană Babadag-Măcin, ce 
trece pe la S., apoî drumuri co- 
munale ce duc din Ali-Bei-Chioi 
la satele Cineli, Balabancea, 
Accadîn -Meidan - Chioi, Cocoş - 
Teliţa, Trestenic-Frecăţeî- Tul- 
cea ; Nalbant-Cataloî. 

Comuna are o singură şcoală, 
cu un învăţător, fundată în 1884 
de obştia loc. O singură bis. 
are com., fundată în 1859 de 
loc, cu un preot şi un cîntăreţ ; 
slujba se face în limba greacă, 
ceea-ce ar trebui îndreptat. 

Istoric, Satul este fundat în 
1833 de loc: Burlacu Ştefan, 
Dumitru Ivanciu, Gumeî Tlie, 
Ivanciu Dobre, Nicolae Peiciu, 
Panait Tănase, Stoian şi Văleanu 
Ilie. Cîntecele poporane sunt gre- 
ceştî cu intonaţiunî jalnice, din 
pricina suferinţelor juguluî oto- 
man ; versurile sunt plăcute, dar. 
neînţelese, de oare-ce sunt ames- 
tecate cu grecizme şi turcizme; 
ele cuprind episoade din lupta 
de la Sevastopol, jafurile Cer- 
chezilor şi gonirea lor de Ruşî, etc. 

Ali-Bei-Chioi, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Mangalia, pe terito- 
riul com. rur. Cara-Omer şi a- 

' nume la hotarul cătunelor sale 
MamuzH şi Ali-Bei-Chioi; este 
continuarea dealului Mezarlîc- 
Bair şi se îndreaptă spre mia- 
ză-zi, avînd o direcţiune gene- 
rală de la N. spre S. ; se întinde 
de-a-lungul şi la apusul văilor 
Cîsla, Ali-Bei-Chioi şi Dere-Chioi, 
cu o înălţime medie de 160 m., 
fiind acoperit maî numai cu pă- 
şuni şi pe alocurea cîte-va pe- 
tece de semănături. Este situat 
între partea S.-V. a plăşiî şi a 
comunei. 



ALl-BEI-CHIOI 



64 



ALIMAN 



Ali-Bei-Chioi, ruine, în jud. Con- 
stanţa, pL Mangalia, pe terito- 
riul corn. rur. Cara-Omer; sunt 
ruinele unui sat distrus de nă- 
vălirile Cerchezilor şi Bazabu- 
zucilor. N*a maî rămas de cît 
nişte dărîmăturî, însă un alt sat 
cu acelaşi nume s'a construit 
la I V2 kil, spre N.-V. de ruine. 

Aliboca-Suhatu, gÎ7'lă, în plasa 
Sulina, jud. Tulcea, pe teritoriul 
corn. rur. Chilia- Vechie ; se des- 
face din lacul Baciu, ia o direc- 
ţiune spre N., formează lacul 
Ţihac ; de aci se îndreaptă tot 
spre răsărit, primeşte în sine pe 
partea dreaptă, vărsăturile pî- 
raîelor ce nasc din lacurile Pe- 
purnicul, Pesceanul şi Cimpoaia; 
brăzdează partea apusană a plă- 
şiî şi sudică a comunei, după 
un curs lung de vre-o 14 kil., 
merge de se varsă în balta 
Ghiolu-Batacu, pe care o pune 
în comunicaţie ast-fel cu bălţile 
Postar, Ţihac, Baciu, Costin- 
Ciuc şi Costin; printr'o gîrliţă, 
ea comunică cu gîrla lacob-Su- 
hat ; ambele sale maluri sunt a- 
coperite pană în depărtări ne- 
măsurate cu stufuri întinse. 

Aliceni, cătun, al com. Zilişteanca, 
jud. Buzău, situat împreună cu 
com. Sudiţiî pe moşia Slobozia, 
din care cauză poartă şi nu- 
mele Slobozia ; are un bun teren 
agricol pe malul drept al rîuluî 
Cîlnău. Populaţia sa e de 480 
loc. şi 100 case. 

Aliculac-Bair, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Constanţa, pe teri- 
toriul com. Cara-Harman şi a- 
nume pe acela al cătunuluî său 
Cavargic. Este coprins între va- 
lea Aliculac-Derea, Alciac-Derea 
şi pîrîul Casimcea, avînd o di- 
recţiune generală de la E. către 
V. Are o înălţime de 114 m. 
dominînd văile sus numite şi 



satul Cavargic în apropierea că- 
ruia se află. 

Ali-Culac-Dere,/m^?, în foasta 
plasă a Istruluî, jud. Tulcea, pe 
teritoriul com. Cogealac, îşî ia 
naştere din dealul Caşcalac-Bair, 
din poalele luî despre miază-zi, 
se îndreaptă spre soare-apune, 
avînd o direcţiune de la N.-E. 
spre S.-V., ese din jud. Tulcea, 
intră în plasa Constanţa, a jud. 
Constanţa, pe teritoriul comunei 
Şeremet, trece pe la poalele dea- 
luluî Aii- Culac -Bair, unde pri- 
meşte ca afluent pe dreapta, apa 
Ali-Culac, şi după un curs de 8 
kil. tot prin cîmpiî merge de 
se varsă în pîrîul Casimcea, pe 
stînga lui, la i kil. maî jos de 
satul Şeremet; malurile sale în 
jud. Tulcea sunt joase, iar în 
Constanţa sunt rîpoase. 

Ali-Culac-Dere,z/^/^, în jud. Con- 
stanţa, pi. Constanţa, pe teri- 
toriul com. rur. Pazarlî şi anume 
pe acela al căt. său Şeremet. 
Işî ia naştere din dealul Caşca- 
lîc-Bair (Tulcea), se îndreaptă 
spre S. avînd o direcţiune ge- 
nerală de la N. către S.-V., face 
hotarul între comunele Cara-Har- 
man şi Pazarlî, trece pe la ră- 
săritul satului Şeremet şi apoi 
se deschide în apa Casimcea. 
Prin mijlocul acestei văî curge 
mica apă Ali-Culac. 

Ali-Fachî, sat, în foasta plasă a 
Istruluî, azî Babadag, jud. Tul- 
cea, căt. com. Casimcea, situat 
în partea nordică a comuneî. pe 
malul drept al pîrîuluî Casimcea 
sau Taşăul, la 4 kil. spre N. 
de reşedinţă. întinderea e de 
970 hect., din care 18 hect. va- 
tra satului ; populaţiunea în ma- 
joritate musulmană şi se ocupă 
cu creşterea vitelor. 

Ali-Fachî, deal, în foasta plasă a 



Istruluî, azî Babadag, jud. Tul- 
cea, pe teritoriul com. Casimcea 
şi al căt. Ali-Fachî, care i-a dat 
şi numele, el este o prelungire 
occidentală a dealuluî Ciarîc- 
Cairac, se întinde de la N.-E. 
la S.-V., de-a-lungul pîrîuluî Su- 
flaru, izvorul pîrîuluî Casimcea, 
făcîndu-î malurile înalte, pie- 
troase şi stîncoase, fiind şi el 
prin multe locurî stîncos ; are 
vîrfurî înalte de 312 m., altul 
de 281 m., ambele puncte tri- 
gonometrice de observaţie de 
rangul al 3-lea. La poalele sale 
despre miază-zi se află ruinele 
Saxan-Culeî; prelungindu-seprin 
dealul Saxan-Cula ; iar la poalele 
despre apus se află aşezată o 
parte din satul Ali-Fachî ; el este 
întretăiat de drumurile comu- 
nale : Casimcea-Caildere, Casim- 
cea-Caildere-Eschibaba, Ali-Fa- 
chî-Caildere. In partea răsărit, 
este acoperit cu vre-o 1 20 hect. 
pădure, iar restul este coprins 
numaî cu păşunî şi puţine fineţe. 

Aliman, com, rur,, jud. Constanţa, 
pi. Silistra-Nouă. 

Se găseşte aşezată în partea 
apusană a judeţuluî la 77 kil. 
spre V. de oraşul Constanţa, 
capitala districtuluî, şi în cea 
nord-estică a plăşiî, la 46 kil. 
spre N.-E. de orăşelul Ostrov, 
reşedinţa ocoluluî; comune în- 
vecinate cu dînsa sunt : Mîrleanu 
la 5 kil. spre N.-V., Beilicu la 
9 kil. spre S.-V., Rasova la 10 
kil. spre N.-E., Cuzgun la 1 1 
kil. spre S.-V., Caraulîc la 13 
kil. spre S.-V. 

Forma hotaruluî său este ne- 
regulată, seamănă cu aceea a 
unuî corn sau un dreptunghiu 
alungit, lungimea luî este de 
35 kil., îar întinderea sa totală 
este 24 V2 kil. p. 

Se mărgineşte la miază-noapte 
cu com. rur. Rasova din plasa 
Medjidia, de care se desparte 



.-r,:IV3 



ALIMAN 



ALIMAN 



prin gîrla Veriga; la răsărit tot 
cu această comună, despărţindu- 
se prin balta Vederoasa cu pre- 
lungirile eî Limpezişu, Sarpu şi 
Valea-Polucci, la miază-zi cu co- 
muna rurală Beilicu, de care se 
separă prin dealul Chior-Buius ; 
iar la apus cu comuna rurală 
Mîrleanu, despărţindu-le dealul 
Zbreia. 

Relieful solului este în gene- 
ral puţin accidentat. Dealurile: 
Polucci (80 m.) la S., Chior- 
Buius (121 m.) la S.-V., Zbreia 
(115 m.) la N.-V., se găsesc 
pe hotare şi trimet pe teritoriul 
comunei numai ramuri şî pre- 
lungiri; prin interiorul comunei 
avem dealul Catiţa (94 m.) ce 
domină satul Aliman; ele sunt 
acoperite cu semănături şi fi- 
neţe. Movilele sunt puţin nume- 
roase, printre cele 7 ce are co- 
muna, însemnăm : Movila-Săpata 
(105 m.) la V. de sat, domi- 
nîndu-1 şi Comoara (115 m.) la 
N. lîngă ruinile satului Muzait. 

Apa, care udă comuna, este 
Dunărea, sau maî bine zis braţul 
Veriga la miază-noapte, formînd 
OvStrovul Huzun-Ada, acoperit 
cu pietriş şi nisip şi a cărei ju- 
mătate răsăriteană aparţine co- 
munei şi închizînd între dînsa 
şi balta Vederoasa o întindere 
de teren (100 hect), acoperit 
cu iarbă bună pentru păşuni. 

Văile sunt : Polucci-Ceair sau 
Urluia la hotar 1 utiiluc-Ceair la 
S. şi S.-E. ce se deschide ca 
şi cea precedentă în balta Sarpu 
sau Vederoasa, trecînd şi prin 
sat; valea Catiţa la miază-noap- 
te, prin interiorul comunei, des- 
chizîndu-se în balta Vederoasa. 
Bălţi n'avem pe teritoriul co- 
munei, avem însă la hotar, balta 
Vederoasa cu prelungirile eî su- 
dice, Limpezişu şi Sarpu, acope- 
rite cu stuf şi insule plutitoare 
(a se vedea cuvîntul Vederoasa) ; 
malul lor apusan din vSpre co- 



mună este înalt şi stîncos, maî 
cu seamă lîngă sat şi la colţul 
sud-estic. 

Clima comuneî, vara, de şi tem- 
perată prin apropierea Dunăriî 
şi a bălţilor, iarna în schimb este 
aspră; vîntul de N.-E. şi visco- 
lele o bîntue maî tot timpul 
în lunile geroase; ploae cade 
în destulă cantitate, frigurile bîn- 
tue comuna din pricina exa- 
laţiunilor nesănătoase ale băl- 
ţilor înconjurătoare. 

Suprafaţa comuneî este de 
2448 hect, din carî 105 hect. 
ocupate de vatra satuluî cu gră- 
dinî şi cu 125 case, restul de 
2343 hect. aparţine tot locui- 
torilor. 

Comuna este formată dintr'un 
singur cătun, reşedinţa Aliman, 
aşezat în partea răsăriteană a 
comuneî, pe o poziţie frumoasă, 
înaltă pe malul bălţeî Vederoasa; 
casele sunt micî, neregulate şi 
uliţele sunt întortochiate. 

Populaţiunea totală e de 203 
familiî cu 575 suflete (300 băr- 
baţî, 275 femeî). 

După starea civilă : căsătoriţî 
322, dintre carî : 175 bărb. şi 147 
femeî. Necăsătoriţî 224, dintre 
carî: 112 bărbaţî şi 112 femeî. 
Văduvî 28, dintre carî: 12 băr- 
baţî şi 16 femeî. Divorţat i 
bărbat. 

După instrucţie : carî ştiu a 
seri şi citi 91, din carî: 83 băr- 
baţî şi 8 femeî. Carî nu ştiu 
484, din carî: 217 bărbaţî şi 
267 femeî. După cetăţenie: ce- 
tăţenîRomînî 567, din carî: 300 
bărbaţî şi 275 femeî. După re- 
ligie, ortodoxî 575, din carî: 
300 bărbaţî şi 275 femeî. După 
profesiî: agricultori 192, indus- 
triaşî 2, comercianţî 6, diferite 
profesiî 3, total 203. După a- 
vere: 192 împroprietăriţî, decî 
toţî. Contribuabilî 203. 

In ceea-ce priveşte calitatea 
pămîntuluî, com. din cele 2448 



hect. are 167 hect pămînt ne- 
productiv (case, bălţî şi dru- 
murî) şi 2281 hect loc produc- 
tiv, din carî: 2012 hect loc 
cultivabil, 10 hect. loc neculti- 
vabil, 108 hect. loc izlaz, 46 
hect. loc viî, 105 hect loc pă- 
dure. 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 
Agricultura: fiind în com. 129 
plugarî, carî aCi T^i pl^g^rî, 6 care 
cu boî, 124 căruţe cu caî, i trior. 
Pescuitul se face maî ales , în 
balta Vederoasa. Creşterea wi- 
telor, avînd com. 3602 capete 
de vite, din garî: 155 caî, 597 
boî, 2 măgarî, 2560 oî, 150 
capre, 130 porcî. Industria e 
cea maî simplă, domestică; sunt 
în comună 6 industriaşi (fierari, 
tăbăcarî) şi 6 mori de vînt. Co- 
merciul se face prin gara Cer- 
na-Voda, la 28 kil. spre N.-E. ; 
constă în import de manufac- 
tură, unelte agricole, şi cu ex- 
portul de cereale, vite, lînă, etc. 
Budgetul se compune din ve- 
nituri de 2077 1^1 ?i cheltuelile 
sunt de 1593 leî, rămînînd deci 
un excedent în plus de 482 1. ; 
sunt 103 contribuabili. Căi de 
comunicaţie sunt reprezentate 
numaî prin două comunale şi 
vecinale ce duc la satele apro- 
piate ca la Mîrleanu, Rasova, 
Polucci. Biserică este una sin- 
gură în comună, cu hramul Ador- 
mirea -Maicii -Domnului (la 15 
August). Zidită şi întreţinută de 
comună, cu i preot) i paracliser 
şi I cîntăreţ, are şi 10 hect. 
păm. de Ia stat 

Şcoală este una mixtă rurală, 
înfiinţată de stat cu i învăţător 
şi 95 elevi înscrişi, din carî: 
48 băeţi şi 48 fete ; mal are şi 
10 hect. păm. de la stat 

Aliman, deal, în pi. Rîmnic, jud. 
R. -Sărat, se desface din culmea 
Cîmpulungeanca, brăzdează par- 
tea de apus a comunei Valea- 



ALIMANUL 



56 



ALÎMANESTÎ 



Sălciei, şi se sfîrşeşte lingă rîul 
Cîlnău; el este acoperit cu fi- 
neţe şi imaş. 

Alimanul, deal, la E. com. Vlă- 
deşti, plasa Ocolul, jud. Vîlcea. 
Separă această com. de oraşul 
Rîmnicu-Vîlcea. 

Alimanul, trup din moşia Sta- 
tului Bogdana- Nencluleşti, pe 
care s'au împroprietărit în anul 
1880 un număr de 36 însurăţei 
şi s'a maî vîndut în urmă şi în 
loturi locuitorilor. Este situat în 
partea de E. a comunei Bog- 
dana spre moşia Ulmeni, jud. 
Teleorman, iar casele de locu- 
inţă ale însurăţeilor s'au clădit 
la capul din spre E. al comunei 
Bogdana, unde formează ca un 
cătun osebit. 

Alimanul, //rt^//?, pendinte de com. 
Drăgoeşti, jud. Gorj, are o înăl- 
ţime aproximativă de 400 m. 
Vara servă de păşune vitelor. 

Alimanul sau Aliman-Mirtaţi, 
insulă, în Dunăre, în faţa sa- 
tului Bistreţu, plasa Balta, jud. 
Dolj, este proprietatea Statului. 

Alimanul - Mirtaţi , insulă, în 
Dunăre, pi. Băileşti, c. Bistreţu, 
jud. Dolj, este proprietatea Sta- 
tului. 

Alimăneşti, com, iur,, pi. Jiul- 
d.-s., jud. Olt, situată pe coasta 
şi culmea dealului din st. Imi- 
noguluî, la o distanţă de 25 kil. 
de capitala jud. şi la 5 kil. de 
reşedinţa plăşiî. 

N*are nici un căt. alipit şi o 
populaţiune de 1560 loc. (795 
bărbaţi şi 765 femei), 350 con- 
tribuabili, 300 capî de fam., 250 
case şi 50 bordee de locuit. 

O legendă spune, că cu 300 de 
anî şi maî bine, satul acesta era 
aşezat cu vre-o 3 kil. maî spre 



S.-E., lîngă Călmăţuiu, cam în 
mijlocul Boianuluî, în locul nu- 
mit azî Vîrtopul. Intr'o zi de 
Paşte, năvălind Turcii fără veste, 
pe cînd lumea era încă în bis., 
satul fu prădat şi lumea măce- 
lărită. Cîţî aii putut scăpa s'au 
ascuns într'o păd. din apropiere 
lîngă tîrla unuî cioban bogat, 
după uniî Turc, numit Aii saii 
Aliman. Noul s. s'a numit apoi 
Alimăneşti. 

Afară de trei fam. de Ţigani, 
I Bulgar, 2 Greci şi i Ungur, 
toţi loc. sunt Romînî şi singura 
lor ocupaţiune e agricultura. Me- 
seriaşi sunt numai: 2 cojocarT, 
I abagiu, 3 rotari, 3 cizmari 
Romînî şi cîţî-va fierari şi tîm- 
plarî străinî. Eî desfac produc- 
tele lor la Slatina, Caracal şi 
Turnu-Măgurele. 

Teritoriul comunei se întinde 
pe o supraf. de 1750 hect. Lo- 
cuitorii în majoritate sunt moş- 
neni. Numai 15 s'aii împroprie- 
tărit după legea rurală din 1864. 
Producţiunea agricolă e me- 
diocră, din cauza solului argilos 
şi a relei culturi. Recoltele sunt 
maî des bîntuite de mană şi 
secetă. 

Locuitorii posedă : 1 80 boî, 
95 vaci, 13 bivoli, 120 caî şi 
epe, 2000 oî, 55 capre. 

In raionul comuneî sunt 2 bi- 
sericî: una vechie, aproape rui- 
nată, clădită pe la anul 1780 
şi alta nouă, deservite de treî 
preoţî plătiţi din budgetul co- 
muneî şi din ven. cultuluî. In 
com. maî e şi o moară cu aburî. 
Şcoala s'a înfiinţat pe la 1880, 
însă a funcţionat cu multe şi 
lungî întreruperî, pană la 1889, 
de cînd s'a desfiinţat, neavînd 
local. Ştiu carte 100 bărbaţî şi 
10 femeî. 

Băuturî spirtoase nu se fa- 
brică în com. ; viile însă, carî 
ocupă o întindere de 6^ hect., 
produc 175 hectol. vin. 



Gîndacî de mătase se cultivă 
în mică cantitate ; stupî sunt 
foarte puţinî. Cînepa şi inul, de 
şi ar isbuti foarte bine, fîindu-le 
solul destul de favorabil, sunt 
puţin cultivate. 

Comerciul se face de 5 cir- 
ci umarî. 

Veniturile şi chelt. comuneî, 
după ultimul budget se ridică 
la suma de 4700 leî anual. 

Comuna n'are de cît o şosea 
în interiorul său, care o leagă 
la N.-V. cu Izvoarele. La E. şi 
S. se întinde cîmpia Boianuluî 
cu ţarinile locuitorilor, pe care 
sunt aşezate maî multe măgurî 
şi lacurî: Măgura- Vişeî şi Lacul- 
Turculuî, Măgura cu-Cruce, Mă- 
gura-luî-Cioc, lacul Speteza, etc. 

Se limitează la N. cu căt. 
Vîlcelele, com. Bărcăneşti, la 
N.-V. alipită cu com. Izvoarele ; 
la E. se întinde cîmpia Boia- 
nuluî pană în Călmăţuiu. 

Alimăneşti, deal, judeţul Olt, 
format de malul stîng al pîrîu- 
luî Imînogul, pe care e situată 
comuna cu acest nume, plasa 
Jiul-d.-s. Acest deal formează 
marginea de N.-V. a platouluî 
numit Cîmpia-Boianuluî. 

Alimăneşti, deal, în raionul com. 
Alimăneşti, plasa Jiul-d.-s., jud. 
Olt, pe care se cultivă 45 hec- 
tare vie. 

Alimăneşti, deal, situat în par- 
tea de E. a com. Izvoarele, pi. 
Jiul-d.-s., jud. Olt, pe stînga 
Iminoguluî, formează un şir cu 
Bădia la N. şi Părvăneasa la S. 
Se numeşte ast-fel, fiind-că pe el 
este aşezată comuna cu acest 
nume. 

Alimăneşti, moşie, proprietatea 
statuluî, în jud. Argeş, pi. To- 
pologul, pendinte de schitul Tu- 
tana. Această moşie împreună 



ALIMĂNEŞTI-CIOFRtNGENI 



57 



ALIOR 



cu Albota-d.-j. şi Albota-d.-s., 
au fost arendate pentru perio- 
dul 1882 — 83 cu 1. 26035 anual; 
iar pe periodul 1883 — 93 cu 
24308 1. 70 b. anual. 

Alimăneşti-Ciofrîngeni, corn. r., 
pe rîul Topologul, la vr'o 8 kil. 
de corn. rur. Tigveni, reşedinţa 
sub-prefecturiî şi 27 kil. de Pi- 
teşti, jud. Argeş, pi. Topologul^ 
se compune din următoarele sa- 
te : Alimăneşti-d.-s., Brădiţeşti, 
Burluşi, Ciofrîngeni-Pămînteni, 
Ciofrîngeni-Ungureni, Duculeşti, 
Ghibeşti, Lacurile, Piatra, Scheiiî 
şi Schitul-Mateî, avînd peste tot 
587 fam. cu 2352 sufl., 7 bis., 
în Burluşi, Ciofrîngeni, Ducu- 
leşti, Ghibeşti, Lacurile, Piatra 
şi Schitul-Mateî, i şcoală pri- 
mară rurală şi 3 cîrciumî. Bud- 
getul com. pe anul 1882 — 83 a 
fost de 2608 1. 24 b. la venit, 
şi de 2001 1. la chelt. Prin com. 
trece şoseaua Piteşti-Curtea-de- 
Argeş-Rîmnicul-Vîlceî. După o 
publicaţie oficială din 1887, 
această com. numără 417 con- 
tribuabili şi are un budget de 
5729 l. la venit, şi de 5634 la 
chelt. In com. era în 1887 un 
număr de 1 1 67 capete vite mari, 
1080 boî, 87 vaci şi caî şi 1593 
capete vite mărunte, 575 01, 
206 capre şi 815 rîmătorî. 

Alimăneşti-d.-j., sat, din judeţul 
Argeş. (V. satul Găbrieni). 

Alimăneşti-d.-s., sat, pe apa To- 
pologuluî, jud. Argeş, pi. Topo- 
logul, face parte din com. rur. 
Alimăneşti-Ciofrîngeni. (V. acest 
nume). 

Alimăneşti-Poenari, com, rur,, 
pe apa TopologuluY, jud. Argeş, 
pi. Topologul, la 13 kil. de com. 
rur. Tigveni, reşedinţa plăşiî şi 
la 22 kil. de Piteşti, se com- 
pune din satele: Găureşti, Gă- 



brieni (Alimăneşti-d.-j.), loneşti, 
Poenari (Moara din Silişte) şi 
Tomuleşti, avînd în tot 246 con- 
trib. cu 1239 loc, din carî 15 
Ţigani. In com. sunt 4 biserici, 
în Ciaureşti, Găbrieni, loneşti şi 
Poenari, şi 2 şcoli primare ru- 
rale. Budgetul comunei pe anul 
1882—83 a fost de 1897 1. 72 
b. la ven. şi de 1290 la chelt., 
iar pe anul 1887-88, a fost de 
3037 l. la ven. şi de 2896 la 
chelt. In întreaga com. erau în 
1887 un număr de 839 capete 
vite mari, 811 boî şi vacî, 28 
caî şi 488 capete vite mărunte, 
50 oî, 30 capre şi 408 rîmătorî. 

Alimpeşti, com, rur,, din pi. A- 
maradia, jud. Gorj, situată în 
partea-î de răsărit, pe ambele 
malurî ale rîuluî Olteţul, la o 
distanţă de 40 kil. de capitala 
judeţuluî, limitată la S^. cu Cor- 
şorul, la N. cu com. Sîrbeşti, la 
E. cu com. Miloştea din jud. 
Vîlcea şi la V. cu c. Zorleşti. 

Se compune din ^ cătune : 
Alimpeşti şi Bereşti. 

Are o suprafaţă de aproape 
400 hect., posesiunea loc. care 
sunt moşnenî; din această su- 
prafaţă 20 hect. pădure, 7 hect. 
vie, 100 hect. arătură, iar res- 
tul de 273 h. livezi şi păşune. 

Locuitorii posedă 20plugurî, 
39 care cu boî, i căruţă cu caî, 
452 vite marî cornute, 5 caî, 
10 capre, 43 porcî, 178 oî, 2 
mori şi i cîrciumă. 

Are o populaţie de 123 fam. 
cu 500 sufl., din carî iio con- 
tribuabili, 20 soldaţi dorobanţi 
cu schimbul. 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura, creşterea vitelor, culti- 
varea livezilor de pruni, etc. 

Prin comună trece rîul Olte- 
ţul, ale cărui maluri, cel după 
dreapta se chiamă Dealul-Mue- 
rel, iar cel după stînga, Dealul- 
Tîrîel. 



Tot prin comună trece şi şo- 
seaua vecinală Polovraci * Cor- 
şorul. 

In com. sunt 3 mori, 12 fîn- 
tînî şi 75 stupi. 

Venitul comunei este de lei 
TjS^ iar chelt. de 1. 713. 

In com. sunt 2 bis., I preot 
şi 2 cîntăreţi. 

Alimpeşti, cătun, jud. Gorj, face 
parte din com. Alimpeşti (v. a. 
n.), este situat pe ambele ma- 
luri ale Citeţului. ' 

Are o suprafaţă de 340 hect., 
calitatea pămîntulul este me- 
diocră. 

Are 79 familii cu 268 sufl., 
din cari 73 contrib. 

Locuitorii posedă 16 pluguri, 
34 care cu bol, 376 vite mari 
cornute, 3 cal, 116 ol, 6 capre, 
32 rîmătorî. 

Ca drumuri de comunicaţie 
sunt : şoseaua comunală Alunu- 
Poenari, ce trece prin mijlocul 
cătunului, apoi un alt drum de 
comunicaţie ce trece peste Dea- 
lul-Muerel, şi care din cînd în 
cînd se transformă în şosea, 
poartă numele de şoseaua veci- 
nală Albeni-Zorleşti ; mal sunt 
şi alte poteci de cal şi de pi- 
cior, ce leagă acest cătun cu 
mal multe sate din jud. Vîlcea. 

In acest cătun se mal găsesc : 
2 mori, 4 fintînî şi i cîrciumă. 

Cătunul mal posedă şi i bis. 
cu I preot şi I cîntăreţ. 

Ali-Murtazî-Ciflic, mo^ie, în jud. 
Constanţa, pi. Hîrşova, pe te- 
ritoriul com. rur. Orumbel şi a- 
nume pe acela al satului Făgă- 
raşul-Nou; are 80 hect. dintre 
cari cea mal mare parte sunt 
cultivabile, iar restul păşuni ; 
prin această moşie trece dru- 
mul Orumbel-Fâgăraşul-NoCi. 

Ailor, baltă, pe moşia Băluşeni, 
com. Fîntînele, pi. Şiret, jud. 



5^042. Marele Dicţionar Geografic. 



ALÎ-PAŞA 



58 



ALMAJUL 



Botoşani, cu o suprafaţă de 7 
hect. ; e bogată în peştî. 

Ali-Paşa (Terenul-luî-), o în- 
tindere de pămînt în suprafaţă 
de 120 hect., situat în jud. Con- 
stanţa, pi. Silistra-Nouă, pe te- 
ritoriul com. rur. Lipniţa şi pe 
acela al căt. său Coşlugea, în 
partea de miază-zi a căt. lingă 
valea Almalîculuî, dominat la 
miază-zi de movila Caragea (149 
m.), iar la miază-noapte de mo- 
vila Coşlugea (119 m.), este a- 
coperit cu tufărişuri, livezi şi 
în colţul nordic, cu cîte-va crîn- 
gurî; şi-a luat numele de la 
fostul eî proprietar Ali-Paşa, care 
locuia în satul Coşlugea. 

Alistari, fîfitînă, pe moşia Puţu- 
reni, com. Coţuşca, pi. Prutul- 
d.-j., jud. Dorohoiu. 

Alîngele, Giosetul şi Muschia, 

pădurî particulare, supuse regi- 
mului silvic, pendinte de com. 
Bîrlogul, pi. Ocolul, jud. Vîlcea. 

Almajul, com, rur., în pi. Jiul-d.-s., 
jud. Dolj, la o depărtare de 1 5 
kil. spre N.-V. de Craiova şi 
la 15 kil. depărtare de reşe- 
dinţa plăşiî, Filiaşî. 

Situată pe şesul şi pe dealul 
numit Almajul. 

Se mărgineşte la N.-V. cu co- 
muna Coţofeni-din-Dos, de care 
se desparte prin pîrîul Almajul, 
la S. se învecineşte cu com. 
Işalniţa, de care se desparte 
printr*o linie convenţională ; la 
V. cu com. Mihăiţa, de care se 
desparte prin rîul Jiul, iar la E. 
cu comunele Adîncata, Goeşti, 
Mălăeşti şi Izvorul. 

Terenul comunei este acci- 
dentat de dealul Almajul cu o 
înălţime de 94 m. aproximativ 
şi două movile înalte de 6 m., des- 
pre cari bătrîniî spun că serviau 
de sţreje în timpul războaelor. 



Comuna este udată de rîul 
Jiul, ce o desparte de comunele 
Coţofeni-din-Dos şi Mihăiţa, a- 
vînd în comună, direcţiunea NV.- 
SE. In această comună. Jiul 
primeşte pîrîul Almajul, care ia 
naştere din Valea-Meteuluî şi 
care se varsă în rîul Jiul, lingă 
hotarul dintre comunele Coţo- 
feni-din-Faţă şi Almajul, are a- 
cest pîrîu direcţiunea N. spre 
S.; pe pîrîul Almajul sunt în 
această comună două podeţe : 
unul lîngă şoseaua naţională şi 
altul lîngă cea vecinală. In cu- 
prinsul comunei pe rîul Jiul sunt 
două vaduri de poduri umblă- 
toare. 

Comuna se compune din treî 
cătune: Almajul-Birnici, care este 
cătunul de reşedinţă, Almajul- 
Moşneni şi Şitoaia. 

In comună sunt treî biserici 
şi anume: 

Una parohială în căt. Almajul- 
Birnici, fondată de clucerul Bar- 
bu Pasnare la anul 1789, cu 
hramul Mart. Barbu. Una în că- 
tunul Şitoaia, fundată în anul 
18 19 de Dimitrie Medelnicerul- 
Socoteanu, serbează hramul Sf 
Dumitru ; alta se află în cătunul 
Almajul-Moşneni, fundată la anul 
1865 de moşneni. 

Doî preoţi şi treî cîntăreţî slu- 
jesc cu rîndul la cele treî bi- 
sericî. 

Cele două d'întîiu sunt de 
zid în bună stare, iar a treia 
aproape în ruină. La fie-care 
se găseşte scrisă pe piatra de 
d'asupra uşeî din tindă, data 
fondăreî, asemenea şi numele 
fondatorilor. 

Bisericile din Almajul-Birnici 
şi Şitoaia au fie-care cîte o pro- 
prietate de 17 pogoane arabile, 
date în urma legeî rurale de la 
1864. 

In comuna Almajul, în cătu- 
nul de reşedinţă, se află o şcoală 
mixtă, care funcţionează de la 



1834 şi este întreţinută de stat. 
Localul construit din zid cu 
cheltuiala comuneî (4000 l.) este 
în bună stare. 

Populaţiunea comuneî este de 
2125 loc. (1058 bărbaţî, 1067 
femeî). 

După legea rurală din 1864, 
sunt 318 împamînteniţî. Popu- 
laţia com. e bîntuită de frigurî. 

In comună se găsesc 457 case 
şi 4 bordee. Maî toate sunt con- 
struite din zid şi nu maî cîte-va 
sunt de bîrne şi de nuele ; fie- 
care are grădină. In cătunul de 
reşedinţă se află o casă boe- 
rească zidită în anul 1786, de 
Din că Almăjanu. 

Suprafaţa teritoriuluî comunal 
este de 4270 pogoane, dintre 
carî 3740 pogoane pămînt arab., 
240 fineţe, 560 izlaz , 5 pog. 
lac, 175 pog. pădure. 

Moşiile de pe teritoriul comu- 
nal sunt: Almajul-Birnici, Alma- 
jul-Moşneni şi Şitoaia. Altă-dată 
aparţineau d-lor Dincă Almă- 
janu, lancu Socoteanu, Nicolae 
Dobriceanu şi moşnenilor. Azî 
aparţin moşnenilor, d-neî Elena 
Conduratu, d-luî C. N. Mihail, 
d-neî Elena Sefendache. Venitul 
întreg al acestor moşiî este de 
75000 de leî. 

Pe pămîntul arabil se sea- 
mănă grîu, porumb, orz, ovăz, 
meiu, rapiţă, fasole şi cartofi. 

Pădurea Moşneni în întindere 
de 60 hect. aparţine moşnenilor. 
Pădurea Şitoaia de 27 V2 hect. 
aparţine d-luî C. N. Mihail. Pă- 
durile sunt compuse din cer, 
gîrniţă, stejar, salcie, plop, etc. 

Se lucrează şi cărămidă. 

Locuitoriî îşî desfac produc- 
tele lor în oraşul Craiova, unde 
duc grîne şi zarzavat şi de unde 
aduc obiecte pentru casă. Trans- 
portă productele cu carele cu 
boî, iar proprietariî cu trenul, 
ce are staţia la com. Coţofeni, 
la 2 kil. departe de Almajul. 



Al.MAJUL 



59 



ALMALt-CtJLAC 



Căile ce străbat corn. sunt: 
calea ferată, calea naţională ce 
merge paralel cu calea ferată 
şi cu Jiul ; are în comună o lun- 
gime de 3V2 kil.; calea vecinală 
ce duce de la com. Coţofeni- 
d.-s. la comuna Işalniţa, are o 
lungime în comună de 2 kil., 
calea comunală lungă de 5 kil. 

Cîrciumî sunt 10 şi anume : 
4 în cat. Almajul-Birnici, 3 în 
Almajul-Moşneni, 3 în Şitoaia. 

Comercianţi sunt 10, toţi cir- 
ci u mari. 

Vite cornute 286, 01 167, 
caî 71. 

Almajul, deal, pe teritoriul com. 
Izvorul, jud. Dolj, pi. Ocolul. 

Almajul, pădure, pe teritoriul 
com. Melineşti, jud. Dolj, plasa 
Amaradia, s. Almăjelul, în în- 
tindere de aproape 200 hect., 
aparţinînd moşnenilor. 

Almajul, //V/X pi. Jiul-d.-s., com. 
Almajul, jud. Dolj, ia naştere 
din văile Meteuluî, com. Bră- 
deşti, pi. Jiul-d.-s. şi se varsă 
în st. rîuluî Jiul, lîngă hotarul 
dintre com. Coţofeni-din-Faţă şi 
com. Almajul. 

Pe acest pîrîu, ce curge în 
direcţiunea de la N.-S., sunt 
două podeţe stătătoare, unul 
lîngă şoseaua naţională şi altul 
lîngă şoseaua vecinală. 

Almajul, pîrîu, c. Coţofeni-din- 
Faţă, jud. Dolj, pi. Jiul-d.-s., ce 
se scurge în st. Jiului pe hota- 
rul dintre com. Almajul şi com. 
Coţofeni-din-Faţă. 

Almajul, §es, pi. Jiul-d.-s., com. 
Almajul, jud. Dolj, pe care este 
situată com. Almajul. 

Almajul-Birnici, sat, în c. Al- 
maju, jud. Dolj, pi. Jiul-d.-s., 
situat pe malul st. al pîrîuluî 



Almajul. Are o populaţie de 273 
fam. cu 1179 sufl. Este reşe- 
dinţa primăriei. In acest s. sunt 
359 case şi i bordeiu; dintre 
care una boerească, zidită la 
1786 de boerul Dincă Almă- 
janu. Şcoala funcţionează din 
anul 1834, este întreţinută de 
Stat, care a chelt. 4000 1. pen- 
tru construirea eî, localul fiind 
de zid. Ştiu carte 46 bărbaţi şi 
2 femeî. In sat este o biserică, 
fondată de clucerul Barbu Pas- 
nare la 1789, care şi azî este în 
bună stare, are i preot şi un 
cîntăreţ şi serbează hramul Mar- 
tirului Barbu. Cîrciumî sunt 4. 
înainte de construirea liniei 
ferate, cînd călătoria de la Cra- 
iova la T.-Severin se făcea cu 
diligenta, era aci prima staţie 
şi avea o căpetănie de poştă cu 
32 caî. 

Almajul-Birnici, mo^ie, judeţul 
Dolj, pe teritoriul satuluî cu 
acelaşî nume, aparţinînd d-neî 
Elena Conduratu. Fusese maî 
'nainte proprietatea luî Dincă 
Almăjanu. 

Almajul-Moşneni (Bogea), sat, 
pi. Jiul-d.-s., com. Almajul, jud. 
Dolj, cu 709 sufl., 365 bărbaţî 
şi 341 femeî, are 147 case, con- 
struite maî toate din zid, afară 
de cîte-va, ce sunt construite 
din gard cu pămînt bătut. A- 
proape fie-care casă are grădina 
eî. Copiiî din acest sat urmează 
la şcoala mixtă din s. Almajul- 
Birnici ce este la o distanţă de 
500 m. Ştiu carte 44 bărbaţî 
şi I femee. In sat este o biserică 
fondată în anul 1865 ^^ moş- 
neniî. Preotul Stăvărache, Şte- 
fan Lumînăraru şi Alexandru 
Barbu; aproape în ruină; are 
un cîntăreţ şi se serveşte de pre- 
otul bisericeî Almajul-Birnici. 

Cîrciumî sunt treî şi comer- 
cianţi tot treî. 



Almajul-Moşneni, pădure, pi. 
Jiul-d.-s., com. Almajul, s, Al- 
majul-Moşneni, jud. Dolj, în în- 
tindere de 60 hectare, aparţine 
moşnenilor. Lemnul ce se gă- 
seşte este: cer, gîrniţă, salcie, 
plop şi stejar, care predomină. 

Almajului (Dealul-), deal, pe 
teritoriul com. Almajul, s. Al- 
majul-Moşneni, jud. Dolj. E a- 
coperit cu fineţe. 

Almalia, deal înalt, în pi. Isac- 
cea, jud. Tulcea, pe teritoriul 
cojnuneî Balabancea şi al căt. 
Hancearca, *este situat în par- 
tea sudică a plăşiî şi cea apu- 
sană a comunei; el este punctul 
culminant al Dealuluî-Ţiganceî, 
şi prin înălţimea sa, care este 
de 375 metri, fiind şi punct 
trigonometric de observaţie, ran- 
gul al 3-lea, este pus în rîndul 
celor maî înalte piscuri din pi. 
Isaccea şi chiar jud. Tulcea; 
dominînd asupra satelor Han- 
cearca şi Ţiganca-Taiţa (ale co- 
munei Balabancea); de la poa- 
lele sale orientale izvoresc pî- 
raiele Sarap-Dere şi Cărbunăria, 
afluenţi aî pîrîuluî Taiţa, iar din 
poalele apusane izvoreşte pîrîul 
Valea-Megina, afluent al pîrîuluî 
Cerna. Pe la poalele sale trece 
şi drumul comunal Cerna-Han- 
cearca-Ţiganca. El este acoperit 
peste tot numai cu păduri. 

Almali - Culac, movilă însem- 
nată, în jud. Constanţa, pi. Si- 
listra-Nouă, pe teritoriul comu- 
nei rurale Lipniţa şi anume pe 
acela al cătunului său Coşlugea ; 
este aşezată pe muchia dealului 
Coşlugea, în partea de miază- 
noapte a plăşiî şi cea centrală 
a comunei, are o înălţime de 133 
m., este acoperită cu verdeaţă, 
fost punct trigonometric de ob- 
servaţie gradul 3-lea şi domină 
prin înălţimea sa, s. Lipniţa, de 



ALMALt-CULAC 



60 



almalIul 



care e despărţit prin o distanţă 
de iVa kil-> valea AlmalîculuY 
ce pleacă chiar din poalele sale 
nordice, drumul judeţian Eze- 
Chioi-Lipniţa şi drumul comunal 
Lipniţa-Coşlugea ; la rîndul său 
e dominată de movila Caragia 
(149 m.); tot printr'însa trece 
V şi hotarul dintre satele Lipniţa 
şi Coşlugea. Terenul, pe care e 
aşezată această movile este pre- 
sărat cu alte movile, între cari 
avem movilele : Curdeli, Veli- 
Chioi, Caragia, etc. 

Alinall-Culac, vale, în jud. Con- 
stanţa, pi. Silistra-Nouă, pe te- 
ritoriul comunei rurale Lipniţa 
şi anume pe acela al căt. său 
Coşlugea; se desface din poalele 
răsăritene ale dealului Coşlugea, 
se îndreaptă spre răsărit, pe la 
poalele nord. ale dealului Uzum- 
Bair şi după un drum de 4^/2 kil., 
după ce a brăzdat partea de 
miază-noapte a plăşiî şi pe cea 
de N.-V. a comunei şi a căt., 
merge de se deschide în valea 
Coşlugea pe dr., ceva maî sus 
de deschiderea acesteia în ezerul 
Oltina; malurile sale sunt pre- 
sărate cu tufărişuri; printr'însa 
merge şi drumul comunal Coş- 
lugea-Satul-Noiî. 

AlmalIul, corn. rur,j în jud. Con- 
stanţa, pi. Silistra-Nouă. Este 
aşezată în partea apusană a ju- 
deţului, la 124 kil. spre V. de 
oraşul Constanţa, capitala dis- 
trictului şi în cea apusană a 
plăşiî, la 5 kil. spre V. de oră- 
şelul Ostrov, reşedinţa eî; co- 
munele învecinate cu dînsa sunt: 
Eze-Chioi la 7 kil. spre S.-E., 
Bugeacul la 8 kil. spre N.-E., 
oraşul Silistra din Bulgaria la 
7 kil. spre N.-E. 

Se mărgineşte la miază-noapte 
cu com. urb. Ostrovul, de care 
se desparte prin dealurile leral- 
cea-Bair, Trîncoviţaşi Cărămida; 



la răsărit cu com. Gîrliţa, sepa- 
rată prin ezerul Gîrliţa, la mia- 
ză-zi cu Bulgaria, despărţită prin 
valea Rege-Deresi-Ceair, dealul 
Şaimeşelic-Bair şi cu com. Eze- 
Chioi, despărţită prin valea Ca- 
nara-Ceair. 

Relieful solului e destul de 
accidentat şi anume de culmile : 
Ostrovul la miază-noapte, repre- 
zentată prin dealurile leralcea- 
Bair, cu vîrful Almalîul, 134 m. 
la N.-V., dealul Trîncoviţa, 92 
m. la N.^ Cărămida 78 m. la E. 
şi de culmea Almalîul la centru 
şi miază-zi reprezentată prin dea- 
lurile Sarî-Meşea-Bair I, II, III, 
(102, 93, 84 m.) prin interior şi 
apus; Belezlichi-Sîrti, 1 14 m. la 
S. Aceste dealuri sunt acope- 
rite în cea maî mare parte cu 
păşunî şi semănături. leralcea- 
Bair are pe dînsul, pe coamă, 
ruine de forturî turceştî, ca A- 
rab-Tabia II şi Gabroviţa, iar 
la poalele estice sunt sădite viî 
ce dau un vin bun, viî carî de 
alt-fel se maî găsesc şi la poa- 
lele nord-estice ale Sarî-Meşea- 
Bair I, Sarî-Meşea-Bair II şi Be- 
lezlichi-Sîrtî, sunt acoperite cu 
arborî izolaţi şi tufărişurî ce sunt 
resturî din întinsele pădurî de 
odinioară. Movilele sunt puţine, 
însă au avut o importanţă oare- 
care, servind ca puncte de ob- 
servaţie şi dese-orî întărite spre 
a servi ca puncte de apărar^ 
ale Turcilor contra Ruşilor ; prin- 
cipalele sunt Arabei, 102 m., ce 
are lîngă ea fortul Arab-Tabia 
şi pichetul romîn No. 3, Ga- 
broviţa 115 m., astă-zî acope- 
rite cu verdeaţă. 

Hidrografia este reprezentată 
prin pîrîul Almalîul, ce pleacă 
din dealul Ieral-Ceea-Bair, se în- 
dreaptă maî întîiu spre N.-E., 
trecînd prin satul Almalîu, apoî 
spre S.-V. şi se varsă în lacul 
Gîrliţa, în partea luî apusană, 
după ce a brăzdat nordul co- 



muneî; malurile luî sunt în ge- 
neral înalte şi rîpoase, iar valea 
sa poartă şi numele de Beilic- 
Ceair. Intr'însul se deschid pe 
stînga, valea Trîncoviţa, la locul 
numit Cişmeaua-Ostrovenilor, iar 
pe dreapta laguda-Ce^iir şi pî- 
rîul Pampur-Ghiolgiu ce vine din 
Bulgaria; alte văî m:iî sunt: 
Rege-Deresi-Ccairla N.-V. de 
hotarul spre Bulgaria, de la înce- 
put şi pană la Ibraim-Paşa-Cişme , 
valea Curu-Canara la S., ce se 
deschide în lacul Gîrliţa. Lacul 
Gîrliţa udă comuna la răsărit ; 
malurile luî sunt în general înalte 
şi stîncoase ; într'însul sunt bunî 
peştî ce se consumă în localitate. 
Clima com. este sănătoasă ; 
ploae cade în cantitate potri- 
vită, ceea ce face ca pămîntul 
să ^^ destul de fertil. 

Comuna este formată dintr'un 
cătun : Almalîul, mare şi frumos, 
aşezat pe ambele malurî ale pi- 
rîuluî Almalîul şi pe 3 — 4 văî 
niicî ce se deschid în el; închis 
la N. de dealul Ieral-Ceea-Bair 
şi Trîncoviţa, la V. de movilele 
Gabroviţa şi Almalîul, iar la S. 
de Sari-Meşea-Bair II. Este un 
sat bogat, cu case marî, frumoase, 
bine îngrijite şi aşezate în ordine 
pe treî uliţî paralele cu pîrîul şi 
vre-o 12 transversale; fie-care 
căsuţă are grădiniţa eî; la apus 
sunt viî întinse, ca şi la răsărit, 
iar numeroasele (25) morî de 
vînt înveselesc si maî mult as- 
pectul său. 

Suprafaţa comuneî este de 24 
kil. p. sau 3422 hect. sau 7000 
pogoane, din carî 60 hect. ocu- 
pate de vatra satuluî cu grădi- 
nile locuitorilor, avînd 285 casc, 
decî un sat mare; restul îm- 
părţit între locuitori, carî au 2745 
hect. şi statul cu proprietariî ce 
posedă 17 hect. 

Populaţiunea totală a com. 
este de 1590 sufl., care se îm- 
parte după cum urmează : după 



ALMALtUL 



61 



ALMAŞUL 



sex: 80 1 bărbaţî, 789 femei, 
357 capi de familii, 1230 alte 
persoane, total 1590; după stare 
civilă: necăsătoriţi, 444 bărbaţî 
434 femei, total 878 ; căsătoriţi: 
326 bărbaţî, 326 femeî, total 
652; văduvî: 31 bărbaţî şi 29 
femeî, total 60 ; după instrucţie : 
ştiu carte 223 bărbaţî, 52 femeî, 
total 275; nu ştiu 579 bărbaţî, 
"jl"] femeî, total 13 15; după ce- 
tăţenie: cetăţenî Romînî 801 
bărbaţî, 789 femeî; după religie: 
ortodoxî,8oi bărbaţî, 789 femeî; 
după ocupaţie, 344 agricultorî, 
5 comercianţi, i industriaş, 7 
alte profesiî, total 357; contri- 
buabilî 357; după avere: 304 
împroprietăriţî, 40 neîmproprie- 
tăriţî, total 344. 

In privinţa calităţeî pămîn- 
tuluî, suprafaţa com. se împarte 
as t- fel: 660 hect. teren nepro- 
ductiv, 2752 hect. teren pro- 
ductiv, din carî 2172 hect. teren 
cultivabil (2162 hect. al locui- 
torilor), 16 hect. teren neculti- 
vabil (al locuitorilor), 415 hect. 
teren izlaz (tot al locuitorilor), 
159 hect. teren viî (din carî 152 
ale locuitorilor). 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 
agricultura, cu 344 plugari carî 
au 164 plugurî, 100 care cu 
boî, 193 căruţe cu caî, 5 ma- 
şinî de secerat, 3 trioare, 5 ma- 
şinî de vînturat, cultivarea vieî, 
a celor 159 hect.; creşterea vi- 
telor, posedînd com. 6308 capete 
de vite, din carî: 353 caî, 846 
boî, 12 bivolî, 5060 oî, 14 ca- 
pre, 22 porcî ; sunt şi 24 puţurî 
(din carî 17 prin sate, 7 pe cîmp), 
şi 3 podurî stătătoare pe rîul 
Almalîul. 

Industria este cea simplă, 
casnică ; sunt în comună : 7 
morî cu apă şi 2 morî de vînt. 

Comerciul e destul de activ 
şi constă în importul manufac- 
turilor, uneltelor agricole şi în 
exportul vinului, cerealelor, vi- 



telor; sunt 5 comercianţi, toţî 
cîrciumarî. Comerciul se faceprin 
oraşul Ostrov, lipsind cale fe- 
rată, care să treacă prin com. 
Budgetul comunei e de 6366 leî 
la venit, şi de 3518 leîla chelt., 
rămînînddecî un excedent în plus 
de 2847 lei. Căile de comunicaţie 
sunt: un drum mare Ostrov- 
Cuzgun ce trece pe la răsărit de 
sat şi din care se desface o ra- 
mură spre sat ; apoi drumuri 
vecinale la Eze-Chioi şi Gîrhţa, 
Bugeac, Silistra bulgară. Bise- 
rică este una singură, înfiinţată 
şi întreţinută cu 10 hect. pă- 
mînt de la stat, cu hramul Inăl- 
ţarea-Domnuluî şi avînd ca de- 
servenţî 2 preoţi şi i cîntăreţ. 
Şcoală este una, rurală mixtă, 
întreţinută de stat cu i învăţă- 
tor şi o învăţătoare, cu 68 elevi 
înscrişi. 

Almalîul, pîrîU, jud. Constanţa, 
pi. Silistra-Nouă, udînd terito- 
riile comunelor Almalîul, Ostrov 
şi Eze-Chioi. Izvoreşte din poa- 
lele răsăritene ale dealului Top- 
ci-Olu-Sîrtî, se îndreaptă mal 
tîrziu spre N.-E., pană la satul 
Almalîul, de aci spre răsărit 
pană la locul numit Cişmeaua- 
Ostrovenilor, de unde se dirige 
spre S.-E., pană la vărsarea sa 
în ezerul Gîrliţa. Curge printre 
dealurile Ieralcea-Bair, Trînco- 
viţa, Caranvizi la N. şi Sarî- 
Meşea-Bair la S. Lungimea lui 
e de 12 kil., avînd în tot-d'a- 
una apă ce curge printre nişte 
maluri înalte şi rîpoase; valea 
sa mal poartă numele şi de Bei- 
lic-Ceair. 

Basinul său care are o întindere 
de 15 kil. pătr. sau 1500 hect., 
e coprins între dealurile : Sera- 
cea-Bair, lapce-Bair, Caranvizi la 
N., Topci-Olu-Sîrtî la V., Belez- 
lichi-Sîrtî la S., ezerul Gîrliţa 
la E., coprinzînd colţul N.-V. 
al plăşiî Silistra-Nouă, şi în spe- 



cial partea sudică a comunei ur- 
bane Ostrov, toată comuna Al- 
malîul, care e aşezată pe ambele 
maluri ale sale şi partea nor- 
dică a comunei Eze-Chioi. Aflu- 
enţii săi sunt : pe partea dreaptă 
văile Gabroviţa, laguda-Ceair şi 
pîrîul Pampur-Ghiolgiu-Ceair, iar 
pe stînga, valea Trîncoviţa. Pe 
valea sa merg drumurile comu- 
nale ce duc de la Almalîul, la 
comunele Eze-Chioi şi oraşul Os- 
trov. 

Almare, deal şi punct trigono- 
metric de observaţie, în judeţul 
Romanaţî. 

Almaşul, sat, în c. Dobreni, pi. 
Piatra-Muntele, jud. Neamţu, a- 
şezat pe valea pîrîulul cu a sa 
numire, cum şi pe coastele dea- 
lurilor Almaşul, Bisericel, Hîr- 
cul, Morilor, Oierilor, etc. 

Este format din două trupuri: 
Cotuna-d.-j. şi Cotuna-d.-s., cari 
la un loc posedă 96 de case în 
cari trăesc 396 sufl., sau 96 capi 
de familii romîne şl o fam. evre- 
iască. Dintre aceştia sunt 128 băr- 
baţi, 204 femei; 199 necăsăto- 
riţi, 153 căsătoriţi, 33 văduvi, 
I divorţat şi 7 nevolnici; din 
aceştia numaî 26 posedă cunoş- 
tinţă de carte. 

Sătenii se ocupă cu agricul- 
tura şi creşterea vitelor, dar mal 
cu osebire cu negoţul poamelor 
(fructelor), de care e îmbelşugat 
acest sat ; puţini se ocupă şi cu 
exploatarea pădurilor vecinaşe. 

In sat se află 2 biserici cu 2 
preoţi şi 2 eclisiarhl; o şcoală 
comunală cu o populaţiune de 
47 elevi; o moară situată la 
marginea Oierilor şi care apar- 
ţine proprietăţii; 2 cîrciuml; o 
clădire cu 6 odăi ce servă de 
locuinţă arendaşului; 5 ferăstrae 
(v. Almaşul, moşie). Sunt 3 ro- 
tari, 3 fierari, i stoler. 

Numărul contribuabililor, 49. 



ALMAŞUL 



62 



ALMAJELUL 



Comunicaţiunea cu satele ve- 
cine se face prin drumul ce dă 
în şoseaua judeţeană Piatra- 
Neamţu, în dreptul kil. 7. 

Numărul vitelor se urcă la 
454 capete, dintre cari : 40 boî, 
42 vaci, 280 oî, 10 caî, 25 ri- 
mă torî, 30 viţei, i6juncî, I taur. 

Se povesteşte, că în apropiere 
odinioară ar jfî fost o crîncenă 
bătălie între Romînî şi Unguri. 

Almaşul, deal, lîngă s. cu aceasî 
numire, serveşte de loc cultiva- 
bil sătenilor, fiind situat pe par- 
tea lor, şi de hotar despre Ne- 
greşti, în jud. Neamţu. 

Almaşul, moşie, în com. Dobreni, 
pi. Piatra-Muntele, jud. Neamţu, 
este alcătuită din trei trupuri : 
Almaşul, Horinţeşti şi Roşcani, 
cari împreună se mărginesc cu : 
moşia Dobreni, la E. ; cu Să- 
rata-Balauruluî, la S.-E. ; cu Gîr- 
cina, la S. ; cu Cuejdiul, la S.-V. ; 
cu pîrîul şi dealul Cuejdiuluî, la 
V. ; cu Crăcăoani, Poiana-Alma- 
şuluî, Negreşti şi Dolheşti, Ia N. 

Suprafaţa totală împreună cu 
trupurile şi vatra satului Al- 
maşul, e de 1677 hect. 54 arii 
(1178 fălci); iar numai a tru- 
pului Almaşul e de 314 hect. 
60 arii (220 fălci), dintre cari 
207 hect. aparţin posesiei, iar 
restul de 107 hect., locuitorilor. 

Teritoriul moşiei e acciden- 
tat de dealurile : AJmaşul, Bi- 
sericeî, Runculuî, Curmăturile, 
Tălăşmanul, Fericile, Lacurile, 
Cosmenilor, Cierilor, Ţiganca 
etc, cari în mare parte sunt a- 
coperite cu păduri, presărate cu 
poenî şi poeniţe, ce poartă a- 
desea numirile dealurilor, orî 
numirile: Poiana-Varniţeî, împu- 
ţitelor, Lăzurca, etc. 

Pîrîiaşele carî străbat terenu- 
rile acestei moşii sunt: Alma- 
şul, Mărineseî, Runculuî, Pî- 
rîul-luî-Barcan , Molidului, Po- 



loboacelor. Ponorului, Dosuri- 
le, etc. 

Pătura cultivabilă (suprasolul) 
nu este tocmai priincioasă agri- 
cultureî ; plantele ce se cultivă, 
şi maî cu osebire porumbul, reu- 
şesc greu, din care pricină se 
şi cultivă maî mult prin grădinî, 
iar fîneţele ocupă partea cea 
maî însemnată a cultureî^ şi se 
deosibesc în fîneţele posesieî, 
cunoscute sub numirile speciale 
de : finaţul Vătavuluî, fin. din 
pîr. Hîrculuî, fîn. din Mestecenî, 
fîn. din Podiş, fîn. de la Fîntîna- 
Albuluî, fin. de la Roşcanî, fîn, 
de la Poarta-Ţarineî, fîn. din 
Hîrtoape, etc, şi fîn. locuitorilor: 
fîn. de la Păr, fîn. de la Nucî, 
fîn, de lîngă Arini-luî-David-Bal- 
muş, fîn. de la Spinî, fîn. de 
la Gh. I. Neculaî, etc. 

Pentru exploatatul pădurilor 
sunt 5 ferăstrae, purtate cu apă, 
aşezate la i V2 oră depărtare 
de satul Almaşul, cunoscute sub 
numirile : ferăstrăul N^. i al luî 
I. N. a Sultaneî, N*. 2 ferăst. 
de la Cioancă, N'. 3 ferăst. de 
la Rafailă, N\ 4 ferăst. de la 
Molid (acesta din 1887 se poartă 
prin ajutorul uneî locomobile, 
de un timp însă nu maî func- 
ţionează), N\ 5 ferăst. de la fa- 
brică, care a fost ars şi acum 
se face din nou. 

Almaşul, ptriu, în jud. Neamţu, 
izvoreşte dintre o ramificaţiune 
a dealuluî Tarniţa şi Muncelul, 
în spre marginea despre apus 
a com. Dobreni, plasa Piatra- 
Muntele, curge în direcţiunea 
S.-E., trecînd pe la schitul şi s. 
Almaşul, pană în dreptul kil. 
7 al şoseleî naţionale judeţene 
Piatra- Neamţu, de unde se ridică 
către N.-E., traversînd şoseaua 
judeţiană Dobreni -Roznov, pe 
la sudul s. Dobreni, în faţa că- 
ruia primind şi apele pîr. Ne- 
gueşti (de a st.), se varsă în 



pîr. Cracăul, ducînd cu sine şi 
următoarele pîrîaşe : Dosurile 
unit cu Călugăriţa, Pîrîul-Mări- 
nesă, Pîrîul-Hîrculuî, Pîrîul-Run- 
culuî, Pîrîul-luî-Barcan, Pîrîul-Mo- 
liduluî, PîrîulPoloboacelor, Pî- 
rîul-Ponoruluî, etc, (v. a. n.). 

In prundul dus de curentul 
acestui pîrîu se găsesc bolovanî 
marî de grez carpatic vechiu, 
carî coprind cristale marî de 
pirită cubică ; asemenea, bolo- 
vanî de calcar silicios, cu cris- 
tale micî de acelaşî mineral (pi- 
rită), însă în cătime maî mică; 
cum şi bolovanî plinî de numu- 
lite, din carî se arată fiinţa tă- 
rîmuluî eocen, în sus spre o- 
bîrşia pîrîuluî. Cu toate acestea, 
minere de fier, prin localitate 
şi împrejurime, nu se pot găsi, 
după cum s'a fost crezut de 
către mulţî, cari au cercetat a- 



Almaşul, schit de călugăriţe, si- 
tuat în cătunul-d.-s. al s. Alma- 
şul, în com. Dobreni, pi. Piatra- 
Muntele, juJ. Neamţu ; este zi- 
dit de către Lupu Balş şi Mo- 
nahul Rafail. 

La început, se zice, era des- 
tinat pentru azilul călugărilor, 
şi se întreţinea din milosteniî, 
ncfiind subvenţionat ; astăzî însă 
este populat de 20 călugăriţe 
avînd drept stariţă pe maica 
Suzana Ştefănescu, sora fostuluî 
Episcop de Roman, Melchi- 
sedec. Serviciul divin este să- 
vîrşit de către preoţiî schituluî 
Horaiţa, ce se rînduesc săptă- 
mînal. 

Almaşului, sat, vezî Poiana Al- 
maşuluî, în com. Dobreni, pi. 
Piatra-Muntele, jud. Neamţu. 

Almăjelul, com, rur,, aşezată în 
partea de N. a plăşiî Cîmpul, 
jud. Mehedinţi. Se mărgineşte 
la răsărit, cu com. Dobra, la 



ALMĂJELUL 



03 



ALUNELE 



miază -zi cu corn. Vlădaia, la apus 
cu corn. Corlăţelul şi la miază- 
noapte cu corn. Slaşoma. Situată 
pe cîmpie, la distanţă de 46 kil. 
de reşedinţa judeţului, formează 
com. singură, avînd 386 contrib. 
cu 1800 loc. în 402 case. Ocu- 
paţiunea loc. este agricultura 
şi creşterea vitelor. Eî posedă 
142 pluguri, 192 care, 16 căruţe 
cu caî avînd şi 105 stupi. 

Are o bis. cu 2 preoţi şi 2 
cîntăreţî, o şcoală cu un învă- 
ţător, frecuentată de 29 elevi şi 
3 eleve. 

Budgetul comunei este de 
4520 1. la ven. şi de 1893 leî 
la chelt. Numărul vitelor este 
de 1152 vite mari cornute, 51 
caT, 450 01 şi 504 rîmătorî. 

Prin această com. trece şo- 
seaua comunală Ragova-Vînjul- 
Mare-Corlăţelul-Almăjelul. 

In partea de V. a comuneî 
Almăjelul se află dealul numit 
Dealul - Brîncoveanuluî, zis as- 
tă-zî şi Dosul-Gropilor, unde se 
văd urme de o zidărie veche. 
Relativ la acest deal şi zidării 
vechi, se povesteşte, de bătrînî 
din com. Almăjelul, Vlădaia şi 
Corlăţelul, o legendă despre fa- 
milia domnitoare Brîncoveanu. 

Almăjelul, sat, pi. Jiul-d.-s., com. 
Filiaşi, jud. Dolj, aşezat pe va- 
lea Almăjelul în st. rîuluî Jiu, 
la 4 kil. spre E de Filiaşi. Po- 
pulaţiunea e de 27 fam. cu 106 
sufl., 55 bărbaţi şi 51 femei. 
Are 25 de case. Copiii din a- 
cest sat urmează la şcolile din 
Filiaşi, ce sunt la o depărtare 
de 7\/2 kil. Ştiu carte 10 băr- 
baţi şi 3 femei. 

Almăjelul sau Almajul, sat, pi. 
Amaradia, com. Melineşti, jud. 
Dolj, cu 19 fam. şi 85 sufl.; 45 
bărbaţi şi 40 femei. E situată 
la 5 kil. spre S.-V. de Melineşti. 
Are 24 case construite din zid 



şi din bîrne. Copiiî din acest 
sat urmează la şcoala mixtă din 
com. Melineşti, ce este la o de- 
părtare de 5376 m. Ştiu carte 
5 bărbaţi şi i femee. 

Almăjelul, cîmpie, în com. rur. 
Almăjel, pi. Cîmpul, jud. Me- 
hedinţi. 

Almăjelul, colină, pe teritoriul 
satului cu acelaşi nume, com. 
Filiaşi, jud. Dolj, pi. Jiul d.-s., 
la poalele căruia e valea Al- 
măjelul. 

Almăjelul, deal mare, în c. r. 
Almăjelul, pi. Cîmpul, jud. Me- 
hedinţi ; este acoperit cu viî, ce 
produc vinul renumit de Al- 
măjel. 

Almăjelul, pîrm, izvoreşte din 
dealul Fratoştiţa, udă s. Almă- 
jelul, jud. Dolj, pe st., curge 
paralel cu valea Jiului şi merge 
apoi de se varsă în st. acestui 
rîu, în faţa satului Petruleţul. 

Almăjelul, vale, pe teritoriul co- 
muneî Filiaşi, s. Ahnăjelul, jud. 
Dolj, plasa Jiul-d.-s., pe care e 
situat satul Almăjelul. 

Altarul, loc unde a fost capela 
militară în tabăra de la Fur- 
ceni, la 6 kil. S.-V. de oraşul 
Tecuciu. 

Altarul, pădurice, în plasa Mar- 
ginea-d.-s., jud. R.-Sărat, la ră- 
sărit de şoseaua naţională; azî 
este exploatată. 

Altămuşul, mmite, plaiul Dîmbo- 
viţa, jud. Muscel, formează linia 
de despărţire între rîul Dîmbo- 
viţa şi rîul Argeşelul, împreună 
cu munţii Draxinul, Măra, Ţe- 
felega, Preajma, Muntişorul, Că- 
pitanul, Plăişorul, Pravăţulşi Ma- 
teiasul. 



Alticioarele, pîrîâ., izvoreşte din 
poalele pădureî Clăbucetul, şi se 
varsă în rîul Teleajenelul, în ra- 
ionul com. Măneciul-Ungureni, 
plaiul Teleajenul, judeţul Pra- 
hova. . 

Altoae (La-), loc izolat şi punct 
de hotar în com. Valea-Musce- 
luluî, jud. Buzău. 

Altoae (La-), loc izolat şi punct 
de hotar în com. Măneşti, jud. 
Buzău, pe plaiul Bercioae. ' 

Altoaele, poiană, în păd. statu- 
lui Barbu din com. Grăjdana, 
jud. Buzău. 

Altoi (La-), loc izolat, acoperit 
de livezi, în com. Măgura, jud. 
Buzău. 

Altu-Cucei, trup de pădure, a 
statului, în întindere de 25 hect., 
formînd, împreună cu trupul 
Căţetul, pădurea Căţetul, situată 
în com. Dozeşti, pi. Cerna-d.-j., 
jud. Vîlcea. 

Alţatul, movilă, pe moşia Ştiu- 
beieni, comuna Ştiubeieni, plasa 
Başeu, jud. Dorohoiu. 

A-luî-Crîstoiu, vie p teren de 
arătură, în dealul Oltului, si- 
tuată în com. Prundeni, plasa 
Oltul-d.-j., jud. Vîlcea, foste pen- 
dinte de Episcopia Rîmnicu- 
luî; proprietăţî ale statului. 

Aluna sau Alunul, pîrîu, pe te- 
ritoriul com. Străoani-d.-s., jud. 
Putna, izvoreşte din dealurile 
Varniţeî, udă satul Varniţa maî 
jos de care se varsă în Şusiţa. 

Alunele, deal, situat pe locul să- 
tenilor în fundacul din susul 
satuluî Negreşti, com. Dobreni, 
pi. Piatra-Muntele, jud, Neamţu; 
servă de teren cultivabil. 



ALUNENÎ 



64 



ALUNISUL 



Aluneni, fiume vechiu al cătu- 
nului Slămneşti, corn. Mierea- 
Birnici, pi. Amaradia, judeţul 
Dolj. 

Aluni (Valea-cu-), pîr,, izvo- 
răşte din raionul corn. Valea- 
Lungă, plaiul şi jud. Prahova, 
se varsă în Valea-luî-Dan, tot 
în raionul corn. Valea-Lungă. 

Alunişelul,z/^/^^rt', izvoreştede la 
estul com. Păroşi, pi. Oltul-d.-s., 
jud. Olt, udă cătunul Mijlocul, 
şi se varsă în stînga Cungri- 
şoareî, tot în raionul comunei 
Păroşi. 

Alunişul, com, rur., pi. Vedea- 
d.-s., jud. Olt, compusă din trei 
cătune: Alunişul-ds., Alunişul- 
d.-j. şi Dealul-Gruiuluî. 

Işî trage numele de la pîrîul 
Alunişul. 

Este situată pe malul rîuluî 
Vedea, la 36 kil. departe de 
capitala judeţuluî şi la 5 kil. de 
a plăşiî. 

Are o populaţie de 990 loc. 
(526 bărbaţi şi 464 femei), 270 
capi de fam., 240 contrib. în 
301 case de locuit. 

In comună sunt două biserici 
(la Alunişul-d.-s. şi la Alunişul- 
d.-j.), deservite de trer preoţi. 

Locuitorii se ocupă numai cu 
agricultura şi cultura prunilor. 
Eî desfac produsul munceî lor 
la Slatina, Piteşti şi gara Corbu. 

Locuitoriî din căt. Alunişul- 
d.-s. şi Dealul-Gruiuluî sunt moş- 
neni, iar ceî din Alunişul-d.-j. 
s*au împroprietărit la 1864 pe 
175 hect., împărţite la 46 loc. 
Sunt în com. 35 caî şi epe, 420 
boî, 150 vaci, 1000 01 şi 240 
porcî. 

Toată comuna se întinde pe 
o suprafaţă de 1600 hect. 

Cu întreţinerea şcoaleî statul 
cheltueşte anual 1404 leî. Ştiiî 
carte 150 bărbaţi şi ii femei. 



In termen mijlociu se fabrică 
în com. 6000 decal. ţuică. 

Inul şi cînepa se cultivă prea 
puţin. 

Sunt în com. 50 meri, 130 
perl, 200 cireşi, 80 nuci. Un 
hect. livede dă 2 care fin. 

Comerciul se face de patru 
cîrciumarî. 

Venitul comunei se urcă la 
2040 l. şi cheltuelile la 2035 l. 

O şosea înlesneşte comuni- 
caţia cu comunele Făgeţelul şi 
Spineni, precum şi şoseaua veci- 
nală care înlesneşte comunicaţia 
cu Poborul şi Profa. 

E udată de rîurile: Vedea, 
Alunişul, Papcica şi Buduslu- 
veşti. 

Se mărgineşte cu comunele : 
Profa^ Spineni, Urşi şi Făgeţelul. 

Se crede că această comună 
datează din timpul luî Neagoe- 
Basarab. 

Alunişul, sat, face parte din com. 
r. Strîmbeni, pi. Vărbilău, jud. 
Prahova. 

Alunişul, cătun, al com. Colţi, 
jud. Buzău, situat pe malul dr. 
al izvorului Alunişul, are 130 
loc. şi 29 case. E renumit prin 
chilibar şi biserica săpată în 
corpul unei stîncî. 

Alunişul, cătmi, comuna Pietrari, 
jud. Dîmboviţa, (v. a. n.). ' 

Alunişul, cîmpie, vtzi Dealul - 
Porcilor, deal, jud. Vîlcea. 

Alunişul, deal, în com. Brădăţe- 
lul, judeţul Suceava, de sub 
care izvoreşte pîrîul cu acest 
nume. 

Alunişul, deal, în jud. Tecuciu, 
la S. şi paralel cu valea Alu- 
nişul, pe care o alimentează cu 
apă pe timpuri ploioase ; alt. 
363 m. 



Alunişul, gîrlă, străbate comuna 
Strîmbeni, plasa Vărbilăul, jud. 
Prahova, de la N. la S., se 
uneşte cu gîrla Bertea şi împre- 
ună îşî continuă drumul pe mo- 
şia Stefeşti. 

Alunişul, izvor de ape minerale, 
în com. Colţi, jud. Buzăii, căt. 
Alunişul ; conţine sulf şi mag- 
nesie. Nu se poate utiliza din 
cauza depărtare!, greutate! dru- 
mului şi a singurătate! poziţiuneî. 

Alunişul, izvor^ în com. Colţi, 
jud. Buzău, căt. Alunişul, începe 
din Poiana-Corduneî şi se scur- 
ge în izvorul Valea -Bouluî. In 
albia sa se găseşte adesea mult 
chilibar. 

Alunişul, la7iţ de imcfiţi, în pi. 
Vrancea, jud. Putna, servă de 
hotar între jud. Putna şi R. -Sărat. 

Alunişul, moşie, fostă a statului, 
în comuna Valea-Teanculul, jud. 
Buzău, are 10 hect. păd., fineaţă 
şi vie. Egumenii Greci al mă- 
năstire! Banul, de care depin- 
dea, ridicaseră vinul de aici la 
un mare renume. 

Alunişul, moşie, jud. Muscel, pro- 
prietate a statului ; aparţinea Mi- 
tropolie! din Bucureşti. In anul 
1878, venitul aceste! moşi! era 
de 1812 1., şi a fost ipotecată 
pentru asigurarea biletelor ipo- 
tecare emise după legea din 
1877. Pentru periodul 1881—86 
arenda a scăzut la 1450 1. anual. 

Alunişul, trup din moşia statului 
Corbi, pe care s'au împroprie- 
tărit locuitorii din căt. Secătu- 
rile, comuna şi plaiul Nucşoara, 
jud. Muscel. 

Alunişul, munte, pe creasta că- 
ruia trece hotarul între c. Broş- 
teni, din jud. Suceava şi Buco- 



ALUNIŞUL 



05 



ALUNUL 



vina, avînd 1347.5 m. altitu- 
dine d'asupra nivelului mării. 

Alunişul, pădure, în întindere de 
1390 hect., proprietate a statu- 
lui, jud. Muscel. Face parte din 
marea pădure Corbi, plaiul Nuc- 
şoara, formată din 10 trupuri: 
Plăişorul, Preotesele, Bîndea, Ză- 
noaga, Papăul, Rusu, Plătica, 
Alunişul, Pădurile şi Crîngul, 
avînd toate o întindere de 17S30 
hect. 

Alunişul, pîrîn, izvoreşte de pe 
teritoriul corn. Făgeţelul, plasa 
Vedea-d.-s., jud. Olt, şi se varsă 
în rîul Vedea, în raionul corn. 
Alunişul. 

Alunişul, pîrîu, jud. Suceava, a- 
fluente al Şomuzuluî-Mare, 1340 
m. lungime. 

Alunişul şi Heroaia, proprietăţi 
ale statului, jud. Muscel, pen- 
dinte de Mitropolia din Bucu- 
reşti, cari s'au arendat pe pe- 
riodul 1886 — 96 cu 1485 1. a- 
nual. 

Alunişul, ramură de munţi în 
prelungirea către E. a ramureî 
Porfir, perpendiculară pe întinsa 
şiră a Tarcăuluî, începînd de la 
nodul ce-1 formează cu ramura 
Nechituluî, în partea despre N.- 
V. a schitului Nechitul, către o- 
bîrşia pîrîuluî Mălina, (afluent 
din dreapta rîuluî Iapa) pană în 
malul drept al rîuluî Bistriţa, 
mărginit pe sub coastele sale 
despre S.-E. paralel, de pîrîul 
Măstăcănoasa, iar din coastele 
sale de către N., se detaşează 
într'o altă ramură numită a Ne- 
guleştilor. 

Este acoperit cu păduri, în cari 
predomină arborii de alun, de 
la cari se pare că şi-a luat chiar 
şi numirea. In toată întinderea 
sa străbate teritoriul com. Mes- 



tacăn, din pi. Bistriţa, judeţul 
Neamţu. 

Alunişul, fost schit de călugărî 
în com. Colţi, jud. Buzău, căt. 
Alunişul, pendinte de Episcopia 
Buzău. Biserica e săpată în cor- 
pul unei imense stîncî de pia- 
tră. N'are inscripţiunî. Tradiţia 
îî atribue o vechime de peste 
1000 de anî. Are o legendă 
identică cu a schitului Nămă- 
eşti, din judeţul Muscel: «Un 
cioban, care păştea turma aci, 
aude în somn o voce, care îî 
ordonă să sape în coasta stînceî ; 
el se supune, şi după puţină 
muncă găseşte o icoană aMaiciî- 
Domnuluî. Locuitoriî se alar- 
mează, măresc deschizătura şi-î 
daii forma uneî bisericî, unde 
depun acea icoană, care se con- 
servă şi astă-zî». Tot în această 
stîncă sunt săpate şi două chi- 
liî. Azî servă ca biserică de mir 
locuitorilor din Alunişul. 

Alunişul, fost schit, în căt. Alu- 
nişul, com. Strîmbeni, pi. Văr- 
bilău, jud. Prahova. 

Alunişul, vale, com. Frînceşti, 
pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Alunişul, vale, com. Şirineasa, 
pi. Oltul-d.-s., jud.' Vîlcea. 

Alunişul-Bălăneşti, pădure, în 
com. Bălăneşti, jud. Buzău, pe 
moşia Cozieni-Tihuleşti, proprie- 
tate a statuluî, pendinte de E- 
piscopie. E formată din trupu- 
rile Alunişul, Bîrza, Cozieni, Fă- 
căianca, Moşească, Tălpiciu şi 
Teişul, formînd împreună un 
corp de 416 hect. 

Alunişul-de-jos, sat, face parte 
din com. r. Alunişul, pi. Vedea- 
d.-s., jud. Olt. Are o populaţie 
de 257 loc. 

I-^ocuitoriî acestuî cătun s'au 



împroprietărit după legea din 
1864. Aci e o bis. zidită la a- 
nul 18 10 de Preda Iepure, Bar- 
bu Anghel şi Cîrstea-cel-Negru 
şi reparată la anul 1877. 

Alunişul-de-sus, sat, face parte 
din com. r. Alunişul (v. a. n.), pi. 
Vedea-d.-s., jud. Olt. Are o po- 
pulaţie de 576 loc. Locuitoriî a- 
cestuî căt. sunt moşnenî. Aicî 
e o bis. zidită la anul 1887 de 
enoriaşî. 

Alunişul-Mlăjetul,/^</^/r<f a sta- 
tului, în comunele Colţi şi Mlă- 
jetul, pe moşia Mlăjetul şi Alu- 
nişul, jud. Buzău, pendinte de 
Episc. Buzău. E formată din 
trupurile Alunişul, Faţa-Mare, 
Fîniişul, Ocolul-Bordeiuluî-Saveî, 
Poiana -Corduneî şi Valea- cu- 
Bordeele, constituind un . corp 
de 627 hect. 

Alunişuluî, vezî Poiana-Alunişu- 
luî, jud. Suceava. 

Alunişuluî (Vîrful-), colină, în 
com. Blăjani, jud. Buzău, aco- 
perită de pădurî, viî şi arăturî. 

Alunişuluî (Pîrîul-), pîrîu, în 
com. Bogdăneşti, jud. Suceava, 
avînd lungimea cursuluî de 3000 
m., împreună cu Pîrîul-Plopilor 
formează pîrîul Moişa. 

Alunişuluî (Valea-), vale, situ- 
ată la S. de tîrguşorul Stăni- 
şeşti, jud. Tecuciu, merge în di- 
recţia E.-V. pană în valea Do- 
brotforuluî, în raionul com. Stă- 
nişeşti; alt. la obîrşie 355 m. 
şi la vărsătură 190 m. 

Alunul, com, rur,, plasa Olteţul- 
d.-s., jud. Vîlcea, compusă din 
3 cătune : Alunul, Igoiul şi Bo- 
deşti. 

Este situată pe valea rîuluî 
Olteţul, la 60 kil. departe de 



5J^0J^2. Marele Dicţionar Geografic. 



ALUNUL 



G6 



ALUNULUI (MOVILELE-) 



capitala judeţuM şi ia 25 kW, de 
Horez, reşedinţa plăşiî. înainte 
vreme, căt. Alunul forma o sin- 
gură com. şi ţinea de judeţul 
Gorj; căt. Igoiul forma o sin- 
gura com. şi căt. Bodeşti apar- 
ţinea de com. Mateeşti. 

Are o populaţie de 1294 loc. 
(649 bărbaţi şi 645 femei); 267 
capi de fam., 263 contribuabili; 
în 285 case. 

In toată com, sunt 6 biserici. 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura, pietrari a, dulgheri a şi 
ro tăria. Eî desfac produsul mun- 
ceî lor la Craiova şi Tîrgul-Ho- 
rez. 

Locuitorii sunt moşneni; 15 
s'aii împroprietărit la 1 864, cînd 
li s'au dat 33 hect. pămînt. Eî 
au 45 caî, 258 boî, 195 vaci, 
25 capre şi 270 oL 

Pe rîul Olteţul sunt 5 mori 
în raionul comunei. 

In căt. Igoiul sunt maî multe 
carieri de piatră. La locul nu- 
mit «Gherghinoaia» se află în 
pămînt o materie combustibilă 
sau cărbuni de pămînt, care ma- 
terie e în ardere continuă de la 
1886, pană acum (1892). Se gă- 
sesc în pămînt straturi de scoici 
şi melci. S'aii găsit şi măsele 
de mastodonţi, picioare de ele- 
fanţi petri ficate. 

Şcoala datează în com. de 
22 anL Localul e bun şi apar- 
ţine comunei. Ştiu carte 174 băr- 
baţi şi 2 femeî. Cu întreţinerea 
şcoaleî, statul cheltueşte anual 
1080 leî, iar comuna 15 leî. 

Femeile cultivă prea puţini 
gîndacî de mătase. Stupi cu al- 
bine sunt vr'o 15. 

In termen mijlociu se fabrică 
1500 decal. ţuică. 

Toată comuna se întinde pe 
750 hect. pămînt. 

Terenul cultivabil produce 
25CX)hectol. porumb şi 90 hectol. 
grîu. Aproximativ sunt în com. 
ca la 150 meri, 70 perî, 190 



nuci; iar livezile dau ca la 300 
care de fin. 

Veniturile comunei se urcă 
la 1384 1. şi cheltuelile maî la 
aceiaşi sumă. 

E brăzdată de dealurile: Ma- 
teeşti, Turceşti şi Berbeşti, carî 
o separă de comunele cu acelaşi 
nume şi de dealurile: Colibilor, 
Seciuluî, Ciocanele, Corşoruluî, 
Brînzan, Roşul şi Tutunaruluî; e 
udată de văile: Căcata, Corne- 
tuluî, Pîetroasa, Laculuî, Roşia 
şi Aninoasa, afară de rîul Ol- 
teţul, care o străbate de la N. 
spre S. 

Se mărgineşte cu comunele : 
Mateeşti, Turceşti, Berbeşti, Slă- 
veşti^ Colteşti şi jud. Gorj. 

Alunul, s{7t, face parte din com. 
rur. cu acelaşî nume, plasa Ol- 
teţul-d.-s., jud. Vîlcea. Are o 
populaţie de 561 loc. (287 băr- 
baţî şi 274 femeî); iar ca po- 
pulaţie şcolară are 50 copiî (29 
băeţî şi 21 fete). Aci e reşe- 
dinţaprimărieî şi şcoala comuneî. 
In raionul acestuî căt. sunt 
3 bis.: una în Cornet, cu hra- 
mul Cuvioasa -Paraschi va fon- 
dată la anul 1838 de VI. De- 
conesi, I. Roşea, ş. a. ; una în 
Roşia cu hramul Sf. Dumitru, 
fondată la anul 1803 de Pos- 
telnicul Constantin ; şi alta în 
Podurî cu hramul Sf. Nicolae 
fondată de D. Suţoiu. Cătunul 
Alunul forma în vechime o sin- 
gură com. şi ţinea de judeţul 
Gorj, apoî s'a unit cu cătunul 
Igoiul şi Bodeşti şi astă-zî for- 
mează împreună com. Alunul. 

Alunul, dea/, pe teritoriul satuluî 
Mînjeşti, com. Mogoşeşti, plasa 
Stavnic, jud. Iaşi, numit ast-fel 
de la pădurea de alunî ce se 
află pe el. 

Alunul, dea/, la V. comuneî Slă- 
veşti, pi. Olteţul-d.-s., jud. Vîlcea. 



Alunul, dea/, la S.-E. com. Alu- 
nul, pi. Olteţul-d.-s., jud. Vîlcea, 
pe care se cultivă 3 1 hect. vie. 

Alunul, piriU, în c. r. Cloşani, 
pi. Cloşani, jud. Mehedinţi. 

Alunul, pîrîfi, pe teritoriul com. 
Păuleşti, jud. Putna, pi. Vrancea, 
izvoreşte din Muntişor şi se 
varsă în dreapta Cozieî. 

Alunul, pîrîfî, în plasa Oraşuluî, 
com. Andreaşi, jud. R. -Sărat, 
izvoreşte din vîrful Alunuluî, 
udă comuna în partea de ră- 
sărit şi .miază-zi, şi merge de 
se varsă în rîul Rîmnicelul ; are 
un curs repede şi prăpăstios, 
şi nu s'a putut face mori pe 
dînsul. 

Alunul, trup de pădure a stătu - 
luî, în întindere de 125 hect., 
formînd, împreună cu trupurile 
Padina-Seacă, Pîraele, Măgura- 
Albu, Muntele-Neteda şi Dosul, 
pădurea Costeşti, situată în co- 
muna Costeşti, plaiul Horezul, 
jud. Vîlcea. 

Alunul, va/e, în plasa Oraşuluî, 
jud. R. -Sărat, în partea de mia- 
ză-zi a comuneî Andreaşi; e 
închisă între Dealul-Furului şi 
Vîrful-Alunului, iar prin fundul 
eî curge torentul Alunul ; este 
una din cele maî frumoase văî 
din partea loculuî, mărginită 
fiind de munţî înalţî acoperiţî 
cu pădurî. 

Alunul, va/e, în com. rur. Balo- 
d.-j., plaiul Cloşani, jud. Me- 
hedinţi. 

Alunului (Poiana-), dea/, în pi. 
Oraşuluî, jud. R.-Sărat. (Vezî 
Poiana-Alunuluî). 

Alunului (Movilele-), două mo- 
vi/e, în plasa Borcea, judeţu 



ALUNULUI (CULMEA-) 



67 



AMARA 



Ialomiţa, spre N. de satul Pie- 
troiul. 

Alunului (Culmea-), §ir de dea- 
luri, în pi. Oraşului, jud.R.-Sărat, 
se desface din vîrful Alunului, in- 
tră în plaiul Rîmnic, face hotarul 
între acest plaiu şi plasa Mar- 
ginea-de-sus, se scoboară apoi 
printre rîurile Milcov, R. -Sărat 
şi Slimnic, despărţind basinu- 
rilelor; trimete spre dreapta ra- 
mificaţiunile : Dealul-Lung, Dea- 
lul-Peletic, Dealul-Tinos şi Dea- 
lul-Costandoiu, printre afluenţii 
rîuluî Rîmna, apoîDealul-Streaja 
şi Dealul-Nucilor, printre aflu- 
enţii Slimniculuî. Vîrful princi- 
pal din această culme este Alu- 
nul, cu o înălţime cam de 550 m., 
care se află pe teritoriul com. 
Andreaşi; are păduri şi păşuni 
întinse; înainte a fost punct tri- 
gonometric de observaţie, care 
a servit statului major austriac, 
la facerea hărţii ţării Romîneştî. 

Aluta, vezi Oltul. 

Alvăneşti, vale, în judeţul Con- 
stanţa, pi. Hîrşova, pe teritoriul 
comunei Topalu, se desface din 
poalele nord-vestice ale dealului 
Olacu şi după un drum de vre-o 
5 kil. se deschide în Dunăre; 
are o direcţie de la N.-E. spre 
S.-V. Brăzdează partea sud-ves- 
tică a plăşiî şi cea sudică a com. ; 
este tăiată de drumul comunei 
Topalu-Boazgicu. 

Alzas, locuinţă izolată, (v. Aţa, 
pichet), jud. Neamţu. 

Amar, pîriU, curge prin satul 

Mîndreşti, com. Puţeni, plasa 

Nicoreşti, jud. Tecuciu, şi se 
varsă în pîrîul Gerul. 

Amara, com rur,^ în plasa Gră- 
diştea, lingă lacul Amara, jud. 
R. -Sărat. 



Şî-a luat numele de la lacul 
Amara, lîngă care e aşezată. 

Istoric, Maî înainte se numia 
Slobozia- Amară, probabil de la 
permisia dată locuitorilor ca să-şî 
facă locuinţele lor aci. 

Pană la anul 1864, ţinea de 
Amara şi căt. Maraloiu, care a- 
cum e trecut la comuna Cîinenî, 
şi copiii din Maraloiu, veneau 
la şcoala din Amara. 

Este aşezată în partea de 
miază-zi a judeţuluî, la 25 kil. 
spre S.-E. de oraşul R. -Sărat, 
şi în partea de apus a plăşiî 
Grădiştea, la 8 kilom. spre V. 
de Gradiştea-de-sus, reşedinţa 
plăşiî. Comunele cele maî a- 
propiate de dînsa sunt: Slobo- 
zia-Galbenul la 7 kilom., Balta- 
Albă la 7 kilom., Cîineni la 8 
kilom., Ghergheasa la 8 kilom.. 
Drog la 9 kilom., Gradiştea-de- 
jos la 10 kilom. şi Vişani la 15 
kilom. 

Se mărgineşte la miază-noapte 
cu comuna Balta-Albă, de care 
se desparte prin nişte dealurî 
ce închid la S. lacul Balta-Albă; 
la miază-zi cu cătunele Stăvă- 
reşti şi Plăşoiul (ale com. Cîi- 
neni), despărţită prin valea pî- 
rîuluî Viroaga; la răsărit cu com. 
Gradiştea-d.-s., cu căt. Maraloiu 
(al com. Cîineni) şi rîul Buzăii ; 
iar la apus cu comuna Gher- 
gheasa. 

Amara este o com. de cîmp 
şi deci n'are dealurî importante 
pe teritoriul eî, afară de malu- 
rile pîrîuluî Viroaga ; iar ca văî 
este Valea- Viroageî. 

Rîurile suntmicîşi fără însem- 
nătate ; principalul este Viroaga, 
care udă com. în partea de apus 
şi Valea-Sălcieî, care se varsă în 
Viroaga pe teritoriul com. la S. 
de căt. Amara; rîul Buzău se 
află la S kil. spre miază-zi de 
comună. Pe lîngă c. este marea 
baltă Amara, cu vre-o 600 hect. 
suprafaţă şi care se întinde şi 



în comunele Cîinenî şi Gradiştea- 
d.-s. şi primeşte în sine pîrîul Vi- 
roaga. In comună sunt şi 34 
puţuri, cu o adîncime de la 
8 — 10 metri. 

Clima comuneî este tempe- 
rată şi sănătoasă ; iarna însă su- 
pusă răceleî vîntuluî de răsărit. 

Comuna nu maî are alt căt., 
de cît cel de reşedinţă. 

Suprafaţa comuneî este de 
2858 hect, din carî 38 hect. 
ocupate de vatra satuluî, 564 
iiect. proprietatea locuitorilor şi 
1494 hect. ale statuluî. Ca su- 
prafaţă, comuna este a 9-a din 
plasă. 

Populaţiunea com. în anul 
1892 era de 164 familiî, carî 
coprindeaii 612 sufl., din carî 
311 bărbaţî şi 30 1 femeî, aflîn- 
du-se 55 cu ştiinţă de carte, 
şi restul (557) fără ştiinţă de 
carte ; după religie şi naţionali- 
tate: 602 Romînî şi lO streinî, 
după starea civilă: 299 căsăto- 
riţî, 313 necăsătoriţî şi 26 vă- 
duvî. Ca populaţie, comuna e a 
i2-a din plasă. 

Portul locuitorilor este comun 
întregeî plăşî. (A se vedea la 
plasa Grădiştea). 

In comună e o singură bise- 
rică, zidită în anul 18 19 de un 
egumen de la schitul Rogoz şi 
cu ajutorul locuitorilor loniţă şi 
Gheorghe Brînduşî, reparată de 
locuitori în 1844; are un preot 
şi un cîntăreţ. 

Comuna are o singură şcoală 
mixtă, fundată în 1882 de co- 
mună, cu I învăţător. 

Şcoala e de nuele cu vălătuci, 
avînd ca pămînt vre-o 8 hect., 
6872 centiariî. 

Calitatea pămîntuluî este me- 
diocră, fiind compus din humă 
şi argilă. In privinţa culturii, cele 
2820 hect. ale comuneî se divid 
ast-fel: 2498 hect. pămînt arabil, 
137 hect. imaş şi 185 hect. 
pădure. 



AMARA 



68 



AMARA 



Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 
agricultura, avînd pentru aceasta 
90 plugurî şi o maşină de tre- 
erat; creşterea vitelor, fiind în 
corn. 1859 capete, din cari 332 
boî, 233 vacî, 145 caî, 123 epe, 
926 oî, 5 capre, 95 rimătorî. In- 
dustria în această corn. e simplă, 
fiind cea domestică. Comerciul 
comunei constă în importarea 
lucrurilor necesare pentru între- 
ţinere, construcţiunî şi lucruri 
manufacturale ; şi în exportarea 
cerealelor, vitelor şi peştelui, pe 
care locuitorii îl scot din balta 
Amara şi rîul Buzău. Transpor- 
tul se face prin gara Făureî(jud. 
Brăila), la 17 kil. spre miază- 
zi. In com. sunt 8 comercianţi 
(S Romînî, 2 Armeni, i Evreu, 
din cari 3 sunt cîrciumarî. 

Căile de comunicaţie sunt ur- 
mătoarele : Şoseaua comunală 
ce vine de la com. Ghergheasa 
şi trece printr'însa, spre a se 
duce la Gradiştea-d.-j. ; drumul 
spre Vişani ; şoseaua spre Balta- 
Albă şi Boldul ; drumul spre Slo- 
bozia-Galbenu şi Drog. 

Budgetul. Comuna are 132 
contribuabili; 2666 leî 42 b. la 
venituri şi 2288 leî 27 b. la 
cheltuelî. 

Amara, sat, în pi. lalomiţa-Balta, 
jud. Ialomiţa, pendinte de com. 
Slobozia, este situată pe partea 
de V. şi în apropiere de lacul 
Amara, de la care şi-a luat nu- 
mirea. 

Acest sat este înfiinţat de 
cîţî-va anî şi are 190 fam. Ro- 
mînî. 

Aicî este o şcoală mixtă cu 
un învăţător retribuit de com. 

Locuitoriî satuluî se ocupă 
cu plugăria şi vara închiriază 
locuinţele vizitatorilor lacului A- 
mara. 

Amara, baltă mare, în pi. Gră- 
diştea, lîngă com. Amara, jud. 



R.-Sărat, la 27 kilom. de R.- 
Sărat şi la 3 kil. de rîul Bu- 
zău, de care e despărţită prin 
malurile luî înalte. Are o întin- 
dere de 600 hect. ; se întinde 
şi pe teritoriul com. Cîineni. 
Din întinderea sa, 400 hect. a- 
parţin statului şi sunt date cu 
arendă. Ven. eî este de loooo 1. 
Intrînsa se găseşte: crap, ca- 
racudă şi albişoară, în mare can- 
titate, care se vinde în R. -Să- 
rat, Ploeşti, Buzău şi chiar în 
Bucureşti. Apabălţiî este sărată; 
ar putea deveni chiar apă me- 
dicinală bună, dacă s'ar putea 
canaliza apele dulci, carî se varsă 
într'însa, dîndu-li-se acestora o 
scurgere în rîul Buzău. Nu este 
supusă uscăciuniî ca Balta-Al- 
bă, de oare-ce are izvoare in- 
terioare, pe lîngă pîrîul de vară, 
Viroaga. Pe malurile sale, maî 
cu seamă cel despre apus, creşte 
multă trestie şi rogoz, din care 
ţăraniî fac rogojini, pentru eî 
şi pentru export. 

Amara, deal, pe moşia Amara, 
c. Movileni, pi. Copou, jud. Iaşi. 

Amara (La-), han, în pi. Gră- 
diştea, com. Amara, jud. R. -Să- 
rat, pe drumul dintre Amara 
şi Balta-Albă, la 4 kilom. spre 
miază-noapte de Amara. 

Amara, iaZy v. Budăiul, pîrîu,*c. 
Movileni, pi. Copou, jud. Iaşi. 

Amara, lac, cu apă minerală, în 
pi. lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, 
este situat spre N.-V., la 5 kil. 
de satul Slobozia şi între satele 
Amara şi Slobozia-Nouă. 

Analiza acestuî lac este a- 
ceasta : 

Anhydridă silicică . . 0.0033 
» sulfurică. . 28.8870 

Clor 21.0870 

Anhydridă carbon. 1 . ^ . ^ 

•^ ^ nedeterminate 

» borică 



iicdetcrmiiiatc 



Sodiu 20.5970 

Oxid de rrtagnesiu . . 10.8570 

» » calciu . . . 0.7160 
Sesquioxid de fer 
Potasiu 
Lithiu 
Materiî organice 

Aceste substanţe se pot grupa 
în modul următor : 
Clorur de sodili. 
Sulfat de » 



» » magnesiu, 
Carbonat de calciu 



34749 

18.935 

27.330 

1.278 

» » magnesiu. 3.669 

Această analisă este făcută 
numai apeî, nu şi nămoluluî la- 
culuî. 

Apa, precum şi nămolul aces- 
tuî lac, de şi nu sunt bine cu- 
noscute de medicî şi prin ur- 
mare nicî recomandate, şi de şi 
nu s*a făcut nicî o instalare pen- 
tru luare de băî, totuşî locui- 
toriî judeţuluî, din propria lor 
iniţiativă întrebuinţează cu suc- 
ces apa şi nămolul laculuî. Su- 
* ferinziî, carî fac băî în acest lac, 
îtK^hiriază locuinţe în satele Slo- 
bozia, Amara şi Slobozia-Nouă. 

Amara, mo pe, pe teritoriul com. 
Movileni, pi. Copou, jud. laşî, 
formează un trup cu moşia Bu- 
ţuluc, din com. Păuşeşti, plasa 
Cîrligătura, (v. Buţuluc). In a- 
ceastă localitate nu sunt de cît 
două case şi o moară cu vaporî. 

Amara, ino§ie a statuluî, în pi. 
Grădiştea, în com. Amara, jud. 
R.-Sărat, are o întindere de 1679 
hect., din carî 1394 hect. loc 
arabil, loo hect. imaş şi 185 h. 
pădure. 

Amara, pădure a statuluî, în pi. 
Grădiştea, com. Amara, judeţul 
R.-Sărat, în întindere de 185 

. hectare; esenţa dominantă de 
lemn este salcia. 

Amara, pîrîU, izvoreşte din pă- 



AMARA 



69 



AMARADIA 



durea Chircia şi se varsă în la- 
cul Dracşani, corn. Dracşani, pi. 
Meletin, jud. Botoşani. 

Amara, pîrîîi, v. pîrîul Budăiul, 
corn. Movileni, pi. Copoii, jud. 
Iaşi. 

Amaradia, plasă, jud. Dolj, nu- 
mită ast-fel de la rîul Amaradia 
ce trece prin ea în direcţiunea 
N.-V. spre S.-V. 

Forma sa se poate asemăna 
cu un paralelogram lungit de 
la N.-V. spre S.-E. 

Se mărgineşte la N. cu parte 
din jud. Gorj, începînd din dr. 
comunei Văleni ; la E. cu jud. 
Vîlcea, pană în dreptul comunei 
Căpreni din această plasă. 

La S. se mărgineşte cu pi. 
Ocolul din acest judeţ. 

La E. cu jud. Vîlcea, de la 
com. Văleni la N. pană în drep- 
tul comunei Bîzgărăi, Romanaţi. 

La V. se mărgineşte cu pi. 
Jiul-d.-s., din dreptul com. Că- 
preni pană la com. Mălăeasa, 
din pi. Ocolul, despărţindu-se 
pe o mică întindere prin rîul 
Amaradia. 

In privinţa reliefului, pi. A- 
maradia se poate împărţi în 
două regiuni : regiunea dealu- 
rilor la E. şi regiunea văilor la 
V. ; ambele regiuni se întind în 
direcţiunea N.-V.-S,-E. Dealurile 
ce accidentează această plasa 
sunt: Dealul-Muieriî, ce se lasă 
din culmea Zănoaga, din jud. 
Gorj, trece pe teritoriul acestei 
plăşî, printre valea rîuluî Plosca, 
la V. şi limita către jud. Vîl- 
cea, pană la izvorul rîuluî Gia- 
martaluiul; de aci pană în li- 
mita de S. a plăşiî este strîns 
între văile rîuluî Amaradia la 
V. şi a rîuluî Giamartaluiul la 
E. Către S., şi anume din punctul 
uiide rîul Giamartaluiul trece în 
jud. Romanaţi, Dealul -Mueriî 
se continuă prin dealul Floreşti. 



Din Dealul-Mueriî, se lasă spre 
E. Dealul-Murgaşuluî, ce merge 
de la N.-V. spre S.-E., avînd la 
V. valea Giamartaluiuluî, iar la 
E. valea rîuluî Frătilă. Atît dea- 
lul cît şi văile se prelungesc pe 
teritoriul jud. Romanaţi. Pe li- 
mita către pi. Jiul-d.-s., se în- 
tinde dealul Icleanul, ce este o 
prelungire a dealurilor Andreeş- 
tilor şi Prigorieî din culmea 
Zănoaga^ jud. Gorj. Acest deal 
se continuă prin Dealul-Mare, 
ce desparte valea rîuluî Ama- 
radia de valea pîrîuluî Almăjel, 
pi. Jiul-d.-s. 

Tot din dealul Icleanul se lasă 
dealul Chicioareî, ce desparte 
mici afluenţî din dr. Amaradieî 
de alte pîrîiaşe ce se varsă di- 
rect în Jiu. 

Terenul terţiar constitue solul 
întregeî plăşî. 

Pe teritoriul acesteî plăşî cur- 
ge rîul Amaradia ce intră în 
această pi. pe la com. Căpreni; 
rîul curge pe teritoriul acesteî 
plăşî de la N.-V. spre S.-E., 
lăsînd în dreapta sa, comunele : 
Căpreni, Sloina, Valea-Bouluî, 
Bodăeşti, Melineşti, Goodeni, 
Negoeşti ; iar în st. comunele : 
Căpreni, Mierea-Birnici, Nego- 
eşti şi Adîncata. Din dreptul 
comuneî Adîncata se îndreptează 
spre S. curgînd puţin pe limita 
către pi. Jiul-d.-s. Rîul Amaradia 
primeşte rîul Plosca pe stînga 
ce vine din com. Grădiştea, jud. 
Gorj, udă comunele Zăicoiu, Tăl- 
paşi şiAmărăşti, cu direcţiunea 
N.-S., dealungul Dealuluî-Mueriî 
şi se varsă în Amaradia la s. 
Amărăşti. 

Pe dr. Plosca se încarcă cu 
maî mulţî afluenţî, între care se 
numără Ploscuţa (vezî cuv. Plos- 
cuţa) pe dreapta. 

Atît Amaradia, cît şi Plosca, 
primesc pe ambele malurî aflu- 
enţî, ce curg prin văî strimte 
la izvor şi largî cu cît se a- 



propie de vărsarea lor în aceste 
rîurî. 

Această plasă maî ţine şi de 
basinul rîuluî Olt şi anume de 
afluenţiî săî din dr. Olteţuluî 
numiţî Frăţilă şi Giamartaluiul, 
carî trec în jud. Romanaţi. 

Plasa Amaradia din punctul 
de vedere administrativ e for- 
mată din i8 comune şi anume: 
Adîncata, Amărăşti, Balota, Bo- 
dăeşti, Bulzeşti, Căpreni, Goo- 
deni, Goeşti, Melineşti, Mierea- 
Birnici, Murgaşiu, Negoeşti, Sfâ- 
vuţa, Stoina, Tălpaşi, Valea - 
Bouluî, Veleşti, Zeicoiu. Reşe- 
dinţa sub-prefectureî este în c. 
Melineşti. 

Populaţia plăşiî Amaradia e 
de 613 1 c. de fam., cu 24984 
sufl., din care 126 17 bărbaţî şî 
12367 femeî. 

După starea civilă, populaţiu- 
nea se împarte în: neînsuraţî 
13021 : bărbaţî 6787, femeî 6234; 
insuraţî 10480: bărbaţî 5240, 
femeî 5240; văduvî 1471: băr- 
baţî 603, femeî 868; divorţaţî 
12: bărbaţî 8, femeî 4. 

După naţionalităţî, sunt: Ro- 
mînî 24933, Sîrbî 23, Ungurî 
14, Evreî 12, Grecî 2. 

După felul ocupaţiuneî, loc. 
se împart în : agricultorî 18206, 
muncitori 888, servitori 260, 
comercianţi 85, prof. liberale 
84, meseriaşi 82. 

După instrucţiune sunt: cu 
ştiinţă de carte 1721: bărbaţî 
1567, femeî 154; fără ştiinţă de 
carte 23263: bărbaţî 11050, fe- 
meî 122 13; la 1000 loc. ştiu 
carte 69: bărbaţi 63, femeî 6. 

Biserici sunt 55, din care 21 
parohiale şi 34 filiale, deservite 
de 22 preoţi parohi şi de 6 
preoţi supranumerarl şi de 51 
cîntăreţi. 

Şcoli sunt 17:2 de băeţi, 2 
de fete şi 1 3 mixte, cu 1 5 învă- 
ţători şi 2 învăţătoare. Au urmat 
la şcoală, în anul 1892 — 93, 



AMARADTA 



70 



AMARADTA 



453 copiî: băeţî 399 şi 54 fete. 
Au vîrsta pentru a urma la şcoală 
33 5^- 179^ băieţî şi 1558 fete. 

Juriile comunale judecă pri- 
cinî mici; ţin de judecătoria o- 
coluluî Jiul-d.-s., cu reşedinţa în 
Filiaşi. 

Numărul vitelor e de 43968 
capete, anume: caî 284, epe 
541, armăsari 25, mînzî 104. 

Vite cornute: boî64i5, vaci 
3700, viţei 1355, tauri 784, bi- 
voli 27, bivoliţe 21. 

Oî şi miei 19007, berbeci 

3397. 

Porcî 1551, scroafe 1465, 
vieri 511, purcei de lapte 1597. 

Capre 2463, ţapi 185, iezi 
446. 

Măgari 6, catîrî 14. 

Cu comerciul se ocupa atît 
străinii cît şi indigenii. La Cru- 
şeţ şi Negoeşti se fac bîlciurî 
anuale. Comerciul îl fac maî 
mult cu oraşul Craiova, unde se 
duc cu carele şi cu căruţele pe 
şoseaua naţională Craiova-Tirgu- 
Jiu. De asemenea se duc pe la 
bîlciurilc ce se ţin în comunele 
maî sus numite ; vînd maî mult 
cereale, vite, cărămidă, lemne, etc. 

Căile de comunicaţie ce stră- 
bat plasa Amaradia sunt: calea 
jud. Craiova-Tîrgu-Jiu, cu două 
poduri pe rîul Amaradia, unul 
la Adîncata şi unul între Stoina 
şi Căpreni ; căî comunale neşo- 
seluite şi anume: Murgaşi-Veleşti 
prin com. Balota, de unde are 
un ambraşament spre Bulzeşti. 
Gaia-d.-j. de pe această linie 
este unită cu Goeşti printr'un 
drum, care, de la Mătăeşti din 
pi. Ocolul, duce la Negoeşti, la 
Goodeni, etc. 

Un drum proectat duce de 
la Bodăeşti, de lîngă Amaradia, 
la Fratoştiţa, din pi. Jiul-d.-s. 

înainte de 1892, pi. Amaradia 
era unită cu pi. Ocol. PI. Ama- 
radia-Ocol coprindea comunele : 
Mălăeşti, Goeşti, Adîncata, Ne- 



goeşti, Amăreşti, Mierea-Birnici, 
Slăvuţa, Zeicoiu, Tîlpaşiu, Ve- 
leşti. Balota, Bulzeşti, Murgaşiu, 
Goodeni , Melineşti , Bodăeşti , 
Valea-Bouluî, Cruşeţu, Stoina şi 
Căpreni. In jurul oraşuluî Cra- 
iova de asemenea erau : Izvorul, 
Motoci, Mischi, Gherceşti, Plc- 
leşti, Şimnicul, Işalniţa, Breasta, 
Cernelele, Bucovăţul, Balta- Ver- 
de , Podari , Livezile , Glodul , 
Preajba , Malul - Marc , Săcuiu , 
Ghindeni, Coşoveni şi Cărcea, 
toate în număr de 40 ce com- 
puneau plăşile unite Amaradia- 
Ocol, cu reşedinţa sub-prefec- 
tureî în Melineşti. 

Localităţî istorice în această 
pi. sunt : Putineiul, com. Mierea- 
Birnici, unde s'a dat bătălia 
dintre Mihaiu- Viteazul şi Tătarii. 
In jurul comunei Goeşti, căt. 
Muereni, se văd ruinele uncî 
cetăţî romane, numită de loc. 
Cetatea-Mueriî. 

Amaradia, plasă, este situată 
în partea de K. a jud. Gorj. 
Aceasta pi., pană la 1883, forma 
plasă singură, dar de atunci s'a 
unit cu plaiul Novaci şi for- 
mează o singură plasă sub de- 
numirea plasa Novaci-Amaradia 
cu reşedinţa în căt. Hirişeşti, din 
plaiul Novaci, apapţinînd com. 
Novaci. 

Numirea de Amaradia şî-a 
luat'o de la rîul Amaradia, care . 
ia naştere din această plasă, din 
punctul de bifurcaţie al dealu- 
rilor Prigoria şi Muerea, 

Se mărgineşte la N. cu plaiul 
Novaci cu care se atinge prin 
comunele: Ciuperceni, Bumbeşti- 
Piţicu, Ciocadia, Bîrzeşti şi Sîr- 
beşti. La V. cu comunele : Voi- 
teşti, Bălăneşti, Pisteşti-din-Vale 
şi Pisteşti-din-Deal, Budieni şi 
Şasa din plasa Ocolul. La S. 
cu plasa Gilort prin comunele : 
Curteana, Rogojeni, Pietreşti- 
d.-s., Pîrîul, Licuriciu, Adunaţi 



şi Saca. La E. cu judeţul R.- 
Vîlceî. 

Relieful soluluî acesteî plăşî 
este, spre V. în partea rîurilor 
Blahniţa şi Gilortu, maî mult 
şes, iar în partea de E. deluros. 

Dealurile ce străbat această 
plasă sunt: Pleşa, al Jiului, Să- 
celul, Zorleşti, Prigoria şi Dea- 
lul-Mueriî. 

Cel maî renumit platou din 
această plasă este : Cîmpul-Ma- 
re, ce se ridică între basinurile 
Blahniţa şi Gilortu, spre N. de 
Tîrgul-Cărbuneşti. (A se vedea 
la com. Albcni). 

Clima acesteî plăşî este tem- 
perată. 

Plasa Amaradia are o supra- 
faţă (le 41800 hect. din carî 
6025 hect. pădure, iar restul 
arătură, dealurî, văî, livezî şi viî. 

Solul Amaradieî este puţin 
productiv; izlazurile şi fineţelc 
sunt cele maî întinse; produce 
cu toate acestea tot felul de 
cereale. 

Rîurile ce străbat această pi. 
sunt : Gilortu, care este cel maî 
voluminos, apoî vin : Ciocadia, 
Blahniţa, Galbenul, (Baia-de- 
Fier), Cîlnicu şi Amaradia. 

Şoselele din această pi. sunt 
următoarele : 

1. Şoseaua judeţeană T.-Jiu- 
Vîlcea, care intră în această 
plasă maî la V. puţin de com. 
Copăcioasa şi trece pe la Scoar- 
ţa, unde se desparte în două: 
o ramură apucă spre S., iar 
alta merge spre Vîlcea şi trece 
pe la Colibaşi, Bengeşti-d.-mj., 
prin apropiere de Ciocadia^ prin 
Cîrligeî, Piţicu, Zupeşti, Poenari, 
Ciuperceni, de unde apoî intră 
în Vîlcea. 

2. Şoseaua judeţeană T.-Jiu- 
Scoarţa-Dolj, în această plasă 
este aceiaşî, pană la Scoarţa, 
de aci apucă spre S. şi trece 
în apropiere de com. Pojogeni, 
apoî trece prin Pietreşti-d.-s., 



AMARADIA 



71 



AMARADIA 



de unde puţin maî la S. intră 
în plasa Gilortu. 

Şosele vicinale în această pi. 
sunt : 

1 . Şoseaua vecinală, care plea- 
că din corn. Ohaba, trece prin 
Glodeni şi Bîsnegi de unde intră 
în plasa Ocolul. 

2. Şoseaua vecinală, care vine 
despre Surupaţî, intră în această 
plasă maî la N. puţin de corn. 
Maghereşti-din-Deal, trece pe la 
această comună, pe la Săcel, 
de unde apoi merge de dă în 
şoseaua judeţeană T.-Jiu-Vîlcea. 

3. Şoseaua vecinală ce vine 
de la Ciocadia şi intră în această 
plasă maî la S. puţin de această 
comună şi merge de dă în şo- 
seaua judeţeană T.-Jiu-Vîlcea. 

4. Şoseaua vecinală ce vine 
despre Pietreşti-d.-s., pi. Gilortu, 
intră în această plasă maî la N. 
puţin de Pietreşti-d.-s. şi trece 
pe la comunele : Ştefâneşti, Co- 
jani, Cîlnicul, Albeni, unde se 
desparte în două ramuri; una 
merge de dă în şoseaua jude- 
ţeană T.-Jiu-Vîlcea, iar alta trece 
pe la Călugăreasa, Negoeşti, 
Poiana, Pojarul-d.-s. şi Pojarul- 
d.-j., de unde apoi intră în pi. 
Gilortu. 

Şosele comunale în această 
plasă sunt : 

1. Şoseaua comunală, care in- 
tră din plasa Novaci în această 
plasă la comuna Piţicu şi trece 
pe la Zorleşti, Roşia-d.-s. şi Ro- 
şia-d.-j., Seciurile şi Poiana. 

2. Şoseaua comunală, care 
pleacă din comuna Poenari ; a- 
ceastă şosea trece prin Poena- 
rile, Sîrbeşti, Bereşti, Alimpeşti, 
Nicoreşti, Corşiorul şi Peticia, de 
unde intră în Vîlcea. 

3. Şoseaua comunală, care 
pleacă din şoseaua vecinală Co- 
jani-Albeni, de la com. Cîlnicu 
şi trece prin Bîrzeiu-de-Gilortu, 
Lujeleşti, Comăneşti-d.-j., Bîr- 
zeiu-de-Pădure, de unde puţin 



maî la S. intră în plasa Gi- 
lortu. 

In plasă este judecătorie de 
ocol cu reşedinţa în Pietreşti- 
d.-s. 

Este reşedinţa companiei a VII 
din reg. 18 dorobanţi. 

Locuri istorice sunt în com. 
Albeni : Cîmpul-Mare şi în com. 
Bîrzeiu-de-Pădure, locul numit 
Siliştea. 

Plasa are 25 comune: 

Glodeni, Maghereşti-din-Deal, 
Săcelul, Cîrligeî, Sîrbeşti, Alim- 
peşti, Corşorul, Zorleşti, Roşia- 
d.-j., Prigoria, Negoeşti^ Ben- 
geşti-d.-j., Bobu, Scoarţa, Co- 
păcioasa, Pojogeni, Ştefâneşti, 
Bîrzeiu-de-Gilortu, Bîrzeiu-de-Pă- 
dure, Poiana-Seciurile, Pojarul- 
d.-s., Pojarul-d.-j., Pietreşti-d.-s., 
Albeni şi Cărbuneşti. 

Ca centre de desfaceri co- 
merciale în această plasă sunt: 
Pietreşti-d.-s. şi Tîrgul- Cărbu- 
neşti. 

In această plasă sunt 22 de 
şcolî cu 1003 elevî înscrişi, din 
carî urmează cursurile 816 elevî 
şi 20 eleve. 

Amaradia, rîu, izvoreşte din c. 
Seciurile, plasa Amaradia, jud. 
Gorj, dintre dealurile Prigoria 
şi Mueriî, bifurcaţiunî ale culmiî 
Zănoaga, curge de la N. la S. 
udînd comunele Pojarul-d.-s. şi 
Pojarul-d.-j., Logreşti -Moşneni, 
Logreşti-Birnicî, Tîndăleşti, Col- 
ţeşti. Busuioci, Hurezani-d.-s. şi 
Pegreni din judeţul Gorj, după 
care intră în jud. Dolj, pe la 
com. Căpreni. De aci îşî schimbă 
direcţia către S.-E. pană la S. 
de com. Goeşti, unde din nou 
îşî schimbă direcţia către S.-V. 
descriind un arc de cerc pană 
în dreptul satuluî Troca, com. 
Cernelile, unde se aruncă în stin- 
gă Jiului. 

In curgerea sa în jud. Doljiii, 
udă pi. Amaradia pe la mijloc, 



şi parte din plasa Ocolul, tre- 
cînd pe la cătunele Ulmetul, 
Cruşeţul, Mierea-Birnici, Spineni, 
Negoeşti, Pometeşti, Adîncata- 
d.-j., Mălăeşti, Mileşti-d.-j., Flo- 
reşti şi Albeşti. 

Volumul apelor sale, în par- 
tea de sus este puţin abundent, 
din cauza fundului nisipos care 
face ca apa să se filtreze în pă- 
mînt ; în josul cursului său însă, 
începe a-şî mări volumul prin 
apele ce primeşte de la deose- 
bite izvoare. Fundul Amaradieî 
către sorginte e nisipos, iar în 
plasa Gilortuluî este nămolos 
pe toată întinderea sa, de aceea 
nu există pe dînsa morî ori fe- 
răstrae, din cauză că în vreme 
de ploi aruncă prunduri şi dis- 
truge tot ce s'ar găsi pe dînsa. 

Amaradia primeşte ca afluenţi 
în jud. Dolj: 

a) In dreapta: pîraiele Plo- 
pul, com. Căpreni ; Boul, Bou- 
şorul, Mierea, com. Valea-Bou- 
luî; şi Muerişul, com. Melineşti. 

l?) In stînga: pîraiele Amă- 
răzuia, com. Căpreni ; Văluţa, 
satul Cruşeţul; Valea- Mare, sa- 
tul Mierea ; rîul Plosca, com. A- 
măreşti. 

Lărgimea medie a albiei sale 
nu trece peste 1 5 m., iar adîn- 
cimea variază de la l m. la 2 
m. maximum. De şi seacă cîte 
o dată în timpul verii, totuşi în 
cursul său inferior nu se poate 
trece prin vad, din cauză că 
fundul albiei este mlăştinos. 

Şapte poduri se găsesc pe A- 
maradia, din care 3 în judeţul 
Dolj şi 4 în jud. Gorj : 

1. Podul drumului de fier în 
dreptul cătunului Troaca, lung 
de 1 10 m., cu tablier metalic, 
la 25 kil. de Bucureşti, între 
Craiova şi Işalniţa; 

2. Podul drumului de fier în- 
tre staţiile Copăcioasa şi T.-Jiu 
cu 2 deschideri de 1 5 metri 
fie-care ; 



AMARADIA 



72 



AMARUL 



3. Intre aceleaşî staţiî pod cu 
tablier metalic cu o singură des- 
chizătură de 15 metri; 

4. La kîl. 348 un pod cu o 
singură deschidere de 15 m.; 

5. La kil. 348 metri 912 tot 
asemenea ; 

6. Al şoselei naţionale Cra- 
iova-T.-Sevcrin, la satul Işalniţa; 

7. Al şoselei judeţene, care 
leagă Craiova cu nordul jude- 
ţului la Negoeştî. 

8. La comuna Logreşti-Moş- 
neni, jud. Gorj. • 

Amaradia, pîrîu, izvoreşte din 
muntele Pleşea, jud. Gorj, udă 
plaiul Novaci şi plasa Ocolul, 
curge de la N. la S. prin căt. 
Stăneşti, trece pe la E. de c. 
Muşeteşti, sub numele de apa 
Muşeteşti, udă comunele Ohaba 
şi Glodeni, îşî îndreaptă apoi 
cursul spre S.-V. pe la S. co- 
munei Voeteşti; aci primeşte în 
dreapta pîrîul Văleni ce izvo 
reşte din poalele plaiului Sclivia 
şi care adună apele pîraielor Va- 
lea-Gruiuluî, Inoasa şi Pîrîul-celr 
Mare ; din Voiteştî, pîrîul Ama- 
radia intră în com. Bălăneşti, 
străbate această comună în lun- 
gul eî şi intră în com. Budieni, 
de aci intră în com. Pietreşti- 
de- Vărsături, mergînd a se vărsa 
în Jiu, în jos de com. Iaşi. 

Amaradia-de-Apus, locuinţă i- 
zolată, în pi. Amaradia, jude- 
ţul Dolj. 

Amaradieî (Valea-), pe moşia 
Cristineşti, com. Ibăneşti, plasa 
Prutul-d.-s., jud. Dorohoiu. 

Amarul, com, rur,, în jud. Buzău, 
pi. Tohani, la distanţă de ora- 
şul Buzău de 33 kil., situată în 
jurul lacului Amarul. Limitele 
sale sunt : la N., Coada-Amaru- 
luî, Valea-Drăguneî şi maî multe 
pietre care o desparte de com. 



Găgeni-Vintileanca ; la E., rîul 
Sărata, care o desparte de c. 
Cioranca şi hotarul moşieî Măr- 
gineni, zis treî movile, care o 
desparte de com. Mihăileşti ; la 
S., hotarele moşieî Glodeanul- 
Sărat, Boldeşti, zis şi Moara-Bi- 
răuluî, Znagovul şi Afumăcioara; 
la V., pîrîul Istăiî, care o des- 
parte de moşia Fulga, jud. Pra- 
hova. 

Suprafaţa sa este de 6680 h., 
din cari 4990 arabile, 280 finea- 
ţă, 743 islaz şi 667 lacul Ama- 
rul şi teren sterp. Proprietăţi maî 
însemnate coprinse în teritoriul 
acesteî comune, sunt: Bărbu- 
leanca, a statuluî. Amarul, dat în 
loturî. Gura, Sinaia (a Eforieî 
Spital.), Dulbanul, Movileanca, 
Scorţianca, Miroşi, Săuleasca şi 
Creţuleasca. Terenul său e un 
vast şes întrerupt de movile şi 
maî cu seamă de cîte-va ape 
stagnante, care formează lacurî, 
smîrcurî şi tufăriş. Cultura prin- 
cipală e orzul şi porumbul, apoî 
secara şi griul. Ca industrie are 

moară de aburî şi o stînă pe 
moşia Scorţeanca. Face comerţ 
cu cereale, pe care le desface 
la gara Mizil, cu care e legată 
prin şoseaua vecinală Mizil-Co- 
torca prin Casota, precum şi 
cu alte drumurî naturale, din 
care maî însemnat e drumul A- 
maruluî. 

Vite are: 810 boî, 402 vacî,* 
230 viţeî, 4 bivolî, 2 IO caî, 250 
epe, 50 mînzî, 1754 oî, 7 capre» 

1 asin şi 41 porcî. 
Comuna e formată din cătu- 
nele : Amarul, Dulbanul, (Satul- 
Nou), Miroşi, Movileanca, Scor- 
ţeanca şi Sinaia. Populaţia e de 
1690 loc, din carî bdrbaţî în- 
suraţî 359, neînsuraţî 3, văduvî 
1 2, băeţî 449 ; femeî măritate 
359, văduve 41, fete 467. Eî 
trăesc în 388 case. Străinî sunt 
4 Austro-Ungarî. Meseriaşîsunt: 
I lemnar, i cizmar şi 2 fierarî. 



Media naşterilor e de 66.3 ; a 
morţilor de 48, a căsătoriilor 
de 18. Populaţia creşte cu o 
medie anuală de 23 suflete. 

Din punct de vedere finan- 
ciar, comuna are 3 1 1 contribua- 
bilî, din care 27 comercianţî 
Romînî. Stabilimente 13. Veni- 
tul caselor 4800. Taxa propor- 
ţională 120; ven. fonciar i 5 1344; 
darea căilor de comunicaţie 
1 866 ; patente 664. 1 5 ; fonciera 
12070.44. Total fiscal 14600.59. 
Perceperea 1460.05 ; judeţene 
3120.50; drumurî 1385.65 ; co- 
munale 3120.50; comerc. 50.25. 
Total general 23737.54. Budge- 
tul comuneî e de 4420.91. 

Are 2 şcolî în com. Amarul 
şi Miroşi cu un număr regulat 
de 80 elevî. Carte ştiu 127 loc. 
Are 2 bis. în com. Amarul şi 
Miroşi, avînd ambele aceiaşî pa- 
tronî: Sf Nicolae şi Sf. Deme- 
tru. Catedrala este Sf Nicolae 
din c. Amarul. Preoţî sunt 2, 
cîntăreţî 2, paracliserî 2. Nu- 
mărul cîrciumilor e de lO. Ca- 
sele sunt ordinare. 

Comuna şî-a luat naştere, 
cam pe la anul 1840, în urmă- 
toarele împrejurărî : călugări- 
ţele de la mănăstirea Ţigăneşti, 
proprietare ale moşieî Amarul, 
au început să dea locurî de casă 
oamenilor de serviciu aî mănăs- 
tireî, pe această moşie. Proprie- 
tariî vecinî, suferind de lipsa 
braţelor, le-au imitat. Aşa: Const. 
Scorţianu, în anul 1842, a dă- 
ruit locurî de casă orî-căruî 
muntean, ce s'ar stabili pe mo- 
şia sa Scorţianca. Bănică Căr- 
bunescu a dăruit pe moşia Mo- 
vileanca. Dănică Colibăşianu, a- 
rendaş al Eforieî Spitalelor, a 
stabilit maî mulţî loc. pe moşia 
Eforieî, Sinaia. Zinca Drăguli- 
neasca a vîndut moşia Miroşi 
maî multor locuitorî clăcaşî în 
1656, dînd naştere căt. Miroşi, 
singurul care era populat maî 



AMARUL (SUDIŢI) 



73 



AMĂRĂŞTI 



d'inainte, sub numele de Băje- 
nari-Creţuluî. 

Se crede, că prin teritoriul 
acestei corn. ar trebui să treacă 
Valul-luî-Traian, ale cărui urme, 
D-1 Schuchardt, in 1885, le-a 
constatat pană în apropiere. In 
valea Dulbanuluî se găsesc multe 
hîrburî de pămînt, pe cari loc. 
le atribue Tătarilor. 

Amarul (Sudiţi), cătun de re- 
şedinţă, al com. Amarul, judeţul 
Buzău, situat pe ţărmul de E. 
al lac. Amarul. Are 610 loc, 
carîtrăesc în 145 case. Printre 
bătrînî se maî păstrează numele 
Sudiţi, ce-1 purta acest sat, pe 
cînd era supus mănăstireî Ţi- 
găneşti. 

Amarul, deal, formează malul 
sting al pîrîuluî Galben, prin 
dreptul com. Cîrligeî, pi. Novaci- 
Amaradia, jud. Gorj ; maî la 
vale se numeşte Ghionoiul. 

Amarul, lac însemnat, în com. 
Amarul ; conţine mult peşte. E 
format din apa ce se adună în 
şanţul şoselei, din vărsăturile 
pîrîuluî Istău şi ale văeî Dră- 
guna. 

El se scurge sub formă de 
viroage şi dă, maî la vale, naş- 
tere laculuî Boldeşti. Capul său 
de N. poartă numele de Cotul- 
Amaruluî, iar cel de S. Coada- 
Amaruluî. 

Amarul, mope a statuluî, în com. 
Amarul, jud. Buzău, pendinte 
de Ţigăneşti; are 600 hect. , 
din cari: 450 arabile, 100 izlaz, 
26 fîneaţă şi restul sterp. Acum 
e încorporată cu moşia Glo- 
deanul-Sărat, cu care se aren- 
dează împreună. 

Amarul, mojie, com. Amarul, jud. 
Buzău, pi. Tohani, pendinte de 
mănăstirea Sinaia, din jud. Pra- 



hova, proprietatea Eforieî spita- 
lelor civile din Bucureşti; are 
o arendă anuală de 5244 leî. 

Amarul, vechie numire a căt. 
Sinaia, comuna Amarul, jud. 
Buzău. 

Am arului ( Drumul- ) , drum 
vechiUy jud. Buzău, ce pune în 
comunicaţie comunele Amarul 
şi Baba-Ana cu jud. Prahova. 
El formează hotarul între maî 
multe moşiî. 

Amarului (Movila-), movilă în- 
semnată, pe moşia Amarul, jud. 
Buzău. 

Amiazaua, vale, în pi. Borcea, 
jud. Ialomiţa, lingă satul Roseţi- 
Volnaşi şi canalul Borcea. 

Amăcsineşti, mo^ie nelocuită în 
plasa Siretul-d.-s., jud. Roman, 
com. Gădinţi. 

Amărăşti, com, rur,, pi. Ama- 
radia, jud. Dolj, la 34 kilom. 
de Craiova şi la 5 kil. de re- 
şedinţa plăşiî, com. Melineşti. 

Situată pe loc şes de ambele 
maluri ale rîuluî Plosca, şi pe 
costişea dealuluî Golumbul la V. 
şi Mueriî la E. 

Comuna Amărăşti se mărgi- 
neşte la N. cu com. Tălpaşiul, 
la S. cu com. Godeni, la V. cu 
com. Mierea-Birnici, iar la E. 
cu com. Veleşti. Limita linieî 
de N. căti-e com. Tălpaşiul în- 
cepe din dealul Golumbul şi ţi- 
ne pănl la rîul Giamartaluiul. 
Limita linieî de V. merge pe 
dealul Golumbul şi dealul Pe- 
riul , pană în Valea - Tarniţeî . 
Limita linieî de S. ţine din li- 
mita Veleştilor pană în rîul A- 
maradia. 

Terenul comunei este acci- 
dentat la E. de Dealul-Mueriî 
din care se lasă DealuUnalt ; Ia 



V. se află dealul Golumbuluî ce 
se continuă prin Dealul-Perluluî. 
Aceste dealuri sunt cam de 200 
m. înălţime; sunt acoperite de 
păduri, tufărişurî şi puţine viî. 
Intre aceste dealuri se găsesc 
maî multe văi, între care se nu- 
mără Valea- Balaciuluî, Valea- 
Periuluî, valea Tâtuleşti, valea 
Balcanul, valea Amărăşti, va- 
lea Apostul, Valea-cu-Meri, toate 
la E. ; la V. avem valea Golum- 
buluî. Valea -Seacă, Valea -Plo- 
pului, valea Aria, valea Maim^,- 
nul, valea Cătuleşti. 

Comuna este udată de rîul 
Amaradia ce udă o mică parte 
din teritoriul acestei comune, 
trece la S. în comuna Godeni, 
după ce a tăiat şoseua Meli- 
neştilor. Tot prin această com. 
curge rîul Plosca, ce vine de la 
N. din c. Tălpăşoiul, merge de la 
N.-S. între dealul Golumbului şi 
Dealul-Mueriî şi se varsă la A- 
maradia, chiar pe limita de S. 
a acestei comune. 

Plosca are maî niulte vaduri 
şi un pod între cătunele Făcaşi 
şi Plopul. Pe Amaradia se află 
un pod la Gura-Ploştei. Rîul 
Giamartaluiuluî face puţin limita 
către comuna Veleşti. Acest rîu 
are un vad între comunele ce 
le desparte. Din dealurile Go- 
lumbului şi Mueriî, se lasă mici 
pîrîiaşe intermitente ce curg pe 
văile cu acelaşi nume; ast-fel 
pe stînga primeşte Pîrîul-Bala- 
ciului, Valea-Pîrîului, va;lea Că- 
tuleşti, pîrîul Baicanul, pîrîul 
Valea-cu-Meri. In dreapta rîul 
Plosca primeşte Pîrîul - Golum- 
bului, pîrîul Valea-Seacă, pîrîul 
Plopul, pîrîul Maimaniil. 

Comuna a fost înfiinţată Ia 
anul 1832. 

Cătunul de reşedinţă estb Făr- 
caşiul. Se compunfe dinxiiici căt. 
şi anume : i . Amâră$ti cu ma- 
halale Amărăşti^, Băicariul, PIo- 
togî şi Fărcăşanca. 2. Cătunul 



61t01t%. Marele Dicţionar Geografic. 



10 



AMAKĂŞTl 



74 



AMARASTI 



Fărcaşiul cu mahalale Fărcaşiul, 
Petxăcheşti sau Golaşei şi Plo- 
pul. 3. Cât. Golumbul cu ma- 
halale Golumbeni-Moşneni sau 
Golumbelul. 4. Cat. Băicanul, 
şi 5. Căt. Golumbeiul. 

In comună sunt 5 bis., din 
carî 2 sunt dărîmate şi nu maî 
funcţionează. Nu se ştie bine de 
cine sunt fondate ; reedificatoriî 
însă sunt loc. comunei. Cea din 
căt. Golumbul, mahalaua Go- 
lumbul, a fost zidită la leatul 
18 16. Cele-ralte 2 existente, a- 
dică I din mahalaua Plopul, iar 
cea-l'altă din Amărăşti, sunt fă- 
cute din bîrne. Doî preoţi şi 4 
cîntăreţî oficiează succesiv la 
cele 3 bis. existente. Biserica 
din căt. Amărăşti şi cea din 
Golumbul au pămînt arabil, dat 
după legea rurală din 1864. 

Se află o şcoală mixtă în 
căt. Fărcaşiul cu i învăţător; 
şcoala funcţionează de la anul 
1840. Este întreţinută atît de 
Stat cît şi de corn. Şcoala nu 
are local propriu, căci cel ce îl 
construise com. s'a dărîmat cu 
totul. Cel închiriat de com. este 
de bîrne şi acoperit cu tablă. 
In anul şcolar 1892- 1893, şcoala 
a fost frecuentată de 34 copii. 

Populaţia comunei este de 
1368 sufl., adică 715 bărbaţi şi 
653 femei. După legea rurală 
din 1864 sunt 198 împămînte- 
niţî. 

Casele sunt făcute din bîrne 
şi din zid. Cele maî multe case 
au grădină. 

-Suprafaţa teritoriului comunal 
este de 17361 pog., din care: 
8680 pogoane pămînt arabil ; 
2 1 70 pogoane fineţe ; 2 1 70 izlaz ; 
4340 pogoane pădure. 

Moşiile de pe teritoriul comu- 
nal se numesc Amărăşti, Par- 
caşi şi Golumbul; au o supraf. 
de 8680 pogoane şi .daii un ve- 
nit de 18684 leî; aparţin d-lor 
M. M. Leoveanu, Mihail MărăvS- 



cu, Grigore I. Columbeanu şi 
clăcaşilor. 

Se seamănă pe ele grîu, po- 
rumb, orz, etc. 

Pădurile sunt: 

Pădurea statului, Golumbul, în 
întindere de 490 hect. Pădurea 
d-luî Leoveanu, numită Amă- 
răşti, în întindere de 600 hect. 
Pădurea d-luî M. Mărăscu tot 
în Amărăşti cu o suprafaţă de 
630 hect. Pădurea moşnenilor 
Fărcăşenî şi Golumbenî, de 450 
hectare. 

In trecut, toate pădurile eraii 
proprietatea Bibeştilor şi a Mi- 
tropolieî. Sunt compuse din fag, 
jugastru, corn, plop, cer, gîr- 
niţă, etc. Predomină gîrniţa şi 
cerul. 

Viile, cu o mică întindere, a- 
parţin loc. pe a căror proprie- 
tate se găsesc. Produc vin alb 
de bună calitate. 

Livezile de prunî aveau înainte 
o întindere maî mare, dar din 
cauza uscăciuneî au rămas ca 
la 10 hect. 

O moară de aburîse găseşte pe 
proprietatea d-luî Columbeanu. 
Se lucrează cărămidă. Un om 
face pană la 200 bucăţî pe zi. 

In com. sunt 3 cîrciumî : i 
în Amărăşti, l în Fărcaşiul şi i 
în Golumbul. Comercianţî sunt 
3, cîrciumarî. Locuitoriî se duc 
rare-orî cu productele la Cra- 
iova. Se ţine la Rusaliî un bîlciu 
pe proprietatea d-luî Mărăscu 
şi se numeşte bîlciul de la Gura- 
Ploştei. Prin com. trece o cale 
vicinală, ce o uneşte cu com. 
Tălpaşiul. Diferite potecî şerpu- 
esc pe dealurî şi pe văî. 

Venitul budgetar pe 1893 — 94 
a fost de 3243 l. 43 b. 

Cheltuelile budgetare au fost 
de 2697 l., 89 b. 

Vite cornute 515, oî 937, 
porcî 170, capre 220, caî 45. 

Amar kştU com, rur., pi. Oltul-d.-j., 



jud. Vîlcea, compusă din S căt. : 
Amărăşti, Palanga, Guşoeni, Pa- 
dina şi Verdea. îşî trage numi- 
rea de la nişte fugarî veniţi de 
la Amărăşti-de-Cîmp. Data nu se 
cunoaşte. 

Este situată pe pîraiele Pes- 
ceana, Aninoasa, Verdea, Ne- 
moiul şi Nevropiţa; la 64 kil. 
departe de reşedinţa judeţuluî 
şi la 16 kil. de a subprefectureî. 
■ Are o popul, de 1630 locuit. 
(810 bărb. şi 820 fem.), în care 
intră şi 6 familiî de Ţiganî ; 
356 capî de familie; 267 con- 
tribuabilî în 400 case. 

In comună sunt 4 bisericî : 2 
în căt. Amărăşti, una în căt. 
Palanga şi una în căt. Padina, 
carî se întreţin cu ajutorul eno- 
riaşilor. 

Locuitoriî se ocupă parte cu 
agricultura şi viticultura, parte 
cu dulgheria. Vinurile le desfac 
maî la toate oraşele din Oltenia 
şi Muntenia. 

In comună sunt 24 caî, 288 
boî, 121 vacî, 2 bivolî, 779 oî. 

Locuitoriî sunt moşnenî. 

Ştiţi carte 79 bărbaţî şi 5 fe- 
meî. Cu întreţinerea şcoaleî sta- 
tul cheltueşte anual io8o leî şi 
comuna 50 leî. 

Ţuică se fabrică în termen 
mijlociu 1000 decal. 

Comuna, cu izlaz cu tot, are 
cam 1401 hect. Aci sunt, cu 
aproximaţie, 569 merî, 560 perî, 
679 nucî, 465 cireşî; iar live- 
zile daiî p:lnă la 400 care de fin. 

Venitul comuneî se urcă la 
18 13 leî anual şi cheltuelile la 
1324 leî. 

Şoseaua comunală de la N. 
la S. înlesneşte comunicaţia în- 
tre com. Glăvile şi Nemoiul. 

E brăzdată de dealurile : Pa- 
langa, Padina, Câmpul-Teiuluî, 
Drumul-Oilor, Aninoasa, Poiana- 
Lungă, Dealul-Mare, Brozba şi 
Dealul-Verdeî şi udată de vîl- 
celele: Nemoiul, Năvropita, Ce- 



AMARAŞTI 



75 



AMĂRĂŞTI-DE«StJS 



tăţeaua, Aninoasa şi Verdea. 
La V. este moşia statului nu- 
mită Episcopia. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Glăvile, la S. cu com. Nemoiul, 
la E. cu com. Orleşti şi Zăvi- 
deni şi la V. cu com. Zăvoeni 
şi Guşoeni. 

Amărăşti, sat, pi. Amaradia, com. 
Amărăşti, jud. Gorj, situată la 
confluenţa pinului Plosca cu rîul 
Amaradia, la 5 kil. spre N.-E. 
de Melineşti. Are 585 suflete, 
310 bărbaţi şi 275 femei. Lo- 
cuesc în 145 case construite 
parte din drueţî (bîrne nedun- 
gite) şi parte din zid. Copiii din 
acest sat urmează la şcoala mixtă 
din satul Fărcaşiul, com. Amă- 
răşti, ce este la depărtare de 
3554 m. Ştiu carte 23 locuitori 
dintre cari şi 2 femei. In sat 
este o biserică parohială con- 
struită de enoriaşii satului, din 
bîrne, avînd hramul Adormirea- 
Maiceî-Domnuluî. Are proprie- 
tate de 1 7 pogoane arabile după 
legea rurală din 1864. Are i 
cîntăreţ şi se deserveşte de preo- 
tul bisericilor din satele Fărca- 
şiul şi Golumbeiul, pi. Amara- 
dia, com. Amărăşti. Cîrciumî 
sunt 2. 

Amărăşti, sat, face parte din 
com. rur. cu acelaşi nume, pi. 
Oltul-d.-j., jud. Vîlcea. Are o 
pop. de 502 loc. (250 bărb. şi 
252 fem.). Aci e reşedinţa com. 
Copil în vrăsta de şcoală, 91 
(47 băeţî, 44 fete). Are 2 bise- 
rici: una fondată de locuitorii 
comunei la 1886 şi alta veche, 
fondată tot de locuitori. 

Amărăşti, deal, în raionul com. 
Amărăşti^ jud. Vîlcea, pe care 
se cultivă 202 hect. vie. 

Amărăşti, locuinţă izolată, plasa 
Oltul-d.-j., jud. Vîlcea. 



Amărăşti, mahala, pi. Amaradia, 
com. Amărăşti, satul Amărăşti, 
jud. Dolj. 

Amărăşti, vale, plasa Amaradia, 
com. Amărăşti, satul Amărăşti, 
jud. Dolj. 

Amărăşti, pichet de graniţă, pe 
Dunăre, pi. Balta-Oltul-d.-j., ju- 
deţul Romanaţi, în dreptul co- 
munei Potelul şi insulei Ibra, în 
faţa satului Ostrov, din Bul- 



Amărăşti-de-Jos, com, rur, în 
partea de V. a plăşiî Balta-Oltul- 
d.-j., judeţul Romanaţi, formată 
numai din satul cu aceiaşî nu- 
mire ; se mărgineşte la S. cu 
moşia domenială Sadova (Dolj), 
la răsărit cu com. Bucinişul, la 
N. cu com. Avărăşti-d.-s. (Go- 
dinelul), şi la apus cu Dobro- 
teşti ; e departe de Caracal de 
22 kil. spre S.-V., iar de Co- 
rabia de 32 kil. spre N.-V. Te- 
renul pe care e aşezat satul este 
şes, şi spre S.-E. se află Măgu- 
ra-cu-Viţă, punct triangular, cu 
125 m. înălţime d'asupra nive- 
lului mării. 

Are 3492 locuitorî, din cari 
1795 bărbaţi şi 1699 femei, 744 
capi de familie, 161 9 căsătoriţi 
şi 1875 necăsăt., 276 cu ştiinţă 
de carte. Din cele 744 de fa- 
milii, sunt 8 de Ţigani, 2 de 
Grecî, 2 de Sîrbî şi i de Bul- 
gari, iar restul de Romînî. Popu- 
laţiunea, robustă şi muncitoare, 
se distinge prin un port special; 
se ocupă cu agricultura. In 1887 
au fost vite mari 1968, vite micî 
2525, porci 359, etc. Casele 
sunt maî toate bordee în pă- 
mînt. Budgetul com. pe 1886-87 
a fost de 59 14 1. la veniturî şi 
5878 1. la cheltuelî ; contrib. sunt 
418. Are o şcoală primară mix- 
tă de gradul II cu i învăţător. 
Sunt 15 cîrciumî, o moară de 



aburî şi 3 biserici: S-ţiI Voi- 
vozi, clădită Ia 1657 de mona- 
hul Visarion; Sf. Nicolae, din 
1675 şi Sf. loan din 1865, cu 
3 preoţi şi 6 cîntăreţi. 

împrejurul satului se află trei 
măguri mari şi una mică din 
vremile vechi, de cînd cu jidovii 
şi uriaşii, şi se mal poate ob- 
serva urme de sălişte de sat în 
trei locuri: la Săliştea-Amărăş- 
tilor. Piscului şi Polovinele sau 
Bucinişul, unde se găsesc olarii 
şi cărămizi mari de Antina, şi 
monede vechi de argint şi aur, 
suliţe, pietre de rîşniţă, cioburi 
de oale groase şi alte scule de 
la oamenii de demult. Satele 
Amărăşti sunt înfiinţate de vre- 
un Amar sau Amărăscu (Amă- 
răşti, familie nobilă în Oltenia). 
Posteritatea unul Amar-Amă- 
răştiî ÎI întîmpinăm printre a- 
ceî boerî, pe cari la 17 19 îl gă- 
sise în Dolj administraţia Aus- 
triacă, Drăgan A., Dumitraşcu 
A., Ilie A. şi Const. Amărăscu. 
Eî au fundat cîte un sat pe 
proprietăţile lor, numai în Ol- 
tenia, de aceea Amărăşti nu 
sunt de cît peste Olt, în Romî- 
nia Mică. (Hasdeu, Magn, Ety- 
mologicum Romanice), 

Amărăşti-de-Sus, numele oficial 
al unei com. r. în partea de N.-V. 
a plăşiî Balta-Oltul-d.-j., jud. Ro- 
manaţi, căcî în vorbirea comună 
se numeşte Godenelul. Se com- 
pune numai din satul cu această 
numire. Se mărgineşte la N. cu 
Dvorsca, la V. cu Dobreştî, Ia 
S. cu Amărăşti-d.-j. şi la E.' cu 
nişte cîmpil întinse. Ia extremi- 
tatea cărora e com. Rotunda. 
Satul e aşezat pe teren şes, şi 
e departe de Caracal de 21 kil. 
spre S.-V. ; iar de Corabia de 
34 kil. spre N.-V. 

După numirea comună a sa- 
tului, în partea locului este şi o 
horă, «Alunei din Godinei» (vezi 



AMĂRĂZUIA 



76 



AMUTLU-CULAC 



muzica în Hasdeu, Magn, Etynt. 
Romanice). 

Are o populaţie de 1299 sufl., 
din carî 642 bărbaţi, 657 fe- 
meî, 354 c. de fam.; 609 că- 
sătoriţi şi 689 necăsătorit! ; 188 
carî ştiu citi şi 1 1 1 1 carî nu 
ştiu; şi 239 contrib. Ocupaţia 
locuitorilor e agricultura şi creş- 
terea vitelor. In 1887 au fost 
vite marî 1420, vite micî 1107 
şi 500 rîmătorî. 

Are 7 cîrciumî; casele lo- 
cuitorilor sunt cele maî multe 
bordee de pămînt. 

Budgetul comuneî pe 1886-87 
a fost de 3232 la venit, şi 3177 
leî la chelt. 

Are o şcoală primară mixtă 
de gradul II cu i învăţător şi 
2 bis.: Sf. Nicolae (1843) şi S-ţiî 
Voivozî (1872), cu 2 preoţi şi 4 
cîntăreţî. 

In cuprinsul comunei se află 
ruinele unuî sat vechiu numit 
Polovinele, unde se găsesc cup- 
toare şi cărămizî marî de Antina, 
şi maî e o tabără, Bucinişul, unde 
s'a găsit suliţe, arcurî de fier, 
etc. Iar în nişte gropî şi şan- 
ţuri din localitatea Baştelele s'a 
găsit unelte de fier şi olăriî. 
Spre răsărit se află o măgură, 
Săpata. Prin aceste aşezăminte 
vechî, de care se spune că au 
fost sate cu bisericî şi care s'au 
stricat de Turcî şi Tătarî, prin 
aceste ruine, se găsesc încă mo- 
nede romane. 

Amârăzuia sau Amărăzoaia, 

pîriU^ izvoreşte aproape de co- 
muna Piscoiu, pi. Gilortul, jud. 
Gorj, din Dealul-Mueriî. 

Curge de la N. la S.-V., tre- 
cînd pe la Piscoiu, Hurezani- 
d.-j., Cordeşti şi Băceşti, din jud. 
Gorj, de unde intră apoî în jud. 
Dolj, pi.' Amaradia, udînd căt. 
Bulzeşti şi Băloşani şi merge 
de se varsă, în stînga Amara- 
dieî, maî jos de Căpreni-d.-j. 



Afluenţiî săî sunt pîraiele Hor- 
ga şi Judele. 

Amărăzuia, pîrîu, udă extremi- 
tatea com. Grădiştea, pi. Olteţul- 
d.-s., jud. Vîlcea; formează li- 
mita între această comună şi 
comuna Tina şi se varsă în rîul 
Amaradia din Gorj. 

Amărăzuia, vale, în pi. Gilortu- 
luî, jud. Gorj, pleacă din com. 
Piscoiu, de la N. spre S., şi dintre 
Artanul şi Tăndăleşti, ambele 
ramificări din Dealul-Mueriî. 

Această vale îşî ia numirea 
după rîul cu acelaşi nume ce o 
străbate de-a lungul său; pe 
dînsa se află situate comunele : 
Piscoiu, Horezeni-d.-j., Cordeşti 
şi Băceşti. 

Ambroze, fîfttină, pe moşia Şi- 
poteni, com. Cordăreni, plasa 
Prutul-d.-s., jud. Dorohoiu. 

Amedia-Tabia, foj^t, de cate- 
goria II, în jud. Constanţa, pi. 
Silistra-Nouă, pe teritoriul co- 
muneî urbane Ostrovul, aşezat 
într'o poziţiune foarte favorabilă 
între valea Regederesi-Ceair şi 
dealul Ieral-Ceca-Bair, aproape 
de hotarul comunei Almalîu, 
pe drumul ce duce de la Al- 
malîu la Silistra; de aci pană 
la frontiera Bulgariei nu este de 
cît un kilom., iar pană la Al- 
malîu sunt 3 kil. Este secon- 
darul fortului Arab-Tabia, aşezat 
la un kil. maî spre N.-V. şi este 
secondat de către fortul Arab- 
Tabia, aşezat la un kil. maî spre 
S.-E. El este apărat de o com- 
panie a reg. 34 de infanterie, 
care este cu sediul în Constanţa. 

Atnet - Agi - Abdurahman, mo- 

//^, în jud. Constanţa, pi. Hîrşova, 
pe teritoriul com. r. Şiriul şi a- 
nume pe acela al căt. Terzi-Chioi. 
Este aşezat la poalele apusene ale 



dealuluî Arman-Tepe, la hotarul 
judeţuluî Constanţa cu judeţul 
Tulcea, în partea de răsărit a 
plăşiî şi a comunei. Are 80 hect., 
dintre carî jumătate sunt culti- 
vabile, iar restul păşune şi fineţe. 

Amorni, deal, pi. Jiul-d-s., com. 
Salcia, jud. Dolj, la poalele co- 
muneî Salcia, cu înălţime de 
aproape 100 m. ; este acoperit 
cu pădurî şi viî. 

Amorni, vale, pi. Jiul-de-s., jud. 
Dolj, com. Salcia, pe care este 
situată comuna Salcia. 

Amorţitul, jud. Putna, una din 
cele zece barieri ale Focşanilor, 
situată la N. oraşului. 

Amorţitul, jud. Putna, mahala 
în Focşanî, despărţirea IlI-a. 

Amorţitul, jud. Putna, §es de 
75 hect. la marginea de N. a 
Focşanilor ; sădit cu viî. 

Amut-Bair, deal însemnat, în 
jud. Constanţa, pi. Constanţa, 
pe teritoriul com. rur. Cara-Mu- 
rat ; situat în partea centrală şi 
apusană a plăşiî şi cea centrală 
şi sudică a comuneî. Se întinde 
de la sudul satuluî Cara-Murat, 
se îndreaptă spre S. şi se sfir- 
şeşte în valea Cioban-Dere. Are 
o înălţime maximă de 104 m., 
pe care o atinge în vîrful Ca- 
ra-Murat-Iuk ; maî are un vîrf 
înalt de 103 m. anume Cara- 
Murat-Tepe şi care este în opo- 
ziţie cu cel-lalt, căcî pe cînd 
Cara-Murat-Tepe este aproape de 
extremitatea sudică, cel-lalt este 
la cea-laltă extremitate. De-a- 
lungul acestuî deal merge şo- 
seaua judeţeană Cara-Murat-Ca- 
nara. 

Amutlu-Culac, pîrîUy în pi. Ba- 
badag, jud. Tulcea, pe terito- 



AMUTRIUM 



77 



AMZALll 



riul comunei Ciucurova, izvo- 
reşte din dealul Periclic, se în- 
dreptează spre miază-noapte, a- 
vînd o direcţiune de la S.-V. 
la N.-E., brâzdînd partea apu- 
sană a plăşiî şi a comunei; el 
curge numai prin păduri ; malu- 
rile sale sunt înalte şi pietroase. 
Totuşi pe albia sa merge dru- 
mul vecinal Ciucurova-Hagi-0- 
mer. După un curs de 3 kil. 
lungime, merge de se uneşte 
cu pîrîul Cai-Culac şi amîndouă 
unite merg de se varsă în pî- 
rîul Baş-Punar (sau Slava ru- 
sească) pe partea dreaptă. 

Amutrium, veche cetate romană, 
pi. Jiul-d.-s., com. Răcari, jud. 
Dolj, (vezîf com. Răcari). 

Amza, cătun, în plasa lalomiţa- 
Balta, jud. Ialomiţa, pendinte de 
com. Ciulniţa ; este situat la V. 
şi în apropiere de satul Ciul- 
niţa. Teritoriul satului are su- 
prafaţa de 2000 hect. şi este 
proprietate particulară, pentru 
care se plăteşte fon ci eră 852 1. 

Amza, pădure, pi. Jiul-d.-j., com. 
Grindeni, satul Ostroveni, jud. 
Dolj, pe moşia Ostroveni, în 
întindere de 7 hect. 

Amzacea, sat, în jud. Constanţa, 
pi. Mangalia; căt. comunei Edil- 
Chioi, fiind situat în partea sep- 
tentrională a plăşiî şi cea me- 
ridională a comunei, la unirea 
văeî Muratan cu valea Kiuvan- 
Alceac ; este închis între dea- 
lurile Amzacea-Bair la N. şi 
Cogea-Sirt-Bair la S.-E. Casele 
acestui sat sunt foarte răsle- 
ţite şi aşedate neregulat; numaî 
în partea sa nord-vestică sunt 
ceva maî adunate la un loc, 
formînd un grup a parte. Aci 
locuesc Turci, Tătarî şi Sîrbî. 
Prin sat trec următoarele dru- 
muri comunale : Cara-Chioi trece 



prin partea orientală a satului 
şi merge la Toprai-Sari ; de la 
Biuiuc trece un drum prin cen- 
trul satului şi duce la Pervelei; 
un altul de la Edil-Chioi duce 
la Gherengic. Satul este încon- 
jurat de o mulţime de movile; 
ast-fel la N. este Eschi-Iuc, la 
V. Meragi-Iuc, la E. Ufac-Iu- 
cler şi Pînar-Iuc. In partea sud- 
vestică, pe marginea drumuluî 
Mustafaci, se află cimitirul tur- 
cesc. 

Suprafaţa sa este de 1400 
hect., din cari 40 le ocupă va- 
tra satului cu 63 case. Popula- 
ţi unea este de 41 fam. cu 260 
suflete, cari se ocupă cu agri- 
cultura. 

Amzacea-Bair, ^^^/ însemnat, în 
jud. Constanţa, plasa Mangalia, 
pe teritoriul com. rur. Edil-Chioi 
şi anume pe acela al căt. său 
Amzacea. Se întinde pe la nordul 
satului Amzacea şi este încon- 
jurat de văile Amzacea-Dere, 
Sînar-Dere şi Muratan, avînd o 
direcţie generală de la V. spre 
E. Are o înălţime medie de 95 
de m. cu o movilă maî însem- 
nată, numită Eski-Iuc. Este si- 
tuat în partea centrală a com. 
şi cea septentrională a plăşiî. 
Este acoperit numaî cu verdeaţă, 
pe care o pasc vitele locuitorilor 
Amzacenî. 

Amzacea-Dere, vale, în judeţul 
Constanţa, pi. Mangalia, pe te- 
ritoriul com. rur. Edil-Chioi şi 
anume pe acela al satuluî său 
Amzacea. Se desface din dealul 
Meragi-Bair îndreptîndu-se spre 
apus; se uneşte cu valea Sînar- 
Dere, merge printre dealurile 
Amzacea-Bair şi Cerchez -luc- 
Bair, trece pe la nordul satuluî 
Amzacea şi pe la sudul vîrfuluî 
Balabanar-Tepe şi se continuă 
cu valea Cealic-cu-Ceair ; este 
tăiată de şoseaua judeţeană Am- 



zacea-Uzunlar şi de drumul Am- 
zaceaOsmancea. 

Amzali, sat, jud. Constanţa, pi. 
Medjidia, căt. comuneî Mamut- 
Cuiusu ; este situat în partea 
centrală a pi. şi cea nordică a 
com., la 12 kil. spre N. de căt. 
de reşedinţă Mamut-Cuiusu. Este 
aşezat pe valea Ghiaur-Amzalî, 
la 3 kil. maî spre S. de balta 
Carasu şi este închis din spre 
V. de dealurile Armutlu-Bair şi 
Uduamel-Bair, din spre S. de 
dealul Amzalîî-Bair, iar din spre 
E. de dealul Cara-Durac-Bair şi 
este dominat maî ales de vîrful 
Hosu-Iuc din dealul Amzali-Bair. 

Suprafaţa sa este de 2106 
hect, dintre care 17 hect. sunt 
ocupate de vatra satuluî cu 10 
case. 

Populaţiunea, care este com- 
pusă numaî din Turcî, este de 
10 familiî cu 50 suflete, ocu- 
pîndu-se cu agricultura. Drumul 
comunal Ivranes-Beilicul trece 
prin sudul satuluî. 

Amzali-Bair, deal, în jud. Con 
stanţa, pi. Medjidia, com. Ma- 
mut-Cuiusu, căt. Amzali. Se în- 
tinde pe la sudul satuluî Am- 
zalîî şi printre văile Ghiaiur-Am- 
zalîî Dermen-Culac şi Pescera- 
Ceair, avînd o direcţiune gene- 
rală de la apus spre răsărit. 
Are o înălţime maximă de 127 
m., pe care o atinge în vîrful 
său Hosu-Iuc. Este acoperit cu 
păşune. 

Amzalîi, deal, în pi. Isaccea, jud. 
Tulcea, pe teritoriul comuneî 
Balabancea şi pe acela al căt. 
Hancearca şi Balabancea. El 
se desface din dealul David, se 
îndreaptă spre miază-zi, avînd 
o direcţiune de la N.-V. la S.-E.; 
brăzdează partea apusană a pi. 
servi ndu-î chiar de hotar către 
pi. Macin şi partea S.-V. a com. 



AMZE-SAISI 



78 



ANADOL-CHÎOl 



Balabancea, despărţind*o decom. 
Cerna (din pi. Macin). Ei se în- 
tinde printre pîr. Taiţa şi Cerna, 
iăsînd spre răsărit dealul Ca- 
rapcea, spre miază-zi alt deal 
Carapcea, spre apus dealul Cer- 
na, din el izvoreşte pîrîul Ar- 
carcula; şi pe la poalele sale 
occidentale curge rîul Cerna. 
Are ca înălţime un pisc de 330 
m., un altul stîncos de 250 m., 
un altul, dealul Cerna de 242 
m. şi altul, dealul Sut-Bair de 
165 metri, toate puncte trigo- 
nometrice de observaţie rangul 
al 3-lea. Este acoperit în mare 
parte cu păduri, pe coaste tu- 
fărişuri şi pe la poale păşuni 
întinse. 

Amze-Saisî, deal, în desfiinţată 
pi, a Istruluî, azî Babadag, jud. 
Tulcea, pe teritoriul com. Casap- 
Chioi ; el este mai mult o pre- 
lungire a dealului Caranasuf. Are 
o direcţiune generală de la V. 
spre E. ; brăzdează partea su- 
dică a com. ; ultimele sale co- 
line se întind şi dispar pe ma- 
lurile pîrîuluî Casap - Chioi, ce 
sunt cam rîpoase şi pe malul băl- 
ţii Sinoe şi a prelungirii aces- 
teia, numită balta Sinoaia. Ca 
înălţime are un vîrf de 30 m. şi 
o ridicătură de 5 m. pe malul 
bălţii Sinoaia, ambele puncte tri- 
gonometrice de observaţie de 
rangul al 3-lea. Este acoperit în 
cea maî mare parte cu arături 
şi prea puţine fîneţe. 

Amzuleşti, saty pi. Băileşti, com. 
Afumaţi, jud. Dolj, despre care 
bătrîniî spun că-şî trage numele 
de la un păstor Amza, care a- 
şec}îndu-se cu turma aci, a pus 
temelia satului, căruia de atunci 
în colo i s*a dis Amzuleşti. Are 
508 suflete: 233 bărb. şi 275 
fem. Copiii din acest sat ur- 
mează la şcoala mixtă din sa- 
tul Afumaţi, ce este la looo m. 



depărtare de satul Amzuleşti. 
Cu vîrstă de şcoală sunt 29 bă- 
eţî şi 40 fete. Ştiu carte 5 l bărb. 
şi 3 fem. Pe limita acestui sat 
cu satul Afumaţi, pi. Băileşti, 
este o biserică. In sat sunt 46 
case de pămînt bătut, 3 de zid, 
12 de gard şi i de paiente. 

Se maî află 100 caî, 200 boî 
şi vaci, 167 01 şi 300 porci. 

In Amzuleşti se găsesc 2 ciz- 
mari, 2 fYerarî, i cojocar. Sunt 
2 cîrciumî în sat. 

Amzuleşti, branişte, pi. Băileşti, 
com. Afumaţi, satul Amzuleşti, 
jud. Dolj, în întindere de 85 
hect. şi TO arii, pe moşia d-lor 
Constantin C. Paianu, Trajan 
Djuvara şi Luca Dtmetriadis. 
Predomină gorunul. 

Amzuleşti, mo§ie, pi. Băileşti, 
com. Afumaţi, satul Amzuleşti, 
jud. Dolj, cu 2581 pogoane ara- 
bile; aduce venit anual de peste 
60,000 leî; aparţine d-lor C. C. 
Paianu, Trajan Djuvara, Teo- 
dor B. Davidescu. Aparţinea în 
vechime luî C. Paianu şi .luî 
Teodor Iota. 

Amzuleşti, nume, ce purta în 
vechime com. Afumaţi, pi. Băi- 
leşti, jud. Dolj. 

Amzuleşti, fost sat, pi. Băileşti, 
com. Boureni, jud. Dolj. 

Amzuleşti-de-Jos, 7iume, ce pur- 
ta în vechime satul Amzuleşti, 
pi. Băileşti, com. Afumaţi, jud. 
Dolj. 

Amzuleşti-de-Sus, 7iume, ce pur- 
ta în vechime satul Afumaţi, pi. 
Băileşti, jud. Dolj. 

Ana (Baba-), jud. Buzău, vezi 
Baba-Ana. 

Ana. (Baba-), locuinţă izolată. 



plasa Negoeşti, jud. Ilfov, com. 
Vasilaţi. 

Ana-Davila, izvor de apă mi- 
nerală, în valea rîuluî Olăneşti, 
jud. Vîlcea, avînd ca substanţe 
fixe : Bicarbonat de magnesie, de 
calce şi sodă (în mare cantitate), 
iodur de magnesie şi iodure al- 
caline (concentrate), clorur de 
sodiu (concentrat), clorur de 
calce, sulfat de calce şi sulfat 
de sodă (în mare cantitate), sili- 
cate, fosfate şi oxid de aluminiu. 

Anadol-Chioî, sat important, în 
jud. Constanţa, pi. Constanţa, 
căt. comunei Palazu l-Mare ; este 
situat în partea răsăriteană a 
plăşiî şi cea merdională a com., 
la 4 kil. spre S.-V. de căt. de 
reşedinţă Palazul, la 23 kiL spre 
S.-E. de reşedinţa plăşiî, com. 
Caramurat şi la 2 kil. spre N.-V. 
de oraşul Constanţa, nu departe 
de iazul Tăbăcăria. Este închis 
la S. şi V. de pietrosul deal al 
Constanţei, iar la N, şi P3. de 
dealul Anadol-Chioî. Are o în- 
tindere totală de 2015 hect., 
din carî 91 hect. ocupate de 
locuinţele şi grădinile locuito- 
rilor cu 130 case. 

Populaţia întreagă este de 1 1 2 
fam. cu 531 sufl., în maioritatc 
Turcî şi Tătarî, carî se ocupă 
cu agricultura puţin, maî mult 

' cu creşterea vitelor, aci se face 
un important tîrg de vite în 
primele zile ale luî Septembre, 
unde se vînd o mulţime de vite 
din toate părţile jud., fie pen- 
tru comunele carî n'aii vite în 
destul, fie pentru comerţul ex- 
terior al Constanţeî. Pămîntul 
produce orz, ovăz şi secară ; 
grîul reuşeşte puţin, tot aşa şi 
cele-1-alte plante. Prin sat trece 
însemnatul drum naţional Con- 
stanţa-Babadag-Tulcea; altedru- 
murî carî pleacă din sat sunt 
spre Hagidiuliuc, Lazmahale, Ha- 



ANADOL-CHIOI 



ANDRAŞEŞTI 



sancea şi Horoslar. Un scriitor 
o:rec, d. Papadopolu Vretos a 
presupus că aci ar fi fost ora- 
şul Tomis; de sigur însă că To- 
mis trebue aşezată pe locul Con- 
stanţei de azî. 

Anadol-Chioi, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Constanţa, comuna 
Palazul-Mare, cat. Anadol-Chioî ; 
se desface din dealul Constan- 
ţei, se întinde spre răsărit, printre 
lacul Siut-Ghiol, iazul Tăbăcăria 
şi lazul-Mare, făcîndu-î acestui 
din urmă ţărmul înalt şi pietros; 
e presărat cu movile ca Tabia- 
Tepe, lîngă satul Anadol-Chioî. 
Pe un cot al săti este aşezat 
satul ; pe muchia luî trece dru- 
mul Constanţa-l'ulcea, acoperit 
cu semănături şi la poale cu 
grădini de zarzavat ce alimen- 
tează oraşul Constanţa. 

Analoage, vale, în partea de N. 
a comunei Vutcahi, pi. Mijlocul, 
jud. Fălci Ci. 

Analogul, sat, pendinte de com. 
Colon eşti (v. a. n.), pi. Stăni- 
şeşti, judeţul Tecuciu. Situat în 
partea dr. a rîuluî Zeletin, la o 
distanţă de 8 kil. N.-V. de tîr- 
guşorul Coloneşti, reşedinţa co- 
munei. Acest sat a avut maî 
mulţi loc. ; astăzi nu are de cît 
4 c. de fam. cu 23 suflete, 3 
fam. de Ţigani şi i romînă. 
Ţiganii se ocupă cu facerea 
lingurilor, de aceea se numesc 
«lingurari». Eî sunt împroprie- 
tăriţi. 

Analogul, <7'/f^rt'/, la V. satului Ana- 
logul, hotar între jud. Tecuciu 
şi Tuto va, alt. 437 m. 

Analogul, mmite, pi. Muntelui, 
jud. Bacăii, de pe teritoriul com. 
Podurile. 

Ancuţei (Podul-), /^^^Z, peste va- 



lea Milcovuluî, între proprie t. Col- 
feasca-Văcăi*easca şi Obedeanca, 
din pi. Glavacioc, jud. Vlaşca. 

Andolina, vale, în plasa Borcea, 
jud. Ialomiţa, teritoriul comunei 
Vărăşti. Această vale, începînd 
din lacul Boianul, are direcţia 
spre N.-E., în lungime de doî 
kil., după care se îndreaptă spre 
E., unde are adîncimea cea maî 
mare, purtînd numirea de Ba- 
talurile ; de aci se îndreptează 
spre N., desfăcîndu-se în maî 
multe ramuri, cari micşorîndu- 
se din ce în ce, se pîerd. 

Andona, baltă , pi. Siretul-d.-s., 
jud. Bacău, formată de Şiret, în 
dreptul com. Buhoci. 

Andonia, moşie, în jud. Tutova, 
pi. Tîrgul, com. Vindereî, pro- 
prietatea statuluî, arendată îm- 
preună cu moşia Tihneşti în ulti- 
mul period cu 2728 leî anual. 

Andonia, /^<///;v, în jud. Tutova, 
pi. Tîrgul, com. Vindereî, în mă- 
rime de 5 hect., proprietatea 
statuluî. 

Andrăşeasca, pădure, în pi. la- 
lomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, pe 
teritoriul comunei Andrăşeşti; 
are suprafaţa de 220 hect. cu 
următoarele esenţe : ulm, salcie, 
plop şi stejar. 

Andrăşeşti, com, rui\, în pi. la- 
lomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, este 
situată pe partea st. a rîuluî Ia- 
lomiţa, între comunele Perieţi şi 
Ciochina. Teritoriul comuneî are 
o supraf de 12600 hect. şi se 
întinde din rîul Ialomiţa spre 
N. pană în jud. Brăila, unde, în 
apropiere de acest jud., tot pe 
teritoriul acestei com., s'a în- 
fiinţat şi comuna Miloşeşti. Co- 
prinde două moşiî : Andrăşeşti 
cu 97 55 hectare pămînt arabil, 



220 hect. păd. şi mărăcin î şi 
100 hect. băltiş şi moşia Orbo- 
eşti cu 210 hect. pămînt de a- 
rătură şi izlaz, 200 hect. păd. 
şi mărăcinî şi 100 hect. băltiş. 

După legea rurală din 1864 
s'au împroprietărit 170 loc. ; 
neîmproprietăriţî se maî află i%. 

Se compune din satele An- 
drăşeşti şi Orboeşti şi din căt. 
Cadîna şi Bălănică, avînd re- 
şedinţa primărieî şi a judecă- 
torieî comunale în s. Andrăşeşti. 

După recensămîntul din anul 
1 890, populaţia comuneî se urca 
la 938 loc. cu 230 c. de fam. şi 
708 membriî de' familie, sau 479 
bărbaţî şi 459 femeî. După naţi- 
onalitate : 93 1 Romînî, 3 Grecî 
şi 4 Bulgarî, toţî de religie cre- 
ştină ortodoxă. După profesiunî : 
273 agricultorî, 5 comercianţî, 
7 profesiunî libere, 15 munci- 
torî şi 17 servitorî. Din aceştia 
ştiu carte 181 persoane. 

Populaţiunea comuneî se ri- 
dica în 1887 la 161 familiîRo- 
mîne, 5 familiî de Ţiganî şi 3 
familiî de Grecî, saii 940 loc, 
din carî 303 bărbaţî, 260 femeî 
şi 377 copiî. Numărul contribua- 
bililor era de 163, din carî 9 
se ocupau cu comerţul iar ceî- 
l'alţî cu creşterea vitelor şi cu 
agricultura. 

Vite: 416 caî, 380 boî, 6160 
oî, 9 asinî, 8 bivolî şi 738 rî- 
mători. 

Budgetul com. era de 3205 1. 
la veniturî şi 4347 la cheltuelî 
în 1887. 

Sunt două bisericî la carî o- 
ficiază 2 preoţî şi 2 cîntăreţî, 
plătiţî de com. cu suma anuală 
de 352 leî. 

Instrucţiunea se predă într'o 
şcoală primară mixtă, de un în- 
văţător retribuit de com. Şcoala 
are local propriu, construit de 
comună. 

Prin comună trece calea ju- 
deţeană Slobozia-Urziceni. 



ANDRĂŞEŞTI 



80 



ANDREAŞI 



Pe teritoriul acestei comune, 
pe o întindere de 200 hect., se 
află Fundata, lac cu apă mi- 
nerală. 

Andrăşeşti, sat^ în pi. lalomiţa- 
Balta, jud. Ialomiţa, pendinte 
de corn. cu acelaşi nume; este 
situat pe malul sting al rîuluî 
Ialomiţa, pe un mic grind în- 
conjurat de păduri. 

Aci este reşedinţa primăriei 
şi a judecătoriei comunale. Are 
o şcoală mixtă, cu un învăţător 
retribuit de corn. 

Biserica este zidită la 1821 
şi pentru serviciul religios este 
un preot şi un cîntăreţ. 

Populaţia satului e de loo 
familii de Romînî, 2 familii de 
Greci şi i de Ţigani. 

Locuitorii satului sunt plu- 
gari şi posed 270 caî, 250 boî, 
3450 ol, 8 bivoli, 6 asini şi 422 
rîmătorl, deci în total 4406 vite. 

Pe lîngă sat, pe marginea de 
N., trece calea judeţeană Slo- 
bozia-Urziceni ; iar spre N.-E. 
se află satul Fundata, cu apă 
minerală. 

Andrăşeştilor (Valea-), vale, 
în pi. lalomiţa-Balta, jud. Ialo- 
miţa, situată între satul Andră- 
şeşti şi rîul Ialomiţa. 

Andreaşi, corn, rur., în pi. Ora- 
şului, lîngă rîul Milcov, jud. R.- 
Sărat. 

Istoric. Pană la 1876, An- 
dreaşi făcea parte din pi. Mar- 
ginea-d.-s., de la 1876— 1892 
a făcut parte din Marginea-d.- 
s.-Oraşul, iar de la 1892 după 
împărţirea nouă^ face parte din 
pi. Oraşului. 

Este aşezată în partea de 
miazâ-noapte a judeţului, la 59 
kil. spre N.-V. de oraşul Rîm- 
nicul-Sărat, şi în partea de apus 
a plăşiî Oraşului, la 17 kil. spre 
V. de com. Coteşti, reşedinţa 



plăşiî. Comunele cele mal apro- 
piate de Andreaşi sunt: Odo- 
beasca, la 14 kil. spre răsărit; 
Broşteni la 16 kil., tot spre ră- 
sărit; I.acul-luî-Baban, la 24 kil. 
spre miază-zi; Dumitreşti, la 32 
kil. spre S.-V.; şi Bisoca la 35 
kil. spre V. 

Comuna se mărgineşte la mia- 
ză-noapte cu căt. Vulcăneasa şi 
Valea-Largă ale com. Broşteni, 
de cari se desparte prin culmea 
dealului Chicioara ; la răsărit cu 
com. Odobeasca, de care se 
desparte prin pîrîul Valea-Nea- 
gră; la miază-zi cu com. Dea- 
lul-Lung, de care se desparte 
prin culmea Dealul-Lung ; la a- 
pus cu rîul Milcov şi căt. An- 
dreaşul-d.-s., al com. Mera, jud. 
Putna, de care se desparte prin 
Milcov. 

Andreaşi este o comună de 
munte, şi are multe dealuri im- 
portante. Culmile : Alunului, La- 
cului, Chicioareî şi Scoruşului, 
o străbat în toate direcţiunile, 
prezintînd următoarele dealuri 
sau piscuri maî însemnate : Chi- 
cioara, Poarta-Scoruşuluî, Păpă- 
log la miază-noapte ; Crucea- 
Ciocăneluluî , Ţicma, Ariciul, 
Bursuc, Tîrîtul, Scoruş, Muşu- 
noaia, Rîmna, la răsărit; Alu 
nul. Lacul, Spoata, Păcurele, Ci- 
narul sau Jinurul, Colţul-Porculuî, 
Groapa Lacului, Sorbul, Gîrbo- 
va, Mârul-Corni la miază-zi, iar 
la apus sunt Titila sau Chitila, 
Titileşti şi Hotarul. Toate a- 
ceste vîrfurî sunt stîncoase ; pu- 
ţine dintre ele sunt acoperite cu 
păduri şi maî puţine cu păşuni. 

In privinţa rîurilor este bine 
udată. Rîul Milcovul o udă în 
partea de apus, precum şi a- 
fluentul său Pîrîul-Sărel ; pîraiele 
Vulcăneasa^ Butucoasa şi Va- 
lea-Largă, toate afluenţi al Mil- 
covulul, o brăzdează în partea 
de miază-noapte; rîul Rîmna şi 
afluenţii săi : Scoruşul, Valea- 



Neagră unită cu pîraiele : Alu- 
nul, Scorbul, Lacul,Mârul-Corniî, 
Pîrîul Ciocănel, afluente al pî- 
rîuluî Valea-Largă, o udă în 
partea de răsărit ; apoi pîraiele : 
Jinurul, Gîrbova, afluenţi aî Mil- 
covuluî şi Bursucul, Alunişul, a- 
fluenţî aî Rîmniceluluî în par- 
tea de miază-zi udă comuna ; 
în sfirşit, pîraiele Titila şi An- 
dreaşiul-mic, ambele afluente ale 
Milcovuluî, o udă în partea de 
S.-V. 

Clima comunei e foarte sănă- 
toasă. 

Cătunele cari compun această 
comună sunt următoarele : An- 
dreaşi, cătunul de reşedinţă, 
unde se află şi şcoala, e aşezat 
cam în mijlocul comunei, pe un 
mic pîrîiaş afluent al pîrîuluî 
Sări; Tîrîtul, la răsărit, la 10 
kil. spre E. de Andreaşi, căt. 
de reşedinţă, pe rîul Rîmna ; 
Rîmna, tot spre răsărit, la 6 Va 
kil. spre E. de căt. Andreaşi, 
pe rîul Rîmna ; Titila, spre mia- 
ză-zi, la I kil. spre S. de căt. 
Andreaşi, la poalele vîrfuluî Ti- 
tila ; Hotar, spre apus, la i V2 
kil. spre V. de căt. Andreaşi, 
pe rîul Milcov; şi cătunaşele An- 
dreaşul-Mic, la miază-zi, Andrea- 
şul-d.-s., la miază-noapte, şi An- 
dreaşul-Muntenesc, în oposiţi- 
une cu cel moldovenesc, la apus. 

Suprafaţa com. este de 2600 
hect., din cari 75 hect. ocupate 
de vatra satelor, 8i hect. ale 
locuitorilor, (date după legea din 
1864), 2544 ale proprietăţii par- 
ticulare şi ale statuluî. 

Populaţia com. este de 112 
fam., cari coprind 650 suflete, 
din cari 331 bărbaţi şi 3i9fem.; 
după starea civilă : 300 căsăto- 
riţi, 310 necăsătoriţî şi 48 vă- 
duvi; 10 ştiu carte (afară de 
copiii de la şcoală) iar restul 
nu ştie ; toţi sunt Romînî orto- 
doxî; printre el se maî află şi 
cîţi-va Romînî ardeleni. 



ANDREASl 



81 



ANDREEŞTI 



In comună este o singură bi- 
serică, cu hramul Adormirea- 
Maiciî-Domnuluî (15 August), 
construită de locuitori în anul 
1891; are un preot şi un cîn- 
tăreţ; 17 pogoane pămînt. 

Istoric, Maî există în comună 
o biserică foarte veche, de lemn, 
fără inscripţiunî; nici bătrîniî 
nu ştiu să spună de cine e fă- 
cută ; probabil că tot de locui- 
tori; n'are preot şi locuitorii 
se duc la biserica din comuna 
Mera (jud. Putna). 

Comuna are o singură şcoală 
mixtă, care ca local avea, pană 
în 1892, o casă de bîrne, ce- 
dată pe timp nehotărît ; acum 
s'a terminat clădirea făcută cu 
banii judeţului ; are un învăţător 
cu 23 elevi, toţi băeţî. 

Pămîntul este mediocru, im- 
propriu pentru agricultură, fiind 
pietros stîncos şi prăpăstios, bun 
numai pentru fineţe şi păduri. 
Cele 2525 hectare ale comunei 
se divid ast-fel : 1 20 hectare a- 
rabile, cam vre-o 300 hectare 
imaş şi restul de 2135 hectare 
acoperit cu păduri şi locuri im- 
practicabile. 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt : 
puţină agricultură, ne avînd pă- 
mînt arabil în mare cantitate, 
lemnăria şi dogăria. Creşterea 
vitelor nu e lăsată maî pre jos, 
căci sunt în com. 1587 capete, 
din carî: 114 boî, ^2 vaci, 109 
caî, 48 epe, 1003 01, 161 capre 
şi 80 rîmătorî. Industria e sim- 
plă, avînd ca ramură dogăria. 
Comerţul comunei e neînsemnat, 
consistînd în export de lemne, 
şindrilă şi lînă de 01, şi în im- 
port de cereale, spirtoase şi lu- 
cruri de băcănie. Transportul 
se face prin gara orăşelului O- 
dobeşti (jud. Putna), la 18 kil. 
spre N.-E. de Andreaşi. 

Căî de comunicaţie sunt nu- 
mai mici drumuri, carî, în tim- 
puri urîte de ploae, devin im- 



practicabile ; ele sunt aşezate pe 
marginea rîurilor; aşa sunt: pe 
valea Pîrîuluî-Săreî, la Andreaşui 
moldovenesc ; pe valea pîraielor 
Vulcăneasa şi Valea-Largă, la 
com. Broşteni; pe valea rîuluî 
Rîmna, la Odobasca, Dealul- 
Lung, Coteşti şi Rîmnicul-Să- 
rat; pe muchiile culmilor Alu- 
nului, Stoica şi Dealul-Roşu, la 
Bisoca, Jitia şi Dumitreşti. 

Comuna are 137 contrib. ; ven. 
sunt de 1338 leî 12 bani, iar 
chelt. de 1338 1. 10 b. 

Portul locuitorilor. Pe lîngă 
costumul general al plăşiî în- 
tregi, sătenii maî poartă cămăşi 
de bumbac şi de cîlţî, peste 
carî pun sumane, iţarî; în cap 
căciulî, în picioare cipicî; feme- 
ile poartă cămăşi naţionale, su- 
mane, catrinţe, în picioare ci- 
picî, pe cap conciii şi ştergare. 

Andreaşi, sat, în plasa Oraşuluî, 
jud. R.-Sărat, cătunul de reşe- 
dinţă al comunei Andreaşi, a- 
şezat cam în mijlocul com. pe 
pîrîul Andreaşi; maî cuprinde 
şi cătunele : Andreaşul-d.-s., Sor- 
bul, Cătănoiul şi Butucoasa; are 
o întindere de 1200 hect., cu 
o populaţie de 51 familii, carî 
cuprind 298 sufl. ; aci se află 
şcoala şi biserica. 

Se mal numea şi Andreaşui 
muntenesc. 

Andreaşi (Dealul dintre Va- 
lea-Neagră şi-), deal, în pi. 
Oraş, jud. R.-Sărat, în partea de 
apus a el, în com. Andreaşi ; 
se întinde printre afluenţii rîuluî 
Rîmna ; este acoperit cu puţine 
fineţe şi multe păduri. 

Andreaşi (La-), locuinţă izolată, 
în pi. Oraşuluî, com. Andreaşi, 
jud. R.-Sărat ; astă-zî han pe 
drumul spre Jitia, la 8 Va kil. 
spre miază-zi de cătunul de re- 
şedinţă. 



Andreaşi, ptrîu, în pi. Oraşului, 
com. Andreaşi, jud. R.-Sărat, 
izvoreşte din Vîrful- Alunului, udă 
căt. Andreaşi şi se varsă în rîul 
Milcov, după un curs de 3 ^k 
kil., repede şi spumos. Valea 
sa este frumoasă, sălbatică şi 
acoperită cu păduri. 

Andreeşti, com, rui\, la S. de 
com. Vladimir, din pi. Gilortul, 
jud. Gorj şi în direcţie S.-V. de 
oraşul T.-Jiul, la o distanţă de ,, 
44 kil.; se compune din că- 
tunele: Andreeşti, Blînduleşti, 
Pluşcul-de-Apus, ^ Pluşcul-de-Ră- 
sărit şi Săseni ; se mărgineşte 
la N. cu com. Săuleşti, la V. cu 
com. Bibeşti, la E. cu com. Vla- 
dimir şi parte din comuna Că- 
preni din judeţul Dolj. 

Situat pe şes, coaste şi vîl- 
cele, pe ambele părţi ale rîuluî 
Gilortul, are o suprataţă apro- 
ximativ de 2067 hect., din carî 
720 hect. pădure, 742 hect. ara- 
t^ilC) 533 hect. fineţe, 24 hect. 
vie, 28 hect. livezi de pruni şi 
20 hect. izlaz. 

Locuitorii sunt parte moşneni 
şi parte împroprietăriţi după 
legea rurală din anul 1864. 

Cu o populaţie de 250 fam., 
1249 sufl., din carî 261 contri- 
buabili, între carî sunt şi 5 fam. 
de Ţigani. 

Romînil în genere se ocupă 
cu agricultura şi creşterea vite- 
lor, iar Ţiganii cu fierăria. 

Numărul yitelor este de 645 
vite mari cornute, 39 cal, 11 15 
01, 251 capre, 315 rîmătorî. 

Sătenii au 113 pluguri, 4 că- 
ruţe cu cal, 135 care cu boî, 
12 fintînî şi 15 puţuri. 

Căile de comunicaţie de- care 
dispune sunt : şoseaua judeţea- 
nă, care trece de la N. spre S. 
pe lîngă căt. Pluşcul-de-Apus ; 
şoseaua vecinală care începe diti 
şoseaua judeţeană şi merge spre 
E. în căt. Andreeşti, trecînd 



540j^2, MareU Dicţionar Qeografio. 



11 



ANDREEŞTI 



82 



ANDREIESTI 



rîul Gilortul pe un pod de lemn 
bine construit, de aci pe Valea- 
Deşuluî în corn. Vladimir; o 
altă şosea comunală leagă căt. 
Pluşcu l-de- Apus cu comuna Bi- 
beşti. 

Această cojn. are o şcoală 
primară, fondată la anul 1884, 
şi 2 biserici, l de zid făcută de 
Const. Poenaru Bătăiosul la a- 
nul 1839; iar cea-1-altă de lemn 
făcută la anul 1812; bisericele 
sunt deservite de i preot şi 2 
cîntăreţî. 

Andreeşti, cătun, reşedinţa corn. 
cu acelaşi nume, din plasa Gi- 
lortuluî, jud. Gorj. 

Situat pe şes şi coastă, are o 
suprafaţă de aproape 860 hect., 
din cari 301 hect. pădure, 300 
hect. arabile, 225 hect. fineţe, 
8 hect. vie, 10 hect. livezi de 
pruni şi 13 hect. izlaz. 

Cu o populaţie de 78 familii 
cu 534 sufl., din cari 70 con- 
tribuabili, între aceste familii se 
află şi 2 de Ţigani. 

Locuitorii sunt parte moşneni, 
parte împroprietăriţi după legea 
rurală. Eî posed 35 pluguri, 2 
căruţe cu caî, 40 care cu boî, 
245 vite cornute mari, 13 caî, 
405 01, 100 capre şi 90 rîmă- 
torî. 

Căile de comunicaţie din acest 
cătun sunt descrise la com. sa. 
In căt. se găsesc 2 fintînî şi 3 
puţuri. 

Are o şcoală, primară, fon- 
dată la anul 1884, şi o biserică 
de zid, fondată de Const. Poe- 
naru-Bătăiosul, la anul 1839; de- 
servită de I preot şi i cîntăreţ. 

Andrei, iaz, pe moşia Hudeşti, 
comuna Hudeşti, plasa Prutul- 
d.-j., jud. Dorohoiu. 

Andrei (Poiana-lui-), loc izolat, 
în pădurea statului Măgura, din 
com. Măgura, jud. Buzău. 



Andrei, măgură, com. Dobridor, 
pi. Cîmpul, jud. Dolj. 

Andrei, movilă^ (v. Denţeni, deal), 
com. Drănceni, plasa Podoleni, 
jud. Fălciii. 

Andrei, movilă, (v. Dorneî, Mo- 
vila-), com. Belceşti, pi. Bahluiu, 
jud. Iaşi. 

Andrei, pîrîU, se varsă în Cun- 
grea-Mare, pe ţărmul drept, în 
raionul com. Ciomăgeşti, plasa 
Oltul-d.-s., jud. Olt. 

Andrei, vale, pe teritoriul satului 
Chişcăreni, com. Şipotele, plasa 
Bahluiiî, jud. laşî^ numită ast-fel 
după numele unui om, care a 
ţinut în posesie mult timp a- 
ceastă vale, renumită pentru bo- 
gatele sale fineţe. 

Andreiasca, fîntînă, pe moşia 
Stăneşti, com*. Tureatca, plasa 
Berhometele, jud. Dorohoiu. 

Andreiaş (Andrieşul) , numit 
maî înainte Şindrilari-Andreiaş, 
saty în com. Mera, jud. Putna, 
pi. Gîrlele. E aşezat în stînga 
Milcovuluî, nu departe de izvo- 
rul luî, la poalele dealului An- 
dreiaşul. Populaţiunea e de 695 
locuitori, cari stau în 205 case. 
Cultul e reprezentat printr'o bi- 
serică parohială cu hramul S-ţiî 
Apostoli. Are o şcoală mixtă 
într'un local închinat. In acest 
cătun se află o stîncă de sare, 
la locul numit Faţa-Spumeî, şi 
mici izvoare de ape minerale 
neanalizate încă. 

Majoritatea sătenilor se ocu- 
pă cu facerea de vase, cofe, do- 
niţî, din bradul ce-1 cumpără în 
Vrancea. 

Notiţe istorice. Satul Andre- 
iaş e foarte vechiu, şi-şî dato- 
reşte numele unui vechiu pro- 
prietar din Vrancea, zis Andre- 



iaş. într'un document slavon din 
1445, emanat de la Domnul 
Moldovei Ştefan, fiul luî Ale- 
xandru-cel-Bun, se pomeneşte 
de un sat Andreiaş, pe rîul Put- 
na, pe care Domnul îl dărueşte 
Banului Oană Ureacli. 

Andreiaşul, munte, situat pe te- 
ritoriul comunei Mera, jud. Put- 
na, pi. Gîrlele, proprietatea sta- 
tului. 

Andreiaşul saii Andreieşul,/^- 

rohie, judeţul Putna, plasa Gîr- 
lele, coprinzînd satul cu acelasT 
nume. Biserica parohială situată 
în acest sat are hramul S-ţiî A- 
postolî. 

Andreiaşul-de-Sus, sat, în pi. 
Oraşuluî, căt. comuneî Andre- 
iaşi, jud. R. -Sărat, la 2 V2 kil. 
spre miază-noapte de căt. de re- 
şedinţă Andreiaşi, pePîrîul-Săreî. 
întinderea şi populaţia sunt co- 
prinse în căt. de reşedinţă. 

Andreiaşul muntenesc, numire 
veche a comuneî şi a căt. An- 
dreiaşi, jud. R.-Sărat, spre a se 
deosebi de căt. Andreiaşul mol- 
dovenesc (al comuneî Mera, jud. 
Putna), pe partea cea-l'altă a rîu 
luî Milcov, şi la o depărtare nu- 
maî de 600 metri. 

Andreiescul, deal, pe moşia Cu- 
liceni, com. Tureatca, pi. Ber- 
hometele, jud. Dorohoiu. 

Andreiescului(Podişul-),/^â^/y, 

pe moşia Crăiniceni, com. Horo- 
diştea, pi. Prutul-d.-j., jud. Do- 
rohoiu. 

Andreieşti, sat, în pi. Rîmnicul- 
d.-j., căt. comuneî Drog, jud. R.- 
Sărat, în partea de apus a co- 
muneî, la 3 kil. spre V. de căt. 
de reşedinţă Drog, şi în apro- 
piere de lacul Jirlăii sau Drog ; 



ANDRIENILOR 



83 



ANGHELE 



este pe cîmp întins; are o în- 
tindere de 4 hect. cu 87 fam., 
ce cuprind 392 sufl. In vechime 
se numea Hoinari; numele de 
astă-zî îl are de la un vechiu 
proprietar, Andreevicî. 

Andrienilor, jud. Suceava, vezi 
Bîtcele-Andrienilor. 

Andrieşeni, saty în centrul com. 
Epureni, pi. Turia, jud. Iaşi ; 
situat pe podişul dealului Soci, 
ce formează malul stîng al şe- 
suluî rîuluî Jijia. Suprafaţa teri- 
toriului e de 1430 hect., cu o 
populaţie de 171 fam. sau 647 
loc. Romînî, cari se ocupă cu 
lucrarea pămîntuluî şi creşterea 
vitelor; sunt şi cîţî-va locuitori 
Evrei! 

Aici este reşedinţa comunei. 
Are o bis. zidită în anul 1834, 
cu 2 preoţi şi 2 cîntăreţî şi o 
şcoală înfiinţată în anul 1868. 

Moşia este proprietatea sta- 
tului. 

Numărul vitelor e de 301 1 

^ capete din cari : 963 vite mari 

cornute, 1746 01 şi i8orîmătorî. 

Andrieşeşti, sat, pi. Bistriţa-d.-s., 
jud. Bacău, căt. al com. Fîntî- 
nelele, aşezat pe dealul cu acelaşi 
nume, la N. de Hemeiuş, reşe- 
dinţa, de care este depărtat cu 
două kil. Are case dese, printre 
care o cîrciumă. Capi de fam. 
sunt 36, sufl. iii; printre care 
106 Romînî, 3 Ţigani şi 2 E- 
vreî. In sat se numără: 3 caî, 
90 vite cornute, 54 01 şi 66 
porci. 

Andrieşeşti, deal, plasa Bistriţa- 
d.-s., jud. Bacău, comuna Fîntî- 
nelele, pe malul drept al Bis- 
tricioareî. 

Andrieşeşti, mojie, pi. Trotuş, 
jud. Bacău, care avea părţi răze- 
şeştî. In această moşie avea parte 



şi Hatmanul Alecu Aslan, d-na 
Elenca Tudurusceasca şi alţi 
mulţi răzeşi şi părtaşî în ea, pe 
lîngă moşiile Caşin şi altele; fără 
sat. («Buciumul Romîn», Th. 
Codrescu, Voi. I, pag. 38). 

Andrieşoaia, ia:^, plasa Bistriţa- 
d.-s., jud. Bacău, în com. Fîn- 
tînelele, avut în peşti şi raci. 

Andrişoaica, fostă proprietate a 
fam. Dumitraşcu Brătianu, com. 
Racoviţa, pi. Rîul-Doamneî, jud. 
Muscel, trecută prin cumpără- 
toare în posesiunea d-luî Raco- 
viceanu, carele a rămas şi ca 
ctitor al bisericeî din Racoviţa, 
după moartea luî Dumitraşcu 
Brătianu. 

Andronache, moşie nelocuitâ, pi. 
Dîmboviţa, jud. Ilfov, face parte 
din com. rur. Colintina-Fundeni 
(v. a. n.). Este proprietatea D-luî 
G. Nicolescu şi are 160 hect., 
din carî se cultivă 148 hect., 
restul e izlaz şi vie. 

Androne, deal, 108 m. alt., la 
3 kil. V. de com. Corod, jud. 
Tecuciu. 

Androne, loc arabil, situat la V. 
de s. Corod, în raionul com. 
Corod, plasa Nicoreşti, judeţul 
Tecuciu. 

Androneşti, mahala, în com. r. 
Padina-Mare, pi. Dumbrava, jud. 
Mehedinţi. 

Androni, deal cultivabil, pe moşia 
Probota, com. Dolhasca, jud. 
Suceava. 

Andronic, hîrtop, pe teritoriul 
satuluî Oneşti, com. Şipotele, 
pi. Bahluiu, jud. Iaşi. 

Andruloiuluî ( Poiana - ), loc 

izolat, în pădurea statului Valea- 



Largă, comuna Vipereşti, jud. 
Buzău. 

Anei (Cîmpia-), cîmpie, în jud. 
Vlaşca, pe proprietatea Strîm- 
ba-d.-j., în trupul Iaşi ; are su- 
prafaţă de 195 hect. 

Anei (Vadul-), mo^ie nelocuită, 
pi. Dîmboviţa, jud. Ilfov, fostă 
proprietate a statului, actualmen- 
te a D-luî Nic. lacovache. 

Anei (Valea-), vale, com. Star^ 
chiojdul, plasa Teleajenul, jud. 
Prahova. 

Anei (Groapa-), vale, în com. 
Drajna-d.-s., pi. Teleajen, jud. 
Prahova. 

Aneşti, sat, (v. com. rur. Izvo- 
rul-Aneştilor), jud. Mehedinţi. 

Anghel, vale, izvoreşte din com. 
Cetăţeni-din-Deal, şi se varsă în 
rîul Dîmboviţa, pe malul drept, 
în raionul comuneî Cetăţeni-din- 
Vale, pi. Dîmboviţa, jud. Mus- 
cel. In timpiî secetoşî seacă cu 
desăvîrşire. 

Anghel, lac, pi. Jiul-d.-s., com. 
Mîrşani, jud. Dolj, lung de i V:i 
hect. 

Anghel (Crucea-lui-), jud. Buzău 
sau Crucea- de -la -Posadă, cruce 
şi punct de hotar pe rîul Sghia- 
bul, între comunele Mînzăleşti 
şi Lopătari. 

Anghel (Valea-luî-), vale, în c. 
Pleşcoiul, jud. Buzău ; îşî ia na- 
ştere din Vîrful-Vîrlanuluî, Stră- 
bate căt. Pleşcoiul, unde se une- 
şte cu Valea-Fîntîneî şi se Scurge 
în rîul Buzău. 

Anghele, sălilor, pe moşia Slo- 
bozia-Sihleanu din com. Scorţa- 
rul-Nou, jud. Brăila, situată pe 



ANGHELEŞTl 



84 



ANGHELKŞTI-TĂMĂŞEANCA 



ţărmul Buzăeluluî-Sec, de pe 
lunca stingă a rîuluî Buzău, a- 
proape de Crucea-Impuşcată, la 
7 kil. spre N. de s. Scorţarul- 
Noti. Vatra satului este cam de 
2 hect., avînd 2 case cu 7 loc. 
Vite sunt: 6 caî, 6 vite cor- 
nute şi 5 rîmătorî. 

Angheleşti, vezY Mateeşti, jud. 
Vîlcea. 

Angheleşti, covi, rur,, în judeţul 
Putna, pi. Răcăciunî. 

Descrierea fizică, — Comuna 
Angheleşti este situată pe pîr. 
Domoşiţa, care trece prin mij- 
locul eî şi pune în mişcare 6 
mori. Comuna e înconjurată de 
păduri şi ea însăşi e situată în- 
tr'o pădure de pomî roditori: 
merî, peri, nuci, pruni, — princi- 
pala resursă a răzeşilor. 

Distanţa de sub- prefectura plă- 
şiî, Adjudul-Nou, e de 8- kilom. 
spre S.-V., iar de capitala ju- 
deţului, de 45 kil. spre N.-V. 

Marginile comunei sunt: la 
E. corn. Rugineşti, la N.-E. com. 
Copăceşti, la N.-V. com. Cornă- 
ţelul, iar la S. com. Păuneşti, din 
plasa Şuşiţa. 

Descrierea politică. — Popu- 
laţiunea comunei, după cel din 
urmă recensămînt din 1890, e 
de 142 capi de familie cu 520 
sufl., din cari 271 bărbaţi şi 239 
femeî. Această populaţiune se 
împărţea ast-fel : 

După stare civilă : 269 neînsu- 
raţî, din cari 156 bărbaţi şi 113 
femeî; 204 însuraţi şi 37 văduvî, 
din cari 13 bărbaţi şi 24 femeî. 

După naţionalitate : 508 Ro- 
mînî şi 2 Unguri. 

După religie: 501 ortodoxî, 
2 catolici şi 7 armeni. 

După felul ocupaţiuneî: 162 
agricultori, 2 comercianţi, 5 pro- 
fesiuni libere şi 3 muncitori. 

Ştiu carte 19 persoane, din 
cari 13 bărbaţi şi 6 femeî. 



Numărul caselor de locuit este 
de 129. 

Mişcarea populaţiuneî în anul 
1 892 au fost : 3 căsătorii, 26 naş- 
teri, 27 morţi. Excedentul de 
morţi a fost deci de l, ceea ce 
revine la 104 morţi pentru 100 
naşterî. 

CultiiK — Din punctul de ve- 
dere bisericesc, comuna Anghe- 
leşti face parte din parohia Co- 
păceşti, avînd aci o biserică fi- 
lială cu hramul Sf. Gheorghe. 

Şcoală nu se află în comună, 
cu toate că sunt 71 copii în 
vrăstă de a o frecuenta. 

Comuna numără 95 contrib., 
adică I la 537 locuit. In anul 
1886 erau %'}) contribuabili, iar 
în 1869 erau 75. 

Budgetul comunei pe anul fi- 
nanciar 1893 — 94 era următorul : 

Venituri 3^59.91 

Cheltuelî .... 3598.26 
Excedent . . 61.65 

Budg. fondurilor drumurilor : 

Venitul 232. — 

Cheltuelî 225. — 

In alţî anî, budgetul de ve- 
niturile şi cheltuelile com. era : 

In 1868 — 69 la venituri 1261, 
iar în 1885 — 86 la venituri 1105 
şi la cheltuelî 1 105. 

Descrierea econom ică. — Agri- 
cultura, Pămîntul com. Anghe- 
leşti, fiind pietros şi rău, prin- 
cipala resursă a locuitorilor sunt 
fructele şi cu deosebire merele, 
cari se produc în mare cantitate. 

Vitele aflate pe teritoriul co- 
munei sunt, după ultima numă- 
rătoare, de 480 capete, din cari 
115 bol, 138 vaci, 23 cal, 107 
ol, 39 capre şi 58 porci. 

Industria, In comuna Anghe- 
leşti, industria e prea puţin dez- 
voltată. Pe lîngă cea casnică, 
putem menţiona numai ca sta- 
bilimente industriale : 4 fabrici 
de rachiu de prune şi tescovină, 
8 lemnării şi 2 lingurarii. 

Comerciul c aproape nul. El 



se exercită numai de 3 persoane, 
în 2 cîrciumi. 

Căi de conimiicaţie. Comuna 
Angheleşti e pusă în legătură 
la V. cu Rugineşti prin o şosea 
comunală de-a-lungul pîr. Domo- 
şiţa şi prin alte 2 şosele comu- 
nale, la N.-E. cu Copăceşti, iar 
la S.-V. cu Păuneşti, peste deal. 

Notiţe istorice, Angheleşti pa- 
re a-şî trage numirea de la ve- 
chiu-I proprietar, paharnicul An- 
ghel. 

Ang'heleşti, cat mi, ţine de com. 
rur. lupca, plaiul Cloşani, jud. 
Mehedinţi. 

Angheleşti, pădure a statului, 
situată pe com. cu acelaşi nume, 
jud. Putna, pi. Răcăciunî. Se a- 
rendează împreună cu moşia Vi- 
ţi ghes ti, fostă proprietate a mă- 
năstirel Răchitoasa. Se compune 
din 2 trupuri: i. Angheleşti, în 
întindere de 250 fălci (355 hect.j 
şi 2. Hlisa-dela-Schit, în întin- 
dere de 30 fălci (42 hect.). în- 
tinderea totală a pădureî e deci* 
de 280 fălci (397 hect.). In păd. 
se găseşte stejar mal mult de 
cît fag, mesteacăn şi plop. 

Angheleşti, poiană, com. Fili- 
peşti-de-Pâdure, plasa Filipeşti, 
jud. Prahova, care serveşte mal 
mult de izlaz. 

Angheleşti, schit de maici, pe te- 
ritoriul com. cu acelaşi nume, 
jud. Putna, pi. Răcăciunî. 

Angheleşti-Tămâşeanca, căt., 
pendinte de com. Obedeanca, 
pi. Neajlovuluî, jud. Vlaşca. Si- 
tuată pe platoul dintre Valea-Bra- 
tilor şi Valea -Drîmbovniculul. 
Departe de Bucureşti 36 kil., 
de Giurgiu 65 kil. 

Proprietatea d-lul G. M. Tă- 
tărescu. Are suprafaţa totală de 
297 hect. ; s'a dat la 33 loc. 



ANGIIELINEI (DEALUL-) 



85 



ANINIŞUL 



împroprietăriţi în 1864, I24hect., 
rămînînd proprietăţii 173 hect. 

Are venit numai 4000 leî. 

Aci este o cîrciumă, case, 
pătule şi magazii îndestulătoare 
făcute de proprietarul actual. 
Prin cătun trece şoseaua jude- 
ţeană ce duce la Obedeanca. 
(Vezi comuna Obedeni). 

Anghelineî (Dealul-), deal, jud. 
Vasluiu pe a căruia coastă de 
E. se află o mică parte a satu- 
lui Ştioborani ; începe de la N. 
din Dealul-Popeştilor, din com. 
Micleşti, intră pe teritoriul com. 
Ştioborani, pi. Crasna, şi se ter- 
mină pe teritoriul com. Tanacul, 
în şesul numit al Fîntîneleî. 

Angheluţă, drum, (v. Drumul-luî- 
Angheluţă), com. Băseşti, plasa 
Mijlocul, jud. Fălci il. 

Angheluţă, pod, în com. Ciurea, 
pi. Codrul, jud. Iaşi, peste rîpa 
Angheluţă, la satul Piciorul-Lu- 
puluî. 

Anghineşti, sat, pe malul drept 
al rîuluî Argeş, jud. şi pi. Ar- 
geş, face parte din com. rur. 
Tutana ; are 310 locuitori şi o 
biserică. 

Anichita, f întind, pe moşia Vă- 
culeşti, com. Văculeşti, pi. Co- 
şula, jud, Dorohoiu. 

Anicuţa, sorgt?ite cu apă mine- 
rală, în Valea-Tiseî, com. Olă- 
neşti, jud. Vîlcea, apă termală, 
cu temperatura de 14^ R. (vezi 
Etna-Anicuţa). 

Anei (Fîntîna-), loc izolat şi 
punct de hotar despre Prahova, 
în păd. Cislăul, din com. Cislăul, 
jud. Buzău, 

Anina, deal, în com. Soleşti, pi. 
Crasna, jud. Vasluiu, numit ast- 



fel de la aniniî ce sunt în pă- 
durea de pe el. Se întinde de 
la V. la E., apoi întorcîndu-se 
spre S., se uneşte cu Dealul- 
Rădiuluî, formînd amîndouă un 
fel de cetate naturală. 

Anina, ^ numeşte partea dealu- 
lui despre Valea-Raculuî, spre 
apus de lanţul dealului ce se 
întinde de la N. la S. prin com. 
Micleşti, pi. Crasna, jud. Vas- 
luiu ; i s'a dat această numire, 
fiind-că pămîntul este nisipos, a- 
ninos, după cum îl numesc lo- 
cuitorii. 

Anina, deal, judeţul Vasluiu. v. 
Holmul, deal, com. Drăguşeni, 
pi. Fundurile. 

Anini (Lacul-cu-), cât. al com, 
Pănătăul, jud. Buzău ; 200 loc. 
şi 6'}^ case. I-se dă în genere 
numirea de Slabii. 

Anini, poiană, com. Popeşti, pi. 
Cerna-d.-s., jud. Vîlcea. 

Anini (Izvorul-cu-), sorginte de 
ape minerale, în com. Chiojdul, 
jud. Buzăii, avută maî cu seamă 
în sulf. 

Anini (Valea-cu-), vale, în com. 
Cislăul, jud. Buzău ; începe de 
la Piatra-Bu fneî, udă cişmeaua 
Ungureni şi se scurge în rîul 
Buzău, puţin maî sus de mă- 
năstirea Cislăul. 

Anini (Valea-cu-), vale, izvo- 
reşte din raionul com. Valea- 
Lungă, plaiul şi jud. Prahova, 
şi se varsă în Valea-luf-Dan, 
tot în raionul comunei Valea- 
Lungă. 

Aninilor (Dealul-), deal, plasa 
Jiul-d.-j.,com. Sadova, jud. Dolj; 
înalt de 35 m., are direcţiunea 
de N.-S. şi este sterp. 



Aninişul, com, rur., din plaiul 
Novaci, jud. Gorj, situată la N.- 
E. plăşiî, pe două dealurî nu- 
mite Aninişul-din-Deal şi Ani- 
nişul-din-Vale, la o distanţă de 
34 kil. de capitala judeţuluî. După 
un hrisov ce se găseşte la lo- 
cui torî se crede a fi fondată 
pe timpul luî Mateî Basarab. 
Se compune din 2 căt. şi anu- 
me Aninişul-din-Deal şi Ani- 
nişul- din -Vale, şi se limitează 
la răsărit cu com. Novaci, Ia a.- 
pus cu com. Radoşi, la S., cu 
com. Ciocădia şi la N. cu coa- 
mele Gruiul, Văraticul şi dealul 
Jerdăul. 

Are o suprafaţă aproape de 
1172 hect., din care 160 hect. 
arătură, 186 livezî, 384 izlaz, 
440 pădure şi 2 viî. 

Pămîntul este de o calitate 
mediocră. 

Populaţia este de 223 fam., 
cu 641 suflete, din cari 179 
contribuabili. Venitul com. este 
de 1425 leî; iar cheltuelile de 
1088. 

Locuitorii posedă 39 pluguri, 
6}^ care cu boî, i căruţă cu caî, 
28 stupi de albine, 542 vite 
mari cornute, 100 caî, 3 mă- 
gari, 2022 01, 318 capre, 193 
rîmătorî. 

Prin com. trece pîrîul Ani- 
nişul, şoseaua vicinală Bumbeşti 
de-Jiî-Polovracî. 

In com. se maî află 10 mori, 
13 fintînî, 4 joagăre şi 2 cîr- 
ciumî. 

Com. are 2 bisericî cu i preot 
şi 3 cîntăreţî. 

Anînişul, pădure, a moşnenilor 
d'avălmaşî în com. Colţi, jud. 
Buzău, cătunul Colţi-d.-s., are 
8 hect. 

Aninişul, ptrîît, jud. Gorj, izvo- 
reşte din munţiî Rătunda şi Băi- 
leasa, trece prin mijlocul com. 
Aninişul, se împreună în com. 



ANINIŞUL-DIN-DEAL 



80 



ANIMOASA 



Ciocădia cu pîrîul Carpinişul, şi 
apoî ast-fel unite se varsă în 
pîrîul Ciocădia în dreptul corn. 
Ciocădia. 

Aninişul-din-Deal, căUin, situat 
pe malul stîng al pîrîuluî Ani- 
nişul, face parte din corn. Ani- 
nişul, jud. Gorj, ocupînd o su- 
prafaţă aproximativ de 390 hect. ; 
produce un mediu de 146 hectol. 
porumb, 100 kgr. fasole, 70 kgr. 
. brînză, 150 hectol. sămînţă de 
cînepă, 35 decal. vin, 50 decal. 
ţuică, 6 kgr. ceară din 13 stupi. 

Populaţia este de 74 fam., cu 
213 sufl., din cari 59 contri- 
buabili. Eî posedă 1 3 pluguri, 2 1 
care cu boî, i căruţă cu caî, 
65 caî, 1240 01, 98 rîmătorî şi 
162 capre. 

Cătunul este udat de pîrîul 
Aninişul, are şi S fintînî. 

Cătunul are l biserică zidită 
la anul 1884 de loc. ; este ser- 
vită de I preot şi 2 cintăreţî. 

Aninişul-din-Vale, cătun, aşezat 
pe dreapta pîrîuluî Aninişul, face 
parte din com. Aninişul, jud. 
Gorj, ocupînd o supraf. aproxi- 
mativ de 782 hect. 

Populaţia este de 149 fam., 
cu 428 sufl., din carî 120 con- 
tribuabilî ; eî posedă 26 plu- 
gurî, 42 care cu boî, 360 vite 
marî cornute, 782 oî, 10 1 porcî, 
156 capre. 

Cătunul este udat de pîrîul 
Aninişul ; are 8 fîntînî, 4 joa- 
găre şi 7 morî de măcinat. 

Afară de şoseaua descrisă la 
comună, în acest cătun maî 
este şi o potecă ce trece peste 
munţiî Băileasa, Florile-Albe, 
Coasta-Crainiculuî, la Tîmpa. 

Aninişuluî (Valea-), vale, în 
com. Colţi, jud. Buzău, căt. Colţi- 
d.-s., izvoreşte din muntele Vîr- 
ful-Oaeî şi se scurge în Valea- 
Colţilor. 



Aninoasa, com. rur,, jud. Dîmbo- 
viţa, pi. Dealul-Dîmboviţa, spre 
N. de Tîrgovişte la o depăr- 
tare de 5 kil. Altă dată această 
comună era un simplu cătun al 
com. Viforîta, Este aşezată pe 
lingă un mare deal cu viî, ce 
poartă numele de Dealul-Ani- 
noasa. In partea de N. şi E. 
această comună maî are dealu- 
rile ce se numesc Cornetul, 
Ogrăzile şi Feţile, ce sunt pline 
cu viî, carî produc vinurî bune 
şi în marî cantităţî. In partea 
de S. şi V. comuna este încon- 
jurată cu cîmpie şi produce po- 
rumb mult. Această comună, care 
nu are alte cătune, se compune 
din cincî uliţe şi anume: Uliţa- 
Dreaptd, Valea-Mare, Vălceaua, 
Marginea şi Uliţa-Fîntîneî, avînd 
peste tot o populaţie de 700 
sufl., de origină numaî romînă. 
Prin com. trece un mic pîrîiaş 
ce se numeşte Valea-Mare. Prin 
partea de apus a acesteî com. 
trece şoseaua naţională Tîrgo- 
vişte-Transilvania. Aninoasa se 
învecineşte spre răsărit şi miază- 
zi cu com. şi mănăstirea Vifo- 
rîta, despărţindu-se prin dealurî 
cu viî şi unindu-se prin şosea 
vecinală; iar spre apus şi miază- 
noapte cu com. Doiceşti, de 
care se desparte iar prin dealurî 
cu viî şi prin cîmpie şi cu care 
se uneşte prin şoseaua naţională 
sus-zisă. Aninoasa are o şcoală 
şi o biserică, întreţinută de eno- 
riaşî. Şcoala din Aninoasa este 
înfiinţată în toamna anuluî 1889 
şi are un învăţător, salariat de 
stat, un local nou de zid, a- 
proape bun, dar cu primăria la 
un loc. Şcoala este mixtă. Ea 
n'are pămînt. Coplî cu etatea 
de şcoală sunt peste 70 în com. 
Comuna are peste 150 contrib. 
şi un venit anual de 1320 leî. 
Toamna se fac multe petrecerî 
prin dealurile Aninoaseî şi Vi- 
forîteî, unde mulţî Tîrgoviştenî 



au viî. De la Tîrgovişte la Ani- 
noasa se poate merge în 20 
minute cu trăsura. 

Aninoasa, com, rur,, în pi. Gi- 
lortul, jud. Gorj, la N. de com. 
Turburea şi la 45 kil. spre S.-E. 
de oraşul T.-Jiii ; se mărgineşte 
la S. cu com. Turburea şi Gro- 
şerea, la N. cu com. Bibesti, la 
E. cu com. Pegeni şi la V. cu 
com. Costeşti-Daia din pi. Jiul ; 
despărţită prin Dealul-Şerpoac- 
lor, se compune din căt. Ani- 
noasa, Cornişani şi Bobaia. 

Situată pe şesul cu aceiaşî 
numire şi pe ambele părţî ale 
rîuluî Gilortul, are suprafaţă de 
aproape 2344 hect., din carî 
700 hect. pădure, 10 10 hect. 
arabile, 589 hect. fineţe, 20 hect. 
vie, 25 hect. livezî de prunî şi 
6 hect. izlaz; cam 950 hect. din 
această întindere aparţine pro- 
prietaruluî Negrea. Locuitoriî 
sunt împroprietăriţî după legea 
rurală din 1864. 

Populaţiunea e de 275 fam., 
cu 1338 sufl., din carî 260 con- 
tribuabilî, între carî se află şi 
2 familiî de Ţiganî. Numărul 
soldaţilor dorobanţî cu schimbul 
în această comună este de 20. 
Comuna are la veniturî 1. 2786 
b. 89, iar la cheltuelî 1, 2082 

b. 55- 

Locuitoriî posedă 6j plugurî, 
, 134 care cu boî, 475 vite marî 
cornute, 16 caî, 749 oî, 63 de 
capre, 543 de rîmătorî. 

Prin comună trece o şosea 
vecinală, care o leagă cu c. Bi- 
besti despre N. şi cu Groşerea la 
S. ; două şosele comunale, dintre 
carî una o leagă cu şoseaua ju- 
deţeană, iar cea-l'altă cu căt. 
Sterpoaia din com. Bibeşti. 

Are o şcoală de băeţî, fon- 
dată la anul 1874. 

Comuna are 2 bisericî/ din 
care l nu funcţionează, şi alta 
de zid făcută de proprietarul 



ANINOASA 



87 



ANINOASA 



Negrea la 1886; în partea des- 
pre N. a bisericeî ce nu func- 
ţionează se află o cruce mare 
de piatră cu inscripţia: «Con- 
stantin Basarab Voivod III», din 
anul 1708. 

In comună se maî găsesc: 
I moară cu abur şi i herăstrău ; 
7 fîntînî, 7 puţuri şi 2 cişmele. 

Aninoasa, corn. rur., pi. Rîu- 
rile, jud. Muscel, situată la S.- 
V. de Cîmpulung, 12 kil. de- 
parte de acest oraş, pe ambele 
maluri ale rîuluî Bratia şi rîuluî 
Slănicul. 

Se mărgineşte la Nord cu co- 
muna rur. Berevoeşti-Ungurenî, 
la E. cu com. rur. Coteşti, la 
V. cu com. rur. Bădeşti şi la 
S. cu com. rur. Vlădeşti. La E. 
şi V. este înconjurată de două 
mari păduri, proprietăţi ale sta- 
tului. 

Se compune din 3 căt. : Ani- 
noasa, Broşteni şi Valea-Silişteî, 
cu reşedinţa în căt. Aninoasa. 

întreaga com. are o popula- 
ţie de 1133 locuitori: 565 băr- 
baţi şi 568 femei, cu 269 capî 
de familie, cari trăesc în 266 
case. Intre aceştia sunt şi 10 
familii de Ţigani. 

Numele său vine de la pădu- 
rea de anini ce a existat aci 
în timpurile vechi, din care se 
maî găseşte şi azî o bună parte. 

Ocupaţia principală a locui- 
torilor este agricultura. Eî au 
1000 vaci, 25 caî, 2700 01, 300 
porci, afară de boii de jug. 

Comuna se întinde pe o su- 
prafaţă de 1455 hect. 

Numărul contribuabililor e de 
2 50. Veniturile com. în anul 1887, 
erau de 1083 leî şi cheltuelile 
de 1758 leî. 

Prin comună trece şoseaua 
care o uneşte cu Vlădeşti şi Be- 
revoeşti-Ungurenî. 

Este străbătută de la N. spre 
S. de rîul Bratia, care în mijlo- 



cul satuluî formează o insulă a- 
coperită cu legumî de tot felul. 
In rîul Bratia se varsă Valea- 
Rugenceî, Valea-Ciuraruluî, Va- 
lea-Ţigănieî şi rîul Slănicul, în- 
tre comuna Vlădeşti şi Aninoasa. 

Pe rîul Bratia, în interiorul co- 
muneî, este o moară. 

In partea de V. es,te rîul Slă- 
nicul, în care se varsă Valea- 
Silişteî, iar între acest rîu şi 
rîul Bratia sunt două marî ză- 
voaie de aninî, despărţite prin- 
tr'un prund şi Dealul-Erjeî. 

Pămîntul se posedă de locui- 
torî prin împroprietărire, după 
legea din 1864, cînd au căpătat 
pămînt 204 sătenî. Moşia Ani- 
noasa, pendinte de Mitropolia 
din Bucureşti, s'a vîndut de vecî 
la locuitorî ; iar trupurile rămase 
nevîndute s'aii arendat pe pe- 
riodul 1887 — 97 cu 3600 leî a- 
nual. 

In comună este i şcoală mixtă 
şi 2 bisericî (una din ele e mă- 
năstirea Aninoasa. V. a. n.). 

Aninoasa, sat, jud. Argeş, pi. 
Piteşti, pendinte de com. rur. 
Bîscovu-Fleşti. (v. a. n.). 

Aninoasa, sat, face parte din 
com. rur. cu acelaşî nume, pi. 
Rîurile, jud. Muscel, situat pe 
malul stîng al rîuluî Bratia. Aci 
este reşedinţa primărieî. 

In partea de E. a satuluî e 
o mare pădure a statului, care 
îl desparte de com. Coteşti. 

Are o biserică deservită de 
2 preoţî şi i cîntăreţ (fostă mă- 
năstire) şi o şcoală mixtă, care 
datează din anul 1837, cu în- 
treţinerea căreia statul cheltu- 
eşte anual 1242 leî. 

Populaţia luî e de 433 locui- 
torî : 222 bărbaţi, 2 1 1 femeî ; 
no capî de familie. Este udat 
de maî multe văî, carî se varsă 
în rîul Bratia. Poziţia luî e plă- 
cută şi concură mult la frumu- 



seţea sa dealurile din juru-î, a- 
coperite cu stejari^ mesteacăn! 
şi aninî. 

Aninoasa, sat, face parte din 
com. rur. Glăvile, pi. Oltul-d.-j., 
jud. Vîlcea. Este situat la E. 
comunei şi udat de valea cu a 
celaşî nume. Are o biserică de 
lemn veche, în stare proastă. 
Anul fondăreî şi ctitorii nu se 
cunosc. E la distanţă de i kil. 
de cătunul Pesceana, îinde este 
şcoala. 

In acest căt., lingă biserică, 
e un izvor a căreî apă lasă, pe 
unde trece, un strat gros şi ro 
şu ca *şi rugina de fer. 

Aninoasa, cătun, alipit împreună 
cu căt. Ungureni de căt. Cislăul 
al comunei Cislăul, jud. BuzăCî. 

Aninoasa, cătun, reşedinţa com. 
cu acelaşî nume din plasa Gi- 
lortul, jud. Gorj. 

Are o suprafaţă de aproape 
1074 hect., din carî 301 hect. 
pădure, 500 hect. arabile, 250 
hect. fineţe, 10 hect. vie, 11 
hect. livezî de prunî, şi 2 hect. 
izlaz. 

Are populaţie de 209 fami- 
lii, cu 1074 suflete, din carî 199 
contribuabili, între aceştia se 
află şi 2 familii de Ţigani. In 
căt. sunt 20 de dorobanţi cu 
schimbul. 

Locuitorii posedă 30 pluguri, 
54 care cu boî, 350 vite marî 
cornute, 10 caî, 600^ ol, 40 ca- 
pre şi 400 rîmătorî. 

Cale de comunicaţie cătunul 
are i şosea vecinală, care îl lea- 
gă cu com. Bilceşti. 

Are 2 bisericî descrise maî 
sus la com. sa, precum şi o şcoală 
primară descrisă la comună. 

Cătunul maî posedă moara de 
abur şi herăstrăul, descris la com. 
sa, precum şi 2 cişmele şi 4 
puţuri. 



ANINOASA 



88 



ANINOASA 



Aninoasa, numire, ce purta în 
vechime cătunul şi moşia Cîrţo- 
cleasca, din com. Beiul, pi. Mar- 
ginea, jud. Teleorman. 

Aninoasa, culme, din pi. Jiul, jud. 
Gorj, în partea despre E. a com. 
Costeşti, vine despre N. în spre 
S., unindu-se cu dealul comunei 
Groşerea, numit Cornişani, iar 
la N.-E. se uneşte cu al com. 
Piscurile. Această culme de deal, 
în toată întinderea sa, în drep- 
tul com., este acoperită cu pruni 
şi vil. 

Aninoasa, deal, în com. Glăvile, 
pi. Oltul-d.-j., jud. Vîlcea. 

Aninoasa, deal, în com. Amă- 
răşti, pi. Oltul-d.-j., jud. Vîlcea. 

Aninoasa, isvor, în comuna rur. 
Cislăul, judeţul Buzău; ese din 
muntele Salcia, trece prin că- 
tunul Aninoasa, taie în curme- 
ziş căt. Cislăul, unde i se dă 
numele de Căcîcea şi se varsă 
în lazul-Morilor, abătut din rîul 
Buzăii. 

Aninoasa, fostă mănăstire de că- 
lugări, jud. Muscel, metoh al 
Mitropoliei din Bucureşti, acum 
redusă la biserică de mir, pen- 
tru întreţinerea căreia se înscrie 
anual în budgetul statului, o 
sumă de 1070 leî. 

Această mănăstire s'a fondat, 
ca biserică de mir, de Clucerul 
Pană Tudoran Vlădescu şi ju- 
pîniţa sa Alesandra, la anul 7 1 86 
(1678) Septembre 20, sub Dom- 
nia lui Duca Voevod, (v. con- 
dica mănăstirii la Ministerul de 
Culte). Către finitul vieţeî sale, 
Tudoran Vlădescu, fiind atunci 
agă, s'a călugărit, primind nu- 
mele de Tudosie Monahul. (V. 
Aricescu, «IstoriaCîmpulung.»). 
Atuncî el prefăcu biserica 
de mir în mănăstire de călu- 



gărî, cu zidurile de cetate, ce 
se văd şi azî, însă dărîmate. pînă 
la pămînt şi cu locuinţe pentru 
călugări. 

La anul 7328 (1730) Octom- 
bre, Daniil Mitropolitul, care a 
fost egumen la Aninoasa, a fă- 
cut mănăstirii un turn şi chilii ; 
iar egumenul Mihail Târtăşescu 
îî făcu paraclisul, la anul 1778. 
Astăzi totul e ruinat, afară de 
biserică. 

Mănăstirea Aninoasa avea maî 
multe proprietăţi însemnate, în- 
tre cari şi Piscul-Negoiuluî, jud. 
Muscel, lingă graniţa Transil- 
vaniei. 

La 1821, în mănăstirea Ani. 
noasa, se întăriră maî mulţi Ar- 
năuţî, din ceî fugiţi de la Dră- 
găşanî. Vr'o 24 din eî fură prinşi 
şi omorîţî de Turcî, care apoi 
deteră foc mănăstire!. 

Aninoasa, moşie, plaiul Nucşoa- 
ra, jud. Muscel, proprietate a 
statului. înainte de secularizare 
aparţinea Mitropoliei din Bucu- 
reşti. La anul 1871 această mo- 
şie avea un venit anual de 
13900 leî şi a fost ipotecată, 
împreună cu alte 380 proprie- 
tăţî ale statului, pentru asigu- 
rarea împrumutuluî domenial de 
78 milioane. 

Pe periodul 1883 — 88, veni- 
tul acesteî moşiî a scăzut la 
suma de loooo leî anual. 

Aninoasa, pădure a statuluî în 
întindere de 750 hect. , pen- 
dinte de com. Aninoasa, plasa 
Rîurile, jud. Muscel. 

Aninoasa, pădure, supusă regi- 
mului silvic, com. Valea-Ma- 
re, pi. Rîul-Doamneî, jud. Mus- 
cel, compusă din stejar, fag, 
carpen, jugastru, ulm, frasin şi 
plop, avînd împreună cu trupul 
de pădure Cîmpulungeanca, 75 
hect. 



Aninoasa, pîrîU, pi. Amaradia, 
com. Zăicoiul, jud. Dolj, izvo- 
reşte din dealul Rădineşti (Gorj), 
formează puţin din linia de N. 
a com., primeşte pe stînga Stîr- 
cul-Mare şi se varsă pe stînga 
Ploscuţeî. 

Aninoasa, pîriu, izvoreşte din 
dealul numit Măgura, la N. de 
satul Padeş, judeţul Mehedinţi, 
trece prin Padeş şi imediat se 
varsă în rîul Motrul. 

• 
Aninoasa, pîrîU, izvoreşte de sub 
poalele dealuluî Măgura, com. 
Stroeşti, pi. Horezul, jud. Vîl- 
cea, şi curgînd spre V., prin 
centrul com., se varsă în rîul 
Cerna. 

Aninoasa, /mX com. Alunul, pi. 
Olteţul-d.-s., jud. Vîlcea. După 
ce udă centrul com., avînd di- 
recţia de la E. spre V., se varsă 
îii rîul Olteţul. 

Aninoasa, poiayiă, com. Bălceşti, 
pi. Olteţul-d.-j., jud. Vîlcea. 

Aninoasa, vechiu schit, în com. 
Cislăul, jud. Buzău. Din pricină 
că sedărăma, călugăriîs'au retras 
maî jos şi după stăruinţele lor 
pe lingă Doamna Neaga, spune 
tradiţia, ea le-a zidit un alt schit, 
unde e acum mănăstirea Cislăul. 
• Tradiţia pare că se întemeiză 
pe un fapt adevărat, căci în 
grădina Dascăluluî se văd urme 
de zidurî şi oase de oamenî. 
Oasele fiind de o deosebită mă- 
rime, au dat naştere altei cre- 
dinţe, anume, că aci ar fi fost 
îngropaţî uriaşî. . 

Aninoasa, /mX izvoreşte din co- 
muna Jupîneşti, pi. Rîul-Doam- 
neî, jud. Muscel, de la locul 
numit Coada- Aninoaseî, străbate 
partea de V. a comuneî Jupî- 
neşti şi intră pe teritoriul că- 



ANINOASA 



ANINOASEI (VALEA-) 



tunului Valea-Nandri, comuna 
Dîrmăneşti. In ea se varsă văile 
Merişuluî, Capanuluî şi Iepure. 

Aninoasa, vale, corn. Călineşti, 
pi. Cozia, jud. Vilcea. 

Aninoasa, ph\^ izvoreşte din dea- 
lul Otăsăul, de la N. comunei 
Genuneni, plasa Oltul-d.-s., jud. 
Vîlcea, şi se varsă în iazul moreî, 
format din rîul Bistriţa, tot pe 
teritoriul corn. Genuneni. 

Aninoasa, //>., izvoreşte din co- 
muna Glâvile, pi. Oltul-d.-j., jud. 
Vîlcea, de la Rîpa-înaltă, şi se 
varsă în rîul Peşceana, la corn. 
Amărăşti. 

Aninoasa-de-Miceşti, pădure a 
statului în întindere de250 hect., 
jud. Muscel. 

Aninoaseî (Gura-), coin., rur, în 
jud. Buzău, plaiul Pîrscovul, la 
o distanţă de 24 kil. de oraşul 
Buzăiî şi situată pe malul stîng- 
al rîuluî Buzău. Limitele sale 
sunt : la N., începe din Piatra- 
Roşie şi merge urcîndu-se pe 
plaiuri pană în vîrful muntelui 
Botanul, pe hotarul păd. Flori- 
cica, care o desparte de com. 
Policiori; la E. se lasă în jos 
de muntele Botanul, trece pe la 
Haidinul, se urcă pe movila Vi- 
forîteî, apoi continuă pe slem- 
nea munceluluî Răteşti pană la 
Poiana-Feteî, de unde, tot pe 
slemne, se îndreptează spre Să- 
raturi şi de aci spre rîul Buzău 
în dreptul căt. Sătucul (com. 
Cîndeşti) ; la S. merge pe albia 
rîuluî Buzău pană la Plopiî-luî- 
larcoci, unde trece Buzăul şi se 
continuă pe malul drept pană 
la Salcia-Roşie în marginea păd. 
Ungureni (com. Măgura), pe ho- 
tarul căreia merge pană la Ciu- 
hă; la V., pleacă de la Ciuhă, 
trece rîul Buzău şi pe malul 



stîng merge urcîndu-se pană la 
Piatra-Ciorteî, de aci la Puţul- 
Impuţit, la Dîlma şi apoi iar în 
Piatra-Roşie. 

Suprafaţa com. este de 2680 
hect., din cari 320 arabile, 982 
pădure, 284 fîneaţă, 496 izlaz, 
58 livezi, '>^j vie şi 503 sterp. 
Proprietăţi maî însemnate sunt 
Hotarul-Frasinul şi Răteşti. Te- 
renul este foarte accidentat, fiind 
format din coline şi văî. Cul- 
tura pămîntuluî se face pe o 
scară mică şi numaîpentru trebu- 
inţele locuitorilor producînd po- 
rumb, orz şi puţin alac. 

Ca substanţe minerale are în 
abundenţă sare în muntele Bo- 
tanul. Industrie n'are de cît ţe- 
săturile de mohair, scoarţe, bete, 
etc, ce se fac în mănăstirea Ră- 
teşti; iar comerciul constă maî 
mult în transportare de lemne 
şi desfacere de ţuică. Comuna 
e pusă în comunicaţie cu ora- 
şul prin şoseaua vecinală Buzău- 
Ruşiaveţul prin Mărăcineni ; are 
un vad la rîul Buzău în dreptul 
com. Sătucul, prin care se pune 
în contact cu şoseaua judeţeană 
Buzău-Frontiera. 

Vite are: 226 boî, 127 vacî, 
'^^6 viţeî, 18 caî, 13 epe, 4mînzî^ 
980 oî, 34 capre şi 28 porcî, 
stupî 30. 

Această com. e formată din 
cătunele: Băceni, Botanul, Gura- 
Aninoaseî, Răteşti, Ţiţîrligul şi • 
Viforîta. Are 1260 loc, din cari 
bărbaţî însuraţî 215, neînsuraţî 
21, văduvi 13, divorţaţî6, băeţî 
374; iar femeî măritate 215, vă- 
duve 65, fete 351; eî trăesc în 
321 case. Străinî nu sunt. Meş- 
teşugarî sunt 2 lemnari, 2 ciz- 
marî şi i fierar. Media naşteri- 
lor e de 33, a deceselor de 27, 
a căsătoriilor de 8. Populaţia 
creşte cu o medie anuală de 8 
suflete. 

Din punct de vedere financiar, 
com. are 210 contrib., din cari 



13 comercianţi Romînî. Stabili- 
mente 3. Chiria caselori540 leî ; 
taxa proporţională 44.60. Ve- 
nitul fonciar leî 344.99. Darea 
căilor de comunicaţie 1260 leî. 
Patente 116 1. Fonciera 1905.45. 
Taxa spirtoaselor 680.60. Total 
fiscal3962.05.Perceperea328.15, 
judeţene 697.45, drumurî 227. 15, 
comunale 697.45, comerciale 2 
leî. Totalul general 5914.25. Bud- 
getul comuneî e de 1522.53. 

Comuna avea o şcoală în mă- 
năstirea Răteşti. Carte ştiu 91 
loc. Are 2 bisericî de mir cu 
2 preoţî, I diacon, 2 cîntăreţî 
şi I paracliser. Catedrala e Sf. 
N^icolae. La acestea se adaogă 
şi schitul Răteşti. Cîrciumî sunt 
2. Locuinţele sunt ordinare, cîte- 
va maî bune, în cătunul Gura- 
Aninoaseî (Cojanul). Are şi niş- 
te ruine numite Casa -împără- 
tească. 

Aninoaseî (Gura-), sau Cojanul, 

căt, de reşedinţă al com. Gura- 
Aninoaseî, jud. Buzău, situat în 
vărsătura Aninoaseî în rîul Bu- 
zău, are 180 loc. şi 45 case. 

Aninoaseî (Muchia), colină, în 
com. Pîclele, căt. Joseni, judeţul 
Buzău, acoperită de păd. de 186 
hect., constînd din 2 trupurî : 
Floricica şi Covergile. 

Aninoaseî (Valea-), loc izolat 
şi frumoasă poiană în comuna 
Valea-Teanculuî, judeţul Buzău, 
unde după tradiţie, ar fi fost 
un schit în vechime. 

Aninoaseî (Valea-), vale, în com. 
Valea-Teanculuî, jud. Buzău, în- 
cepe din poalele dealuluî Chil- 
miziul şi prin mijlocul comuneî, 
se împrăştie peste cîmp. 

Aninoaseî (Valea-), vale, în co- 
muna Gura- Aninoaseî, judeţul 
BuzăCi, începe din dealul Vi- 



540^^2. Marele Dicţionar Geografic. 



12 



ANINOSUL 



90 



ANTINA 



forîta şi se scurge în rîul Bu- 
zaţi. 

Aninosuly trup de pădure, a sta- 
tului, în întindere de 896 hect., 
formînd împreună cu trupurile 
Hotărasa (127 hect.) şi Valea- 
Urzica (240 hect.) păd. Modoaia, 
situată în corn. Broşteni, plasa 
Cerna-d.-s., jud. Vîlcea. 

Aninoşani, cătun, corn. Cîndeşti, 
judeţul Dîmboviţa. 

Aninoşiţa, deal, aparţine corn. 
Săuleşti, jud. Gorj ; are direc- 
ţiunea N.-S.-E.; este o prelungire 
a dealului Cicoarea-luî-Iepure, se 
termină la S. în Valea-Gilor- 
tuluî. 

Aninul, lac, în corn. rur. Cireşul, 
pi. Cerna, jud. Mehedinţi. 

Aninul, pîrîîi, în corn. rur. Izvorul- 
Oneştilor, pL Ocolul, jud. Me- 
hedinţi. 

Anisaia, fîntînă, pe moşia Za- 
moştia, com. Zamoştia, pi. Ber- 
hometele, jud. Dorohoiti. 

Aniţa, cătun, jud. Argeş, pi. Pi- 
teşti, face parte din com. rur. 
Gălăşeşti. 

Aniţeasca, mahala, numită şl 
Mahalaoa-Aniţească, în com. rur. 
Balta, plaiul Cerna, jud. Mehe- 
dinţi. 

Antal, vale, pi. Tazlăul-d.-s., jud. 
Bacău, cu izvoare de apă, con- 
ţinînd fier şi pucioasă. In apro- 
piere sunt multe puţuri cu pă- 
cură. 

Antalului (Valea-), deal, plasa 
Siretul-d.-j., jud. Bacăii, comuna 
Tamaşi, situat lîngă satul Clie- 
triş ; este acoperit cu păduri 
şi viî. 



Antemireasca, mică pădure moş- 
nenească, pe moşia Coca-Mere- 
iască, din com. Niculeşti, jud. 
Buzău. Are 36 hect. 

Antemireşti (Coca-), sati Coca- 
Plină, cătU7i al com. Niculeşti, 
jud. Buzău, situat pe malul st. 
al izvorului Coca. Are 340 loc. 
şi 77 case. 

Antileşti, deal, pe care se află 
trupul moşiei cu acest nume, 
jud. Suceava. 

Anlileşti, moşie, fără sat, în com. 
Ciumuleşti, jud. Suceava, avînd 
suprafaţa de 150 fălci, loc de 
cultură. Este proprietatea mai- 
celor Epraxia, Olimpiada şi Eu- 
xenia Ganea. La 1745, satul în- 
treg Antileşti, la Suceava, a fost 
dat de zestre de către Ileana, 
fata vornicului Ştefan Ruset, 
fiicei sale Măria, («Uricariul» de 
T. Codrescu, Voi. XI, p. 227). Pe 
la 1 843 era a spătarului Vasile 
Milo, formînd un trup cu Spă- 
tăreşti. («Buciumul Romîn», I, 
1875. P. 39)- 

Antim, vale, la N. comunei Că- 
limăneşti, plasa Cozia, judeţul 
Vîlcea. 

Antina, în districtul Romanaţi. La 
satul Reşca sau Recica, lîngă 
rîuleţul Tesluiul, se află urmele, 
unui oraş din epoca Romanilor, 
pe care poporul îl numeşte An- 
tina. Deja în secolul trecut ge- 
neralul rus Baur («Mem. sur la 
Valachie» 1778, p. 198), menţio- 
nînd Recica «village avec une 
eglise et un pont sur le Tcslui», 
ne spune că: «on y trouve des 
debris des anciens retranche- 
ments». Maî tîrziu, la 18 18, o 
menţionează Fotino (t. I, p. 153): 
«Xs'/f ava To)[j.a'iYjorj rjaarpoo, s-rjXi- 
tJ-cDV TSTpaXwv'.TjWV '^axhTjsoa'^jji- 

VOO, ţxal *^ (lăv 7tSptO'/7j TOU TOTCOO 



TOOTOoXsYSTai kizh zobq sY^^copioDC 
l-^sT^ţia, t6 Ssirja arpov 'Avctva ...» 
Nimeni însă n'a făcut cercetări 
ceva maî mult serioase la faţa 
locului înainte de colonelul Vla- 
dimir Blaremberg, care la 1836 
a descoperit la Antina, într'o 
movilă, un sarcofag. După aceia 
ruinele au fost studiate pe rînd 
de Laurian şi Boliac, de Papa- 
soglu, de d-niî D. Sturdza, Grig. 
Tocilescu, V. A. Ureche şi în 
fine de A. I. Odobescu, care a re- 
zumat la 1878 în următorul mod 
toate datele relative la cestiune : 
Comuna Recica sau Antina. Mo- 
vila luî Alexandru şi alte nu- 
meroase movile. Ruinele apa- 
rente ale unei întinse cetăţi Ro- 
mane, cu zidurile de piatră si 
cărămidă, etc. Căî romane cu 
diferite direcţiuni. In sarcofage, 
pe lîngă schelete, sunt vase, 
rămăşiţe de vestminte şi orna- 
mente, şi monede romane de 
la Antoninî pană la Sever. Al- 
tar votiv al Nemisideî, pe care 
avem următoarea inscripţiune : 
Nemeşi victrici lunius Caninus 
evocatus ex voto posuit (Mom. 
«C. I. L.» 1592) ; o dedicaţie luî 
Jupiter Tutar în următoarea cu- 
prindere : «Iovi Optimo Maximo 
defensori et Tutatori Caius lulius 
Se . . . manus cum luliaRufina con- 
juge volum libentesposuerunt» ; 
stele funerare a Claudiei Amba; 
«Dis Manibus Claudia Amba 
vixit annos XX fecit in Dacia 
annos V, Claudius Montanus, 
emmunis ex numero Syrorum 
Sagittariorum benemerenti paler 
ejus fecit» («CI. L.» iS93) şi ^ 
luî Antonius Nicanoris, o stelă 
foarte frumoasă care se păs- 
trează în Muzeul Naţional şi 
care este împodobită cu bustul 
aceluî personaj şi cu frumoase 
ornamente, sub care se poate 
citi: «Dis Manibus, Antonius Ni- 
canoris» ; iar restul este stricat 
ca şi piatra. (Vezi «Analele A- 



ANTINA 



91 



ANTmA 



cademieî Romîne», t. X, secţ. II, 

pag. 332-5). 

Cea ce dovedeşte maî cu de- 
osebire marea însemnătate în ve- 
chime a acestui punct geogra- 
fic, este că tocmai aci se uniau 
ambele căî romane, cari plecau 
de la Dunăre spre Carpaţî, una 
din Celeiu, cea-l'altă din Izlaz, 
astfel că An tina forma un cen- 
tru de comunicaţiune. «Şanţu- 
rile cetăţeî care se văd, zicea 
răposatul Laurian («Magazin is- 
toric», II. 96), formează un poli- 
gon cu opt laturî, al cărui dia- 
metru maî lung face aproape la 
o mie de paşi. Rîul Tesluiul 
curge prin mijlocul cetăţeî; în 
unele locurî ale luî se află un 
strat de cărămizî, ceâ ce face 
să credem că a fost constrîns 
în un canal, dar acum. merge 
după bună plăcerea sa fără vre-o 
silă artificială. Romîniî noştri 
nu sunt oamenî carî să maî 
constrîngă rîurile. Chiar la po- 
dul cel zidit peste rîu se uniau 
cele două drumurî de piatră, 
unul care venea de Izlaz şi cel- 
1-alt de la Celeiu şi duceau către 
miază-noapte la Rîmnic...» 

O asemenea staţiune nu pu- 
tea să fie uitată pe tabla Peu- 
tingeriană, itinerar oficial al tu- 
tulor staţiunilor Imperiuluî Ro- 
man în secoliî III şi IV; şi s'a 
bănuit de de mult, în adevăr, 
cum că anume aci a fost sta- 
ţiunea Romula, care se menţio- 
nează şi de geograful Ravennat 
sub formula de Romulas (Tocii., 
«Dacia...», pag. 450, ed. Acad.). 

Această bănuială s'a şi veri- 
ficat prin descoperirea la Recica 
a uneî inscripţiunî din timpul 
luî Filip Arabul, unde locali- 
tatea se numeşte «Colonia Ro- 
mula» şi se arată că «în anul 
248 s'a construit un vallum în 
jurul ziduluî oraşului. »(« Anal. A- 
cademieî Romîne», seria II, t. 8. 
1886, pag. 14). Dăm în între- 



gime această inscripţie intere- 
santă : 

«Imp. Caesar M. lulius Phi- 
lippus Plus Felix invictus Au- 
gustus tribumcia potestate v 
Cos III pater patriae proconsul 
et M. lulius Philippus junior 
imperator Cos II procos prin- 
ceps juventutis pater patriae 
Pius Felix Augustus et Marcia 
Otacilia Severa Sanctisima Au- 
gusta nostra restitutores orbis 
totius ob tutelam civitatis Co- 
loniae suae Romulae circuilum 
muri mânu militari a solo fe- 
cerunt». 

Inscripţia se află în Muzeul 
Naţional din Bucureşti, şi a fost 
restabilită şi citită de d. To- 
cilescu. Prin urmare, Romula 
care era municipiu pe vremea 
luî M. Aureliu şi L. Verus, a 
devenit colonie în timpul luî 
Filip Arabul, pe la 248, şi fiind- 
că Carpiî, neam barbar, cu care 
se lupta împăratul, nelinişteau 
provincia, Romula e întărită cu 
un mur; iar de-asupraporţeî s'a 
aşezat piatra cu inscripţiune. 
Din Romula sau Romulas, prin 
trecerea luî /în n ca. în seamăn 
= Similem şi chiar latineşte 
Ruminalis ==Romularis : Rumina 
nune ficus, Romula ficus erat... 
(O vid, «Fast.» II, 41 1), s'a făcut 
Romuna, de unde apoî numele 
districtuluî Romanaţi, în vechile 
documente Romanaţî însemnînd 
literalmente locuitori din Ro- 
muna^ cu acelaşî sufix -aţî=:ates 
prin care se forma latineşte nu- 
mele etnic din numele unuî oraş 
cu finalul -na, de ex. Casinates, 
Arpinates, Ravenates, Antina- 
tes, etc. (Fidenates -um = ceî 
din oraşul Fidena). Romanaţi = 
Romunales, cu un sufix etnic 
curat latin netrecut în graiul 
Romînesc, probează existenţa 
formeî Romuna sau Romunas 
deja în epoca Romană, pe lîngă 
primitivul Romula cu etnicul 



său Romulenses, ordo Romu- 
lensium în inscripţiunî (Mom- 
msen). 

Dar de unde vine numele 
Antina? 

Fotino susţinea, că pe lîngă 
Antina ar fi locuit poporul sla- 
vic Antac sau "Avcat, despre 
ale căruia lupte cu Imperiul Ro- 
man Oriental, vorbesc Jornan- 
des, Procopiu, Teofilact şi alţiî. 
Schafarik «(Slowansk6 starozit- 
nosti», pag. 459, 462), a demon- 
strat însă prin analiza tutuldr 
fîntînilor istorice, cum că tribul 
Anţilor, cunosput numaî în se- 
coliî VI- VII, era aşezat pe ţăr- 
mul Măreî-Negre în regiunea 
Nipruluî, nu dincoace de Prut, 
iar cu atît maî puţin la capătul 
apusan al Dacieî. Afară de a- 
ceasta, chiar dacă Anţiî ar fi 
înaintat într'un moment pană 
aproape de Olt, totuşî din ter- 
meni etnicî, limba nu formează 
nicî odată numirî topice prin 
sufixul -ina. După cum nu e- 
xistă Serbina, Bulgărina, Tur- 
cina, Grecina, Ungarina, etc, 
tot aşa din Anţî nu se putea 
naşte Antina. 

Cuvîntul sună de tot latineşte. 
Trecem cu vederea peste deri- 
vaţiunea propusă de Vaillant : 
Antina=Constantina («LaRou- 
manie»^ l, 88) ; dar ne vom opri 
o clipă asupra uneî alte etimo- 
logii maî discutabile. Incepînd 
de la Blaremberg, generalmente 
se crede, că Antina este Anto- 
nina, după numele împăratului 
Antonin Caracalla (Xenopol, în 
Tocii., «Rev.», II, t. I, p. 292-3), 
Netrecerea silabei «an» în vocală 
nasală obscură n'ar fi tocmai o 
piedică fonetică, căcî în numirî 
topice latine, iniţialul «a» derivă 
une-orî din prepoziţiune, ca în: 
Admediam, Ad potens, Ad a- 
quas, etc, adică: Antina :t=Ad- 
Antoniam , cu o contracţîune 
cam violentă, dar nu peste pu- 



ANTINA 



92 



ANTINA 



tinţă. Există însă o altă dificul- 
tate maî specială. Latinul An- 
tonina trebuia să devină la Ro- 
mînî Tiîa, după cum din «Vi- 
din» s'a făcut «Diîu» ; şi loca- 
lităţi ' numite Tiîa se şi află în 
Romînia, ba chiar în Romanaţî, 
tocmai pe calea Romană de la 
Izlaz spre Reşca. Fotino con- 
fundă pe Antina, cu Tiîa/Avxtva 
Tj Tia, după cum le confundă 
şi Vaillant «Antine ou Tia», de 
şi sunt 2 puncte geografice 
foarte depărtate unul de altul. 

Tiîa poate fi Antonina ; dar 
' Antina, nu. 

Numaî printr'un dublu -inna 
s'ar explica conservarea finalului 
în Antina. Eî bine, în regiunea 
unde Tabula Peutingeriană pune 
pe Romula, tot acolo la Ptolo- 
meu, care ne dă nomenclatura 
din epoca dacică, se află 'ApYjiv- 
va, Arcinna. Unii archeologî o 
caută în Dolj (^< Revista Romană», 
1861, pag. 421) ; alţii în Gorj 
(Goos, pag. 51), dar de-o-potrivă 
fără nici o probă, recunoscînd 
însă unii şi alţii că era în Ol- 
tenia. Antina, adică Antinna, 
fi-va oare numele cel vechiu da- 
cic al Romuleî, latinizat de că- 
tre legionari? Se ştie că în la- 
tinitatea vulgară -ci-şi-ti se con- 
fundă ; iar la Romîniî din Ba- 
nat aceste grupuri fonetice se 
confundă pană astă-zî. Prin An- 
tina =Artinna se justifică atît 
conservaţiunea finalului ina, pre- 
cum şi nescăderea iniţialului a 
la vocală obscură, de oarece, 
dinaintea luî r, el se păstrea- 
ză tot-dea-una intact, ^c tonic, 
sau netonic. Maî rămîne o sin- 
gură întrebare. De ce oare -r- 
a trecut în -n- ? Ar fi foarte le- 
gitimă influenţa finalului -n- pen- 
tru a preface pe Artinna în An- 
tina, după cum s'a prefăcut r 
în ;/ în «Cu//ună»==« Corodam», 
«senin» =:-«serenum», «minune», 
etc. Forma Antina totuşî pare 



a se fi născut pe o altă cale. 
Coloniî romani îşî maî aduceau 
aminte de străbuna cetate An- 
tinum în Italia, astăzî «civitâ 
d'Antino», nu departe de Roma 
în ţara Marsilor, şi ast-fel nu- 
mele oraşuluî dacic a fost mo- 
delat după o reminiscenţă ita- 
lică. In scurt, Antina, din Ar- 
tinna, nu e o translţiune curat fo- 
netică datorită Romînilor din 
epoca post latină, ci este o la- 
tinizare din acele timpurî pri- 
mitive ale colonizăriî, cînd era 
proaspătă în memoria legiona- 
rilor nomenclatura topică din 
Italia. Aşa dar aceiaşî localitate 
se chiamă la Daci Arcina saii 
Artina, latineşte Romula sau 
Romuna. Din termenul latin su- 
pravieţueşte Romanaţî. = Ro- 
munates, ca nume al distric- 
tului întreg; din cel dacic An- 
tina, ruine ale vechiului oraş la 
coastele căruia maî trăeşte abia 
un sătuleţ numit maî tîrziu «Rîu- 
şor», slavoneşte «Recica» de 
unde se scot pană astăzî acele 
late şi masive cărămizî, cărora 
dialectul local al Romanaţenilor 
le-a însuşit denumirea topică a 
Antineî, zicîndu-Ie cărămizî de 
«Antina». Ba ceva maî mult; 
în Romanaţî populaţiunea zice 
cu acest sens chiar simplu că- 
rămidă-antina, la plural cără- 
mizî-antina, fără adjectivul <idey>. 
Cuvîntul Antina ajujigînd a ex- 
prima o cărămidă de calitate 
superioară; ba chiar se imită 
această cărămidă. 

Romanaţi şi Antina ar ^ de 
ajuns ele singure pentru a do- 
vedi nestrămutata stăruinţă a 
Romînilor în Dacia luî Traian, 
spulberînd aşa numita teorie a 
luî Rosler. 

Dacă neamul Romînesc ar fi 
venit de peste Dunăre abia în 
secoliî XII sau XIII, vre-o zece 
veacuri în urma luî Aurelian, 
atunci de la cine oare ar fi că- 



pătat el o nomenclatură ] daco- 
latină atît de pipăită ca Antina 
şi Romanaţi? (Vezi «Magn. Etym. 
Rom.», Hasdeu). 

Aci prin Antina, punct central 
şi cu mare însemnătate, trecea 
şi calea Romană, care în Tabla 
luî Peutinger trece prin Drube- 
tis (T.-Severin), Amutrium, Cas- 
tranova, linie neexplorată şi al 
cărui traseu ar ^, se presupune 
pe la Cacaleţi (Romanaţi) spre 
Brădeşti (Dolj), în care direc- 
ţiune se observă şi multe ruine. 

Pană acum Antina sau ceta- 
tea ce stă sub pămînt la Reşca, 
nu s'a explorat sistematic, ci 
s'a devastat am putea zice. Multe 
clădiri din Caracal sunt cons- 
truite cu cărămizi şi pietre a- 
duse de la Reşca ; iar antichi- 
tăţile găsite acolo s'au împrăştiat 
la diferiţi particulari, în dauna 
ştiinţei. Pe fie-ce zi ţăranii des- 
coperă cîte ceva, bani, scule, 
etc. ; iar cînd nu au de lucru 
scot la cărămizî, formîndu-şl de- 
pozite. Toate zidirile din Reşca 
sunt din aceste cărămizî, cărora 
legionarii Romani, le aii dat o 
consistenţă de piatră. Forma lor 
e patrulateră mare, şi poartă pe 
feţe diferite scrîjilituri; unele au 
litere. 

Pe un fragment de marmură 
găsit aci, la 1870, se vede uji 
cerb în fugă apucat în ghiarele 
vulturului ; partea superioară 
este spartă ; iar maî jos se ci- 
teşte următoarea inscripţie : «Tur- 
masgada Maxi mus Maxi minus 
et Julianus Maximinus ex voto 
posucrunt/>. Hirschfeld publică a- 
ceastă inscripţie considerînd pe 
Turmasgada ca zeitate locală 
dacă ; Mommsen vede aci turma 
Masgadoe ; iar d. Tocilescu 
crede să fie un geniu local, căci 
părerea luî Mommsen e puţin 
probabilă. 

In Muzeul Naţional se află 
un sarcofag foarte artistic Iu- 



ANTICA (CALE-) 



\)S 



ANTONEŞTI 



crat şi găsit la Reşca într'o 
movilă ce s'a explorat; se maî 
află şi maî multe antichităţi de 
metal şi de lut, împreună cu 
multe din inscripţiunile ce am 
dat maî sus. 

Antică (Cale-). In jud. Roma- 
naţi se observă la com. Celeiul, 
pi. Balta-Oltul-d.-j., între alte 
antichităţî romane, şi o cale aş- 
ternută cu piatră aproape de 
locul unde răsar din apă pe 
malul nostru picioarele de pia- 
tră ale unuî pod pe Dunăre şi 
lîno^ă o cetate cu întăriturî ro- 
mane. Urmele acesteîcăîse con- 
tinuă spre N., trecînd prin Bras- 
tavăţul, Sludina, Devesel, Co- 
manca şi la Reşca se împreună 
cu un alt drum vechi u ce venea 
de la Izlaz, unde iar se observa 
întăriturî şi cetăţî de pămînt. 
Calea de la Izlaz, numită, de lo- 
cuitori, a Troianuluî, apucă maî 
în linie dreaptă pe malul apu- 
san al Oltuluî prin satele Tia- 
Mare, Potlogeni, Cilieni, Rusă- 
neşti (unde în o măgură mare 
ce s'a explorat, s'a găsit o fru- 
moasă stelă cu doî leî culcaţî 
şi ridicată luî Aclius Valens), 
Scărişoara, Gostavăţul, Slăveni 
(unde în o cetate pătrată s'a 
găsit tablele sculptate cu figura 
zeuluî Mithra cu inscripţia : «Soli 
invicto Mithrae» şi un altar: «ara 
Solis»), prin Stoeneşti (unde dru- 
mul are 5 stînjenî şi i V2 palmă 
grosime), prin Fărcaş, Reşca 
(Antina), unde se unea cu calea 
carevinea din spre Drubetis,prin 
Castra-nova, apoî prin Fălcoiul, 
Strejcşti, Vlăduleni, Brîncoveni, 
Piatra, Ten os eşti, Slătioara, Dra- 
novâţ, etc. şi ese din'Romanaţi, 
suind cursul Oltuluî spre Tran- 
silvania. 

Drumurile romane, care mer- 
geau de la Izlaz şi CeleiulaAntina, 
nu sunt menţionate în tabla luî 
Peutinger, căcînu erau toate dru- 



murile indicate în acea îngustă 
tablă din Orbis pictus. Curios 
e că dealungul acestor căî sunt 
răspîndite măgurî şi cetăţî de 
pămînt. 

Antiţa, /oc izolat, com. Aureştî, 
pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Antoce (Balta-luî-), baltă, în 
partea de S.-E. a com. Slobozia- 
Secătura, plasa Coşula, jud. Bo- 
toşani; e formată de pîrîul Cor- 
naciul. 

Antoceni, ^^/, pe moşia cu acelaşî 
nume din com. Uideşti, plasa 
Moldova-d.-j., jud. Suceava. A- 
şezat pe albia pîrîuluî al căruia 
nume poartă, numără 60 case, 
populate cu 56 capi de familie 
saii 301 suflete, din carî 139 
bărbaţî şi 162 femeî, (2 streinî). 
Contribuabilî are 40. Vatra satu- 
luî ocupă o suprafaţă de 2 fâlcî 
şi 37 V2 prăjinî. Biserica şi şcoala 
din Forăşti servesc acestuî sat. 
Moşia, proprietatea moşteni- 
torilor defunctuluî Dimitrie Sta- 
mate, e în suprafaţă de 1 60 fălcî, 
din carî 130 cultivabilî şi 50 fi- 
neţe. Improprietăriţî, după legea 
din 1864, sunt 28 mijlocaşî şi 
7 pălmaşî, stnpînind 134 fălcî, 
60 prăjinî. Singurul drum prin- 
cipal e la Oniceni (400 m.). 

Antoceni, mic afluent, al Pîrîu- 
luî-Croitoruluî, din com. Uideşti, 
jud. Suceava. 

Antoceni, deal, pe coasta căruia 
stă satul cu acest nume, jud. 
Suceava. 

Antofiloaia, sat, face parte din 
com. rur. Rîfovul, pi. Crivina, 
jud. Prahova. Are o populaţie 
de 66 loc. (32 bărb. şi 34 fem.). 
Este situat pe ţărmul drept al 
rîuluîTeleajenul. Acie o biserică 
fondată la anul 1783, de cuvio- 



şiî Şetrar şi Paraschiva Câplescu, 
cu hramul Sf. Nicolae ^i reparată 
de enoriaşî la anul 1875. 

Antoheşti, sat, pL Siretul-d.-s., 
jud. Bacău, aşezat pe deal; e 
reşedinţa com. Oţeleşti; aşezat 
pe pîrîul Berheci şi pîrîiaşul Fun- 
dul. Are o biserică, clădită de 
locuitor! la 181 5, şi i circiumă. 
Capî de familie sunt 94, suflete 
362. Animale se numără: 29 
caî, 223 vite cornute, 63 porcî. 

Antoheştilor (Dealul-), deal, si- 
tuat la marginea vestică a com. 
Coloneşti, jud. Tecuciu ; separă 
această comună şi jud. Tecuciu 
de com. Antoheşti, jud. Bacău; 
are o altitudine de 500 m. 

Antohi, f întina, pe moşia Mi- 
leanca, comuna Mileanca, plasa 
Prutul-de-j., jud. Dorohoiu. 

Anton (Dealul-luî-), ^/^v?/, la nor- 
dul com. Brădăţelul, judeţul Su- 
ceava, acoperit de lanurî. 

Anton (Movila-luî-), movilă, în 
com. Smeeni, căt. Silcioara, jud. 
Buzăîi, pe moşia Sălcioara. 

Anton, pod, peste Rîpa-Grosu- 
luî, lingă satul Piciorul-Lupuluî, 
com. Ciurea, pi. Codrul, jud. 
Iaşi. 

Antoneasca, s/oară de moşie, în 
com. Lipia, jud. Buzău, face 
parte din trupul Mirceşti, pro- 
prietatea moşnenilor, ceata lo- 
niţă Turea. 

Antoneşti, com. rur,, în centrul 
plăşiî Tîrgul, judeţul Teleorman, 
pe valea numită Tinoasa. Se 
compune din patru cătune : An- 
toneşti (reşedinţa). Cetatea, Şte. 
fâneşti şi Bujoreşti, Cătunele 
Cetatea şi Bujoreşti sunt situate 
pe Valea-Tinoaseî, iar căt. Şte- 



ANTONEŞTI 



94 



APA-NEAGRA 



ftineşti pe Valea-Cîinească, în a- 
propiere imediată de comuna 
Bivoliţa. Cătunele Cetatea şi Bu- 
joreşti sunt departe ca de 2 kil., 
. iar căt. Ştefâneşti, se găseşte la 
5 kil. de reşedinţa comuneî. 

întinderea comuneîşi a cătune- 
lor, dimpreună cu moşiile aflate 
pe dînSele, şi cu pămînturile o- 
cupate de locuitor!, după legea 
rurală, este de 3000 hect. Din 
acestea 1069 sunt pămînt arabil 
Şl izlaz, aparţinînd moştenitori- 
lor decedatului Gheorghe An- 
tonescu ; 465 hect. ale d-luî C. Po- 
litimos, la Bujoreşti, şi 5 15 hect. 
ale d-luî D. Orbescu în cătunul 
Cetatea. Locuitori! împroprietă- 
riţi după legea rurală pe cîte 
trele cătunele sunt în număr de 
128 loc, pe o întindere de 580 
hect. Restul este ocupat de 
vetrele satelor. Se găsesc în 
această comună şi cîte-va viî ; 
întinderea lor este de 55 V2 hect. 
Maî sunt şi vre-o 8 livezi cu 
pruni. Populaţiunea com. este 
de 1 138 sufl., din care 320 capi 
de familii cu 255 contribuabili. 

Solul este accidentat ; pe Va- 
lea-Tinoasa, rîpos şi mlăştinos ; 
pe Valea-Cîineluî este maî re- 
gulat. Cea maî mare parte însă 
este fertil şi pe el izbutesc toate 
semănăturile obicinuite. 

Vitele sunt în număr de 3463 
capete : 1 89 caî şi epe, 705 vite 
cornute marî, 2288 vite cornute 
micî şi 281 porcî. 

Comuna Antoneşti e situată 
la 16 kil. de Roşiori şi la 46 
kil. de reşedinţa judeţuluî, T.- 
Măgurele. 

Budgetul comuneî este de leî 
2821 la cheltuelî şi tot atîta la 
venituri. 

Cătunul Cetatea forma co- 
mună osebită pană în anul 1884, 
cînd a fost alipit la comuna An- 
toneşti. 

Sunt 2 scoale mixte : una în 
comuna de reşedinţă, la un loc 



cu primăria, avînd un învăţător 
şi 49 elevî ; alta în căt. Cetatea, 
cu un învăţător şi 39 elevî. Bi- 
sericî sunt două : una în com. 
Antoneşti cu un preot şi doî 
cîntăreţî; alta în căt. Cetatea 
cu un preot şi un cîntăreţ. Aci 
este şi o moară cu aburî şi două 
eleştae cu peşte, formate prin 
oprirea apeî din pîrîul Tinoasa. 

Comuna Antoneşti este legată 
prin şosele vecinale cu cătunul 
Cetatea şi comuna Rădoeşti la 
N., cu com. Licuriciul la S., şi 
cu căt. Ştefâneşti prin comuna 
Bivoliţa la E. ; iar la V. cu c. 
Dulceanca prin com. Licuriciul. 

La nordul cătunuluî Cetatea 
se află o măgură, căreia îî zice 
Măgura -Brieştilor, în direcţiunea 
comuneî Rădoeşti. 

Comuna Antoneşti (pe atuncî 
Bujoreşti), a fost bîntuită de 
foamete pe la anul 1809, pe tim- 
pul ciumeî luî Caragea. Purta 
maî înainte numirea de Speria- 
tul, numire ce se aude şi as- 
tă- zî printre locui torî. Pe moşia 
Cetatea s'a găsit, în maî multe 
rîndurî, diferite specimene de 
olărie grosolană şi primitivă, pre- 
cum şi unelte de piatră. 

Cesar Boliac, în descrierile 
sale arheologice, numeşte acea- 
stă cetate Tinosul, probabil după 
pîrîul ce curge la poalele eî; 
iar descoperirile făcute sunt con- 
siderate şi de d-l Gr. Tocilescu 
ca urme de aşezămintele cele 
maî vechî ale Dacieî. 

Antoneşti, moşie, situată în com. 
cu acelaşî nume, jud. Teleor- 
man, a moştenitorilor deceda- 
tuluî G. Antonescu. Are o în- 
tindere de 1069 hect. Ca şi co- 
muna, pe care se află, a purtat 
şi poartă încă numirea de Spe- 
riatul. 

Antonoaia, rîpâ, com. Drajna-d.- 
s., pi. Teleajenul, jud. Prahova. 



Antonoaei (Valea-), viroagă, 
în com. Ţinteşti, jud. Buzău, se 
scurge în lacul Bentul. Face ho- 
tar despre com. Tăbărăşti. 

Antonu, deal, pe moşia Buda, 
com. Buda, pi. Herţa, jud. Do- 
rohoiu. 

Apa- Acră, obîrşia pîrîul uî Mi- 
hăileţ, din com. Şarul-Dorneî, 
jud. Suceava. 

Apa-Bună, pîrîiaş, în partea de 
S.-V. a comuneî Corbiţa, plasa 
Zeletin, jud. Tecuciu, curge spre 
E. şi se varsă în partea dreaptă 
a Berheciuluî ; cu alt. 232 m. 
la obîrşie şi loo la gură. 

Apa-de-Leac, f întina, com. Ca- 
pul-Pisculuî, plasa Rîurile, jud. 
Muscel. 

Apa-de-Leac, izvor cu apă de 
pucioasă, în com. Ocina, plaiul 
Peleş, jud. Prahova. 

Apa-de-Leac de la Ion Niţu, 

izvor, ce curge din coasta dea- 
luluî luda-Mică, com. Proviţa- 
d.-j., plaiul şi jud. Prahova. Apa 
din acest izvor se întrebuinţează 
de locuitorî pentru diferite boale. 

Apa-Dulce, gîrlă, izvoreşte din 
dealurile ce aparţin com. Draj- 
,na-d.-j., plaiul Teleajenul, jud. 
Prahova, udă com. Predeal, pi. 
Teleajenul, despărţind-o de co- 
munele Ariceşti şi Surani, apoî 
se împreună cu gîrla Turburea 
şi formează rîul Maţi ţa. 

Apa-Galbenă, pîrîU, cu apă mi- 
nerală, în com. urbană Baia- 
de-Aramă, plaiul Cloşani, jud. 
Mehedinţi. 

Apa-Neagră, sat, în plaiul Clo- 
şani, judeţul Mehedinţi ; ţine de 
com. rur. Negreşti ; este situată 



APA-NEAGRA 



95 



APA-VAII-P OENl 



în partea de N.-V. a comunei, 
pe albia rîuluî Motrul. La Apa- 
Neagră, maî sus de frumosul 
pod ce este construit pe apa 
Motruluî, legînd şoseaua comu- 
nală Padeşul-Cloşani cu şoseaua 
judeţeană vecinală Baia-de-Ara- 
mă-Severin, precum şi cu şo- 
seaua ce merge laTismana-T.-Jiu, 
jud. Gorj, se împreună ' apele 
Bulba şi Bribina cu Motrul. 

Populaţiunea acestui sat este 
de i8o sufl., în 47 case. Lo- 
cuitorii sunt foarte muncitorii 
sunt împroprietăriţi după legea 
din 1864 Au 14 pluguri, 20 care 
cu boî, 2 căruţe cu caî, 150 
stupi. Numărul vitelor este de 
200 vite mari cornute, 160 01, 
20 capre, 8 caî şi 60 rîmătorî. 

Proprietatea acestui sat este 
parte a statului şi parte a locui- 
torilor. 

Apa-Neagră, deal, în partea de 
V. a comuncî Motoşeni, judeţul 
TecuciCi. Pe panta acestui deal 
se află situat satul numit Căp- 
tălani. 

Apa-Neagră, moşie, a statuluî, 
ţine de mănăstirea Schitul Baia- 
de-Aramă, în comuna Negoeşti, 
plaiul Cloşani, jud. Mehedinţi; 
are maî multe trupurî. 

Apa-Neagră, pâdnre, în partea 
de V. a com. Motoşeni, judeţul 
Tecuciu ; din pădure izvoreşte 
pîrîul cu acelaşî nume. 

Apa-Neagră, pîriu, izvoreşte din 
dealul Doroftcî, jud. Tecuciu, 
traversează satele Fundătura şi 
Frumuşelul, unde se varsă în 
pîr. Frumuşelul; alt. la gură 180 
m., iar la obîrşie 160 m. 

Apa-Pietroasă, pîrîn mic, pe te- 
ritoriul comuneî Găgeşti, jud. 
Putna, pi. Gîrlele, ce se varsă 
în Putna. 



Apa-Rece numit şi Izvorul-Mare, 
obîrşia piriuliu Ş eriş or u l-Mare, 
din com. Şarul-Dorneî, judeţul 
Suceava. 

Apa-Roşei, pădure particulani, 
supusă regimuluî silvic, aflată 
pe moşia Genuneni, com. Ge- 
nuneni, pi. Oltul-d.-s., judeţul 
Vîlcea. 

Apa-Roşie, loc izolat, c. Genu- 
neni, pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Apa-Roşie, pirîU, cu apă mine- 
rală, în com. rur. Degeraţi, pi. 
Ocolul-d.-j., jud. Mehedinţi. 

Apa-Roşie, //r//?, în pi. Rîmnicul, 
com. Jitia, jud. K. -Sărat, izvo- 
reşte din muntele Necule, udă 
comuna în partea de apus şi 
se varsă în rîul Rîmnicul-Sărat, 
maî sus de căt. Intre-Rîmnice. 

Apa-Sărată, numire dată comuneî 
rur. Sărata, jud. Buzău; v. Sărata. 

Apa-Sărată, jud. Muscel. Sub 
poalele măluşuluî, unde coborî 
la Apa-Sărată, com. Cîmpulung, 
este un izvorel (stubeiii) cu apă 
sărată, care se strecoară chiar 
din vechia mină de lîngă Grădişte. 
Contracciî de sare, după vremî, 
opreau pe locuitorî să ia apă 
din stubeiCi, sub cuvînt că aduc 
pagubă intereselor lor. Cînd cu 
vizitarea Cîmpulunguluî de Kis- 
selefîf, locuitoriî se plînseră a- 
cestuia şi Kisseleff ordonă a se 
lăsa în pace creştiniî să ia apă 
sărată ca şi pană aci. De la a- 
cest izvorel sărat, localitatea s'a 
numit Apa-Sărată. 

Apa-Sărată, izvor, cu apă mi- 
nerală ce conţine sare, pucioasă 
şi fier, situat pe loc şes, în cen- 
trul com. Breaza, plaiul şi jud. 
Prahova, aparţinînd obşteî lo- 
cuitorilor. 



Comunicaţia la aceste surse 
minerale se face cu înlesnire. 
Sunt bune pentru reumatism. 
Analiza chimică a apelor s'a 
făcut de răposatul Dr. General 
Davila. 

Apa-Sărată, izvor, cu apă sărată, 
în com. Tătarul, plasa Cricovul, 
jud. Prahova, pe proprietatea 
moşnenilor, situat pe deal. Este 
departe de drumul de fier, însă 
circulaţia se face cu înlesnire, 
fiind şosea. 

Apeî nu i s'a făcut încă nicî 
o analisă chimică. 

Apa-Sărată, izvor^ cu apă să- 
rată, în com. Titireciul, pi. Oco- 
lul, jud. Vîlcea. 

Apa-Sărată, mică mlaştină, cu 
apă sărată, la V. com. Lăicăi- 
Runceasa, pi. Argeşelul, jud. 
Muscel, între valea Văleanca şi 
valea Ghermaneî, pe vîrful nu- 
mit Olarul. 

Apă-Sărată, mi^iă de sare, jud. 
Muscel, pe dealul de deasupra 
bisericeî, unde e satul Apa-Să- 
rată, lîngă Grădişte, ale căreî 
urme se văd şi astăzî. 

Această salină se zice că da- 
tează din timpul Dacilor şi Ro- 
manilor şi că s'a astupat nu cu 
mult înaintea luî Negru- Vodă, 
probabil saii din cauza ver-unuî 
cutremur de pămînt, sau din 
cauza slăbireî loculuî. Tradiţia 
spune că Ocna s'a cufundat, 
după vremî, fiind căptuşită pe 
dinăuntru şi a eşit apă d'asu- 
pra ; iar apa ce se strînge din 
ploî în gura ocneî şi se re- 
varsă peste livedea de de-vale 
dă erbeî un gust sărat, din care 
mănîncâ vita Romînuluî până 
crapă. 

Apa-Văiî-Poienii,///7;7, pi. Mun- 
telui, jud. Bacău, com. Comă- 



A PACHIŢEI (FtNTtNA-) 



9() 



APOSTOLACHE 



neşti, care obîrşeşte din mun- 
tele Leloiţa şi din Chirigel, şi 
se varsă apoî pe dreapta Tro- 
tuşuluî, la E. de satul Leloaia. 

A Pachiţeî (Fîntîna-), pe moşia 
Conceşti, com. Hudeşti, pi. Pru- 
tul-d.-s., jud. Dorohoiu. 

Apahauş, //> de munţî, pi. Mun- 
telui, jud. Bacău, com. Brustu- 
roasa, la S. de muntele Popoiul. 

Apahauş, pădure, de brad, pL 
Muntelui, jud. Bacău, comuna 
Brusturoasa, facînd parte din 
pădurea Palanca, proprietatea 
D-luî Dim. Ghica. Este supusă 
regimului silvic. 

Apărătoarea, Ioc îjitărit, pi. Si- 
retul-d.-j., jud. Bacăiî, com. Păn- 
ceşti, la Gătişeşti, pe malul sting 
al Şiretului, unde se văd încă 
urmele unor întări turî vechî, caiî 
corespund peste apă cu alte în- 
tăriturî de la Delureni, pe malul 
drept, numite «la Buzaţi» ; le- 
genda spune că ar fi fost făcute 
de Tătari. 

Aparatura, deal, alt. 271 m., si- 
tuat la V. de satul Crăeşti, jud. 
Tecuciti, este o continuare a 
dealului «Domnişor». Merge în 
direcţia N.-S., pană în Dealul- 
Boaruluî. 

Aparatura, pădure, pi. Tăslăul- 
d.-s., jud. Bacău, din comuna 
Teţcani. Are arbori foioşî: ste- 
jari, etc. 

Apei (Cursul-), loc istoric, în pi. 
Marginea-d.-s., jud. R.-Sărat. Vezi 
Cursul-Apeî. 

Apele-Viî, com, rur., face parte 
din grupa de sate, care umple 
colţul de N.-V. al pi. Balta-Ol- 
tul-d.-j., jud. Romanaţi; se com- 
pune numaî din satul cu ace- 



laşi nume, care formează limita 
despre jud. Dolj ; se mărgineşte 
spre răsărit cu satele Ciunei şi 
Ghisdăreşti, şi la Nord cu com. 
Cacaleţi ; la 22 kil. departe de 
Caracal şi la 45 kil. departe de 
Corabia. 

Are o populaţie de 1899 su- 
flete din cari: 965 bărb. şi 943 
fem., 520 capi de familie, 988 
căsătoriţi şi 911 necăsătoriţi, 84 
care ştiu carte şi 1815 cari nu 
ştiu; 416 contribuabili. 

Ocupaţia locuitorilor e agri- 
cultura şi creşterea vitelor. Com. 
are renumite viî, care dau un vin 
roşu de o bună calitate. Vite 
mari sunt 1362, vite mici 1930, 
porci 450, etc. Are 7 cîrciumî ; 
printre casele de locuit sunt maî 
multe bordee în pămînt. 

Budgetul com. pe 1886/87 ^ 
fost de 4047 leî la venit şi 391 1 
leî la cheltuelî. 

Are o şcoală primară mixtă 
de gradul I, cu un învăţător, 
unde au urmat 47 băeţî, din 169 
(93 băeţî şi j6 fete), copii în 
stare de a o urma. 

Are 2 biserici: S-tul Nicolae 
(1852) şi S-tul Ştefan (1854), cu 
4 preoţi şi 4 cîntăreţî. 

Satul este înconjurat de mă- 
gure : a Turcului, a Cherguluî, 
etc. In coprinsul com. se gă- 
sesc multe hîrburî de oale, oale 
cu bănuţi de aî împăraţilor Ro- 
mani, pietre de rîşniţă rotunde 
şi aşezate unele peste altele, oale 
cu oase de oameni, spre miază- 
noapte de sat, şi tot aci cără- 
mizi de Antina, şi alte ruine care 
ne arată că aci au fost clădiri în 
vremea de demult. 

Apele-Viî, moşie, com. Apele- 
Viî, jud. Romanaţi, pi. Balta, 
proprietatea bisericeî Madona- 
Dudu din Craiova; are o întin- 
dere aproximativă de 200 po- 
goane; arenda anuală este de 
1450 leî. Această moşie a fost 



a d-luî B. Golfineanu, din Cra 
iova şi s'a cumpărat de către 
Epitropie, pe seama bisericeî, ia 
1884. 

Apele- Vii, immte, în plaiul Vul- 
can, jud. Gorj ; aparţine com. 
Dobriţa; este acoperit cu pădure 
de fag şi alte lemne, pe o su- 
prafaţă ca la 20 hect. 

Apostari, cătun al com. Măneşti, 
jud. Buzăii, 120 loc. şi 24 casc. 

Apostari, căt. al com. Săruleşti, 
jud. Buzăii, are 30 loc. şi 8 
case. 

Apostari (Muchia-), colină, în 
com. Săruleşti, jud. BuzăCi, căt. 
Goicelul, acoperită de fîneaţă şi 
izlaz. 

Apostolache, com, rur., plasa 
Podgoria, jud. Prahova, numită 
ast-fel de la mănăstirea Apos- 
tolache, fondată de comisul A- 
postolache şi soţia sa Voichiţa, 
în anul 7102. Pană atuncî se 
numia Măstăneşti. Maî tot te- 
ritoriul era odinioară acoperit cu 
pădurî seculare. 

Este situată pe dealurile Măs- 
tăneşti, Vîrful-Pietreî şi Vîrful- 
Stîneî, pe lingă gîrla Cricovul- 
Sărat, la 55 kil. departe de ca- 
pitala judeţuluî şi la 10 kil.. de 
reşedinţa plăşiî. 

Se compune din 4 cătune : 
Apostolache, Mîrlogea, Tisa şi 
Buzata, avînd o populaţie de 
1556 loc. (762 bărbaţî, 794 fe- 
meî) în carî intră 23 familiî de 
Ţiganî şi 6 familiî de Grecî. 
Ţiganiî se ocupă cu fierăria şi 
agricultura; iar Greciî cu nego- 
ţul şi administrarea moşiilor. 

In toată comuna sunt 340 
capî de familie, 322 contribua- 
bilî, 347 case de locuit şi i 
bordeiu. 

In comună sunt treî bisericî. 



APOSTOLACHE 



97 



APOSTOLACHE 



una în căt. Apostolache, (vezî 
Apostolache, schit), a doua în 
căt. Mîrlogea, fondată de Panait 
Praporgic şi reparată de Du- 
mitru Caramanlîu, la anul 1858, 
şi a treia în căt. Tisa, fondată 
de enoriaşii aceluî cătun, în anul 
1893. Toate aceste biserici sunt 
deservite de 4 preoţi, dintre cari 
ceî doî de la biserica din Apos- 
tolache sunt plătiţi de stat. 

Locuitorii se ocupă maî mult 
cu agricultura. Meseriaşi sunt: 

3 cizmari, 15 fierari, 6 dulgheri, 

4 zidari. Loc. au 1 1 caî, 7 epe, 
88 vaci, 10 capre, 762 oi şi 
398 porci. Produsul munceî îl 
desfac în oraşele : Urlaţi, Văleni- 
de-Munte şi Ploeşti. 

In raionul comunei, pe rîul 
Cricovul-Sărat, sunt 4 morT. 

Parte din locuitori, şi maî 
ales ceî din căt. Mîrlogea, sunt 
moşnenî ; ceî-l'alţî s'au împro- 
prietărit, după legea rurală din 
1 864, pe moşia statuluî, cînd li 
s'aii dat 368 hect. pămînt. 

Şcoala funcţionează în com. 
de la 1892. Localul e proprie- 
tatea comunei. Ştiu carte 27 
bărbaţî şi 3 femeî. 

Comuna are în raza eî rui- 
nele caselor mănăstireî Aposto- 
lache, din carî se maî văd be- 
ciurile, făcute cu despărţiturî şi 
ascunzătorî. 

Comuna, cu izlaz, pămînt de 
muncă şi pădurî, are 618 hect. 
Aci sunt maî multe izvoare de 
apă, numite de locuitori La-Sâ- 
rături şi Pute-Rău, ce se între- 
buinţează la făcut băî în tim- 
pul vereî. 

In termen mijlociu se fabrică 
anual în comună cam 240 hec- 
tolitri ţuică şi 750 hectolitri vin. 

Comuna posedă maî multe 
cariere de piatră şi mine de sare, 
dar nu sunt puse în exploatare. 
Locul unde se găseşte piatră 
multă se numeşte Vîrful-Pietreî, 
iar acel unde există sare, La- 



Sărături ; sunt păzite de oamenî 
puşî de stat 

Stupî cu albine sunt ^6. Pă- 
mîntul e prielnic numaî porum- 
buluî, celor-1-alte cereale prea 
puţin. 

Comerciul se exercită în co- 
mună de 4 cîrciumarî. 

Bîlciu la 15 August şi la 8 
Septembrie. 

Veniturile comuneî se urcă 
la suma de 3456 leî; cheltue- 
lile reprezintă aceeaşî sumă. 

Se leagă cu comunele Gorne- 
tul-Cricov, Podeni, Chiojdeanca 
şi Sîngerul prin şosele comu- 
nale. 

E brăzdată de Dealul-Cerbuluî, 
dealul Măstăneşti şi de dealul de 
sub Vîrful-Pietreî; de piscurile 
Cerbuluî, Bolocanul, Căruţaşuluî 
şi Stîneî. Toate aceste dealurî 
şi piscurî se află în partea de 
N. a comuneî. Pe dealurî se 
cultivă viî. 

E străbătută de gîrlele : Cri- 
covul-Sărat, Chiojdeanca, Valea- 
Păcureî şi de văile : Săraturile, 
Ghiezurilor, Pocită, Pruniî-Mirceî 
şi Fîntîna. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Sîngerul şi la V. cu com. Po- 
deni-Noî. 

Apostolache, sat, face parte din 
com. rur. cu acelaşî nume, pi. 
Podgoria, jud. Prahova. Are o 
populaţie de 285 loc. (136 băr- 
baţî şi 149 femeî). Cade în cen- 
trul com. şi este reşedinţa eî. 

Aci e schitul Apostolache, de- 
servit de 2 preoţi. 

Locuitoriî s'au împroprietărit 
după legea din 1864. 

Apostolache, numire, dată uneî 
părţî din moşia Cîrligul-Mic, co- 
muna Glodeanul-Cîrlig, judeţul 
Buzău. 

Apostolache, pădure, a statuluî, 
în întindere de-2S5 hect, pen- 



dinte de com. Apostolache, pi. 
Podgoria, jud. Prahova, formată 
din trupurile : Laciil-Trestiatul 
(35 hect), Ursoaia (41 hect), 
Vîrful-Pietreî (12 hect.), Valea- 
Păcureî (150 hect) şi Răcorelele 
(17 hect). 

Apostolache, (Vatra-Schitu- 

hli")^ proprietate a statuluî, com. 
ApostolachCj pi. Podgoria, jud. 
Prahova. 

Apostolache, fost sc/iit, în }ud. 
Săcueni, azî Prahova, pi. Pod- 
goria. Era metoh al mănăstireî 
Slobozia din jud. Ialomiţa, în- 
chinată la mănăstirea grecească 
Dohiarul, din muntele Athos. 
Acest metoh a fost fondat de 
comisul Apostolache, la anul 
7103 (1595), care Ta înzestrat 
cu maî multe moşiî >i Ta pus 
sub ascultarea mănăstireî Slo- 
bozia. 

Astă-zî acest schit este redus 
la biserică de mir, şi, pentru în- 
treţinerea eî, se înscrie anual în 
budgetul statuluî suma de 2258 1. 
Are următoarea infHîripţie : 
«Această sflntă mănăstire din 
vechime pe numirea moşieî ce 
se numeşte Măstăneşti, se aflS 
zidită din temelie de răposatul, 
întru fericire, comisul Aposto- 
lache şi de Voichiţa, sd>ţia sâ, 
la leatul dovedit pe pragul uşeî 
bisericeî 7103 ; iar închinată la 
sfînta mănăstire Dohieî din sf 
Agora, se dovedeşte după hri- 
sovul luî Matheiu Basarâb Voi- 
vod, la leatul 7160, prin care 
arată că închină această sfîhtă 
mănăstire cu tot venitul eî la 
Dohiriul, unde este hramul rf. 
Voivozî, iar acum în îzileie Prea 
Inălţatuluî nostru Domn Barbu 
Dimitrie Ştîrbeiu Yotvodiy s*au 
preînoit prin osîrdia, osteneala 
şi cu toată cheltuiala Sfinţâeî- 
sale părintetol Gherma«o Ero- 
monah Ploeşteanul, aflm4ii-se 



5J^0i2. Marele Dicţionar 



GeogrMo, 



18 



APOSTOLACHEANCA 



98 



APTI-IUC 



năstavnic la acest sfint locaş; 
păstrindu-se numaî zidăria cea 
ctîtoricească fiind neclintită ni- 
căerî, iar turlele cîte trele şi a- 
coperişul, tîmpla, jugrăvitul şi 
cu toate ale eî podoabe din lă- 
untru şi afară s*au făcut din nou, 
asemenea şi clopotniţa, aflîn- 
du-se toate în cea maî proastă 
stare, şi aceste toate s*au ftcut 
cînd se afla egumen la Slobozia, 
Sfinţia-sa părintele Gavril, arhi- 
mandrit, la anul de la Christos 
1850, luna August». 

Apostolăcheanca, mope a sta- 
tului, jud. Buzău, pendinte de 
Stavropoleos ; are 1320 hectare 
maî toate arabile, afară de La- 
cul-cu-Stuf şi 6 hect. pădurea 
Tufele-Volneî. 

Apostolăcheanca, ^noţie a sta- 
tului, în plasa Cîmpul, jud. Ia- 
lomiţa, teritoriul com. Gîrbovi; 
se maî numeşte şi Cotorca-Mică, 
şi înainte de secularizare apar- 
ţinea mănăstire! Slobozia. Are 
suprafaţa de ion hect. şi a fost 
arendată pe periodul 1888 — 93 
cu suma de 30000 leî. 

ApOStul, z/^/^, pi. Amaradia, com. 
Amărăşti, jud. Dolj. 

AipTOd^ baltă, pi. Siretul-d.-j., jud. 
Bacău, în com. Mileşti, are o 
întindere de i V2 hect. pe Va- 
lea-Aproduluî. 

Aprod, deal, pi. Siretul-d.-j., jud. 
Bacău, pe teritoriul comune! Mi- 
leşti. 

Aprodul-Purice, sat noU, în com. 
Răuceşti, plasa de Sus-Mijlocul, 
jud. Neamţu, aşezat între satele 
Răuceşti, Munteni, Trohineşti şi 
Preoţeşti, pe coastele dealurilor 
ce se întind către răsărit din 
grupa Neamţului şi a Oglin- 
zflor. 



Are o suprafaţă de 415 hect., 
290 fâlcî, cu o populaţiune de 
vre-o 30 familii. 

Aprodului (Valea-), pîrîiaş, pi. 
Siretul-d.-j., jud. Bacău, izvoreşte 
din dealul cu acelaşi nume şi 
se varsă în pîrîul Tamaşi, după 
ce s'a mărit cu apele pîrîiaşuluî 
Dragul. 

Aprozeşti, sub-divizie a căt. Iz- 
vorul-Dulce, din com. Gura-Sfi- 
răţeî, jud. Buzău. 

Aprozi, sat, face parte din com. 
rur. Aprozi-Negoeştî, pi. Nego- 
eşti, jud. Ilfov, situat la N. de 
satul Negoeşti. La V. este udat 
de valea Aprozi, care formează 
în dreptul satului o mică baltă. 
Aci este reşedinţa primăriei. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
1842 hect., cu o populaţie de 
782 locuitori. D-l general G. 
Mânu, proprietar, are 1250 hect. 
pe cari le cultivă, rezervînd pen- 
tru izlaz 40 hect. Locuitorii atî 
592 hect. împreună cu cele 22 
hect. izlaz. 

Are o biserică cu hramul A- 
dormirea, făcută de răposatul 
marele vornic loan Mânu, la a- 
nul 1841, precum şi o şcoală 
mixtă, frecuentată obicinuit de 
18 elevi şi 3 eleve, cu întreţi- 
nerea căreia statul şi com. chel- 
tuesc anual 1870 leî. 

Localul s'a construit de judeţ 
în anul 1888. 

Aci maî este şi un heleşteii. 

Numărul vitelor mari e de 
']']6 şi al celor mici de 1065. 

S'au stabilit în sat 4 străini. 

Comerciul se face de 2 cîr- 
ciumarî şi i hangiu. 

Aprozi, baltă, ]\\ă. Ilfov. Vezi sa- 
tul Aprozi. 

Aprozi-Negoeşti, com, rur,, pi. 
Negoeşti, jud. Ilfov, situată pe 



ţărmul stîng al lîuluî Argeş, la 
S.-E. de Bucureşti, distanţă 45 
kil. de acest oraş. 

Este formată din satele : A- 
prozi. Frecaţi, Lacul-Cocoruluî 
şi Negoeşti, cu o populaţie de 
1235 locuitori, cari trăesc în 
281 case şi 12 bordee. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
5307 hect. 

D-l general Mânu, statul şi 
Dna Elena C. Cornescu, pro- 
prietari, aii 4500 hect. şi locui- 
torii 807 hect. 

Proprietarii cultivă 2795 hect. 
(200 remîn sterpe, 105 sunt izlaz 
şi 400 pădure). Locuitorii cul- 
tivă tot terenul, rezervînd peste 
20 hect. pentru izlaz. 

Comuna numără 270 contri- 
buabili; are un budget de 4192 
leî la ven. şi 4192 leî la chelt. 

In comună sunt 2 biserici, la 
Aprozi şi Negoeşti, l şcoală 
mixtă, I moară cu aburi, i ma- 
şină de treerat cu aburi, i pod 
stătător. 

Numărul vitelor mari e de 
1222: 552 cal şi epe, 13 armă- 
sari, 264 bol, 318 vaci şi viţel, 
19 tauri, 13 bivoli, 43 bivoliţe, 
şi de 2292 vite mici : 9 capre, 
373 rîmătorl, 19 10 ol. 

Dintre locuitori, 265 sunt 
plugari, I industriaş, 39 aiî di- 
ferite profesiuni. 

Arătura se face cu 150 plu- 
guri, 6"] cu bol, 83 cu cal. Lo- 
cuitorii au 233 care şi căruţe, 
95 cu bol şi 138 cu cal. Co- 
merciul se face de 6 cîrciumari 
şi I hangiu. 

Apşoarele (Odaia-), pădure a 
statului, în com. Tislăul, căt. 
Strejeni, jud. Buzăti ; are 180 
hect. Face parte din marele corp 
Bradul cu Sforile. 

Aptl-Iuc, deal, în pi. Istrulul, jud. 
Tulcea, pe teritoriul com. Toc- 
sof şi pe al căt. său Rîmnicul- 



ARAB AGI 



90 



ARABMUIUC 



d.-j.; e aşezat în partea de mia- 
ză-zi a pi. şi cea de apus a corn.; 
prin înălţimea sa, care .este 
de 170 m., domină asupra sa- 
telor Rîmnicul-d.-j. şi Rîmnicul- 
d.-s., ale com. Casimcea şi asu- 
pra văeî pîr. Derea-Dichli-Taş- 
Alceac, fiind şi punct trio^ono- 
metric de observaţie rangul I-iu ; 
din el se desface spre Nord-Est 
dealul luci-Tepe-Bair, şi, în spre 
S.-V., dealul Kiuciuc-Chioi-Bair 
ce seîntindeprintre pîrîul Casim- 
cea şi afluenţii săî, pîrîul Rîm- 
nic-Dere şi Dere-Dichli -Taş- 
Alceac ; este acoperit în cea 
maî marc parte cu păşuni şi fî- 
neţe. 

Arabagi, sat, în jud. Constanţa, 
pi. Medjidia, cătunul comunei 
Enigea, se găseşte situat în par- 
tea apusană a plăşiî şi cea nor- 
dică a com., la 10 kil. maî spre 
N.-V. de cătunul de reşedinţă, 
Enigea; este aşezat pe valea 
Ceair-Arabagi, închis la N. de 
dealul Ciocan, iar la S. de dea- 
lul Rabagi-Bair sau Arabagi- 
Bair. Are o suprafaţă de 283 
hect., dintre cari 9 hect. sunt 
ocupate de vatra comunei cu 
35 case. 

Populaţiunea sa este de 47 
familii, cu 2 1 5 suflete, ocupîndu- 
se în cea maî mare parte cu 
creşterea vitelor. Maioritatea lo- 
cuitorilor, dacă nu chiar toţî, 
sunt Turcî. 

Casele sunt aşezate puţin maî 
regulat de cît în alte sate, for- 
mînd nişte străzî drepte. In par- 
tea sa nord-estică se află o bu- 
cată măricică de pădure de fagî 
şi la 2 kil. spre N. se află vîr- 
ful Ciocanul, care predomină tot 
satul, avînd o înălţime de 148 
m. Drumul comunal Malceova- 
Rasova trece prin partea de ră- 
sărit a satuluî, iar cel de la Mol- 
ceova la Vlak-Chioi trece drept 
prin mijlocul satuluî; cel de 



la Adam-Clissi la Rasova trece 
prin partea vestică. 

Arabagi-Bair sau Rabagi-Bair, 

deal în jud. Constanţa, plasa 
Medjidia, pe teritoriul com. rur. 
Enigea, şi anume pe acela al 
cătunul uî său Molceova; se des- 
face din dealul Giatri-Bair; în- 
dreptîndu-se spre miază-noapte 
cu o direcţiune generală de Ia 
S.-E. spre N.-V., merge pe la 
vestul satuluî Molceova şi ţine 
pană aproape de satul Arabagi. 
Este acoperit aproape în între- 
gime de pădurî şi este tăiat 
cruciş de drumurile comunale 
Molceova-Talaşman şi Adam-CIi- 
si- Arabagi ; este situat în partea 
vestică a plăşiî şi cea centrală 
a comuneî. 

Arabagi-Bair, deal, în jude- 
ţul Constanţa, pi. Medjidia, pe 
teritoriul comuneî Enigea şi a- 
nume pe acela al cătunuluî A- 
rabagi, şi puţin pe al cătunuluî 
Molceova; se desface din dea- 
lul Giatri-Bair, îndreptîndu-se că- 
tre miază-noapte cu o direcţiune 
de la S.-E. către N.-V. Are o 
înălţime maximă de 136 m. şi 
este acoperit în cea maî mare 
parte de pădurî şi merge printre 
văile Diordingi-Orman şi Ara- 
bagi-Ceair. 

Dealungul săiî trece drumul 
Enigea- Arabagi ; este tăiat trans- 
versal de şoseaua judeţeană Mol- 
ceova-Talaş man. 

Arabagi-Ceair, vale însemnată, 
în jud. Constanţa, pi. Medjidia, 
pe teritoriul comuneî Enigea şi 
anume pe acela al cătunuluî său 
Arabagi ; nu este alt-ceva de 
cît un alt nume al văeî Ghior- 
dungi- Orman-Ceair, nume pe ca- 
re îl poartă de la satul Ara- 
bagi şi pană la deschiderea sa 
în balta Baciuluî ; sub acest nu- 
me primeşte, pe stînga, valea 



Ceraclar. Tot printr'însa merge 
drumul comunal ce duce de 
la Arabagi la Rasova. 

Arabi-Alciala, deal, în judeţul 
Constanţa, pi. Constanţa, pe te- 
ritoriul comuneî Copadin. Se 
desface din dealul Beşoul-Dere 
din partea sa de răsărit ; se în- 
dreaptă spre miază-noapte, avînd 
direcţiunea de Ia S.-V. către N.- 
E., brăzdînd partea sudică a 
plăşiî şi a comuneî; are y înăl- 
ţime de 137 m. Pe acest deal 
se află punctul trigonometric 
Copadin. Către partea sa de 
răsărit se întinde valea Arabi- 
Alciala; este acoperit de ver- 
deaţă şî păşune şi este tăiat de 
drumurile carî duc de la Co- 
padin la Sofular şi Beşoul. 

Arabi-Iuc-Bair,^^^/, în jud. Con- 
stanţa, plăşile Mangalia şi Med- 
jidia, pe teritoriul comunelor 
rurale Agemler şi Carabaci ; si- 
tuat fiind în partea vestică a 
plăşiî Mangalia şi a comuneî 
Agemler şi în partea estică a 
plăşiî Medjidia şi a comuneî Ca- 
rabaci. Are o direcţiune gene- 
rală de la E. la V., avînd o 
înălţime maximă de 137 metri, 
pe care o atinge în vîrful său 
Arabi-Iuiuc. Este tăiat de dru- 
mul comunal Copadin - Sofular 
şi este acoperit de păşune. 

Arabi-Iuiuc, movilă, jud. Con- 
stanţa, Ia hotarul plăşilor Con- 
stanţa, Mangalia şi Medjidia şi 
la hotarul comunelor rurale 
Copadin, Agemler şi Carabaci. 
Este aşezată pe culmea dealuluî 
Arabi-Iuc-Bair, şi are o înălţime 
de 137 metri; este artificială şi 
acoperită cu verdeaţă; fost punct 
trigonometric de observaţiune 
de rangul Il-Iea. Prin înălţimea 
sa domină valea Arabi-Alciala 
şi drumurile comunale Copadin- 
Sofular şi Ciobanisa-CarabaCî. 



ARAB-TABIA 



100 



AKAMEŞTI-BOERESTI 



Este situat la sudul plâşiK Con- 
stanţa şi a comuneîf Copadm, la 
vestul plâşiî Mangalia şi la estul 
plăşiî Medjidia. 

Arab-Tabia (Fortul - Arabu- 
. lui), fortăreaţă, fostă turcească, 
din partea sud-estică a oraşului 
bulgar Silistra, pe muchia dea- 
lului Ieral-Ceea-Bair, la 2 kil. 
spre S.-E. de Silistra, la 7 kil. 
spre S.-V. de orăşelul Ostrov 
(Silistra-Nouă), şi la 3V2 kil. 
spre N.-V. de satul Almalîul, 
dominînd Silistra şi Dunărea. 
Această fortăreaţă s'a luat de 
către Romînî, de la Bulgari, în 
anul 1882. 

ArabrTabia^ pichet, în jud. Con- 
stanţa, pi. Silistra-Nouă, pe te- 
ritoriul comunei rurale Almalîul, 
fiind situat în partea apusană 
a plăşiî şi nord-vestică a co- 
munei, la I V2 kil. spre N.-V. 
de satul Almalîul, la 1V2 kil. 
spre S.-E. de fortăreaţa Arab- 
Tabia, la un kil. spre răsărit de 
hotarul Bulgariei, fiind aşezat 
între pichetul Amedia-Tabia şi 
Gabroviţa. 

Araci, poiană^ com. Lăpuşata, pi. 
Cerna-d.-s., jud. Vîlcea. E a- 
proape de Dealul-luî-Bălan, pe 
malul drept al văeî Popeasa. 

Araci (Valea-cu-), vale, în com. 
Grăjdana, jud. Buzău, căt. Lun- 
ceni, maî tot deauna e seacă. 

Araclar ( Movila - Căpitanu - 
lui-), movilă, în jud. Constanţa, 
pi. Hîrşova, com. Orumbei, căt. 
Făgăraşul-Nou. Fost punct tri- 
gonometric de observaţiune în- 
tîiul rang, avînd o înălţime de 
188 metri, cu care domină tot 
satul Făgăraşul-Nou, situat la 2 
kil. spre răsărit. 

Arama (Protopopul), sat, în 



partea de N.-E. a com. Belceşti, 
pi. Bahluiu, jud. Iaşi, aşezat pe 
valea dintre dealurile Arama 
şi Protopopul ; cu o populaţie 
de 58 fam., sau 318 sufl., Ro- 
mînî, cari se ocupă cu agricul- 
tura şi creşterea vitelor. Are o 
biserică, cu 2 preoţi şi 2 cîn- 
tăreţî. 

In marginea satului se află 
un iaz. 

Numărul vitelor e de 545 ca- 
pete, din carî: 191 vite mari 
cornute, ^6 caî, 275 01 şi 43 
rîmătorî. 

Arama, deal, se întinde pe teri- 
toriul satului Havîrna, com. Ha- 
vîrna, pi. Herţa, jud. Dorohoiu. 

Arama, mujite, pi. Tazlăul-d.-s., 
jud. Bacău, pe teritoriul com. 
Solonţul. Aci sunt izvoare de 
apă feruginoasă. 

Arama, punct însemnat, la N.-V. 
de com. Stăncuţa, plasa Balta, 
jud. Brăila ; pe aci era altă 
dată staţiunea 2-a a vecheî poştî 
Brăila-Călăraşi. 

Aranghelul, estropiat de la Ar- 
hanghelul (v. a. n.), jud. Vîlcea. 

Aranghelul, mahala, aparţine de 
oraşul Rîmnic, jud. Vîlcea. 

Aranghelul sau Arhanghelul, 

pădure a sfatului în întindere 
de 125 hect., situată în raionul 
oraşului R. -Vîlcea, plasa Ocolul, 
jud. Vîlcea. 

Arapului (Movila-), movilă, în 
pi. Borcea, jud. Ialomiţa, este 
situată între oraşul Călăraşi şi 
s. Călăraşi-Vechî. 

Arapului (Muchia-), colină, în 
com. Vintilă-Vodă, jud. Buzău, 
căt. Bodineşti. E acoperită cu 
tîneaţă şi 16 hect. pădure. Pă- 



durea face un corp cu Bodineşti, 
Colnicele şi Scoruşul. 

Arapului (Măgura-), măgură, 
în com. Viişoara, pi. Marginea, 
jud. Teleorman. 

Arapului (Dealul-), deal, pe 
moşia Leorda, com. Costineşti, 
pi. Tîrgul, jud. Botoşani ; în ve- 
chime se numea Dealul-luî-Le- 
cache. (V. a. n.). 

Arapului (Movila-), movilă, spre 
E. de satul Leorda, com. Costi- 
neşti, pi. Tîrgul, jud. Botoşani; 
se maî numea şi Movila-Ton- 
tuluî. (V. a. n.). 

Arată, măgură, situată pe pro- 
prietatea Cămineasca, pi. Cîl- 
niştea, jud. Vlaşca. 

Aratoti, mu7ite, în judeţul Săcu- 
enilor, azî Prahova, proprieta- 
tea stolnicului Scarlat. Prin slem- 
nea acestui munte este hotarul 
între Ţara Romînească şi Ar- 
dealul, după alegerea făcută la 
1766, în Domnia luî Scarlat 
Vodă Ghica. 

Aramei (Pîrîul-), afluent al Bis- 
triţei. Izvoreşte de sub Bîtca- 
Neagră. P^ormează hotar între 
com. Broşteni, jud. Suceava şi 
Bucovina, pe o întindere de 2450 
metri. 

Arămeşti, sat, pi. Bistriţa-d.-j., 
jud. Bacău, com. Letea, situat 
maî sus şi foarte aproape (la 
602 m.), de satul Letea, unde 
e şcoala, pe malul sting al Bis- 
triţei. Capi de familie sunt 12, 
suflete 47. Animale sunt: 2 caî, 
10 vite cornute şi 6 porcî. 

Arămeşti-Boereşti, sat, în jud. 
Roman, pi. Siretul-d.-j., comuna 
Bahna, aşezat pe şes, spre N.-E. 
de satul Bahna şi la o depărtare 



AKAMEŞTI-RAZAŞI 



101 



ARCAGIUL 



de 2 kil. de el. Are 53 capî 
de familie, 51 contrib., 165 loc, 
din cari 5 ştiu carte ; 43 case. 
Populaţiunea este numai romînă. 
Sunt 228 capete vite mari. Are 
o biserisă de lemn. Se maî nu- 
meşte şi Liliac. 

Arămeştl-Răzaşî, sat în plasa 
Siretul-d.-j., jud. Roman, com. 
Bahna, situat pe şes şi spre E. 
de satul Bahna şi la o depărtare 
de 500 m. de el. Are 30 capî 
de fam., 2% contribuabili, 107 
loc; din cari 14 ştiu carte; 24 
case. Populaţiunea este romînă. 
Sunt 198 capete vite mari. Are 
o biserică de vălătuci. Este le- 
gat cu oraşul Roman prin şosea. 

Arămile, canal, în insula Balta, 
plasa Ialomiţa -Balta, jud. Ia- 
lomiţa; se întinde pe teritoriul 
comunelor Dudeşti şi Feteşti. 

Arămioasa, vale, se întinde în 
partea de N. a satului Curseşti- 
Răzeşti, com. Curseşti, pi. Ra- 
cova, jud. Vasluiu. 

Arămoaia, vezî Bornişul, sat în 
com. Dragomireşti, pi. de Sus- 
Mijlocul, jud. Neamţu. 

Arămoaia, trup de sat, în com. 
Uscaţi, pi. de Sus-Mijlocul, jud. 
Neamţu, situat pe valea Pîrîuluî- 
Alb (Valea- Albă)., spre marginea 
judeţului Roman. 

Arămoaia, deal, pe hotarul co- 
munei Talpa, despre Dragomi- 
reşti,jud. Neamţu; este acoperit 
cu pădure. 

Arămoaia, lac, pi. Tazlăul-d.-j., 
judeţul Bacău, pe teritoriul co- 
munei Rîpile. 

A ram O as a, piriU mic, ce traver- 
sează teritoriul comunei Pufeşti, 
jud. Putna, plasa Şuşiţa, şi se 



varsă în Şiret. Linia ferată Foc- 
şani-Păşcani îl trece pe un pod 
de 55 m. lungime. 

Arămosul, pîrîu, izvoreşte din 
pădurea cu aceiaşi numire; are 
direcţiunea de la N. spre S. şi 
după ce se uneşte cu pîrîul 
Pănoasa, care izvoreşte de sub 
Dealul-Scaunelor, se varsă în 
stîngapîrîuluîŞacovăţul, în drep- 
tul locului numit Coasta-Luncei. 

Arăndelul, piriU. Vezî Dimă- 
cheni, sat şi comună, pi. Coşula, 
jud. Dorohoiu. 

Arăturile, deal, în comuna rur. 
Menţi-din-Dos, pi. Motrul-d.-j., 
jud. Mehedinţi. 

Arăturile, pichet de graniţă, pe 
malul stîng al Dunărei, pe teri- 
toriul comunei rurale Bistriţa, 
din pi. Ocolul, jud. Mehedinţi; 
este al optulea pichet de gra- 
niţă pe marginea Dunăreî. 

Arbaşul-de-Sus, sat, dispirut a- 
cum,jud. Argeş, plaiul Loviştea, 
în apropiere de frontieră; servea 
în vechime de potecă şi trecă- 
toai-e în Ardeal. 

Arbănaşi, loc izolat, situat pe 
Valea-Geruluî, Ia N. de fostul 
sat Negrea, în raionul comunei 
Călmăţuiul, pi. Bîrlad, jud. Te- 
cuciu. 

Arbănaşi, izvor, în com. Beciul, 
jud. Buzău, începe din Muntele- 
Bodea, trece prin com. şi cat. Be- 
ciul şi se scurge în Valea-Băli- 
goasă. Pe malurile sale se gă- 
sesc salze, ceva maî micî ca 
cele din Pîcle, urme de păcură 
şi ape minerale sulfuroase. 

Arbănaşi, movilă, altitudine 66 
m., situată la 4 kil. S.-E. de 
com. Călmuţuiul, înjud.Tecuciu. 



Arboraş, deal, în partea de S. 
a comunei Ghermăneşti, plasa 
Podoleni, jud. Fălciu. 

Arboraş, loc izolat, com. Moşna, 
pi. Podolenî, jud.. FălciD. 

Arbore, sat, pe dealul Arbore (al- 
titudine 232 m.) şl dealul Mo- 
vilele-Catri (altitudine -258 m.), 
la 9 kil. de com. Suhăriul, de 
care ţine şi unde se află reşedinţa 
primăriei; înfiinţat în 1878 de 
noii împroprietăriţi, pe moşia 
statului Suharăul, com. cu ase- 
menea numire, pi. Prutul-d.-s., 
jud. Dorohoiu. Cu o populaţie 
de "^^ fam. şi ^62 suflete. 

Arbore, iaz^ din jud. Dorohoiu. 
Vezi Sauceniţa, sat. 

Arbore, iaz. Vezî Suharăul, sat 
şi comună, pi. Prutul-d.-s., jud. 
Dorohoiu. 

Arcaciul, deal, situat între valea 
Arcaciul şi Valea-Lupel, în ra- 
ionul com. Bare ea, jud. Tecuciu ; 
continuă pănâ pe teritoriul com. 
Umbrăreşti, pi. Bîrlad. Altit. 64 
m. la N. şi 56 m. la S. 

Arcaciul, loc izolat, în com. Cetă- 
ţeni-din-Deal, plaiul Dîmboviţa, 
jud. Muscel. 

Arcaciul, loc izolat, în partea de 
E. a com. Barcea, jud. Tecuciu; 
altitudine 53 m. Aci ni se spune, 
că a trecut şi s'a adăpostit tur- 
me de ol, înţelegîndu-se sub 
numele de arcaciu adăpostul oi- 
lor (tirlă). 

Arcaciul, vale, fără apă, începe 
din poiana Fîntînele în păd. T>o- 
rasca, com. Barcea, jud. Te- 
cuciu, merge spre S. prin pădu- 
rea Barcea, se uneşte cu Valea- 
Robilor şi Valea-Băşicuţel şi se 
varsă în păd. Torceşti. 



ARCAN! 



102. 



ARCEŞTI 



Arcaniy corn. rur,, în partea de 
E. a corn. Brădiceni, pi. Vul- 
can, jud. Gorj, şi la distanţa de 
12 kil., direcţiune V., de oraşul 
T.-Jiu ; se compune din cătunele : 
Arcani, Cîmpul-Tomiî şi Sănă- 
teşti. 

Situată pe şesul cu acelaşi nu- 
me, are o suprafaţă de aproape 
2090 hect., din cari 1083 hect. 
pădure, 710 hect. arabile, 105 
hect. fineţe, 92 hect. viî, şi 100 
hect. livezi de pruni. 

Cu o populaţie de 362 familii: 
2287 suflete, cu 282 contribua- 
bili; din aceste familiî, 11 sunt 
de Ţigani. Venitul corn. este de 
leî 1757 bani 23, iar cheltue- 
lile de leî 1685, bani 57. 

Locuitorii posedă 106 pluguri, 
17 căruţe cu caî, 147 care cu 
boî şi vaci (după obiceiul ju- 
deţuluî), 180 stupi, -1062 vite 
mari cornute, 248 caî, 337 oî, 
98 capre şi 397 rîmătorî. 

Pîrîul Jaleşul trece de la N. 
la S. prin centrul acesteî corn. 

Ca drumurî sunt în această 
corn. şoseaua comunală care o 
leagă cu căt. sale Cîmpul-Tomiî 
şi Sănăteşti. 

In comună sunt 14 morî pe 
apa Jaleşuluî, 41 puţurî, 7 flntînî 
şi 6^ pive. 

Are o şcoală fondată la anul 

1847. 

Comuna are 4 bisericî, din 
care 2 de lemn şi 2 de zid, ser- 
vite de 3 preoţî şi 4 cîntăreţî. 

Arcani, cătu?ty reşedinţa com. cu 
acelaşî nume, din plaiul Vulcan, 
jud. Gorj, situat pe şesul cu a- 
celaşî nume, are o suprafaţă a- 
proape de 780 hect., din carî 
360 hect. pădure, 270 hect. a- 
rabile, 45 hect. fîneţe, 50 hect. 
viî, şi 55 hect. livezi de prunî. 
Cu o populaţie de 1 65 familiî, 
din carî 7 de Ţiganî; are 1031 
suflete cu 145 contribuabilî. 
Locuitoriî posedă 68 plugurî, 



1 1 căruţe cu caî, 7 5 care cu 
boî şi vacî, 80 stupî, 518 vite 
marî cornute, 122 caî, 41 oî, 
47 capre şi 182 rîmătorî. 

Pîrîul Jaleşul trece de la N. 
la S. prin centrul acestuî cătun. 

Prin acest cătun trece şo- 
seaua comunală care îl leagă 
spre N. cu căt. Sănăteşti, iar 
spre S. cu cătunul Cîmpul-Tomiî. 

Cătunul are 2 bisericî de lemn : 
una reedificată la anul 1858 şi 
alta fondată la 1838 ; serviciul 
se îndeplineşte de 2 preoţî şi 
2 cîntăreţî. 

Cătunul maî posedă 6 morî 
pe apa Jaleşul, 35 pivî, 23 pu- 
ţurî şi 5 fintînî. 

Arcani, deal, pe teritoriul satu- 
luî Rînceni, în partea de V. 
a com. Rînceni, pi. Prutul, jud. 
Fălciu, în hotarul despre Mă- 
lăeşti. 

Arcani (Macoveanca), moşie, 
în com. Meteleul, jud. Buzău ; 
are 1400 hect. maî toate ara- 
bile. Se seamănă pe dînsa nu- 
maî orz şi porumb, grîu foarte 
puţin. 

Arcanul (Macoveanca), cătun, 
pendinte de com. Meteleul, din 
jud. Buzău, pi. Cîmpuluî. 

Arcanul, mmite, în plaiul Vul- 
can, jud. Gorj, situat spre N.- 
E. de muntele Gura-Plaiuluî, 
se prelungeşte spre N.-E. ; pe 
ramura acestuî munte numită 
Gura-Uliţeî, este instalat pichetul 
No. 3 ; este acoperit de brădet şi 
de iarbă. 

Aci se află o stînă ; pe dîn- 
sul pasc şi vitele com. Frăn- 
ceşti-Peştişani ; este proprietate 
a moşnenilor. 

Arcerul, frumoasă această de 
piatră în com. Mînzăleşti, jud. 
Buzău, pe malul stîng al rîuluî 



Slănic, puţin maî jos de punc- 
tul, unde pîrîul Şghiabul se varsă 
într'însul. 

Arcerului (Balta-), l?altă, plasa 
Cîmpul, com. Ciuperceni, jud. 
Dolj, spre S. de Lunguliţa. în- 
tinderea aproximativă 250 hec- 
tare. Are peşte. începe la pi- 
chetul Cînepa şi se scurge în 
Dunăre între pichetele Dervant 
şi Arcer. De Baltci-Arrcruluî 
ţin maî multe vărsături, precum 
Cînepa şi altele, cu întindere a- 
proximativ de 70 hect. 

Arceşti, com. rur., în partea de 
N.-E. a plăşiî Olteţul-Oltul-de- 
s., jud. Romanaţi; se compu- 
ne din : satul Arceşti (410 l.), 
situat pe malurile rîuşoruluî Bei- 
ca, la poalele dealurilor Coco- 
veştilor şi Secilor; din Profeseni 
(160 loc), aşezat pe marginea 
şoseleî naţionale Corabia-Rîul- 
Vaduluî, pe lîngă rîul Beica; şi 
din căt. Pleşoiul (186 loc), aşe- 
zat tot pe şosea. 

Com. Arceşti e aproape de 
linia ferată Corabia-R. - Vîlceî, 
care aci are o staţiune, Ar- 
ceşti ; şi e departe cu 16 kil. de 
Balş şi cu 38 kil. spre N. de 
Caracal. 

Are o populaţie de 1206 loc 
toţî Romînî, din carî : 592 bărb. 
şi 614 fem. ; 318 capî de fam.; 
496 căsătoriţî şi 707 necăsăt.; 
56 carî ştiu carte şi 11 50 carî 
nu ştiu carte ; şi 240 contri- 
buabilî. 

Ocupaţiunea locuitorilor e a- 
gricultura şi creşterea vitelor. 

In com. sunt 125 hect. viî; 
vite marî sunt 770, vite micî 
2030 şi 348 rîmătorî. 

Are 9 stabilimente comerciale; 
casele locuitorilor sunt de bîrne 
de lemn, d'asupra pămîntuluî. 
Budgetul com., pe 1886 — 87, a 
fost de 2953 l. la veniturî, şi 
2923 1. la cheltuelî. 



ARCEŞTI (COTUL-) 



103 



ARDEOANI 



Are o şcoală primară-mixtă de 
gradul II, cu un învăţător. Are 
2 biserici: Sf. Nicolae (1846), 
şi S-ţiî Voivozi din Pleşoiu, zi- 
dită la 161 5 de Ilie Pleşoianu, 
cu 2 preoţi şi 3 cîntăreţî. 

Arceşti (Cotul-), căt, al corn., 
Arceşti (v. a. n.), pi. Olteţul- 
Oltul-de-sus, jud, Romanaţi. Se 
maî numeşte şi Profeseni, are 
610 locuitori. E aşezat lingă şo- 
seaua naţională Corabia -Rîul- 
Vaduluî. 

Arceşti, staţie de drum de fier, 
în jud. Romanaţi, pi. Oltul-de- 
s., com. Arceşti, pe linia Pia- 
tra-Olt-Drăgăşanî, (pusă în cir- 
culaţie la 13 Decembre 1886), 
între staţia Piatra-Olt (10,5 kil.) 
şi Strejeşti (ii,g kil.), la 132,29 
m. înălţime d' asupra nivelului 
mării. 

Venitul acestei staţii, pe anul 
1896, a fost de 40,399 1. 88 b. 

Archimandrita, pădure, a sta- 
tului, pe moşia Jugureni şi Căl- 
dăruşa, din com. Jugureni, jud. 
Buzău, face corp cu Nuci-Ghi- 
dieî şi Gliza-Căldăruşea; are 256 
hect. Depindea de S-ţiî Apos- 
toli. Această pădure face tot de 
odată hotar între comunele: Fin- 
ţeşti, Jugureni, Lapoşul şi l'isău. 

Arcuda, saty din com. rur. Po- 
peşti-Bîcul (v. a. n.), pi. Saba- 
rul, jud. Ilfov, situat pe malul 
drept al rîuluî Dîmboviţa. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
178 hect., cu o populaţie de -^^^ 
locuitori. 

D-1 H. Fundăţeanu are 170 
hect. şi loc. 8 hect. 

Proprietarul cultivă 132 hect. 
(20 rămîn sterpe, 18 izlaz). Loc. 
cultivă tot restul terenului. 

Pod stătător pe Dîmboviţa. 

Comerciul se face de 3 cîr- 
ciumarî şi i hangiii. 



Sunt 22 vite mari şi 2 vite 
mici. 

S'au stabilit în sat 9 străini. 

Ardali-Ceair, vale, pe teritoriul 
bulgăresc, care se deschide în 
valea Terescondu-Ceair, situată 
la hotare ; ţine de com. Regep- 
Cuiusu şi anume de căt. Te- 
chi-Deresi. 

Ardeiul, loc cu izvoare, pi. Taz- 
lăul-de-sus, jud. Bacăii, pe te- 
ritoriul satului Ardeoani, de 
unde îşî are obîrşia pîrîul Ar- 
deoanul. 

Ardele, vlrf de deal, situat în 
ramura Domesnicul, pi. de Sus- 
Mijlocul, jud. Neamţu. 

Ardele, schit ruinat, pe moşia 
Tarcăul, plasa Bistriţa, judeţul 
Neamţu. 

Ardeleî, cea maî mare poiană de 
lîngă rîul Teleajenul, în comuna 
Măneciul-Ungureni, plasa Telea- 
jenul, jud. Prahova. 

Ardeoanul, pir., pi. Tazlăul-d.-s., 
jud. Bacău, care curge pe terit. 
satuluî Ardeoani. Işî are obîrşia 
la localitatea numită Ardeiul, 
şi se varsă în Tazlăul-Sărat. 

Ardeoanca, pădure, pi. Tazlăul- 
d.-s., jud. Bacău, pe teritoriul 
satuluî Ilieşti. 

Ardeoani, com, rur,, pi. Tazlăul- 
d.-s., jud. Bacău, la o distanţă 
de 37 kil. de capitala jud., al 
căruî teritoriu se întinde de la 
Tazlăul-Sărat la Tazlâul-Mare, 
în locul unde aceste rîurî con- 
fluează. Este alcătuită din 4 
cătune : Ardeoani, primăria, He- 
meieni, Ilieşti şi Mărzeneşti. In 
statistica din 1873 găsim un căt. 
maî mult: Valea -Bejeniei, azî 
silişte. 



Comuna se mărgineşte, la E. 
cu com. Scorţeni şi Nadişa, la 
S. cu com. Teţcanî, la V. cu 
com. Leontîneşti şi la N. cu 
com. Băhnăşeni. 

Pîrîiaşele Bîrzul, Mîrza şi Be- 
jenia, şerpuiesc printre dealurile 
Hemeieni, Prianul şi Cristeşti, 
şi se varsă în Tazlăul-Sărat. 

Are o şcoală mixtă înfiinţată 
la 1867, care funcţionează în 
satul Ardeoani, întreţinută de 
comună. 

Bisericî sunt 3 ortodoxe, -cîte 
una în fie-care cătun, deservite 
de I preot şi 2 cîntăreţî. Sunt 
294 case dp locuit şi 6 cîr- 
ciumî. 

Populaţiunea numără 304 capî 
de fam., cu 9193 suflete, dintre 
carî 495 bărbaţî şi 498 femeî. 
După naţionalitate sunt : 933 
Romînî, 4 Bulgarî, 36 Un- 
gurî, 18 Izraeliţî şi 2 Armenî, 
dintre care 989 sunt de pro- 
tecţiune romînă, şi 4 bulgară. 
După felul ocupaţiuneî sunt : 
543 agricultorî, 7 meseriaşî, 5 
industriaşî sau fabricanţî, 6 co- 
mercianţî, 16 profesiunî libere, 
56 muncitorî şi 28 servitorî. 
Ştiu a citi şi scrie 132 (2 fe- 
meî); nu ştiu carte 861 (498 
femeî). Contribuabilî, după noul 
recensemînt, sunt 193. După 
legea rurală din 1864 s'au îm- 
proprietărit 31 loc, cu T] falcî 
şi 40 prăjinî pămînt. 

Teritoriul comuneî are o în- 
tindere de 1200 hect. Pădurile 
numără 85 hect. Proprietar mare 
este Nicolae Haciu; are o mo- 
şie de 600 hect. ce î dă un 
venit anual de loooo leî. 

Viile ocupă o întindere de 
14 hect, carî în 1890 au dat 
302.40 hectolitri vin alb. Du- 
pă controalele diviziei filoxerice 
(1891), viea lucrătoare are 11 
hect., cea nelucrătoare 8 Vi hect. 

Animale sunt: 68 caî, 477 
vite cornute, 135 porcî şi 1069 



ARDEOANI 



104 



ARGEŞ 



oî, care aparţin unuî număr de 
15 proprietar! şi care în 1891 
au dat 30 kil. lînă ţigae şi 1574 
kîl. lînă ţurcană. 

Stupî de albine sunt 100, care 
în 1890 au dat 150 kil. miere 
şi IOD kil. ceară. 

Totalul pămînturilor de cul- 
tură este de 721.05 hectare. 

Budgetul corn., pe exerciţiul 
1 891 — 1892, are la venituri leî 
2796, banî 47, şi la cheltuelî 
leî 1948, banî 21. 

Teritoriul com. este străbătut 
de calea judeţeană Bacău-Moi- 
neşti-Palanca-Tîrgul-Ocna şi căî 
vecinale spre comunele ve- 
cine. 

Distanţele : Ia Bacău, capi- 
tala districtuluî, 37 kil.; la Tir- 
gul-Ocna, 48 kil. ; la com. Teţ- 
canî, 5 kil. ; la comuna Leonti- 
neşti, 5 kil. ; la com. Bucşeşti, 
9 kil. ; la com. Scorţeni, reşe- 
dinţa plăşiî, 9 kil.; şi la com. 
Băhnăşeni, 7 kil. 

Ardeoani, sat, pi. Tazlăul-d.-s., 
jud. Bacău, reşedinţa com. cu 
acelaşî nume, situat pe şoseaua 
Bacău-Moineşti şi valea Tazlău- 
luî-Sărat. Are o şcoală mixtă, 
o biserică ortodoxă, clădită de 
locuitorî pe Ia 1820, cu i preot 
şi 2 cîntâreţî; cîrciumî 5; capî 
de familie 196, suflete 682. Ani- 
male se numără: 37 caî, 271 
vite cornute, 104 porci. 

Ardeoani, moşie, pi. TazIăul-d.-s., 
jud. Bacău 

Arde-Pămînt, platou, în cătunul 
Buştenari, com. Telega, plaiul 
şi jud. Prahova. Pe acest pla- 
toii se află maî multe puţurî de 
păcură. Până a nu se exploata 
păcura pe aci, au ars înfundat 
diferitele gazurî din pămînt, şi 
au izbucnit ca dîntr'un vulcan, 
arzind pămîntul pe o mare în- 
tindere. Acum însă se exploa- 



tează o mare cantitate de pă- 
cură şi de o bună calitate. 

Areful, (v. Ariful), jud. Argeş. 

Areteî (Apa-), viroagă, judeţul 
Buzău, care începe de lingă 
Moara-Episcopieî şi prin crivină, 
se scurge în rîul Buzău. Azî e 
aproape necunoscută, însă, în- 
tr*un hrisov al luî Mateiii Ba- 
sarab, se găseşte menţionată ca 
hotar între oraşul Buzău şi com. 
Mărăcin eni. 

Argăsăleşti, cătun, al com. Gu- 
ra-Teghiî, jud. Buzău, situat în 
coastele muntelui Argăsăleşti; 
are 90 loc. şi 23 case. Şi-a luat 
numele după Ivan Argăsela, cel 
d'intîiu stabilit aci. 

Argăsăleştilor (VîrfuU), munte, 
în com. Gura-Teghiî, jud. Buzău, 
între Piatra-Arsă şi Podul-Gre- 
cilor; e acoperit de pădure. 

Argea, deal, jud. Tecuciu, merge 
paralel cu valea cu acelaşî nu- 
me în partea de E. a satuluî 
Argeaua şi continuă pană în 
satul Poiana. 

Argea, pădure, situată în valea 
cu acelaşî nume, jud. Tecuciu, 
lîngă satul Argeaua. 

Argea, vale^ cu pîrîiaş, unde se 
află situat satul cu acelaşî nume. 
Se întinde pe lîngă malul Sire- 
tuluî, direcţia N.-S., pană în drep- 
tul comuneî Poiana, pi. Nico- 
reşti, jud. Tecuciu. Prin argea 
locuitoriî înţeleg o scoborîre rî- 
poasă, o vale mare. 

Argneaua, sat, face parte din c. 
Buciumeni, pi. Nicoreşti, jud. 
Tecuciu. Situat pe valea Sire- 
tuluî, pe poalele dealuluî Ar- 
geaua, la 100 m. alt., între Dea- 
luI-Cucueţilor şi rîul Şiret. Are 



o populaţie de 20 capî de fa- 
milie cu 60 sufl., locuind în 15 
case şi 5 bordee. Locuitoriî toţî 
sunt Ţiganî. Acest sat este în- 
fiinţat după dezrobirea Ţigani- 
lor ; eî aîi fost robî la logofătul 
Costache Conachi; în urmă s'au 
aşezat în marginea pădureî Ar- 
gea, plătind şi pană astă-zî bes- 
man (embatic), pentru locul un- 
de sunt aşezate casele şi bor- 
deele. Ocupaţiunea lor este fa- 
cerea coveliţilor, fuselor, lingu- 
rilor; parte se ocupă şi cu creş- 
terea vitelor, în deosebî a ca- 
prelor; uniî lucrează pămîntul. 

Argeaua, vale, vqta Argeaua, pîr., 
jud. Tecuciu. 

Argeaua- Mică, cătun, jud. Te- 
cuciu, la N. şi pendinte de satul 
Argeaua, pe poalele dealuluî Ar- 
geaua, la 100 m. alt. 

Argelele, munte, pendinte de com. 
Bumbeşti-de-Jiî, jud. Gorj ; pe 
dînsul păşunesc multe vite în 
timpul veriî. 

Argelele (Vîrful-cu-) , colhiă 
renumită în com. Bălăneşti, jud. 
Buzău, face hotar despre com. 
Sibigiu. 

Argeş, judeţ, aşa numit după 
rîul Argeş, care îl udă în 
maî toată lungimea luî de la 
N. spre S. 

Situaţie ţi limite, Jud. Argeş 
este situat la N.-V. Romînieî 
şi este un jud. de frontieră. El 
se mărgineşte la N. de către 
munţi Carpaţi, care îl despart 
de Transilvania; la S. cu jud. 
Teleorman şi Vlaşca; la răsărit 
cu jud. Muscel, de care este 
despărţit în parte prin rîul 
Doamneî, şi cu jud. Dîmboviţa, 
de care este despărţit în parte 
prin rîul Argeş; la apus cu jud. 
Vilcea de care este despărţit 



ARGEŞ 



105 



ARGEŞ 



prin rîul Oltul, şi cu judeţul 
Oltul. 

Topografie şi Orografie, Jud. 
Argeş este un jud. de munte 
la N., de dealuri la mijloc şi 
de cîmp la S. Munţii aparţin sis- 
temului Carpaţilor occidentali; 
eî sunt acoperiţi cu păduri şi 
coprind păşuni însemnate. Poa- 
lele acestor munţi formează pod- 
goriile judeţului, carî sunt aco- 
perite cu vil. Munţii ceî maî 
înalţi din acest jud. sunt: muntele 
Negoiul, din care izvoreşte rîul 
Argeş, în pi. Loviştea şi care 
are o înălţime de 2547 m. d'asu- 
pra nivelului Măriî-Negre; mun- 
tele Craiul saii Vîrful-Craiuluî ; 
muntele Ariful şi alţii. Jud. Ar- 
geş coprinde în tot 827 munţi 
şi piscuri, din care izvoresc ca 
la 500 de rîurî, gîrle şi pîraie. 

Idrografia, Principalele rîurî 
ale acestui judeţ sunt : a) Oltul, 
care curge în partea apuseană 
a judeţului şi îl desparte de 
jud. Vîlcea; b) Argeşul, care iz- 
voreşte din muntele Negoiul, 
pi. Loviştea şi traversează jud. 
aproape prin mijloc pană aproape 
de Piteşti, de unde ia direcţia 
S.-E. şi desparte jud. Argeş de 
jud. Dîmboviţa; c) Topologul 
care curge între rîurile Olt şi 
Argeş, paralel cu aceste ape şi 
se varsă în Olt, la s. Galiţa; 

d) Cotmeana şi Teleorman care 
curg paralel şi udă părţile de 
mijloc şi de S. ale acestui jud.; 

e) Neaj Iovul care udă pi. Gălă- 
seşti şi se varsă în Argeş, la s. 
Gostinari din jud. Vlaşca. 

Afluenţii Argeşului in acest 
judeţ sunt: Vălsanul, care se 
varsă în Argeş la s. Merişani 
(între Curtea-de-Argeş şi Pi- 
teşti) şi rîul Doamnei, care se 
varsă în Argeş puţin maî sus 
de Piteşti. 

Lacurî nu are acest jud., iar 
heleştae puţine şi de puţină im- 
portanţă. 



Clima, Clima jud. Argeş este 
temperată, maî rece în partea 
de N., unde iarna cade multă 
zăpadă, şi maî caldă în partea 
mijlocie şi în partea de S. a 
judeţuluî. 

Suprafaţa şi Populaţia, Su- 
prafaţa jud. Argeş este de 8704 
mile geografice pătrate sau a- 
proape 480086 hect. (960172 
pog.) cu o populaţie de 167 190 
loc, ceea-ce dă aproape 35 loc. 
la 100 hect. După catagrafia 
făcută la anul 181 5, sub Domnia 
luî loan Caragea Vodă, populaţia 
jud. era de 10744 fam., adică: 
7382 birnicî; 18 postelnicî ; 46 
neamurî; 50 mazilî; 403 ruptaşî; 
842 scutelnicî; 531 poslujnicî ; 
231 slujitorî; 374 preoţî; 289 
diaconî; 279 ungurenî şi 99 
surugiî. Ţiganiî nu sunt coprinşî 
în această catagrafie ; în toată 
ţara Romînească erau la aceaşî 
epocă 23300 sălaşe sau familiî. 
La 1842 populaţia jud. era de 
85536 sufl., din carî 3566 sufl. 
Ţiganî. In 1890 populaţia era 
de 177.714 suflete; iar după 
recensementul din an. 1894 de 
190764 suflete. 

Mişcarea populaţiuniî între- 
gului jud. Argeş a fost pentru 
anul 1881 următoarea: 

Născuţî: 6153, din carî 24 
Evreî; morţî: 3777, din carî 15 
Evreî ; excedent de naşterî 
2376, din carî 9 Evreî. Căsă- 
toriî 1608, din carî 16 Evreî. 

Agricultura, Principalele pro- 
ducte ale acestuî judeţ sunt : 
porumbul, a căruî calitate este 
foarte preţuită în ţara Romî- 
nească propriu zisă, grîu, orz, 
ovăz, secară, etc. Potgoriile din- 
prejurul Piteştilor dau un vin 
alb, foarte bun. Pruniî se cul- 
tivă în parte, şi dau o ţuică re- 
numită. Sunt în întregul judeţ 
ca 2000 pogoane viî, 1 7 1 1 2 po- 
goane livezî de pruni şi 5^91 
stupî de albine (1886). Aseme- 



nea judeţul este bogat în poame 
de tot soiul, între care renumi- 
tele cireşe, cunoscute în conierţ 
sub numele de drăgănele de 
Piteşti, Luncile Topologuluî şi 
ale Argeşuluî sunt cele maî 
productive ; păşunile sunt foarte 
bune şi se cresc multe vite cor- 
nute, maî ales oî şi capre. 

Datele statistice oficiale pe 
aniî 1842, 1860, 1873 şi 1884 
specifică ast-fel numărul. anima- 
lelor : 

In 1842: Caî şi epe, 2Ş11 ; 
boî, vacî şi bivolî, 1 19780 ; oî 
şi berbecî, 93407 ; capre, 247 1 1 ; 
porcî şi scroafe, 44338 ; asinî şi 
catîrî, 95. 

In 1860: Caî şi epe, 12634; 
boî, vacî şi bivolî^ 128155 > 
oî şi berbecî, 195411 ; capre, 
39796; porcî şi scroafe, 91573 ; 
asinî şi catîrî, 102. 

In 1873: Caî şi epe, 7654; 
boî, vacî şi bivolî, 57974 ; oî şi 
berbecî, 122674; capre, 11202; 
porcî şi scroafe, 24708 ; asinî 
catîrî, 343. 

In 1884: Caî şi epe, 8214 ; 
boî, vacî şi bivolî, 86714 : oî şi 
berbecî, 141 177; capre 9942; 
porcî şi scroafe, 41970; asinî şi 
catîrî 119. 

Statul posedă în acest judeţ 
46 proprietăţî (moşii), a căror 
arendă era la 1882 de leî 246084 
banî 72. 

Industria, Ca şi în cele-alte 
judeţe din Romînia, industria 
judeţuluî Argeş este foarte sla- 
bă, Cîte-va morî de apă şi cîte- 
va pive în nordul şi în centrul 
judeţuluî, şi cîte-va morî cu a- 
burî în partea sudică a judeţu- 
luî; maî multe poverne de ra- 
chiu de prune (ţuică) şi puţine 
velniţe (poverne maî sistematice 
pentru fabricarea spirtuluî din 
bucate), iacă aproape la ce se 
reduce industria acestuî judeţ. 
In timpul din urmă s*a înfiinţat 
o fabrică de postavurî groase 



&kOk%, Âfwrtl* Dicţionar Owgrafto, 



H 



ARGEŞ 



106 



ARGEŞ 



la Piteşti şi un atelier de heres- 
trae cu aburî pentru exploatarea 
lemnelor, de către o societate 
franceză, lacom. Budeşti, pl.To- 
pologul, proprietatea d-lor La- 
hovari.— -In Olt şi în afluenţii săî 
se maî obicînueşte, de către Ţi 
ganî aurari, a se căuta aurul; 
dar cantităţile aflate sunt aşa de 
minime, în cît nici nu merită a 
fi menţionate. 

ComerciuL Comerciul princi- 
pal al jud. Argeş consistă maî 
ales în cereale , poame , vin, 
rachiu, şi maî cu osebire în 
porcî, carî se cresc în bătrînele 
pădurî ce acoperă partea de 
Nord a judeţuluî şi se îngraşă 
cu ghindă, jir şi porumb. Ex- 
portaţia porcilor se face în Tran- 
silvania, prin Turnul-Roşu. Co- 
merciul de lemne pentru expor- 
taţie se face numaî la pădurea 
Budeşti, menţionată maî sus, care 
se exploatează de o societate 
franceză ; lemnele se duc în 
Francia. 

Căî de comunicaţie. Calea fe- 
rată Bucureşti-Vîrciorova tra- 
versează partea sudică a jude- 
ţuluî Argeş, pe o întindere de 
73 kilom. Sunt patru staţiunî în 
acest judeţ : Piteşti, staţie prin- 
cipală, Costeşti, Stolnici şi Bur- 
dea. staţii secundare, aceste treî 
din urmă, în pi. Cotmeana. 

Din Piteşti, pleacă o ramură 

de drum de fer la Curtea-de- 

Argeş ; iar din Costeşti pleacă 

, o ramură prin Roşioriî-de-Vede 

la Turnul-Măgurele. 

Ca şosele, judeţul posedă : şo- 
seaua naţională Piteşti-Slattna ; 
şoseaua naţională Piteşti -Rîm- 
nicul-Vîlcei, peste Dealul-Negru; 
această şosea de şi votată în- 
că de la 1868 a rămas totuşî 
în stare de proect şi s'a înlo- 
cuit, de fapt prin şoseaua mixtă 
Piteşti-Curtea-de-Argeş la Rîm- 
nicul-Vilciî (la podul de fier la 
Goran peste 'Olt). — Ca şosele 



judeţene, judeţul posedă două 
şosele, care, plecînd din Piteşti, 
merg una spre limita judeţuluî 
Teleorman şi alta spre limita 
judeţuluî Vlaşca. Afară de aces- 
tea, maî există maî multe şo- 
sele comunale şi vecinale, carî 
înlesnesc comunicaţiile între co- 
mune şi între sate. Ca cale flu- 
vială jud. Argeş are la Vest 
rîul Oltul, care serveşte la plu- 
tirea lemnelor de brad din munţî 
la vale spre Slatina şi Turnul- 
Măgurele. 

împărţirea admi?iistrativâ. 
Judeţul Argeş avea la începutul 
veaculuî opt plăşî şi două pla- 
iurî. Actualmente se află împăr- 
ţit în I plaiiî şi 6 plăşî: plaiul 
Loviştea (format din vechiul şi 
desfiinţatul la 1834 plaiii Ariful, 
şi din plaiul Loviştea) cu reşe- 
dinţa în comuna rurală Şuicî 
şi plăşile Topologul, reşedinţa în 
comuna rurală Tigveni ; Oltul, 
cu reşedinţa în comuna rurală 
Lăunele; Argeşul, reşedinţa în 
comuna urbană Curtea-de-Argeş; 
Piteşti, reşedinţa în comuna ur- 
bană Piteşti, care este tot-de- 
odată şi capitala judeţuluî; Cot- 
meana, cu reşedinţa în comuna 
rurală Costeşti şi Gălăşeşti cu 
reşedinţa în com. rurală Fur- 
dueşti (1888). 

In anul 1882 şi în mod provi- 
zoriu, pană la o definitivă regu- 
lare, s'a întrunit plăşile Topolo- 
gul şi Oltul într'o singură plasă, 
precum şi plăşile Cotmeana şi 
Gălăşeşti. 

In anul 1887, jud. Argeşul 
s'a împărţit în 5 plăşî; în a. 
1892, plăşile s'au înmulţit la 10; 
iar în anul 1 896 s'a revenit la îm- 
părţirea din 1 887, respectiv 1 882. 
Judeţul coprinde 2 com. urb. 
şi 147 com. rur., formate din 
760 sate şi căt., avînd în tot 
32351 case, 341 bisericî şi 
33438 familii sau 167 190 sufl. 
Marca judeţuluî Argeş este 



un vultur, spre semn că în a- 
cest judeţ a fost odată Curtea 
Domnească. 

In ordinea eclesiastică, j. Ar- 
geş face parte din Eparhia Arge- 
şului, judeţelor Argeş şi Oltul, 
al căruî scaun arhiepiscopal se 
află în Curtea-de-Argeş. 

In privinţa militară, jud. Ar- 
geş face parte din divizia Il-a 
teritorială, a căreî reşedinţă este 
în Craiova. 

In ordinea judiciară, jud. Ar- 
geş are un tribunal de I-a in- 
stanţă, 5 judecătorii de pace 
şi este de resortul Curţiî ape- 
lative din Bucureşti. In privin- 
ţa politică, judeţul Argeş (dupe 
Constituţia din 1866) dă 2 se- 
natori, 5 deputaţi şi 12 consi- 
lieri judeţeni iar dupăreviz. con- 
stituţiî, sunt 5 deputaţî, 3 sena- 
torî şi 12 consilieri judeţeni. 

Budgetul judeţuluî Argeş a 
fost pentru anul 1882 — 1883, de 
507215 l. 05 b. la venituri şi 
de 498885 l. la cheltuelî, dînd 
un excedent de 8330 1. 05 b. 
Budgetele comunelor urb. şi 
rur. din întregul judeţ, pe ace- 
laşi an financiar 1882 — 83, ati 
fost de: 562801 1. 05 b. la ve- 
nituri şi de 550248 l. 14 b. la 
cheltuelî, lăsînd un excedent de 
12552 l. 91 b. 

Mănăstiri §i locurî însemnate. 
Judeţul Argeş este bogat în bi- 
sericî, mănăstiri şi schituri, aşa, 
afară de biserica episcopală a 
Curţiî-de-Argeş, renumită prin 
admirabila sa arhitectură, maî 
avem ca mănăstirî : Vălenii, Stă- 
nişoara, Turnul, Ostrovul, Be- 
rislăveşti, Scăuneni , Roboaica, 
Brădetul în plaiul Loviştea ; Bas- 
covul, Fedeleşoiu, Jiblea şi Co- 
ranul în pi. Topologuluî ; Tutana 
în plasa Argeşului; Beşteleî, Tri- 
valea, Stanca în pi. Piteşti; Cot- 
meana şi Flămîndaîn pi. Oltului. 

Cele maî multe din aceste 
mănăstirî şi maî ales schituri 



ARGEŞ 



107 



ARGEŞ 



sunt reduse astăzi la biserici de 
mir. Ca locuri istorice avem în 
acest judeţ ruinele cetăţii zise 
a luî Negru-Vodă, lingă satul 
Ariful şi alte ruine ale cetăţii 
Poenari, pe rîul Argeş, în pla- 
iul Loviştea, zidită, se zice, de 
Vlad-Ţepeş la anul 1462, între- 
buinţînd la această zidire pre 
boeriî cari vrusese să-1 trădeze. 

Se află în apropiere de schi- 
tul Turnul o mare lespede de 
piatră în forma unei mese ro- 
tunde, numită de popor «Masa- 
uî-Traian», unde se zice că a 
poposit Mihaiu-Viteazul înainte 
de a intra în Transilvania şi 
care a inspirat poetului nostru 
naţional Bolintineanu populara 
sa baladă : « Cea din urmă 
noapte a luî Mihaiu-Viteazul», 
precum şi artistului Aman, cu- 
noscutul său tablou, care repre- 
zintă aceeaşi scenă. 

Tot în acest judeţ, după con- 
statările d-luî Gr, Tocilescu, 
avem pe malul stîng al Oltului 
şoseaua romană numită «Calea- 
Traiană» şi care începe de la 
gura Oltului şi trece în Tran- 
silvania. Cetăţi romane : Ră- 
dăcineşti, Titeşti, Bivolari (Aru- 
tella), Racoviţa-Copăceni (Prae- 
torium), Cîîneni (Pons Vetus), 
Căpăţîneni, Albota, Săpata şi 
urniele limesuluî roman, care 
de la Dunăre (Flămînda) trece 
prin pasul Branuluî în Tran- 
silvania. 

Bîlciurî, In acest judeţ se fac 
la epoce fixe maî multe bîl- 
ciurî anuale, din carî cele mai 
principale sunt : la Tîrgul-D ca- 
lului, lîngă Piteşti ; (la Dumineca- 
Tomiî ; la Sf. Gheorghe ; la In- 
nălţare şi la Duminica-Mare) ; la 
satul Tutana, în ziua de 5 Iulie ; 
la Curtea-de-Argeş, la Sf. Ma- 
ria-Mare (15 August) şi la Sf. 
Dumitru (26 Octomvrie) ; la s. 
Uda, la 15 August şi la Tig- 
veni, la S-ţiî Mucenici (9 Martie). 



Oraşe principale. Oraş prin- 
cipal şi capitala judeţului Argeş 
este Piteşti cu 13730 loc. (1894) 
Piteşti este aşezat pe malul 
drept al Argeşului la 383 m. 
înălţime d' asupra nivelului Mă- 
riî-Negre sau la 196^.4 d' asu- 
pra Bucureştilor, după d. -Gr. 
Ştefânescu, şi la 26^"^'"]^ după 
d.^ Cobălcescu. Curtea-de-Argeş 
(484 m.) cu 4000 loc, aşa nu- 
mită fiind că aci a fost Curtea 
Domnească sau a doua reşe- 
dinţă a Domnitorului Radu-Ne- 
gru-Vodă, după Cîmpulung. 

Familii vechi şi Bărbaţi ilu- 
ştri. Judeţul Argeş este leagă- 
nul maî multor familiî vechi din 
carî parte au dispărut, parte 
şi-au strămutat reşedinţa aiurea. 
Ast-fel sunt : Alimăneşti, Bădu- 
leşti, Bălceşti, Balota, Brătieni, 
Budişteni, Condeeşti, Cornăţeni, 
Drăguţeşti, Drăgoeşti, Furdu- 
eşti, Merişeni, Nenoeşti, Răteşti, 
Socoleşti, Tigveni, Vărzari şi 
altele. 

Ca bărbaţî iluştri născuţi în 
acest judeţ n'avem de cît pe re- 
gretatul nostru istoric Nicolae 
Bălcescu, născut în anul 1819, la 
Bălceşti (pi. Topologul) şi mort 
la 1852 în Italia, la Palermo, şi 
pe fraţii Dumitru şi loan Bră- 
tianu, născuţî în Piteşti, în primul 
deceniu al acestuî secol şi carî 
au jucat un rol însemnat în is- 
toria contimporană a ţării, de 
la anul 1848 pană în zilele 
noastre. 

Invăţămîntul public şi privat. 
Jud. Argeş poseda la 1 896/97 : 
un liceu clasic cu 17 profesorî 
în Piteşti, un seminar cu 4 clase 
în Curtea-de-Argeş cu 13 pro- 
fesorî, 6 şcoli primare urbane 
(3 de băeţî şi 3 de fete), 159 
şcolî primare rurale şi 5 insti- 
tute private ; în tot, prin ur- 
mare, 172 şcolî cu 234 profe- 
sorî carî se descompune ast- 
fel : a) Un liceu cu 1 7 profesorî ; 



b) Seminarul (fondat la 1839) 
cu 13 profesorî şi 251 şcolari; 

c) Trei scoale primare urbane 
de băeţî cu 12 institutori şi 565 
şcolarî; d) Trei scoale primare 
urbane de fete cu 8 institu- 
toare şi 298 şcolăriţe; e) 156 
scoale prim. rur. mixte cu 161 
învăţătorî, şi învăţătoare şi cu 
8690 şcolarî, în tot; f) 5 şcolî 
private cu 23 profesorî şi. cu 
162 şcolarî (72 băeţî şi 91 fete). 

CultuL Maî toată populaţia 
acestuî judeţ, afară de puţine 
excepţiunî în oraşe, este d^ ri- 
tul greco-ortodox. In tot judeţul 
sunt 370 bisericî, deservite de 
391 preoţî şi diaconi. 

Statistica judiciară. Numărul 
proceselor civile în anul 1878 a 
fost în număr de 1440, din carî 
numaî 356 s'au judecat în cursul 
anuluî, iar 1084 au rămas pen 
dinte. 

Procese de divorţ au fost în 
cursul anuluî 1878 în număr de 
143, din care numaî 12 s'au ju- 
decat în cursul anuluî. 

In cursul anuluî 1878 judeţul 
Argeş număra 66 de condam- 
naţî pentru crime, care se aflau 
internaţî in deosebitele peniten- 
ciare din ţară. 

Penitenciarul judeţean din o- 
raşul Piteşti .avea la finele anu- 
luî 1878 un număr total de 72 
arestaţî, din carî 8 condamnaţi 
şi 64 în prevenţie. 

Numărul bolnavilor în peni- 
tenciarul judeţean a fost pentru 
anul 1878 de 9.21 la ^/o iar al 
morţilor de 7.14 la ^/o. 

Numărul indivizilor preveniţi 
şi judecaţî de Curtea cu juraţi 
Argeş-Muscel în cursul anuluî 
1878 a fost de 82; iar numărul 
preveniţilor din judeţul Argeş 
pentru afaceri corecţionale a fost 
în 1878, de 231 1. 

Argeş, plasă, în judeţul Argeş, 
îşî ia numirea după rîul Argeş 



ARGEŞ (EPISCOPIA-DE-) 



108 



ARGEŞUL 



care o udă prin mijloc în tot 
lungul eî. Plasa Argeş se măr- 
gineşte lâ N. cu plaiul Lovi stea, 
la E. cu judeţul Muscel, la S. 
cu plăşile Piteşti şi Oltul şi la 
V. cu pi. Topologul. Această 
plasă maî este udată în tot lun- 
gul eî în partea despre răsărit 
de rîul Vălsanul, care se varsă 
în rîul Argeş, în apropiere de 
com. rur. Merişani, din plasa Pi- 
teşti, întinderea totală a acestei 
jplăşî este de 96484 pog. sau 
48242 hect., din cari 36108 pog. 
cultivabile, 26094 pog. pădure 
şi 34282 pog. necultivabile. Sta- 
tul posedă în această plasă 6 
proprietăţi cu un venit anual 
de 61 128 1. 70 b.; asemenea se 
maî află în această plasă 4295 8 
pog. păduri ale statului. Plasa 
Argeş coprinde o com. urb. şi 
14 com. rur. formate din 104 
sate şi cătune, avînd 4337 case 
cu 19939 suflete şi 16 biserici. 
Reşedinţa subprefectureî este în 
oraşul Curtea-de-Argeş. Totalul 
budgetelor comunale ale acestei 
plăşî a fost, pentru anul 1882-83, 
de 65149 1. 7^ b. la venituri, 
şi de 63833 1. 07 b. la cheltuelî, 
din care 36951 1. 76 b. la ve- 
nituri şi 37904 1. 61 b. la chel- 
tuelî priveşte pe com. urb. Cur- 
tea-de-Argeş. Producţiunea prin- 
cipală a acesteî plăşî este po- 
rumbul şi rachiul de prune. In 
anul 1865 a produs 92 kile 
grîu, 8340 kile porumb, 14 145 5 
vedre rachiu de prune. Produc- 
ţiunea acesteî plăşî pe anul a- 
gricol 1886-87 3. fost de 2 181 
hectolitri grîu, 544 hectol. se- 
cară, 50485 hectol. porumb, 69 
hectol. ovăz şi 96 hectol. orz. 

Argeş (Episcopia-de-), sa în- 
fiinţat la anul 1793, Dec. 13, 
de către Alexandru Moruzzi Vo- 
dă, după stăruinţa arhiepisco- 
pului Ţăriî-Romîneştî, Mitropo- 
litul Dositheiâ, punîndu-se sub 



ascultarea nouluî episcop tot cle- 
rul din judeţele Argeş şi Olt, 
şi fixînd reşedinţa la mănăstirea 
de Argeş ; tot-odată toate mo- 
şiile acesteî mănăstirî au trecut 
la această nouă episcopie, iar 
episcopul de Argeş avea rîndul 
şedereî^ după episcopul Buzăuluî. 

De această episcopie depinde 
un seminar fondat în anul 1839 
de Alexandru Vodă Ghica. A- 
cest seminar avea la 1880 — 81 
un număr de 251 de semina- 
riştî cu 9 profesorî. 

Budgetul Episcopieî-de-Argeş 
era 64192 1. pe anul financiar 
1897 — 98, iar budgetul semina- 
ruluî, tot pe acest an, era de 
65679 leî. 

Episcopii Argeşului : 

1. losif (l 793-1 820); 

2. Ilarion (1820- 1823); 

3. Grigorie (1823-1828); 

4. Ilarion (a doua oară) 1828-45; 

5. Samuil Sinadon, loc-ţiitor, 

(1845-1850); 

6. Climent Găiseanu (1850-62); 

7. Neofit de Edesa Scriban, 
loc-ţiitor (i 862-1 865); 

8. Ghenadie l-iu, (i 865-1 868); 

9. Neofit Scriban a doua oară 

(1868-1873); 

10. losif Naniescu (1873-1875); 

1 1. Ghenadie II Petrescu (i Ian. 

1876-21 Maî 1893); 

12. Timus (1893- ). 
Catedrala sau biserica epis- 

copieî Argeşului este cel maî 
frumos monument din toată ţara; 
a fost zidită la anul 1 5 1 8 de 
Neagoe Vodă-Basarab (v. Cur- 
tea-de-Argeş mănăstirea). 

Argeşul, riii, cunoscut prin re- 
peziciunea apeî sale şi prin fru- 
museţea malurilor. Este plutitor 
pentru vase micî. Malul drept 
al acestuî rîu este mult maî ri- 
dicat ; cel stîng prezintă vedereî 
un nesfîrşit şes. In anticitate, 
pe timpul luî Herodot, susţine 



d. Gr. Tocilescu, pare a se fi 
numit Ordesus, numire dacică, 
de unde în urmă s'a făcut Ar- 
geşul. D. B. P. Hasdeu în Ety- 
mologicum magnum Romaniae^ 
nu primeşte această denumire 
şi susţine că acest nume ar fi 
de originea armeană. E unul din 
cele maî însemnate rîurî din 
Ţara-Romînească propriu zisă. 
El izvoreşte din muntele Ne- 
goiul, plaiul Lovişteî, jud. Ar- 
geş, udă jud. Argeş de la N. 
la S. trecînd pe la V. Curţiî-de- 
Argeş şi pe la E. Piteştilor, a- 
poî, după ce formează limita în- 
tre judeţele Argeş şi Vlaşca pe 
de o parte şi între judeţele Mus- 
cel, Dîmboviţa şi Ilfov, pană la 
satul Gostinari pe de alta, intră 
în judeţul Ilfov, printre satele 
Stoeneşti şi Malul-Spart şi udă 
plasa Sabaru, pană în apropiere 
de com. Cornetul. De aci for- 
mează limita naturală între ju- 
deţele Ilfov şi Vlaşca, pană lîngă 
satul Colibaşi, apoî apucă spre 
E., serveşte de limită între pi. 
Olteniţa şi Negoeşti, pană a- 
proape de com. Curcani şi după 
ce face maî multe cotituri, maî 
ales lîngă com. Budeşti, se în- 
toarce spre S. şi se varsă în Du- 
năre laV. de Olteniţa rur., în drep- 
tul Turtucaeî din Bulgaria, după 
un parcurs de peste 3Q0 kil. 

Afluenţiî Argeşuluî pe partea 
dreaptă sunt : Neajlovul şi Gla- 
vaciocul, carî după ce au udat 
puţin jud. Argeş, intră in jud. 
Vlaşca şi unindu-se la Călugă- 
renî, se varsă în Argeş, la satul 
Gostinari. 

In partea stingă Argeşul, pri- 
meşte afluenţiî: Vălsanul, care 
udă partea orientală a judeţuluî 
Argeş şi se varsă în Argeş, în- 
tre Curtea-de-Argeş şi Piteşti, în 
apropierea satuluî Merişani, unde 
se află şi un pod de fier; Rîul- 
Doamneî, care unit din partea 
stingă cu Rîul-Tîrguluî şi Ar- 



ARGEŞ (CURTEA-DE-) 



109 



ARGEŞELUL 



geşelul, udă partea occidentală 
a judeţului Muscel şi se varsă 
în Argeş la satul Ghimpaţi, după 
ce a primit pe dreapta pîrîul 
Ciorogîrla; Dîmboviţa, care ese 
din muntele Craiuluî, udă jude- 
ţele Muscel, Dîmboviţa şi Ilfov, 
trecînd pe la V. Tîrgovişteî şi 
prin Bucureşti şi se varsă în Ar- 
geş la satul Budeşti, după ce a 
primit pe stînga, maî sus de 
Bucureşti, pîrîul Ilfoveţul şi maî 
în urmă apa Colentineî, care 
merge paralel cu Dîmboviţa, 
udînd judeţele Dîmboviţa şi Il- 
fovul, trecînd pe la N.-S. de 
Bucureşti (Herăstrău) şi se varsă 
în Dîmboviţa, lîngă satul Tîn- 
ganul. 

Un alt afluent al Argeşului, 
în parcursul său în jud. Vlaşca 
este Călniştea, care se varsă din 
jos de Comana, în dreptul s. 
Falastoaca. 

Argeşul în parcursul său udă ur- 
mătoarele localităţi: Cetatea-luî- 
Negru-Vodă, Corbeni, Mireşti, 
Vîrşeşti, Viişoara, Curtea-de-Ar- 
geş, Munizeşti, Brebiasca, Meri- 
şani, Răducanul, Sineşti, Piteşti 
şi Ciocăneşti (din jud. Argeş), Cîr- 
cinău, Bădeşti, Goleşti, Călineşti, 
Goleşti-Badeî, Leudeni şi Ciul- 
niţa (din jud. Muscel); Petroaia, 
Ghergheşti, Mihăleşti şi Regeşti 
(din judeţul Vlaşca); Stoineşti, 
Malul-Spart, Ogrezeni, Grădi- 
nari, Presiceni, Grădiştea, Te- 
gheşul, Ordoreni, Buda, Popeşti, 
Cornetul, Dărăşti, Colibaşi, Mi- 
treni, Olteniţa-ruralâ, Olteniţa- 
urbană, Baloşoeni, Hobaia, Cio- 
canul, Fălcoianca, Plopi, Butu- 
ruşeni, Drăgăneşti, Ciumaţi, Cui- 
şari. Izvoarele, Hotarele, Crive- 
ţilc, Radovanul, Coadele, Blă- 
teşti şi Chirnogi (în jud. Ilfov). 
La Malul-Spart, Grădinari, 
Persiceni, Dărăşti, Copăceni şi 
Colibaşi se află poduri de vase 
plutitoare. 

Peste rîul Argeş sunt maî 



multe podurî de fier pentru co- 
municaţia pe şosele, şi anume: 
i) la com. Merişani (jud. Ar- 
geş) pe calea naţională Piteşti- 
Rîmnicul-Vîlceî, un pod de fier 
de 170 m. lungime; 2) la Crov 
(jud. Dîmboviţa) pe şoseaua ju- 
deţeană Giurgiu-Tîrgovişte, un 
pod de fier de 200 m. lungime ; 
3) la satul Mihăleşti (jud. Vlaşca) 
pe şoseaua Bucureşti- Alexandria, 
un pod de fier de 170 m. lun- 
gime ; 4) la Copăceni (judeţul 
Vlaşca) pe şoseaua Bucureşti- 
Giurgiu, un pod de fier de 190 
m. lungime. Afară de aceste, 
maî sunt treî podurî de drum 
de fier peste Argeş; i) pe linia 
Piteşti-Curtea-de-Argeş, la staţia 
Merişani ; 2) pe Unia Bucureşfb 
Piteşti, între Goleşti şi Piteşti, 
avînd o lungime de 330 m., re- 
construit în anul 1881, în locul 
celuî vechiu din 1872, distrus 
în urma apelor marî, şi 3) pe 
linia Bucureşti-Giurgiiî, între sta- 
ţiile Vidra şi Grădiştea, de o 
lungime de 150 m. reconstruit 
în 1894 (cel vechiu, din 1869, 
fiind distrus de inundaţiile din 
1893). 

Argeş (Curtea-de-), staţie de 
caî de poşte, pe vremea cînd 
exista acest serviciu la noî în 
ţară; pe drumul de la Piteşti 
la Rîmnicul-Vîlceî între staţiile 
poştale Măniceşti, 20 de kil. şi 
Timocul, 14 kil. Avea 16 caî, 
un căpitan de poşte, un ceauş 
(chihaia) şi 4 surugiî. Preţul unuî 
cal de poşte varia între 2 şi 4 
leî noî, după distanţa poşteî, 
fiind socotit cîte 1 3 banî de cal 
şi de kilometru, plus 50 banî 
de fie-care poştă pentru căruţă 
(1868). 

Argeşelul,/'/^i-<?, judeţul Muscel, 
contopită cu pi. Rîurile, de la 
I Aprilie 1882, de la care dată 
formează o singură plasă cu 



plasa Rîurile, avînd reşedinţa 
sub-prefectureî în com. Stîlpeni. 
Această plasă coprinde par- 
tea din centru şi E. a judeţuluî. 
Se mărgineşte la N. cu plaiul 
Dîmboviţa de care se desparte 
printr'o linie curbă începînd din 
jud. Dîmboviţa (la Est) şi tre- 
cînd pe la N. de com. Boteni 
şi Poenari, apoî cotind spre S. 
printre gara Furnicoşi şi com. 
Schitul-Goleşti. 

La S. se mărgineşte cu plasa 
Podgoria de care se desparte 
printr'o linie oblică de la V. 
spre S.-E. începînd din judeţul 
Dîmboviţa, şi mergînd pană la 
oraşul Piteşti. 

La E. se mărgineşte cu jud. 
Dîmboviţa şi la V. cu pi. Rîu- 
rile, de care se desparte fie prin 
rîul Doamna, fie prin diferitele 
muchiî de dealurî şi văî coprinse 
între comunele Mioveni şi Pis- 
cani, Davideşti şi Ţinteşti, Vo- 
roveni şi Livezeni, Bîrzeşti şi 
Stîlpeni, Vultureşti şi Rădeşti, 
Hîrtieşti şi Drăghiciul, Jugurul şi 
Schitul-Goleşti. 

Are forma unuî patrulater ne- 
regulat. 

Numele-î vine de la riul Ar- 
geşelul care udă plasa în tot 
lungul său. 

împărţire administrativă. Pla- 
sa Argeşelul se compune din 
35 sate, carî formează 12 co- 
mune rurale: Colibaşi, Mioveni, 
Racoviţa, Davideşti, Voroveni, 
Bîrzeşti, Vultureşti, Hîrtieşti, Bo- 
teni, Jugurul, Poenari şi Con- 
teşti. 

Reşedinţa plăşiî, unită cu pi. 
Rîurile, este în comuna Stîl- 
peni. 

Vechia împărţire a plăşif. 
Plasa Argeşelul, pană la înce- 
putul secoluluî XVIII-lea, se îm- 
părţea în plasa Argeşelul-de-s., 
care coprindea comunele de la 
Coteşti pană la Rucăr şi pi. Ar- 
geşelul-d.-j., care coprindea co- 



ARGEŞELUL 



110 



ARGEŞELUL 



munele de la Boteni pană Ia 
Colibaşi. 

Orografia, Toate comunele 
plăşiî Argeşelul, afară de Jugu- 
rul şi Poenari, sunt situate pe 
valea Argeşeluluî, avînd de o 
parte şi de alta dealuri acoperite 
cu pădurî seculare şi pomî ro- 
ditor!. Dealurile sunt pe ici-colea 
rîpoase, unele prăpăstioase şi 
terenul p'alocurea se surpă. 

Hidrografia. Principalul rîu 
care udă această plasă este Ar- 
geşelul, care trece pe lingă co- 
munele: Boteni, Hîrtieşti, Vul- 
tureşti, Birzeşti, Voroveni, Da- 
videşti, Conteşti, Racoviţa şi 
Mioveni şi se varsă în Rîul-Tîr- 
guluT, la com. Colibaşi. 

Pe lingă rîul Cîrcinovul, care 
udă partea de S.-E. a plăşiî, maî 
sunt alte multe rîuşoare şi vîl- 
cele, carî brăzdează plasa în 
toate direcţiunile, şi pe carî le 
am descris la locul cuvenit. 

Mişcarea populaţiu?iei pe anul 
i88p. In acest an s*au făcut în 
plasa Argeşelul-Rîurile 230 că- 
sătoriî; s'au născut 1352 copiî; 
şi au murit 102 1 bărb. şi fem. ; 
decî un excedent asupra naş- 
terilor de 331. 

S'au căsătorit: 99 bărbaţi, de 
la 18 — 25anî; 96, de la 25 — 36 
anî; 27, de la 36 — 45 anî; 7, 
de la 45 — 60 anî şi i maî mare 
de 60 anî. 

Cu ştiinţă de carte : 80 băr- 
baţî şi 150 fără ştiinţă de carte. 

S'au căsătorit 54 femeî, de la 
15 — 18 anî; 130, de la 18 — 25 
anî; 33, de la 25—35 anî; 11, 
de la 35 — 45 anî şi 2 de la 
45 — 60 anî. 

Cu ştiinţă de carte : 2 1 fem. 
şi 209 fără ştiinţă de carte. 

S'au născut 687 băeţî şi 665 
fete. Legitimî: 628 băeţî şi 619 
fete. Naturalî: 58 băeţî şi 46 fete. 

Au murit: 520 bărbaţî şi 501 
femeî. 

După stare civilă, au murit : 



660 copiî şi celibatarî, 248 în- 
suraţî şi măritate, 1 1 3 văduvî 
şi văduve. 

Ocupaţia locuitorilor. Pe lîngă 
puţina agricultură ce fac, loc. 
se ocupă în special cu lucrarea 
lemnelor de construcţie, a va- 
selor de lemn, cu fabricarea 
varuluî şi a ţuiceî şi cu rotăria. 
Această plasă este fertilă şi ar 
produce multe cereale dacă te- 
renul său n'ar fi ocupat în cea 
maî mare parte cu pădurî. 

La Davideşti, comună popu- 
lată, locuitoriî se ocupă cu lu- 
crarea lemnelor de construcţie 
şi cu a vaselor de lemn. Pe dea- 
lurile plăşiî sunt mulţî pomi 
roditorî, maî ales prunî. 

Căile de comunicaţie. Plasa 
Argeşelul este străbătută în tot 
lungul său, de la S. spre N., de 
o şosea bine executată şi bine 
întreţinută, care pleacă din ca- 
lea naţională Bucureşti-Piteşti şi 
trece prin comunele : Vieroşul, 
Colibaşi, Mioveni, Racoviţa, Da- 
videşti, Vultureşti, Hîrtieşti, Bo- 
teni şi Jugurul. Această şosea 
merge pe malul sting al rîuluî 
Doamna, unit cu rîul Tîrgul, 
apoî pe malul sting al rîuluî 
Argeşelul pană la com. Raco- 
viţa, de unde apucă pe malul 
drept al Argeşeluluî, pană la 
com. Hîrtieşti, unde trece din 
nou pe malul stîng al rîuluî. 

De la N. de com. Vultureşti 
s'a executat o şosea comunală, 
care merge din şoseaua princi- 
pală la com. Văleni, plaiul Dîm- 
boviţa. 

Instrucţiunea publică. In fie- 
care com. din pi. Argeşelul este 
o şcoală mixtă rurală deservită 
de un învăţător, afară de com. 
Boteni, unde sunt doî învă- 
ţătorî. 

In anul şcolar 1883 — 84, nu- 
mărul elevilor din aceste scoale 
se ridica la 357 băeţî şi 46 
fete. 



Cu întreţinerea şcoalelor sta- 
tul cheltueşte 16471 1. anual. 

CultuL Locuitoriî plăşiî Ar- 
geşelul sunt toţî creştinî orto- 
doxî. In această plasă sunt 18 
bisericî, deservite de 23 preoţî 
şi 22 cîntăreţî. In fie-care co- 
mună este una sati două bise- 
ricî şi cîte unul sau maî mulţî 
preoţî. 

Populaţia, Locuitoriî comu- 
nelor din pi. Argeşelul sunt în 
număr de looii, toţî Romînî, 
afară de prea puţinî Grecî şi 
Bulgarî. 

Producţiunî. Plasa Argeşelul 
este bogată în mine de căr- 
bunî, încă nepetrificaţî, şi este 
brăzdată de dealurî acoperite 
cu pomî roditorî, maî ales prunî, 
din carî se fabrică marî canti- 
tăţî de ţuică. 

Locuitoriî se ocupă cu agri- 
cultura, rotăria, fabricarea va- 
ruluî, lucrarea lemnelor de con- 
strucţie şi a diferitor vase de 
lemn. 

Cînd se fac semănăturile. In 
plăşile unite Argeşelul-Rîurile, 
semănăturile de toamnă se fac în 
lunile Septembre şi Octombre. 
Orzul şi ovăzul se seamănă pri- 
mă-vara în Martie şi pană la 1 5 
Aprilie. 

Porumbul se seamănă primă- 
vara în Aprilie şi Maiii. 

Secerişul griului şi orzului 
începe de la 20 Iunie ; ovăzul 
de la 10 Iulie. 

Culesul porumbului se face 
de la 15 Septembre pană la 1 5 
Octombre de ordinar. Livezî 
artificiale nu se seamănă. 

Maşinii şi unelte agi^icole. In 
anul 1888, au existat în pi. Ar- 
geşelul-Rîurile, următoarele ma- 
şinî şi unelte agricole : 

I maşină de semănat, 3 de 
secerat şi cosit, 3 de treerat cu 
aburî, 2 de treerat cu manej, 
1 1 de vînturat, 5 de bătut po- 
rumb cu manivelă, 895 pluguri 



ARGESELUL 



IU 



ARGETOAIA 



de lemn sau ţărăneşti, 561 de 
fier sau nemţeştî, 35 scarifica- 
toare, 3 grape de fier, i tăvălug, 
I maşină de ales sămînţa, i 
moară cu abur şi 60 mori cu apă. 

Plasa Arge§elulÎ7i anul 18^6. 
In acest an găsim că plasa Ar- 
geşelul avea 16 sate, 17 bise- 
rici, 24 preoţi, 5 diaconi, 25 
boerî de neam, 13 mazîlî, 12 
patentări, 1349 ţărani contri- 
buabili, cari dau un venit tri- 
mestrial de 12039 leî vechi şi 
33 parale, 215 ţigani contribua- 
bili cari dau venit 10750 leî 
vechi pe trimestru. Cu toţii plă- 
teaţi anual 92552 leî. 

De la moşiile locuite, nelo- 
cuite şi contribuţia drumurilor, 
se încasa anual 24705 leî şi 16 
parale. 

Avea 38 care cu 4 boî, 8 
care cu 4, 6 şi 8 caî, 628 care 
cu 2 boî, 5 care cu 3 şi 2 caî, 
2830 vacî şi viţeî. 

In această plasă eraii la anul 
1856: 28 morî cu venit anual 
de 13450 leî; 3 piue cu venit 
de 3200 leî, 68 povernî cu ve- 
nit 8670 leî, 142 morarî şi dul- 
gherî, 12 cismarî, 22 ferarî. 

Populaţia plăşiî se urcă la 
7241 locuitori, din carî 3720 
femeî şi 3521 bărbaţî. 

A produs 14 kile grîu şi 
3038 kile porumb. 

S'au născut 267 copiî şi au 
murit 122 de diferite vîrste. 

Capitalul cutiilor sătene în 
fiinţă, 592 leî şi 38 parale, şi 
luaţî de visterie, la 1854, leî 
975, parale 17. (Aricescu). 

Argeşelul, deal, care şî-a luat 
numele de la rîul Argeşelul, în- 
tre cătunele Huluba şi Valea- 
Popiî, pi. Rîurile, jud. Muscel. 

Argeşelul, rîu, izvoreşte din mun- 
tele Găinaţul-Mare (sub Păpuşa), 
plaiul Dîmboviţa, jud. Muscel, 
curge în direcţia de Sud, udă 



comuna Nămăeşti, trece pe la 
Est de comuna Valea - Mare , 
apoî ese din plaiul Dîmboviţa, 
la comuna Măţău, continuîndu-şî 
cursul prin plasa Argeşelul şi 
udînd comunele: Boteni, Hîr- 
tieşti, Vultureşti, Bîrzeşti, Vo- 
roveni, Davideşti, Conteşti şi 
Racoviţa şi se varsă în rîul 
Doamna, la comuna Piscani. 

El primesce de afluenţî pe Va- 
lea-Cîrsteî pe partea dreaptă şi 
Topoliţa-Mateiaşuluî pe partea 
stîngă, ambele în hotarul co- 
muneî Nămăeşti. 

Argeşelul-de-Jos, plasă desfi- 
inţată din jud. Muscel. Ea co- 
prindea toate comunele de la 
Boteni pană la Colibaşi. 

Argeşelul-de-Sus, plasă desfi- 
inţată din jud. Muscel. Ea co- 
prindea toate comunele de la 
Coteşti pană la Rucăr. 

Argeşianul, pădure a statuluî în 
corn. Vispeşti, jud. Buzău. Ea 
a depins la început de Epis- 
copia-de- Argeş , avînd numele 
Măguleasa şi o întindere de 247 
hect.'; prin schimb a trecut la 
Episcopia-de-Buzău, care a u- 
nit-o cu sfoara Borduşeşti de pe 
moşia şi via, Istriţa şi sub nu- 
mele de Argeşianul (Măguleasa- 
Borduşeşti), formează un corp 
de 351 hectare. 

Argeşul, jud. Buzău. Vezî Ar- 
geşianul. 

Argetoaia, cont. rur., pi. Jiul- 
d.-s., judeţul Dolj, la 44 kil. 
de Craiova, şi la 23 kil. de re- 
şedinţa plăşiî, comuna Filiaşi. 

Situată pe dealuri şi pe văî, a- 
nume^pe dealulurile Grădinăreşti, 
Novacul, Teascul-din-Deal, Bă- 
lăceşti, Atîrnaţi şi pe văile Ma- 
crea, Teascul-din-Vale şi Ra- 
coviţa. 



Comuna Argetoaia se măr- 
gineşte la E. cu com. Braloştiţa; 
la V. cu com. Pluta şi Peria, din 
jud. Mehedinţi; la N. cu com. 
Gura-Motrul din Mehedinţi; iar 
la S. cu com. Cernăteşti. Limita 
linieî de N. începe de la E. şi 
merge spre V. după ondulaţiu- 
nile pîrîuluî Racoviţa. Limita li- 
nieî de S. merge spre E. după 
ondulaţia dealurilor Bărboiul , 
Ţiul şi Cernăteşti. Limita linieî 
de E. merge spre S. după on- 
dulaţiunile dealurilor Racoviţa, 
Salcia şi Cernăteşti şi după văile 
Argetoaia, Racoviţa şi Salcia. 
Limita linieî de V. merge spre 
N. pe dealurile Milerul, Corbu- 
luî şi pe văile Rogozoaia, Ber- 
beşul, Malomnicul şi Macrea. 

Terenul com. este accidentat 
de dealurile următoare: Dealul- 
Grădinăreşti, cu o înălţime de 
300 m. ; Dealul-Macreî, cu o înăl- 
ţime de 250 m. ; Dealul-Leur- 
doaseî cu o înălţime de 350 m.; 
Dealul-Văcărieî, cu o înălţime 
de 200 m. ; dealul Mierul ; dealul 
Berbeşul, care maî toate sunt 
acoperite de pădurî sau viî; Dea- 
lul-Teasculuî ; Dealul-Novaculuî, 
1 50 m. ; Dealul-Bălăceştilor ; Dea- 
lul-Argetoaia, cu o înălţime de 
500 m. ; dealul Atîrnaţi, cu o 
înălţime de 200 m. Toate aceste 
dealurî ţin de Dealul-Poroineî 
din jud. Mehedinţi. 

Văile ce întrerup aceste dea- 
lurî sunt: valea Oborul-Bîlciu- 
luî, Valea-Macriî, valea Arge- 
toaia, Valea-Teasculuî, Valea- 
Leurdoaseî, valea Brîgleşti, Va- 
lea- Giorcotinuluî şi Valea-Băra- 
nuluî. 

Comuna este udată de pîraiele 
următoare: pîr. Valea-Berbeşuluî, 
ce curge pe valea cu acelaşî 
nume şi se varsă în Jiu pe te- 
ritoriul comuneî Salcia; pîrîul 
Valea-Macreî se scurge în gîrla 
Valea-Berbeşuluî; pîrîul Leur- 
doasa se scurge tot în Val^a- Jîer- 



■'^-^'-'-^^ 



ARGKTOATA 



112 



ARGETOAIA 



beşuluî; pîrîul Teascul-din-Vale 
se scurge în gîrla Macrea; pî- 
rîul Argetoaia se scurge în va- 
lea Macrea. Pîrîul Secul vine din 
corn. Secul din judeţul Mehe- 
dinţi şi se scurge în Valea- 
BerbeşuluT; pîrîul Racoviţa se 
pierde pe valea Leurdoaseî; pî- 
rîul Brîgleseî se scurge în pîr. 
Argetoaia şi în fine pîrîul Gior- 
cotinul. Se găsesc poduri în 
căt. Cîmpul-Cruceî, în căt. Teas- 
cul-din-Vale şi în Valea-Sălciî, pe 
drumul spre Craiova. 

In comună sunt 14 flntînî, 
25 izvoare şi două cruci de pia- 
tră, una în căt. Teascul-din-Vale 
şi una în Macrea; este cu ne- 
putinţă a citi inscripţiunile fiind 
prea încurcate şi aproape cu 
totul şterse. 

Comuna Argetoaia a fost în- 
fiinţată la anul 1830, Cătunul 
de reşedinţă este Argetoaia-d.-s.; 
înainte era căt. Grădinăreşti. Se 
compune din 13 căt. cari sunt : 
I. Argetoaia-d.-s., care coprinde 
secţiunea Macrea, este situat pe 
pîrîul Macrea şi pe valea Ma- 
crea. înainte mahalaua Macrea 
făcea parte ca cătun din com. 
Argetoaia. 2. Cătunul Grădină- 
reasa situat pe valea Argetoaia 
la ^/2 kil. departe de cătunul de 
reşedinţă. 3. Cătunul Argetoaia- 
d.-j. situat în acelaşi rînd cu 
precedentul, la i kil. departe de 
căt. de reşedinţă. 4. Cătunul 
Teascul-din-Vale, în linie dreaptă 
cu No. 3, la 12 kiL de reşe- 
dinţă. 5. Teascul-din-Deal în 
rînd cu No. 4. 6. Leordoasa, 
aşezată pe valea Leordoasa, la 
3V2 kil. de reşedinţă. 7. Raco- 
viţa, situat pe marginea pădu- 
re! Racoviţa şi despărţit de Le- 
ordoasa prin dealul Leordoasa, 
la 4 V2 kil. de reşedinţă. 8. Moara- 
Cîmpul-Cruceî, situat pe un mic 
deal, între valea Argetoaia şi 
pîrîul Argetoaia de o parte şi 
valea şi pîrîul Brîgleseî de cea- 



Taltă parte, la i V2 kil. departe 
de cătunul de reşedinţă. Acest 
cătun coprinde mahalaua lordă- 
cheşti. 9. Căt. Boloceşti-Iordă- 
cheni, în linie dreaptă cu că- 
tunul Moara-Cîmpul-Cruceî, pe 
valea Brîgleşti la i ^/2 kil. de 
cătunul de reşedinţă. 10. Ber- 
beşul despărţit de precedentul 
prin ogaşul Coacă, situat în a- 
propiere de pîrîul care atinge 
cătunele Boloceşti-Iordăcheni şi 
Moara-Cîmpul-Cruceî, la 3^/2 kil. 
de reşedinţa comunei. 11. Căt. 
Novacul situat pe platoul dea- 
lului Novacul, între valea Brîg- 
leşti şi valea Giorcatinuluî la 
3V2 kil. de cătunul de reşedinţă. 
12. Bîranul situat pe valea Bîra- 
nuliiî, puţin înclinat de la N. 
spre S. 13 Atîrnaţi, aproape 
de căt. Boloceşti-Iordăcheni. 

In comună se află o biserică 
fondată de răposatul Clucerul 
loan Argetoianul. In biserică se 
găseşte următoarea inscripţie : 
«Această Sfîntă şi Dumnezeiască 
biserică a zidit-o clucerul loan 
Argetoianul, pe jumătate, şi pa- 
harnicul Gh. Argetoianul a ter- 
minat-o. Sfintele icoane sunt 
făcute de Păhărniceasa Ilinca 
Buzescu, ce se află în biserică. 
S'a terminat la anul 18 13, Oc- 
tombrie 6. S'a zugrăvit la 1849 
de al doilea, de D. Constantin 
Argetoianul, fiul Paharnicului 
Gheorghe Argetoianul, Octom- 
brie 12.» In serviciul bisericeî 
sunt 2 preoţi şi 2 cîntăreţî. 

In căt. Argetoaia-d.-s. se află 
o şcoală mixtă; pană în 1891-92 
a fost şcoală de băeţî. Funcţio- 
nează din 1891. Este întreţinută 
de comună ; are un învăţător şi 
o învăţătoare. Localul de zid 
este în bună stare. 

După legea rurală din 1864 
sunt 16 loc. împroprietăriţi. 

Populaţia comunei este de 
2125 loc, cu 543 case şi 135 
bordee. Boala ce băntue com. 



sunt frigurile. Statura locuito- 
rilor este mijlocie. 

Suprafaţa comunei este de 
4000 pog., din cari 3100 hect. 
teren arabil, 300 pog. fîneaţă, 
100 pog. izlaz, 500 pog. lac şi 
teren sterp, 1000 hect. pădure. 

Moşiile de pe teritoriul co- 
munal sunt următoarele: i. Ar- 
getoaia-d.-s. ce aparţine Sta- 
tului. Suprafaţa vîndută este de 
404 hectare. Suprafaţa rămasă 
este de 137 hect. 4257 m. p. 
Arendată de la 1893 — 98 cu 
9500 leî anual. 

2. Moşia Argetoaia-d.-j. ce a- 
parţine D-luî Ion Alexandrescu ; 
are un venit de 22000 l. anual, 
înainte, aceste moşii au fost ale 
fraţilor Argetoianu. 

Statul are o pădure situată 
între cătunele Atîrnaţi, lordă- 
cheşti şi Mahalaua-Macrea. Pă- 
durea D-luî Alexandrescu de 
400 pogoane se află între căt. 
Teascul-din-Deal, Racoviţa şi 
Leordoasa. 

Pădurea statului aparţinea d-luî 
Argetoianu, iar a d-luî Alexan- 
drescu aparţinea d-luî Petre O- 
bedeanu. Ambele sunt compuse 
din cer, gîrniţă, gorun, fag, etc. 

Fîneţe în întindere de 300 
pogoane. Livezile de prunî, în 
întindere de 90 hect. sau 180 
pogoane aparţin locuitorilor. 

Viile, în întindere de 1362 
hect., aparţin d-luî loan Ale- 
xandrescu şi locuitorilor împro- 
prietăriţi la anul 1864. 

Au fost două morî de aburî 
în comună, din care una în Moara- 
Cîmpul-Cruceî şi cea-l-altă în căt. 
Argetoaia-d.-s. 

Se lucrează cărămidă; un lu- 
crător face 300 — 500 pe zi şi 
le vinde cu 15 — 20 l. miea arsă. 

Locuitoriî îşî desfac produc- 
tele la gara Butoeşti pentru Cra- 
iova-Severin. Transportul pro- 
ductelor se face cu carul sau 
cu căruţa. 



ARGETOAIA 



113 



ARGHIŞOCUL 



Ia căt. Arget09.ia-d.-s. sunt 
3 cîrciumî cu prăvălii, în Grădi- 
năreşti sunt 2 prăvăliî, în Moara- 
Cîtiîipul-Cruceî sunt 2 şi în Teas- 
cul-din-Vale 3. 

Comercianţi sunt 9. 

Căile de comunicaţie ce stră- 
bat comuna sunt: Calea veci- 
nală Argetoaia-Piria, lungă de 
5 kil. Calea vecinală comunală 
ce duce la Ţiuleni pe o lungime 
de 4 kil. Calea comunală ce 
duce la Bălăceşti (cătun) pe o 
lungime de 2 kil. 

Venitul budgetar pe exerciţiul 
1893—94 a fost de 39647.75. 

Cheltuelilebudgetare 3907.75. 

Animale: Vite cornute 414, 
01 320, capre 70, caî 24. 

Bîlciu la 27 Iulie. 

Argetoaia, deal, pi. D umbra va- 
d.-s., com. Cernăteşti, jud. Dolj, 
pe limita de N. către comuna 
Argetoaia; are direcţiunea de la 
V.-E, ; este acoperit cu tufărişuri, 
înălţimea sa este de 45 metri. 
Trece şi prin com. Ţiul, plasa 
Doljul-d.-j. 

Argetoaia, dealy plasa Jiul-d.-s., 
com. Argetoaia, jud. Dolj, cu 
înălţime de 50 m. ; trece prin 
satele Argetoaia-d.-s. şi Arge- 
toaia-d.-j. 

Argetoaia, pinii, plasa Jiul-d.-s., 
com. Argetoaia, jud. Dolj, iz- 
voreşte din dealul Argetoaia, 
şi se varsă în gîrla Macrea. 

Argetoaia, vale, plasa Jiul-d.-s., 
com. Argetoaia, jud. Dolj, pe 
care este aşezat s. Grădinăreşti. 

Argetoaia-d.-j., sat, pi. Jiul-d.-s., 
com. Argetoaia, jud. Dolj, cu 
63 suflete, 32 bărbaţi şi 31 fe- 
mei. Copiii din acest sat urmează 
la şcoalele din satul Argetoaia- 
d.-s., ce sunt la o depărtare de 
600 m. 



Ştiu carte 5 bărbaţi şi i fe- 
mee. Locuitorii se duc Dumi- 
nica şi sărbătoarea să asculte 
serviciul religios la biserica din 
satul Argetoaia-d.-s., plasa Jiul- 
d.-s., com. Argetoaia. Locuesc 
în 19 bordee făcute din pămînt 
bătut şi în 49 case, construite 
parte din zid şi parte din paiante. 

Argetoaia-de-Jos, mo^ie, pi. Jiul- 
d.-s., com. Argetoaia, s. Arge- 
toaia-d.-j., judeţul Dolj; a d-luî 
loan Alexandrescu cu ven. anual 
de 22000 leî, întindere de 500 
pog. arabile. In trecut aparţinea 
fraţilor Argetoenî. 

Argetoaia-de-Sus, sat, pi. Jiul- 
d.-s., c. Argetoaia, jud. Dolj ; este 
reşedinţa primăriei, are 105 sufl. : 
55 bărbaţi şi 50 femei. Locuesc 
în 10 bordee şi 50 case, făcute 
din bîrne, cărămidă şi paiante. 
In sat sunt două şcoli pri- 
mare: una de băeţi şi alta de 
fete. Ştiu carte 21 bărbaţi şi 5 
femei. Şcoala de fete funcţionează 
din 1890 şi are o învăţătoare; 
iar cea de băeţî funcţionează 
din 1864, avînd un învăţător. 
In sat este o biserică fondată 
de Clucerul loan Argetoianu la 
181 3 şi terminată la 1849 de 
fiul său C. Argetoianu. Sfintele 
Icoane sunt dăruite de Pahar- 
niceasa Ilinca Buzescu. Pentru 
serviciul bisericeî sunt 2 preoţi 
şi 2 cîntăreţî. Cîrciumî sunt 3. 

Argetoaia-de-Sus, mope, plasa 
Jiul-d.-s., comuna Argetoaia, sa- 
tul Argetoaia-d.-s., jud. Dolj; 
a statului; arendată de la 1893 
pană la 1898, cu 9500 lei. întin- 
derea el este de 538 hect., din 
care a patra parte este dată în 
loturi. 

Arghira, sat, pe moşia cu ace- 
laş nume din com. Preuteşti, 
judeţul Suceava. Este străbătut 



de pîrîul Arghira. Numiră 1 1 1 
case, populate cq 103 cap? de 
familie sau 458 suflete, din cari 
230 b^rb. şi 2a8 fem, Din aceş- 
tia 1 1 sunt străini. Are 1 1 5 con- 
tribuabili. Vatra satului ocupă 
o suprafaţă de 10 fălci şi 12 
prăjini. Moşia e proprietat<ead-luI 
maior I. Giurescu, în întindere 
de 500 fălci, din cari : 440 fălci 
cultivabile, 40 fălci pădure şi 
20 fălci nefolositoare. împroprie- 
tăriţi după legea din 1864 supt: 
7 mijlocii şi 45 codaşi, stapî- 
nind 140 fălci şi 40 prăjini, bi- 
serica şi şcoala din PaşarabI ser- 
vesc şi acestui sat. Drumuri 
principale sunt: la Dolheşti-IVIarl 
(4kilom.) sila Basarabl(i kil.). 
La 1830: «Arghiril, la ţinu- 
tul Sucevei, ocolul Şomuzulul, 
moşie a dumi-sale Medelnicesel 
Maria-Arghiroaia ; are un sat cu 
un bejenariu - hrisovolit , cinci 
nevolnici, două vădane, şase 
vslujbaşl-volnicl, un jidov. Pe lin- 
gă moşiile Platoneşti, Manoli- 
Vlădeşti, Basarabia şi altele cu 
un număr de 33 locuitori.» (Pu- 
ciumul-Romîn, anul I, 1875, pa- 
gina 41). 

Arghira, deal, în com. Preuteşti, 
jud. Suceava. 

Arghira, ia.^, judeţul Suceava, în 
suprafaţă de 15 — 20 fălci, în co- 
muna Preuteşti ; format de Şo- 
muzul-Mare. 

Arghira, pădure, de diferite e- 
senţe, d'asupra satului cu acest 
nume, jud. Suceava. 

Arghiroaeî, se numeşte o parte 
a satului Ivăneşti, jud. Fălciu. 

(v. a. n.). 

Arghişocul, lac, jud. Briăila, des- 
părţit în două, formînd două 
lacuri unite în ostrovul Vărsă- 
tura sau Mărăcinele cjin coo^una 



54049. Ua,f%U Dicţionar Qpografio, 



16 



ARGIDAVA 



IU 



ARIA-DE-ARAMA 



Berteşti-d.-s. ; unul numit Ar- 
ghişocul-Mic la N. şi altul nu- 
mit Arghişocul-Mare la S. ; în- 
tre canalul Mănuşoaeî şi iazul 
Vărsătura. 

Arg^dava, vechie cetate dacică 
pe ruinele căreia se pretinde, că 
este zidit astăzi oraşul Piteşti. 

Argineşti, sat, în plasa Motrul- 
d.-j., judeţul Mehedinţi; ţine de 
com. rur. Gura-Motruluî. 

Argintar, deal, în prelungirea 
dealului Simion, Peştera şi Rup- 
tura, din ramura Viişoareî (pre- 
lungire a ramureî munţilor Bis- 
triţa şi Cozia) ; formează linia 
de hotar între com. Gîrcina şi 
comuna Pîngăraţi, în judeţul 
Neamţu. 

Argintar, pîrîia§, com. Gîrcina, 
pi. Piatra-Muntele ; jud. Neamţu 
izvoreşte din dealul cu a sa nu- 
mire, ramura Viişoara, şi se var- 
să pe partea dreaptă a pîrîuluî 
Cuejdiu, după un curs aproape 
neînsemnat atît prin volumul 
cît şi prin întinderea scursoriî 
apelor sale, chiar în timpurile 
ploioase. 

Argintăria, imle, plasa Trotuş, 
jud. Bacău, pe teritoriul com. 
Mănăstirea-Caşinuluî. 

Arglntoaia, mic cătun , al com. 
Drăgoteşti, situat pe apa Tes- 
luiuluî, jud. Romanaţî. 

Argintoianu, lac, pe moşia Ar- 
gintoianu, comuna Risipiţi, pi. 
Oraşul, jud. R.-Sărat, lăsat în 
părăsire după moartea proprie- 
tarului. 

Argintoianu, moşie, în pi. Ora- 
şului, comuna Risipiţi, jud. R.- 
Sărat, în partea de apus a eî; 
numită aşa de la un proprietar 



al eî, Argintoianu ; azî este a 
statului. 

Argintoieni, mic cătun, al com. 
Boşoteni, plasa Ocolul, judeţul 
Romanaţî; e aşezat aproape de 
apa Tesluiuluî şi are 2 1 3 locui- 
tori. 

ArgOva, vale, în plasa Borcea, 
jud. Ialomiţa, se întinde din la- 
cul Mostiştea spre Nord şi for- 
mează marginea între judeţele 
Ilfov şi Ialomiţa. 

Argoveî (Valea-), judeţul Ilfov. 
Vezî Boncea. 

Arhanghelul, mănăstire, în ju- 
deţul Vîlcea, pi. Ocolul, în cir- 
cumscripţia comuneî Vlădeşti, 
o oră departe de oraşul Rîm- 
nic, pe valea Zăvoiului în sus. 
După pisania aflată d' asupra în- 
trăreî, mănăstirea Aranghelul a 
fost întemeiata de jupîn Stoica 
Pîrianu, vel-paharnic, la leatul 
1721. In urmă a trecut ca schit 
sub ascultarea mănăstireî Segar- 
cea şi maî tîrziu, împreună cu 
alte 3 metoace ale mănăstireî 
Zlătarî din Bucureşti, a fost în- 
chinată Patriarhiei din Alexan- 
dria, de către Băneasa Măria 
Mileasca şi de un fost al eî gi- 
nere, Dositeiu Brăiloiu monahul. 
Maî tîrziu însă dărîmîndu-se 
acest schit, a fost reîntemeiat 
de Arhimandritul Sofronie la a- 
nul 181 1. Biserica, mică şi zi- 
dită în stil primitiv, pare a fi 
din timpul acesta. Ea a fost în 
parte ruinată în urma unul cu- 
tremur şi reparată de către în- 
grijitorul mănăstireî ( 1 88 1 ). Vred- 
nic de luare aminte este maî a- 
les tîmpla. Intre cărţile aflate 
în biserică merită a fi amintit 
Apostolul de la 1684, un mo- 
litvelnic şi alte cărţî cărora le 
lipsesc titlurile şi cîte-va fol de 
la început, între altele ; octhoich, 



triod şi cîte-va minee, cari par 
a fi foarte vechi. 

Astăzi mănăstirea Arhanghe- 
lul este redusă la biserică de 
mir şi se întreţine de stat. 

Arhimandrita, pădure, în plasa 
lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, pe 
ţărmul drept al rîulul Ialomiţa, 
teritoriul com. Fundul-Crăsani. 

Aria, cătun, jud. Buzăii, plasa 
Cîmpul, pendinte de com. rur. 
Cochirleasca, în apropiere de 
apa Slatina; are 50 fam. 

Aria, deal, pi. Muntelui, jud. Ba- 
cău, pe teritoriul com. Văsieşti. 

Aria, deal, pe moşia Horodiştea, 
com. Horodiştea, pi. Prutul-d.- 
j., jud. Dorohoiii. 

Aria, ( Aria - ţigănească ), loc 

izolat în fundul Văel- Vadului, 
com. Cernăteşti, jud. Buzău. 

Aria, moşie, în com. Cochirlean- 
ca, jud. Buzău, are 11 60 hect. 
din care: 1130 arabile, 10 pă- 
durea Tufa şi 22 ocupate cu 
tîrla. Această moşie e dăruită 
de Toma Tîmpeanu pentru în- 
treţinerea şcoalel din com. Slo- 
bozia- Galbenul, jud. Rîmnicul- 
Sărat. 

Aria, frumoasă poiană, în păd. 
statului Izvoranu, din com. Grăj- 
dana, jud. Buzăii. 

Aria-de- Aramă, se numeşte locul 
bătătorit, în mărimea unei făţărl 
de arie, ce se află deasupra dea- 
lului Beşlegel, care desparte c. 
Răducăneni de com. Moşna, pi. 
Podoleni, jud. Fălciu. 

Credinţa poporului, despre A- 
ria-de-Aramă, este că cine um- 
blă pe acest loc, pierde cunoş- 
tinţa de sine şi că rămîne cu un 
vuet în cap, mal multe zile, ce-î 



ARIA-LUI-DINUŢA 



115 



ARICEŞTI 



poate ameninţa şi vîeaţa; d' aceia 
mulţî caută a se feri de acel 
loc, căci se zice că trecătorii 
sunt expuşi a rătăci drumul din 
cauza ameţeleî ce le produce 
locul. Prin călcătura cu picioa- 
rele se produce un sunet ca de 
un vas arămit. 

Aria-lui-Dinuţă, pichet, cu No. 
57, în plasa Oraşul, corn. Mîn- 
dreşti, jud. R.-Sărat, pe lunca 
Mîndreştilor, la hotarul spre Mol- 
dova ; azî e loc izolat. 

Aria -Tătărească, localitate, în 
partea de E. a corn. Petroşani, 
pi. Crivina, jud. Prahova, des- 
pre care se povesteşte, că aci 
ar fi tăbărît Tătarii, pe timpu- 
rile cînd cutreierau ţara. 

Aria-Veche, deal şi podiş. (Vezî 
Dealul-Mare, corn. Sîrca, plasa 
Cîrligătura, jud. Iaşi). 

Aricească, moşie, în com. Cos- 
teşti, jud. Buzău, cat. Budiş- 
teni, 315 hect. din care 54 păd. 
Ea făcea parte din moşia Ba- 
lişoara şi i s'a dat acest nume 
după proprietarul eî, poetul C. 
D. Aricescu. 

Ariceşti, com, rur,, pi. Fiii peşti, 
jud. Prahova. 

Este situată în partea de E. 
a rîuluî Prahova, la 14 kilom. 
de Ploeşti, capitala judeţului şi 
la S kil. de Filipeşti, reşedinţa 
plăşiî. 

N'are nici un cătun alipit. 
Partea de N. a com. se maî 
numeşte şi Stoeneşti. Are o po- 
pulaţiune de 11 58 loc. (546 b., 
612 f.)^ în care intră 21 fam. 
de Ţigani. 

Capi de familie sunt 268 ; 
contribuabili 211 ; 256 case de 
locuit. 

In com. sunt 2 biserici. Una 
fondată la ^1777 şi poartă ur- 



mătoarea inscripţie : «Această 
stîntă biserică s'a ridicat întru 
hramul Sf. Prooroc Ilie şi Sf. 
Nicolae în zilele Prea înălţatu- 
lui nostru Domn Alexandru Ip- 
silante, de robul luî Dumnezeu 
Ilie Aricescu, cu soţia sa Nea- 
ga şi de robul luî Dumnezeu 
Enache Văcărescu, vel Vistier 
la 1777». Această biserică s'a 
reparat la anul 1887. 

A doua biserică, cu hramul 
«Sf Nicolae» s'a fondat la anul 
1 8 1 1 de Nicolae şi Bălaşa Nen- 
ciulescu şi s'a reparat la anul 
1880. 

Pre lingă agricultura, locui- 
torii se maî ocupă şi cu fabri- 
carea varului, în cuptoare micî, 
pe care îl desfac la Ploeşti. 

In comună sunt 52 caî, 12 
epe, 360 boî, I34vacî, 681 oî, 
323 porcî. 

In raionul comuneî, pe un 
iaz ce ia naştere din rîul Pra- 
hova, sunt două morî de mă- 
cinat, sistem primitiv. 

Locuitorii, în număr de 177, 
s'au împroprietărit după^ legea 
rurală din 1 864, pe moşiile d-lor 
Rahtivan , fraţii Cociubey , I. 
Enăchescu, P. Pătraşcu şi To- 
ma Vasilescu, cînd li s'au dat 
543 hect. pămînt. 

Carte a început să se înveţe 
aci de prin anul 1858 şi peste 
vre-o doî anî s'a suspendat. 
In anul 1872 s'a reînceput şi 
iarăşi a încetat pană în 1884, de 
cînd şcoala funcţionează regulat. 
wŞtiu carte 109 bărbaţi şi 1 1 fe- 
mei. Cu întreţinerea şcoaleî sta- 
tul cheltueşte anual 1404 1. 

Comuna se întinde pe o su- 
prafaţă de 1271 hect. pămînt. 

Se fabrică în termen mediu 
135 hect. ţuică. Vil nu sunt. 

Mal toate femeile d'aci se o- 
cupă cu cultura gîndacilor de 
mătase. Produsul lor e cam 350 
kilogr. gogoşi. Stupi cu albine 
sunt 126. 



Calitatea terenului cultivabil 
e de o calitate inferioară şi nu 
pot reuşi alte cereale de cît po- 
rumbul, griul şi ovăzul. 

Comerciul se exercită în com. 
în 5 cîrciumî. Bîlciu la 20 Iulie. 

Budgetul comuneî prezintă la 
venituri suma de 3150 1. şi la 
cheltuelî 2995 l. anual. 

O şosea traversează com. de 
la N. la S. înlesnind comunica- 
ţia spre N. cu com. Nedelea ; 
spre S. se uneşte cu şoseaua 
judeţeană Ploeşti — Tîrgoviştea, 
înlesnind comunicaţia cu Pld- 
ieşti. 

Se mărgineşte cu moşiile Ne- 
delea, Filipeşti*, Brătăşanca şi 
Dîrmăneasca. 

Ariceşti, cotn, ria\, pi. Podgo- 
ria, jud. Prahova. Bătrîniî po- 
vestesc că pe locul numit «Si- 
lişte» a fost un sat tătărăsc, 
Ariceşti, unde se făcea şi un 
tîrg anual, «Drăgaica», şi că 
Romîniî, sub Negru-Vodă, iz- 
gonind pe Tătari, acel sat s'a 
desfiinţat şi s'a format cel ac- 
tual, tot cu acelaşi nume, locuit 
de Romînl. 

Comuna este situată pe dea- 
lurile Pineanca, Albinari, Pla- 
iul şi Cenuşari, la 50 kil. de- 
parte de capitala jud. şi la 15 
kil. de a plăşiî. 

La început, com. Ariceşti a 
fost situată pe locul numit «Si- 
lişte», iar după izgonirea Tăta- 
rilor, locuitorii şl-au făcut case 
pe dealuri şi coaste. 

Are o populaţiune de 1473 
loc. (710 b., 763 f.), în cari in- 
tră şi 21 familii de Ţigani. 

Capî de fam. sunt 325, con- 
tribuabili 234 şi case de lo- 
cuit 302. 

In com. sunt 2 biserici : i 
veche de lemn, ruinată şi cu 
inscripţia nedescifrabilă, şi alta 
cu următoarea inscripţie : «Cu 
ajutorul lui Dumnezeu s'au ri- 



)titiâm 



ARICEŞTI 



116 



ARîCtUL 



dicat această sfîntă biserică din 
temelie prin osîrdia şi cheltu- 
iala tutulor locuitorilor acestei 
comunîi întru cinstea hramului 
Sf. Erafh Nicolae, Sf. Muce- 
nic Teodor Tiron şi Sf. loan 
Botezătorul, începîndu-se în a. 
1865, în zilele Domnitorului 
Alexandru Ion I. Cu za, şi sâ- 
vîrşită în anul 1873, în zilele 
Mărieî-Sale Domnitorului Ro- 
mînieî Carol I, fiind Mitropolit 
P. S. S. Nifon». 

Această biserică e deservită 
de un preot. 

Afară de agricultură, parte 
din locuitori se maî ocupă cu 
dulgheri a. 

In comună sunt 6 caî, 105 
vaci, 216 boî, 7 capre, 942 01 
şi 274 porci. 

Parte din locuitori sunt moş- 
nenî; 133 s'ati împroprietărit la 
1864 pe moşiile statului Căl- 
dăruşanul, Sf. Gheor^he-Nou şi 
parte la Moşneni, cînd li s'aii 
dat 407 hect. pămînt. 

Şcoala există în comună de 
14 anîi Cu întreţinerea eî sta- 
tul cheltueşte anual 1566 leî. 
Ştiu carte 86 bărbaţi. 

In comună sunt două gropi, 
numite ale Genteî, (pămîntul e 
surpat drept în jos) unde spun 
bătrîniî că au fost în vechime 
ocne de sare. Puţin maî jos de 
aci ese izvorul de apă sărată, 
despre care vori)im maî jos. 

E de observat că acele gropî, 
în timpul ploilor torenţiale, în- 
ghit apa cu un mare zgomot, 
dînd'o afară limpede şi sărată. 
Suprafaţa totală a comuneî 
cu izlaz, pămînt de cultură, pă- 
durî, este de 2800 hect. 

Ca ape minerale sunt aci : un 
izvor de apă sărată ce izvo- 
reşte de sub gropile Genteî, şi 
alte două vine sulfuroase, în- 
trebuinţate de locuitori în con- 
tra frigurilor. Aceste vinişoare 
sunt în prundul apei Sărata şi 



în marginea şoselei ce se dirige 
către comuna Surani. 

Făcînd media celor treî anî 
din urmă, vedem că în com. 
Ariceşti se fabrică în termen 
mediu cam 6160 decalitriî de 
ţuică şi 694 decal. vin. 

In comună se presupune a fi 
sare în localităţile numite: Pe- 
Vale, Groapa-Genteî şi în cen- 
trul comuneî (aproape de pri- 
mărie), în locul numit La-Sără- 
turî, pe care nu creşte nicî un 
fel de plantă. 

Gîndacî de mătase se cultivă 
numaî pentru trebuinţele fami- 
liare. Stupî cu albine sunt 120. 
Pămîntul prieşte la orî-ce cul- 
tură. Dintre pomî roditori sunt : 
604 meri, 275 perl, 160 duzi, 
430 cireşi, 428 nucî, 256 vişini, 
215 persicî. 

Comerciul se exercită în co- 
mună de 4 cîrciumarî. 

Veniturile comuneî se urcă 
la 4556 leî. 

Trei şosele vccinale înlesnesc 
comunicaţia între com. Ariceşti 
şi comunele Tîrleşti, Predealul 
şi Surani. 

E brăzdată de dealurile : Ce- 
nuşari, Pîrşenari, Ronceşti, Stăi- 
culeşti şi Albinari-Curmătura. Ca 
poieni sunt : Poiana-Stîneî, Faţa- 
Capreî. Piscuri: Plăvăl, Şindrila, 
Ţapul, Piatra, Bufneî şi Cornă- 
ţelul. 

Pe albia văel Adînca se îu- 
tinde, cu direcţia de la S. la 
N. şanţul numit Tătărăscul (v. 
a. n.). Poenile servesc de păşune 
şi pentru cosit. 

E udată de văile : Ariceşti ; 
Pineanca, care curge între pis- 
curile Ţapul şi Şindrila ; Adînca, 
numită ast-fel din causa adin- 
ei mei sale şi Gîrla-Sărată. 

Se mărgineşte cu com.: Tîrleşti, 
Cărbuneşti, Surani şi Predealul. 

Ariceşti, dea^, comuna Văleni, 
pi. Podgoria, jud. Muscel. 



Ariceşti, d^af, comuna Ariceşti, 
pi. Podgoria, jud. Prahova, pe 
care se cultivă i V^ hect. vie. 

Ariceşti, pădure particulară, su- 
pusă regimului silvic încă din 
anul 1883, pe moşia Ariceşti, 
pendinte de comuna Ariceşti, 
pi. Podgoria, judeţul Prahova. 

Ariceşti, pădure a statului, în în- 
tindere de 1154 hect., pendinte 
de comunele Ariceşti şi Filipeşti, 
jud. Prahova ; formată din tru- 
purile: Durducul-Marc, Durdu- 
cul-Mic, Palanga şi Lăstarul. 

Ariceşti, vaic, com. Ariceşti, pi. 
Podgoria, jud. Prahova, prin care 
curge apă sărată. Izvoreştc din 
raionul com. Ariceşti, din locu- 
rile de cultură, curge de la E. 
spre V. şi apoî se îndreaptă spre 
Y.. cşitid din comună. 

Ariceşti-de-Jos, mahala, face 
parte din com. rur. Ariceşti, pi. 
P'ilipeşti, jud. Prahova. 

Ariceşti-de-Sus, mahala, face 
parte din com. rur. Ariceşti, pi. 
Fihpeşti, jud* Prahova. Aci e 
reşedinţa comuneî. 

Aricioaia, vale, com. Şirincasa, 
pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Ariciul, sat, în pi. Marginea-d.-j., 
căt. comuneî Gulianca, judeţul 
R.-Sărat, numit ast-fel de la un 
puţ făcut de un om numit Ari- 
ciu ; aşezat în cîmp, în partea de 
miază-zi a comuneî, la 5 kilom. 
spre S. de căt. Gulianca ; are o 
întindere de 25 hect, cu o po- 
pulaţie de 62 familiî, cari cu- 
prind 321 sufl. ; 31 ştiu carte; 
are o şcoală de băeţî ce funcţio- 
nează încă din 1864. Se numea 
maî înainte şi Puţul-Ariciuluî. 

Ariciul, munte, în plasa Oraşul, 



ARICIUL 



117 



ARINI 



com. Andreaşi, jud. R.-Sărat, în 
partea de apus a eî ; e acoperit 
cu fineţe. Aspectul său e unul 
din cele maî frumoase, cu pă- 
durile sale risipite şi verzile sale 
poiene. 

Ariciul, %mle, com. Vadul-Săpat, 
pi. Crlcov, jud. Prahova. 

Ariciului (Movila-), movilă, în 
com. Smeeni, pe moşia Smeeni, 
jud. Buzău. 

Arie, deal, în com. Cacova, pi. 
Ocolul» jud. Vîlcea. 

Arie (Sub-)^ pădure, în com. Pă- 
nătăCi, căt. Plăişorul, jud. Bu- 
zaţi ; 34 hect. Face un corp cu 
pădurea Dosul-Musceluluî şi Tal- 
pa-Pănătăuluî. Proprietate moş- 
nenească. 

Ariei (Pîrîul-), aflumt al Bis- 
triţei, jud. Suceava, avînd lun- 
gimea de 3SOO m. 

Arienilor (Pîrîul-), pirin, pe 
moşia Hapîeî, com. Vîrful-Cîm- 
puluî, pi. Berhometele, judeţul 
Dorohoiu. 

Ariful (Areful), sat şi cont, rur. 
în jud. Aro^eş, pi. Loviştea, pe 
rîul Argeş; are 193 contribua- 
bili cu 1175 loc. moşneni, 540 
case şi 2 biserici, din cat*e una 
foarte veche, una cu hramul In- 
trarea-în-Biserică şi alta cu hra- 
mul Cuvioasa Paraschiva^ avînd 
fic-care biserică cîte 2 preoţi 
şi cîte i cîntăreţ ; are o şcoală pri- 
mară rurală şi uila primară mixtă 
şi 3 cîrciuîTiî. Budgetul comunei 
pe anul 1882-83 a fost de 1146 
leî; iar pe anul 1887-88, a fost 
de 3023 leî la veiliturî şi de 
3823 leî ia cheltuelî. Numărul 
total al Vitelor a fost în 1887 
de l6oo capete, din carî 450 
boî şi vaci, 50 caî^ 1040 oî, 40 



capre şi 20 rîmătorî. In apro- 
piere de sat sunt ruinele ce- 
tăţiî luî Vlad Ţepeş. Ariful este 
la 16 kil. de reşedinţa subpre- 
tecturiîi com. Şuiei, şi la 69 kil. 
de Piteşti. 

Ariful (Areful), izvor cu apă de 
pucioasă, în care predomină 
magnesia carbonică, în apro- 
piere de satul cu acelaşî nume, 
jud. Argeş, pi. Loviştea, 

Ariful (Areful), munte, jud. Ar- 
geş, pi. Loviştea. In apropie- 
rea acestuî munte izvoreşte rîul 
Argeş. 

Ariful (Areful), plain, în jud. 
Argeş, cu reşedinţa în satul Ti- 
ţeşti. Acest plaiu s'a desfiinţat 
la 1834 şi s'a unit cu plaiul Lo- 
viştea, formînd un singur plaiu 
sub numele de Plaiul-Loviştea, 
cu reşedinţa subprefectureî în 
com. rur. Şuiei. 

Ariful (Areful)^ trecătoare şi pi- 
chet de graniţă, jud. Argeş, pi. 
Loviştea, dă în Transilvania. 

Arii (Vîrful-), poiană, în cătunul 
Piatra, com. Bâdeni-Ungureni, 
plaiul Dîmboviţa, jud» Muscel. 

Ariilor (Vâlceaua-), pîrîn, se 
varsă în valea Hulubei^ pe te- 
ritoriul căt. Huluba, com. Va- 
lea-Popiî, pli Rîurile, jud. Muscel. 

Aritnăneasa, iaz, jud. Brăila, 
pe ţărmul drept al Dunărei- Va- 
poarelor din comuna Gropeni, 
pleacă din lazul-Gingârăşoaeî, 
merge spre S. paralel cu Du- 
nărea- Vapoarelor şi se uneşte 
iarăşi cu Gingărăşoaia la hota- 
rul de S. al com. Gropeni. 

Arinaşul, ajiuent al pîr. Arinul, 
din com. Dorna, jud. Suceavi. 
Izvoreşte din muntele Băda, 



Arini (Qrlndul*cu-), grind^os^^ 
loc ridicat d'asuţjra stufului în- 
conjurător, din pi. Sulina, jud. 
Tulcea^ pe teritoriul coiiî. urb. 
Sulina; are o formă lunguiaţă 
cu o direcţie generală de la 
N,-V. spre S.-E. ; se desface din 
Grindul-Leteî ; este format din 
două corpurî, unul Grindul-cu- 
Arinî propriu zis, şi altul maî 
mic, pe care se află aşezată 
Cîşla sau Tîrla-luî-Manole ; în- 
tinderea ambelor corpurî îm- 
preună este de 80 hect. aproape; 
este înconjurat de toate părţii 
cu stuf, afară de locul unde co- 
munică cu Grindul-Letei ; el este 
aşezat între grindurile Chiserul 
şi Grindul-cu-Păful. 

Arini, vezî Valea-Seacă. 

Arini^ vezî Costineşti, sat, com. 
Costineşti, pi. Tîrgul, jud. Bo- 
toşani. 

Arini, baltă, pe moşia Sinăuţi, 
com. Tureatca, pi. Berhometele, 
jud. Dorohoiu. 

Arini, deal, pi. Munteluî, judeţul 
Bacău, pe teritoriul satului Va- 
lea-Arinilor, de-a-stînga Tazlâu- 
luî-Sărat- 

Arinii iaz^ în partea de S.-E, a 
comuneî Slobozia-Secătura, jud. 
Botoşani. 

Arini, ioc izolat, în com. Piatra, 
pi, Piatra-Muntele, jud» Neamţu, 
situat pe partea stingă a rîuluî 
Bistriţa, aproape de gura pîr. 
Borzogheanul ; aicî se află o 
schelă pentru plute, proprietate 
a urbeî Piatra. 

Numirea locali tăţeî vine de 
la o mică pădurice (luncă) de 
arinî ce se află alături* 

Arini^ luncă de arinî (12 fălcî), 
în com. Dolhasca, jud. Suceava 



imMiiiiiiii 



ARINILOR (DEALUL-) 



118 



ARJOCI 



Arinilor (Dealul-), deal, judeţul 
Suceava, pe culmea căruia trece 
hotarul dintre moşiile Hîrtopul 
şi Preuteşti. E o continuare a 
dealului Ţintea. 

Arinilor (Pîrîul-), mic afluent 
al pîrîuluî Racova» în comuna 
Valea-Gloduluî, jud. Suceava. 

Arinilor (Pîrîul-), mic afluent 
al pîrîuluîTăbăcăria, din comuna 
Paşcani, jud. Suceava. 

Arinilor (Pîrîul-), mic aflue?it 
al pîrîuluî Suha-Mică, jud. Su- 
ceava. 

Arinilor (Pîrîul-), mic afluent 
al pîrîuluî Prisăceî, din comuna 
Şoldăneşti, jud. Suceava. 

Arinilor (Valea-), vale, în com. 
Lopătari, cât. Luncile, judeţul 
Buzău, începe de la Fundul- Văeî 
şi se scurge în rîul Slănic. 

Arinişul, piniaş, plasa Trotu^ul, 
jud. Bacău, curge prin comuna 
Doftana şi se scurge în rîul 
Trotuşul pe dreapta. 

Arinoasa, sat, face parte din co- 
muna Găiceana, jud. Tecuciu. 
Situat la N. comunei pe coasta 
de V. a dealului Fâgădăul, la 
o depărtare de i8 kil. de reşe- 
dinţa comuneî. Are o populaţie 
de 55 capî de familie cu 165 
suflete. Acest sat nu este men- 
ţionat în împărţirea administra- 
tivă de şi se desparte de satul 
Ghilăveşti prin dealul Fâgădăul, 
Bătrîniî satuluî spun, că datează 
cam de pe la jum. secoluluî al 
1 7-lea şi că-şî trage numele de la 
un bătrîn, Arinoşanu. 

Arinoasa, pădure, situată în par- 
tea de N. a satuluî cu acelaş, 
nume, pe dealul Arinoasa, jud. 
Tecuciu. 



Arinoasa, vale, în jud. Tecuciu, 
începe din dealul Arinoasa, se 
divide în două : valea Ghilăveşti 
spre S. şi Arinoasa N.-V. ; con- 
tinuă până la hotarul judeţuluî 
Bacău. Pe această vale se află 
fîneţe şi păşune. In fundul eî 
se află situat satul Arinoasa. 

Arinul, piriU, afluent al Bistriţeî, 
jud. Suceava, izvoreşte din Bă- 
da, şi în cursul său de 6700 m., 
învîr teste un ferăstrău şi treî 
morî. Are de tributari: din 
dreapta, pe Arinaşul şi Pîrîul- 
Cozăneştilor, iar din stînga pe 
Bretele şi Pîrîul-Ulmuluî. 

Arinului (Pîrîul-), unul dintre a- 
fluenţii prîuluî Moişa, jud. Su- 
ceava. 

Arinului (Valea-), vale, situată 
în raionul corn. Ştefâneşti, jud. 
Tecuciu, merge în direcţia E.- 
V. Pe dînsa se fac semănături. 

Arion ( Valea-luî-), vale, în com. 
Cotul-Cioriî, jud. Buzău, se con- 
tinuă cu Lacul-luî-Moş-Marin, cu 
apa Cotoreî şi se scurge în rîul 
Buzău. 

Arioneşti-Noi, cătun, com. Ur- 
laţi, pi. Cricovul, jud. Prahova. 

Arioneşti-Vechî, căt,, comuna 
Urlaţi, pi. Cricovul, jud. Pra- 
hova. Aci e o biserică fondată 
la anul 18 19 cu următoarea in- 
scripţie : «S'a zidit această sfintă 
biserică, cu patronul Sf. loan, 
din temelie de robul, luî Dum- 
nezeu Ion Arion la anul 1^19». 
S'a reparat de primărie la anul 
1877 şi s'a învelit din nou la 
anul 1891. 

Arişoaia sau Faţa-Arişoaei, 

munte, în pi. Vrancea, jud. Putna, 
pe hotarul despre apus al jud. 
Putna, de unde izvoreşte Putna 



despre apus şi Năruja despre 
răsărit. 

AritOn, deal culţi vabil, pe mo- 
şiile Ruşi şi Forăşti, din com. 
Uideşti, jud. Suceava. 

Ariton, fînthiă, pe moşia Cor- 
jăuţi, com. Pomîrla, pi. Prutul- 
d.-s., jud, Dorohoiu. 

Arizan, deal, în partea de P2. a 
moşieî Todireni, com. Todircni, 
pi. Jijia. jud. Botoşani. 

Arjoci, cătun, pendinte de com. 
Godineşti din plaiul Vulcan, jud. 
Gorj ; situat pe şesul cu acelaşi 
nume, are o supraf. de aproape 
158 hect. din carî 46 hect. ara- 
bile, 85 hect. fîneţe, 15 hect. 
izlaz, 9 hect. viî şi 3 hect. li- 
vezi de prunî. 

Cu o populaţie de 65 fam., 
318 sufl., 39 contrib. 

Locuitorii posedă 1 1 pluguri, 
35 care cu boî şi vaci, 10 stupi, 
102 vite marî cornute, 23 caî, 
8 01, 28 capre şi 38 rîmâtorî. 

Prin acest cătun trece şo- 
seaua comunală, de la N. spre 
S. ; la N. îl leagă cu căt. Godi- 
neşti, iar la S., trecînd peste 
rîuleţul Tismana pe un pod de 
lemn, îl leagă cu căt. Calceşti. 

Cătunul are 6 puţurî şi i 
fîntînă. 

Cătunul are o biserică de lemn, 
reedificată la anul 1828, slujită 
de unul din preoţii de la Go- 
dineşti şi 2 cîntăreţî. 

In apropriere de acest cătun 
se află un loc numit Cazărmile 
unde se văd urme de zidurî 
vechî. Se zice că acum 200 
de anî, acest loc a fost ocupat 
de Ungurî, carî aci aveau o for- 
tificaţie în contra Turcilor. 

In căt. este o strîmtoare între 
2 dealurî numite Măslaşul şi 
Chicioara; pe această vale trece 
rîuleţul Tismana. 



ARMAN-CEŞME 



119 



ARMĂŞENr 



Arman-Ceşme, pîrîUy în pi. Ba- 
badag, jud. Tulcea, pe teritoriul 
cotn. Atmagea şi Ciucurova; el 
este o parte din pîrîul Slava, care 
poartă diferite numiri pe unde 
trece, aşa numele de Arman- 
Ceşme îl ţine aproape de la iz- 
vorul său, care are numele de 
Sacar-Dere, şi pană la comuna 
Ciucurova, de unde începe să 
poarte apoi numele de Valea- 
Ciucurova. El izvoreşte din dea- 
lul Sacar-Bair, se îndreaptă spre 
răsărit avînd o direcţie de la 
N.-V. la S.-E. brăzdînd partea 
sudică a comunei Atmagea şi 
cea apusană a comunei Ciucu- 
rova. Numai el singur are o lun- 
gime de 7 kil. Curge maî nu- 
mai prin păduri, pe Ia poalele 
orientale ale dealurilor Topolog 
şi Chirişliva. Primeşte pe stînga 
pîrîul Atmagea unit cu pîr. Dul- 
gherul. Pe malul săCi din stînga 
merge calea comunală Ciucurova- 
Atmagea-Orta-Chioi. 

Arman-Tepe, deal, sau maî bine 
zis vîrf de deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Hîrşova, pe teritoriul 
comunei rurale Orumbei şi a- 
nume pe acela al cătunului său 
Făgăraşul-Noii. Are o înălţime 
de 125 metri şi domină întreg 
ciflicul Ali-Murtazi, precum şi 
toată valea Pinga-Dere. Este 
situat în partea de N. a plăşiî 
şi cea centrală a comunei. 

Arman-Tepe, deal, în plasa Is- 
truluî, jud. Tulcea, aşezat tocmaî 
la hotarul dintre jud. Tulcea şi 
Constanţa ; are o direcţiune de 
la N. spre S. şi ramificaţiile sale 
brăzdează teritoriul comunei Ca- 
simcea spre răsărit, jud. Tul- 
cea, şi pe acela al comunei Ter- 
zi-Chioi spre apus, judeţul Con- 
stanţa; el se întinde printre 
pîrîul Casimcea şi afluentul său 
Valea-Cartal, sau Valea-Terzi- 
Chioi; vîrfurile sale cele maî 



înalte sunt : Manca-Teche-Der- 
men cu 137 metri, Manca-Chiu- 
ciuc-Chioi cu 131 metri, Bos- 
tangi-Tepe cu 128 metri şi altele 
maî micî ; cele treî de sus sunt 
şi puncte trigonometrice de ob- 
servaţie de rangul al 3-lea; la 
poalele luî sunt aşezate satele 
Terzi-Chioi şi Chiuciuc-Chioi, iar 
malurile pîrîurilor unde merg 
prelungirile sale sunt înalte şi 
rîpoase ; din el îşî iau naştere 
pîraiele: Mandalîc-Dere, Sasîc- 
Culac şi Sasîc-Corai, afluenţî aî 
pîrîuluî Valea-Cartal ; este între- 
tăiat de drumurile comunale : 
Chiuciuc-Chioi-Terzi-Chioi, Chiu- 
ciuc-Chioi-Cartal-Seleuş, Cartal- 
Caciamac. 

Armanul, v. Moara-Prefectuluî, 
saty com. Cepleniţa, plasa Bah- 
luiu, jud. Iaşi. 

Armanul, deal, pe moşia Con- 
ceşti, com. Hudeşti, pi. Prutul- 
d.-s., jud. DorohoiCi. 

Armanul, luncă, pe mopiâ Hîn- 
ţeşti, com. Hînţeşti, plasa Ber- 
hometele, jud. Dorohoiu. 

Armanul-Urîta, cătun, (tîrlă), în 
plasa lalomiţa-Balta, jud. Ialo- 
miţa, teritoriul com. Frăţileşti. 

Armanului (Dealul-), deal, în 
partea de Est a comuneî Cu- 
coreni, pi. Tîrgul, jud. Botoşani. 

Armanului (Fîntîna-), f întina, 
pe moşia Vâculeşti, com. Vă- 
culeşti, plasa Coşula, jud. Do- 
rohoiu. 

Armanului (Valea-), vale, în 
partea de Est a moşieî şi com. 
Cocoreni, plasa Tîrgul, judeţul 
Botoşani. 

Armanului (Valea-), vnle, pe 
moşia Havîrna, com. Havîrna, 



plasa Prutul-d.-s., judeţul Doro- 
hoiu. 

Armaşul, rîpâ, pe moşia Live- 
ni, com. Manoleasa, pi. Başeii. 
jud. Dorohoiu. 

Armaşului (Lunca-), hincă, pe 
moşia Liveni, comuna Mano- 
leasa, pi. Başeu, jud. Dorohoiu. 

Armăsarul, loc, jud. Vîlcea. De 
la comuna Cornetul, Oltul cur- 
ge, formînd o mulţime de co- 
tituri, printre nişte stîncî înalte 
şi sălbatice, desbrăcate de ori- 
ce vegetaţie, de un aspect în- 
tr'adevăr înfiorător. In acest 
spaţiu se află cel maî greu pa- 
sagiu al drumului ce duce la 
Sibiu, numit Armăsarul. Acest 
loc îşî datoreşte numele uneî 
stîncî de piatră, care are ase- 
mănarea acestui animal. 

Armăşeni, com. rur,, în partea 
de Est a pi. Crasna, jud. Făl- 
ciu, la 21 kil. de capitala ju- 
deţului. Situaţia deluroasă. Su- 
prafaţa com. de 1000 hectare, 
cu o populaţie de 290 fami- 
lii sau 605 suflete din care 
105 sunt contribuabili. Este for- 
mată numai de satul Armăşeni, 
numit din vechime Armaşul, 
după numele unui vechiu oş- 
tean ; ast-fel este tradiţia. Si- 
tuat între treî dealuri: Munce- 
lul spre Sud, Jîdovina spre Est 
şi Crasna spre Vest. 

Proprietatea moşieî este a lo- 
cuitorilor, fiind răzeşi vechi. Ei 
se ocupă, pe lîngă agricultura 
şi creşterea vitelor, cu cultura 
viilor şi a livezilor. In sat este 

biserică, făcută la 1870 de 
obştea locuitorilor ; e servită de 

1 preot şi 2 dascăli. 
Veniturile şi cheltuelele com. 

sunt de lei 1050. 

Vite cornute are 374, cal 78^ 
oi 450 şi rîmătorî 63. 



ARMAŞ£NI 



120 



AKMAŞESTI 



Şosele nu sunt, ci numaî dru- 
muri naturale. 

Armăşeni, sat, jud. Fălciu. Verf 
Armăşeni comună. 

Armăşeni, sat, în partea despre 
apus a satului Dumeşti, plasa 
Fundurile, jud. Vasluiu, situat 
pe coasta despre Sud -Vest a 
dealului Rîngoaia. 

Are o suprafaţa de 338 hect. 
şi o populaţie de 42 familii sau 
240 suflete. 

Numărul vitelor mari cornute 
e de 188; sunt 400 oî. 

Moşia este proprietatea sta- 
tului ; a fost pendinte de mă- 
năstirea Aron-Vodă, donată eî 
de un fost proprietar, Rosno- 
vanu. 

Armăşeni, moşie, în pi. Fundul, 
jud. Roman, comuna Răceşti, 
în marginea judeţului despre ju- 
deţul Vasluiu. Se maî numeşte 
şi A-treia-parte (v. a. n.). 

Armăşeni, pîrîn, V. Gîrlx>văţul, 
pîrîu, corn. Dumeşti, pi. Fun- 
duri, jud. Vasluiu. 

Armăşeşti, com, rur, în partea 
de Nord- Vest a plăşiî Cîmpuluî, 
jud. Ialomiţa. Teritoriul său cu 
o suprafaţă de 5350 hect. se 
întinde de la rîul Ialomiţa spre 
Nord, pe amîndouă malurile pî- 
rîuluî Sărata, pană în judeţul 
Buzău ; iar spre Est şi Vest se 
mărgineşte cu teritoriul comune- 
lor Urziceni şi Jilavele. 

Suprafaţa comunei coprinde 
patru moşiî : Armăşeşti - Neni- 
şorî, formată din trupurile Ne- 
nişori-d.-s. şi Nenişori<l.-j., cu 
1 1 50 hectare pămînt de ară- 
tură, 30 hectare pădure şi 20 
hect. băltiş; Dudea^ca şi tru- 
pul Surdeasca^Glodoneasca, pro- 
prietate a statului, cu 290 hect. 
pămînt arabil, ?o hect. pădure 



şi 40 hect. băltiş ; şi moşia Sur- 
deasca-Glodeneasca, proprietate 
particulară, cu 250 hect. pă- 
mînt arabil, 15 hect. pădure şi 
35 hect. băltiş. 

După legea rurală din 1864 
sunt împroprietăriţi pe teritoriul 
comunei 149 locuitori; neîm- 
proprietariţî se mal află 27 lo- 
cuitori. 

Se compune din satele Ar- 
măşeşti şi Râduleşti şi din că- 
tunul Cacaleţi, avînd reşedinţa 
primăriei şi a judecătoriei co- 
munale în satul Armăşeşti. îna- 
inte se mal afla ca sat separat 
şi Dudeasca, dar acum, unindu- 
se cu Armăşeşti, formează cu 
acesta un singur sat. 

După recensemîntul din anul 
1890, populaţia comunei e de 
1374 locuitori cu 328 capi de 
familie şi 1046 membrii de fa- 
milie, sau 679 bărbaţi şi 695 
femei. După naţionalitate sunt 
1373 Romînl şi un grec, toţi de 
religiune ortodoxă. După pro- 
fesiuni: 338 agricultori, 7 co- 
mercianţi, io prdfesiuni libere 
şi 9 servitori. Din aceştia 201 
ştiu carte, iar 1173 nu ştiu. 

Populaţia com. era în 1887 
de 243 familii Romînl, 3 familii 
Ţigani şi 2 familii Greci, sau . 
1148 locuitori, cari se compu- 
neau din 267 bărbaţi, 277 fe- 
mei şi 604 copil. Numărul con- 
tribuabilor era de 193, din 
cari 13 persoane se ocupau cu 
comerţul de producte, băuturi, 
etc, iar cel-l-alţî cu creşterea 
vitelor şi agricultura, avînd cul- 
tivate: 1000 hectare grîu, 550 
hect. orz, 350 hect. ovăz, 300 
hect. secară, 1500 hect. porumb, 
50 hect. meiu, 100 hect. fasole 
şi 20 hect. bostănăril. Pe lingă 
acestea se mal cultivau tutunul 
şi cînepa. 

Vite: 230 cal, 700 bol, 1800 
ol, 500 porci şi 10 bivoli, sau 
un total de 2240 vite. 



Venitul com. se ridică la 41 50 
L, iar cheltuelile la 5547 l. 

Instrucţiunea în com. se predă 
în două scoale primare mixte, 
una în Armăşeşti, cu un învă- 
ţător retribuit de comună şi a 
doua în Răduleşti, cu un învă- 
ţător retribuit de stat şi com. 
Pe lingă aceste şcoli, se mal 
află şi o şcoală de meserii şi 
agricultură practică pentru băeţi 
şi fete. Această şcoală s'a înfi- 
inţat în anul 1888, cu fondurile 
lăsate prin testament de lor- 
dache Ion Zosima, fostul pro- 
prietar al moşiei Armăşeşti-Ne- 
nişori. 

In această comună este un 
spital înfiinţat şi întreţinut tot 
din fondurile lăsate de repau sa- 
tul Zosima. 

Sunt două biserici cu doi 
preoţi şi trei cîntăreţi. 

Armăşeşti, com, rur., pi. Cerna- 
d.-s., judeţul Vîlcea, n'are nici 
un cătun alipit, însă e împărţit 
în 3 mahalale. S'a înfiinţat pe la 
anul 1750 de unul Stan Armaşul. 
E situată pe valea rîulul Cer- 
nişoara, la 40 kil. departe de 
capitala judeţului şi la 10 kil. 
de a subprefecturel. 

Are o populaţie de 495 loc. 
în care intră şi 2 familii de Ţi- 
gani ; 135 capi de fam.; 122 
contribuabili şi 170 case. 

In com. sunt 2 biserici: una 

făcută la anul 1 8 1 8 , alta la 1 834. 

Locuitorii sunt moşneni şi au: 

10 cal, 126 bol, 190 vaci, 34 

capre şi 162 ol. 

Şcoală nu e în comună. Co- 
pil în vîrstă d'a o frecuenta 
sunt 50 (28 băeţI, 22 fete). Ştiu 
carte 8 bărbaţi şi nici o femee. 
Ţuică se fabrică pană la 1 800 
decalitri. 

Comunicaţia e aproape impo- 
sibilă, din cauză că com. e lip- 
sită de şosele. Veniturile şi chel- 
tuelile com. se urcă la 1000 l, 



ARMASESTI 



ARMAŞOAIA 



Se mărgineşte cu comunele : 
Cîrstăneşti (la E.), Copăceni (la 
V.), Mădulari (la N.) şi Moduia 
(la S.). E brăzdată de dealurile: 
Oilor, Copăcenilor, Piscul-cel- 
Inalt, Pâmîntul-Alb şi Măgura 
şi udată de văile : Clinovuluî, 
Ruginoasa, Laculuî, Olarului, 
Buruluî, Măgura şi altele cari 
toate se varsă în rîul Cernişoara. 

Armăşeştî, (în vechime Nenişori), 
sat, în pi. Cîmpuluî, jud. Ialo- 
miţa, pendinte de com. cu ace- 
laşi nume ; este situat pe coasta 
unui mic deal, care formează 
malul sting al pîrîuluî Sărata şi 
spre N.-V. de satul Bărbuleşti. 
înainte d'a primi numirea de 
Armăşeşti, satul se numea Ne- 
nişori, numire pe care o poartă 
astă-zî numai o parte din mo- 
şia Armăşeşti. 

Aici este reşedinţa primăriei 
şi a judecătoriei comunale. 

Sunt în sat 70 familii ro- 
mîne, i familie greacă şi i de 
Ţigani. 

Are : o biserică cu un preot 
şi doî cîntăreţî ; o şcoală mixtă 
cu un învăţător retribuit de co- 
mună ; o şcoală de meserii şi 
agricultură practică cu internat 
pentru băeţî şi fete ; un spital 
cu 8 paturi ; o moară cu a- 
burî. 

Şcoala de meserii şi agricul- 
tură este zidită la 1884 de lor- 
daehe loan Zossima, pentru care 
s'a cheltuit numai cu zidirea 
localului 170 miî 1. Deosebit de 
şcoală a maî construit şi un 
spital. Pentru întreţinerea spita- 
lului şi a şcoaleî, repausatul Zos- 
sima a constituit, ca dotă, mo- 
şia Nenişori-Armăşeşti, compusă 
din trupurile Nenişori -d. -s. şi 
Nenişori-d.-j., în mărime de 2854 
pogoane şi 509 stînjenî pătraţi. 
A orînduit, prin testament, ca 
cu 5 din 6 părţi din venitul 
moşiei să se întreţie spitalul, iar 



a şasea parte să se întrebuin- 
ţeze pentru biserică şi şcoala ce 
a clădit. Tot pentru întreţine- 
rea şcoaleî şi a bisericeî a maî 
lăsat suma de 30000 1., precum 
şi o vie numită a Bîrzăteştilor, 
compusă din 9 pogoane şi 581 
stînjenî pătraţî, ce se află în 
Bucureşti, lingă mănăstirea Vă- 
căreşti. 

La şcoala de meserii şi agri- 
cultură practică funcţionează 14 
profesori, profesoare, maeştri şi 
maestre. Sunt 40 elevi şi 40 
eleve, toţi bursieri. 

La anul 1639 a fost în acest 
sat, numit pe atunci Nenişori, 
o luptă crîncenă între Mateiu 
Basarab, Domnul Munteniei şi 
Vasile Lupul, Domnul Moldo- 
vei. Lupta s'a terminat cu vic- 
toria, pe care Mateiu a repur- 
tat-o asupra lui Vasile Lupul. 

Prin desele săpături ce s'au 
făcut în maî multe locuri pe 
moşie, s'au găsit o mulţime de 
oase omeneşti. 

Pe frontispiciul bisericeî e in- 
scripţiunea următoare săpată în 
piatră: «Acest sfint locaş s'a 
zidit la anul 1778 de căpitan 
loniţă Nenişor, în locul bisericeî 
de lemn făcută de Logofătul 
Dinu Ranete şi care Nenişor a 
închinat bisericeî, la 1772, moşia 
sa Surdeasca şi Glodăneasca de 
peste apa Sărata. Ajungînd în 
ruine s'a preînoit cu aprobaţia 
Sf. Mitropolii de către mine 
Paharnicu Gheorghe Zossima, ca 
creştin cu rîvnă către cele sfinte 
şi proprietar al moşiei Nenişori 
pe care stă biserica, cu două 
părţi de bani din venitul bise- 
riceî şi maî mult de cît o a treia 
parte de la mine, spre pomenirea 
sufletului meu, precum se poate 
vedea maî desluşit în condica 
bisericii, unde s'a trecut sub 
iscălitura şi pecetea mea toate 
cîte s'au făcut a se şti ce zes- 
tre are biserica. Lucrarea s'a 



început în anul 1859 şi s*a sfîr- 
şit în anul 1 860, fiind Domn al 
ţării, A. L Cuza şi Mitropolit, 
Nifon». 

Armăşoaia, com, rur,, din pi. 
Racova, jud. Vasluiu ; se află 
în jos de com. Pungeşti, pe va- 
lea pîrîuluî Racova, la distanţă 
de 29 kil. de la oraşul Vasluiu, 
şi la 4 kil. de com. rur. Pun- 
geşti, reşedinţa subprefectureî. 
E formată din satele: Armăşoa- 
ia, Siliştea, Valea- lui -Năstase, 
Rădiul, Bleaşca, Ursolea şi Al- 
bina, pe o suprafaţă cam de 
3697 hect, din carî 520 hect. 
pădure şi 2501 Tiect. loc de cul- 
tură, fînaţ, imaş, sunt ale pro- 
prietăţeî, iar 1196 hect. ale lo- 
cuitorilor. Populaţie de 214 fa- 
milii sau 1292 suflete Romînî, 
din carî 21 străini, ocupîndu- 
se cu lucrarea pămîntuluî şi 
creşterea vitelor ; el posed : 33 
pluguri şi 39 care cu boî, 10 
pluguri şi 18 căruţe cu caî şi 
1 1 9 stupî. 

Prin această com. trece şo- 
seaua judeţeană VasluiU- Pun- 
geşti. 

Are 3 biserici cu 2 preoţî 
şi 4 cîntăreţî, o şcoală şi 3 
circiume ; comerţul se face de 2 
Romînî. 

Budgetul com. e de 2477 ^• 
20 b. la venituri, şi 2469 1. 
64 b. la cheltuelî ; statul înca- 
sează 1602 1. de la 117 contri- 
buabili. 

Vite: 290 vite marî cornute, 
T157 oî, II capre, 52 caî şi 18 
rîmătorî. 

Armăşoaia, sat de reşedinţă în 
partea de N. a com. Armăşoaia, 
plasa Racova, jud, Vasluiu, si- 
tuat în marginea şoseleî Vasluiu- 
Pungeşti şi pe coasta dealului 
Armăşoaia. 

Acest sat a fost maî înainte 
pe valea dintre satele Corseşti, 



6i0i%, MartU Dicţionar Geografic, 



16 



MiiMttiiiiiililii 



ARMEANUL 



122 



ARMUTLIA 



şi Toporăşti, pe care loc se află 
astă-zî o vie. De la 1864, cînd 
s*a fâcut împroprietărirea locui- 
torilor, s'a strămutat pe locul 
unde se află astă-zî. După in- 
scripţiunea ce e săpată în lemn 
în pridvorul bisericeî, se dove- 
deşte, că satul şi biserica, de 
unde s*au strămutat, au fost în- 
fiinţate în 1798, şi că de atunci 
s'a numit Armăşoaia, de la o 
femeie proprietară, Armăşeanca. 

Suprafaţa teritoriului este de 
1358 hect, din cari 85 hect. 
pădure şi 1 116 hect. loc de cul- 
tură, finaţ, imaş ale proprietaţeî, 
iar 157 hect. sunt ale locuito- 
rilor; eî posed 10 plug^urî şi 15 
care cu boî, i plu^ şi 3 căruţe 
cu caî, precum şi 5 stupi de 
albine. 

Are o populaţie de 55 fam. 
sau 182 suflete, o biserică cu i 
preot şi l cîntăreţ şi o şcoală 
înfiinţată la 1887, frecuentată 
de 28 elevi. 

Numărul vitelor mari cornute 
e de 61 ; sunt 368 01, 4 capre, 
12 caî şi 17 rîmătorî. 

Armeanul, pisc al com. Mălaia, 
jud. Vîlcea, (v. a. n.). 

Armeneasca, mope particulară 
de 243 hect. pe teritoriul com. 
Bujor, plasa Prutul, judeţul Co- 
vurluiu. 

Armeni, sat, în pi. Marginea-d.-s., 
căt. comuneî Slobozia-Ciorăşti, 
jud. R.-Sărat, numit ast-fel de 
de la o colonie de Armeni, ce 
a dispărut acum, romanizîndu- 
se total. Este aşezat pe partea 
dreaptă a rîuluî Rîmna, la 2400 
m. spre apus şi miază-zi de că- 
tunul de reşedinţă Ciorăşti ; are 
o întindere de 1000 hect., cu 
o populaţie de 40 familii, ce cu- 
prind 169 suflete; 9 ştiu carte; 
25 contribuabili; are l moară 
de apă. 



Armenilor (Iazul-), ia^, spre S. 
de satul Valea-Moşneaguluî, co- 
muna Lipova, pi. Racova, jud. 
Vasluiu, aproape de poalele dea- 
lului Drăcoaia. 

Armenilor (Odaia-), loamiţă 
izolată şi pichet. V. Odaia-Ar- 
menîlor, jud. R.-Sărat. 

Armenilor (Platoul-), p ia ton, 
pe teritoriul satului Valea-Moş- 
neaguluî din com. Lipova, pi. 
Racova, jud. Vasluiu. 

Armineanuluî (Rădiul-), pe mo- 
şia Hînţeşti, com. Hînţeşti, pi. 
Berhometele, jud. Dorohoiu. 

Armut-Conac, deal, în pi. Isac- 
cea, jud. Tulcea, pe teritoriul 
comunelor Teliţa şi Frecăţeî; are 
o direcţiune generală de la N.- 
V. la S.-E., brăzdînd partea ră- 
săriteană a plăşiî şi a comuneî 
Teliţa şi pe cea apusană a co- 
muneî Frecăţeî. El se întinde 
printre pîrîul Teliţa şi afluentul 
săli pîrîul Valea-Lungă, făcîndu- 
le malurile puţin cam rîpoase, 
iar la poalele luî sunt aşezate : 
mănăstirea Cilicul şi satele Te- 
liţa, Poşta şi Frecăţeî; în par- 
tea apusană a luî este acoperit 
cu pădurî în exploatare, iar în 
cea răsăriteană fîneţele şi chiar 
arăturile abundă. El este între- 
tăiat de drumurile vecinale : Fre- 
căţeî-T elita ; Frecăţeî-Poşta ; Ci- 
licul-Teliţa ; Teliţa-Samova, Fre- 
căţeî-Somova. 

Armutlia, com, rur,, în pi. Ba- 
badag, jud. Tulcea; situată în 
partea centrală a judeţuluî, la 36 
kil. spre S.-V. de oraşul Tulcea, 
capitala districtuluî, şi în partea 
nordică a plăşiî, la 10 kil. spre 
N.-V. de oraşul Babadag, reşe- 
dinţa plăşiî. 

Numele său este turcesc, şl 
vine de la cuvîntul Armut==păr 



(copaciiî cu fructe) şi deci tra- 
dus ar fi la Părul sau Pereni. 

Se mărgineşte la miază-noapte 
şi apus cu comuna Baş-Chioi, 
la S.-V. cu cătunul Slava ; la 
miază-zi şi puţin la E. cu te- 
ritoriul oraşuluî Babadag; iar 
la răsărit cu cătunele Satul-Noiî 
şi Hagilar, ale comuneî Congaz. 

Dealurile carî brăzdează a- 
ceastă comună sunt : Eşil-Tepe, 
79 metri, la N.-Il. ; dealul Pie- 
trosul, 187 metri; dealul Uzum- 
Bair, 207 metri; Taslî-Bair, 312 
metri, la apus, toate acoperite 
cu pădurî; dealul Asmalar-Bair, 
192 metri; dealul Taş-Bair la ră- 
sărit; dealul Balar-Bair; dealul 
Sacar-Bair ; dealul Cinghinea- 
Daa, dealul Chireci-Bair, dealul 
Traca-Burun şi dealul Burun- 
Caicula prin interiorul comuneî ; 
toate acoperite cu pădurî. Mo- 
vile sunt : Movilele-Verzî la mia- 
ză-noapte, Eşil-Tepe la N.-E., 
movila Chisleglc (Bisericuţa) ; se 
zice că în interiorul acesteî din 
urmă movile se află ruinele uneî 
bisericî creştine acoperită cu pă- 
mînt de către Turcî, după ce 
au omorît şi pe călugăriţele 
ce se aflau aci ; la 50 m. spre 
răsărit se află un tunel zidit cu 
piatră şi var de bună calitate, 
ce se zice, că i\x corespunde 
tocmaî la Cetatea-luî-Eracle din 
com. Enisala; el s'a stricat şi 
s'a astupat; în movilă, locuitoriî 
spun că s'ar găsi banî mulţî, 
iar alţiî că ar fi ascunse arme 
de războiţi. 

Apele carî udă comuna sunt: 
rîul Taiţa prin mijloc, trecînd 
pe lîngă cătunele Armutlia şi 
Camber, vărsîndu-se în balta 
Toprac -Chiopru (o dependenţă 
a laculuî Babadag) ; afluenţiî săî: 
Valea Ormangi-Cula şi izvorul 
Teliţa unit, cu valea Alceac-Pu- 
nar la N. ; valea Cara-Cialic u- 
nită cu valea Dere-Culac şi Or- 
ta-Burun la miază-zi ; Sînî-Dere 



\RMUTLIA 



1^3 



ARNĂUTULUI (FIntInA-) 



la răsărit. Ca bălţî avem : balta 
Toprac-Chiopru la răsărit; şi o 
mlaştină, formată de revărsările 
Taiţeî, lingă satul Camber. 

Cătunele carî formează com. 
sunt: Armutlia, cătunul de re- 
şedinţă spre apus, pe malul drept 
al rîuluî Taiţa, la poalele dea- 
lului Pietrosul; Camber, la 4 
kil. spre răsărit, tot pe malul 
drept al rîuluî Taiţa, la poalele 
dealului Balar-Bair. 

întinderea comunei este de 
9596 hect., din carî 56 hect. o- 
cupate de vatra satelor Armutlia 
şi Camber, 3204 hect. ale lo- 
cuitorilor şi restul de 6336 hect. 
pădurî ale statuluî. 

Populaţiunea este amestecată, 
compusă din Romînî, Bulgarî, 
Turcî, Ruşî, Ţiganî; sunt 194 
familiî cu 1029 sufl. ; 194 băr- 
baţî, 180 femeî, 171 copiî în 
vîrstă de şcoală; 296 însuraţî, 
135 neînsuraţî, 22 văduvî; 194 
contribuabilî. Pe naţionalităţî a- 
vem : 242 suflete Romînî, 502 
Bulo^arî, 15 Ruşî, 100 Turcî, 
18 Ţiganî. 

Instrucţiunea se predă într'o 
singură şcoală fundată în 1893 
de locuitorî. 

Cultul religios se exercită în- 
tr'o singură biserică cu hramul 
Sf. Ilie, zidită de locuitorî din 
timpul stăpînireî turceştî, cu 10 
hectare pămînt dat de stat, un 
preot şi un cîntăreţ. 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 
agricultura în întîiul rang : 1 89 
plugurî cu 1 36 plugarî şi 7 ma- 
şinî de secerat. Creşterea vite- 
lor: sunt 4510 capete de vite, 
din carî 800 boî, 450 vacî, 200 
aî, 150 iepe, 2500 oî, 180 ca- 
pre, 330 porcî. Industria este cea 
simplă, domestică. Sunt două 
morî pe rîul Taiţa. Comerciul 
este activ şi se face cu oraşele 
Babadag şi Tulcea ; constă în 
import de coloniale şi manufac- 
tură în sumă de 3000 leî, şi 



export de cereale şi vite în su- 
mă de 7000 leî; sunt 4 comer- 
cianţî. 

Budgetul comuneî este la ve- 
niturî de 3436 leî (axize, o- 
bor de vite, marcatul măsuri- 
lor, etc), şi lacheltuelî de 3336 
leî, rămînînd un excedent în plus 
de 100 leî. 

Căî de comunicaţie sunt : şo- 
seaua judeţeană Babadag-Măcin, 
ce trece prin cătune; apoî dru- 
murî comunale spre comunele 
Baş-Chioi, Slava-Cercheză, Ha- 
gilor, Satul-Nou şi Cataloî. 

Comuna a fost fondată în se- 
colul trecut de către Tătarî, carî 
în urma războiuluî de la 1877-78 
au fugit maî toţî şi au fost în- 
locuiţî de Romînî. 

Armutlia, sat, în pi. Babadag, 
jud. Tulcea, căt. de reşedinţă 
al com. Armutlia, aşezat în par- 
tea nordică a plăşiî şi apusană 
a comuneî, pe malul drept al 
rîuluî Taiţa, la poalele dealuluî 
Pietrosul. Se mărgineşte la mia- 
ză-noapte şi apus cu com. Baş- 
Chioi, la miază-zi cu căt. Slava- 
Cercheză, la răsărit cu cătunul 
Camber. întinderea este de 5000 
hect., din carî 40 hect. ocupate 
de vatra satuluî, 1960 hect. ale 
locuitorilor şi 3000 hect. apar- 
ţin statuluî. Populaţiunea este 
de 5 neamurî: Romînî, Ruşî, 
Bulgarî, Turcî şi Ţiganî; 106 
familiî cu 573 sufl.: Romînî 231, 
Bulgarî 232, Ruşî 13, Turcî 52, 
Ţiganî 1 5 ; are o şcoală cu un 
învăţător; biserică nu e, locui- 
toriî se duc în satul Camber 
saii în com. Baş-Chioi. 

Armutlia, minele unuî sat, din 
jud. Constanţa, plasa Silistra- 
Nouă, com. Hairam-Chioi. Sunt 
aşezate în valea cu acelaşî nume, 
la S.-V. plăşiî şi comuneî, la l ^/2 
kilom. distanţă de hotarul Bul- 



Armutlia, vale, în judeţul Cons- 
tanţa, pi. Silistra-Nouă, pe te- 
ritoriul com. rur. Hairam-Chioi 
şi anume pe acela al căt. De- 
mircea; se desface din dealul De- 
mircea, tndreptîndu-se spre mia- 
ză-zi şi avînd o direcţie N.-E. 
către S.-V. La o distanţă de 
2 kil. de deal se află ruinele 
Armutlia. Brăzdează partea sud- 
vestică atît a plăşiî cît şi a 
comuneî ; e acoperită maî mult 
cu pădurî şi puţin cu păşunî. 

Armtlu-Bair, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia, pe terito-, 
riul com. rur. Mamut-Cuiusu. 
Este continuarea spre N. a dea- 
luluî Uzum-Amet, terminîndu-se 
în valea Carasu, puţin maî la V. 
de valea Ghiaur-Amzalî. Are o 
direcţiune de la S. către N. şi 
o înălţime de 98 m. 

Arnăut-Bostan-Dere, vale, în 
jud. Constanţa, pi. Mangalia, la 
hotarul comunelor rurale Tuzla 
şi Tatlîgeac ; se desface din poa- 
lele răsăritene ale dealuluî Tau- 
şan-Bair; se îndreaptă spre ră- 
sărit avînd o direcţie de la N.- 
V. către S.-E. ; merge printre 
dealurile Dermen-Bair şi Balda- 
rîn-Iuc-Bair şi, după un drum de 
SV2 kil., se deschide în lacul 
Mangea-Bunar, după ce a pri- 
mit pe stînga valea Mangea- 
Bunar ; brăzdează partea de ră- 
sărit a plăşiî, cea de N.-E. a 
comuneî Tatlîgeac şi cea de S.- 
V. a comuneî Tuzla. 

Arnăutul, deal, de la N. de satul 
Rafaila, com. Buda-Rafaila, pi. 
Stemnic, jud. Vasluiu; şî-a luat 
numele de la un Arnăut, care 
a avut locuinţa la poalele luî. 
Acest deal are o înălţime foarte 
mare; de pe vîrful luî se văd 
m-ţiî Carpaţî cu piscul Ciahlăul. 

Arnăutului (Fîntîna-), pe mo- 



wkMtââămmm^Miă 



ARNĂUTULUI (MOVILA-) 



124 



ARNDTA 



şia Conceşti, corn. Hudeşti, pi. 
Prutul-d.-s., jud. Dorohoiii. 

Arnăutului (Movila-), movilă 
însemnată, în jud. Constanţa, pi. 
Medjidia, corn. rur. Rasova, în 
partea apusană a plăşiî şi su- 
.dică a comunei; are o înălţime 
de 137 m., dominînd prin înăl- 
ţimea sa valea Ceairul-din-Mij- 
loc, Balta-Baciuluî şi drumul co- 
munal Rasova-Talaşman ; deci 
e drum strategic important. 

Amota, cătun ^ cu 14 fam., jud. 
Argeş, pi. Piteşti, face parte din 
com. rur. Cerbul (V. a. n.). 

Arnota, mănăstire ^ jud. Vîlcea, 
situată pe un munte ce se ri- 
dică în faţa mănăstireî Bistriţa. 
Această mănăstire s*a fondat 
din temelie de Mateiu Vodă Ba- 
sarab. 

După legenda culeasă de Dl 
Gr. Tocilescu din gura superio- 
rului mănăstireî, părintele Se- 
verianul Marinescu, Mateiu Vo- 
dă ar fi căzut într'o crimă, pen- 
tru care trebuia să fie dus să se 
judece la Constantinopol. El, 
aflînd despre soarta ce-1 aştepta, 
a fugit pe sub munţi pană ce 
a ajuns în acest loc ; aci pe a- 
tuncî era un lac mare şi ri- 
chită multă. Mateiu s'a ascuns 
după richită, aşa că Turcii, cel 
urmăreau de aproape, nu l-au 
maî putut găsi. După aceea, el 
'şî-a adus martori şi s'a îndrep- 
tat la Constantinopole de vina 
cu care era asuprit. In semn de 
recunoştinţă, Vodă hotărî să 
facă o mănăstire pe locul a- 
cesta, a scurs lacul şi Ta umplut 
cu bogşe (cărbuni) zidind altarul 
chiar pe locul unde dînsul scă- 
pase. 

In pomelnicul mănăstireî, pre- 
făcut şi reînoit în aniî din în- 
ceputul lumeî 7214, şi de la 
Chr. 1706, se citeşte, arată D-1 



Gr. G. Tocilescu, după care luăm 
aceste ştiinţe, în raportul său 
care se găseşte în «Analele A- 
cademieî Romîne», numele cti- 
torilor carî de la început au zi- 
dit şi au înălţat sfinta casă a- 
ceasta: «Io Mateiu Basaraba Voe- 
vod i gopjda ego Klena, Dan- 
ciul, Stanca, Pahomie monah, 
Salomia monahia, Pîrvul, Radul, 
Neaga, Preda, Cătălina, Speia, 
Vlăsan, Marga, loan. Radu, Bar- 
bu. Neaoşa, Pasca, Datco, Voi- 
ca. Calea, Şerban, Harvat, Bar- 
bu. Măria, Radu, Negoit, Ma- 
tei lî, Radu». 

In alt loc citim: «Dintru în- 
tîmplarea vremilor, din deaselc 
şi cumplitele rezmiriţe şi din slă- 
biciunea celor ce au fost maî 
înainte chivernisitorî la această 
sfintă şi Dumnezeiască mănăstire, 
au rămas la mare pustiire şi sur- 
pare. La care înţelegînd prea fe- 
ricitul ctitor Dum. Constantin 
Brîncoveanul Vel Spătăriei şi fiind 
la Dum. baniî ce s'aii răscumpărat 
Rumîniî în zilele luî Constantin- 
Vodă, au dat talere 200 de s'au 
lucrat cît au fost banî, şi la a- 
ceastă înoire a sfinteî mănăstiri 
au fost rînduit sfinţia-sa prea 
cuviosul părintele Kir Antonie 
Archimandrit şi după alte oste- 
nelî au ajutat şi sfinţia-sa cu 
talere 85 ; pentru care s'au scris 
aci ca în vecî să se pomenească >. 

Aci se află şi pomelnicul fa- 
miliilor Brîncovenî, Leurdenî, 
Goleştî şi altor creştinî, carî au 
făcut daniî mănăstireî. 

In tinda bisericei se află zu- 
grăvit Mateiu Basarab Voevod, 
ţinînd biserica în mîinî, împreună 
cu soţia sa Elena. Tot aci se 
află portretele luî Jupan Danciu 
vel Vornic, tatăl luî Mateiu Vo- 
dă, al Jupîniţeî Stanca, muma 
luî Mateiu Vodă şi al altor ju- 
panî ca Barbu, Radu, Vîlsan, 
Datco, Preda Spătarul şi Jupî- 
niţeî Calea. 



Tîmpla, destul de frumoasă, în 
lemn poleit şi colorat, este bine 
conservată. De asemenea şi icoa- 
nele, carî sunt, ca şi tîmpla, 
din timpul luî Mateiu Vodă, cum 
se vede din inscripţiunile de pe 
dînsele. Uşa bisericeî, frumos 
sculptată în lemn de castan, a 
fost făcută de Constantin Brîn- 
coveanu, vel logofăt, înainte decî 
d'a se urca pe tron. Această 
uşă a înlocuit o uşă maî veche 
din timpul luî Mateiu Basarab. 

In tinda bisericeî sunt 2 mor- 
minte : 

I. Mormîntul luî Mateiu Ba- 
sarab, de marmoră albă, lung de 
2 m. 35 cent. şi lat de 88 cent. 
de o execuţiune admirabilă; o- 
pera unuî artist grec, judecînd 
după forma literelor inscripţi- 
uneî. Se reprezintă în relief mar- 
ca ţăreî : vulturul cu cruce, soa- 
rele şi luna de două laturî, sub 
ghiarele pasereî un coif. Sub o 
coroană, avînd pe amîndouă păr- 
ţile trofee : za, steagurî cu cruce, 
tobă, trîmbiţă, bucium, tolbă cu 
săgeţî, arc, ciocan, halebardă, 
tun de bronz şi două butoaie, 
probabil tunurî de cireş sau bu- 
toaie cu praf de puşcă. 

Inscripţia sună ast-fel, precum 
a tradus'o din slavoneşte, d. To- 
cilescu: 

«Ţ Aci zace Mateiu Basara- 
ba, prin harul luî Dumnezeu, 
odinioară stăpîn şi voevod al 
Ţăreî-Romîneşti, bărbat prea în- 
ţelept, prea viteaz şi milostiv ; 
al multor bisericî şi mănăstirî 
întemeietor şi înoitor, nicî odată 
biruit în biruinţe, vrăjmaşilor 
înfricoşător, prietinilor ocroti- 
tor, al ţăriî sale înavuţitor, ca- 
rele cu mare avuţie şi cu toată 
îmbelşugarea în pace şi linişte 
a domnit două-zecî şi treî de 
anî ; a adormit întru Domnul 
în adîncimea anilor, în anul 1654, 
în cinstite bătrîneţe.» 

2. Mormîntul luî Danciul Vor 



ARNOTA 



125 



ARON (PIATRA4.UI-) 



nicul, tatăl luî Mateiu, este maî 
simplu : o singură lespede cu 
inscripţia aceasta : 

«Aici zac oasele a creştinu- 
lui şi bine credinciosului şi a 
noastră rudă, jupanului Danciu- 
lui Vornicului, Brîncoveanul că- 
rui prilej uindu-i-se moartea în 
Ţara-Ardealuluî acolo i s'aii şi 
îngropat trupul în mitropolia 
Belgradului în cursul anilor 1600, 
iar fiul său, prea luminatul Io 
Mateiu Basarab Voevod şi domn 
Ţăreî-Romîneştî .... trimis' au 
pe credinciosul Mării sale Dra- 
gomir vel-Vornic de a adus oa- 
sele de le-a îngropat într'această 
sfîntă Mănăstire Arnota, care e 
zidită din temelie de Măria Sa.» 

In tindă maî sunt încă două 
pîetre mormîntale cu inscripţiunî 
şterse. Clopotele mănăstireî (2) 
sunt date de Constantin Brîn- 
coveanul, în anul 7208 (1700). 

x\ci este o fîntînă veche, Fîn- 
tîna-Domnească (v. a. n.). Mă- 
năstirea n'are călugări, ci se 
administrează de un îngrijitor 
care oficiază şi serviciul divin, 
ajutat de un paracliser şi un 
cîntăreţ, plătiţi de guvern. 

Mănăstirea Arnota a fost ra- 
dical restaurată în zilele luî Bar- 
bu Stirbey-Vodă, în anul 1 851, 
adăogîndu-se în faţa bisericii 1 2 
apartamente izolate, destinate în 
principiu pentru internarea con- 
damnaţilor politicî. Spre onoa- 
rea ţăriî acest penitenţi ar politic 
nu a fost nicî o dată întrebuinţat. 

Dintre odoarele mănăstireî, 
menţionăm : 

O căţie de argint cu capacul 
lucrat a jour, cu următoarea in- 
scripţie săpată în treî rîndurî :, 
«Această căţie fostu-o-aii făcut 
răposatul Mateiu Voevod cu 
Doamna sa Elena, şi o au dat 
la sfînta Mănăstire la Arnota, 
dar stricîndu-se o au prefăcut 
Udrea Cămăraş, nepotul Doam- 
nei Eleneî, leat 7178 (1670).» 



Un disc de argint cu in- 
scripţiunea în dos : «Acest disc 
făcutu-1-au Mihail în zilele pă- 
rinteluî Pahomie Egumen şi l'au 
dat sfinteî Mănăstiri Arnota de 
pomană, leat 7193 (1685).» 

O cruce lucrată în filigran 
de argint, cu inscripţiunea pe 
buze din anul 1780: «Această 
sfîntă cruce s'a făcut de Egume- 
nul Filaret mănăstireî Arnota.» 

O altă cruce de argint fru- 
moasă cu inscripţiunea săpată 
pe cotor in volumen: «Această 
cruce a cumpărat' o Eromona- 
hul Grigorie şi a ferecat' o şi 
depus'o la sfînta mănăstire Ar- 
nota în anul 7177 (1669)». 

O cădelniţă de argint cu ca- 
pacul lucrat a jour şi cu in- 
scripţia săpată pe partea de jos: 
« Această cădelniţă am făcut'o eu 
Eromonachul Grigorie din Vra- 
ţa şi am depus-o la sfînta mă- 
năstire Arnota, anul 7 1 77(1669)» . 

O copie de argint pentru lu- 
at anafora cu inscripţiunea: «A- 
caastă copie o aCi făcut Udrea 
vel Cămăraş, nepotul Doamnei 
Eleneî». 

O cutie mare de argint făcută 
la 1817 de Banul Radu Golescu, 
avînd în lăuntru sfinte moaşte. 
Pe tocul cutiei se află săpată 
inscripţiunea: «f Această cutie 
de argint cu sfintele moaşte, în 
număr de 27 bucăţi mari şi 
mici, ale sfinteî mănăstiri Ar- 
nota din districtul Vîlcea de 41 
anî fiind dosită, acum gâsindu- 
se de Părintele Kesarie Egume- 
nul, cu cuvenita orînduială s'a 
şi adus la locul lor la anul 1858 
Ghenarie 30.» Cutia a fost gă- 
sită la biserica Doamna Bă- 
laşa în Bucureşti, şi între alte 
moaşte figurează : o mînă a sfin- 
tei Mucenice Marina şi cîte-va 
oase din sfinţii Filip şi Mihail 
Sinadon. 

Arnota, culme de munte , judeţul 



Vîlcea, porneşte din muntele 
Cocorul şi Breota. Se îndrep- 
tează către S.-E. despărţind nul 
Bistriţa de apa Costeştilor şl 
se termină aproape de conflu- 
enţa acestor două rîurl la Est 
de corn. HorezuL Piscurile cele 
maî înalte sunt: munţii Colţii, 
Butla şi Arnota. 

Muntele Arnota este proprie- 
tatea statului şi avea în 1878 
un venit anual de 920 lei ; a 
fost ipotecat împreună cu alte 
proprietăţi ale statului pentru 
emisiunea biletelor hipotecar^, 
în urma legii din 1877. Pentru 
periodul 1883 pînă la 1888 ve- 
nitul acestui m'unte a scăzut la 
720 lei anual. 

Arnota, vezi muntele Arnota, 
moşie a statului, jud. Vîlcea. 

Arnota, pisc, pe culmea cu ace- 
laşi nume, jud. Vîlcea, pe care 
îl udă la Vest rîul Bistriţa şi 
la Est rîul Costeşti. Cade la S. 
de piscul Buila. 

Arnota (Vatra - Mănăstireî-), 

jud.Vîlcea,proprietate a statului, 
arendată pe periodul 1880 — 85 
cu 1200 lei anual. 

Arnota, trup de pădure, a statu- 
lui, în întindere de 190 hec- 
tare, formînd împreună cu trupul 
Scînteia, pădurea numită Mun- 
tele-Arnota, situată în comuna 
Costeşti, plasa Horezul, judeţul 
Vîlcea. 

Aron (Piatra-luî-), stÎ7icăy si- 
tuaţi între mănăstirea Agapia- 
Vechie şi Agapia-Din-Vale, în 
com. Filiorul, pi. de Sus-Mij- 
locul, jud. Neamţu. 

Legenda-I atribueşte următo- 
rul fapt istoric: «Aron- Vodă, — 
aşa vorbesc oamenii bătrînî şi că 
lugăril de la mănăstirea Aga- 
pia, — a fost slujind la un Mi- 



ARONEANUL 



126 



ARPADTA, 



txopolit anume Nicanor, fiindu-î 
nepot Mitropolitului; şi acel Mi- 
tropolit fiind ctitor la mănăstirea 
Agapia cea vechie din deal, fiind 
mănăstirea zidită cu cheltuiala şi 
ajutorul Doamneî Elena a luî Pe- 
tru Rareş Vodă, care Doamna a 
fost fata luî Despot Craiul sîr- 
besc ; de aceea cu cheltuiala D-neî 
Elena şi prin osteneala aceluî 
Mitropolit s'a zidit mănăstirea 
Agapia-din-Deal, precum s'a zis; 
şi fiind şi Mitropolitul Nicanor 
ctitor, mergea de multe-orî la 
mănăstire de şedea şi mergea 
şi nepotu-său Aron Vodă. De 
aceea Aron Vodă de multe-orî 
eşia afară de la mănăstire la 
plimbare, la o mănăstioară de 
călugăriţe, ce era pe moşia mă- 
năstireî ce se chiamă Hilioara, 
avînd dragoste cu o călugăriţă 
tînără. Şi aşa eşind Aron- Vodă 
într*un rînd la plimbare la Hi- 
lioara, şi întorcîndu-se la mă- 
năstirea Agapia din deal, numai 
ce s'a întîlnit cu unchiu-său, cu 
Mitropolitul Nicanor, mergînd 
şi Mitropolitul afară la moşiile 
mănăstire!, şi s'au întîlnit la un 
loc unde este drumul tăiat în 
piatră cu ciocanul ; de aceea Mi- 
tropolitul să fi bătut pe nepotu- 
său Aron-Vodă. Iar după aceea 
Aron- Vodă s'a dus în ţara Un- 
gurească, fugind de la unchiu- 
său, de la Mitropolitul; şi din 
ţara Ungurească s'a dus Aron- 
Vodă la Ţarigrad şi s'a apucat 
ia oameni mari de slujit; şi cu 
vremea a eşit Domn în Mol- 
dova; şi să fi prins pe unchiul 
său, pe Mitropolitul Nicanor, şi 
să-1 fie făcut hadîmb, să-1 fi sco- 
pit; căruia Mitropolit îî este 
mormîntul la mănăstire în deal; 
şi s'a fost săhăstrit luînd schi mă, 
şi zicîndu-î din schimnicie Nil, 
care aşa scrie pe piatră de pe 
mormînt : Schimnoje Nil. Iar 
acolo unde s'a întîlnit Aron- 
Vodă cu unchiul său Mitropo- 



litul, au pus de au săpat o stîncă 
mare de piatră, scriind şi istoria 
pe piatră, şi deasupra încă au 
săpat ca să se cunoască pe unde 
a fugit ; care aceste semne sunt 
de se şi văd pană astă-zî şi se 
chiamă acea stîncă de piatră, 
Piatra-luî-Aron-Vodă (v. cronica 
luî I. Neculce). «O seamă de 
cuvinte ce nu sunt scrise în leto- 
piseţ, ce numai din om în om 
s'au auzit, carî s'au scris îna- 
intea domnieî Dabijeî Vodă : 
decî cine le va crede bine va 
fi, iar cine nu le va crede iarăşî 
va fi bine ; cine precum îî va fi 
voea, aşa va face». (Amintirî din 
o călătorie, de C. Hogaş, în Re- 
vista Asachi a. III). 

Aroneanul, sat, din com. Copoul, 
pi. Copoul, jud. Iaşi, situat pe 
platoul dealuluî cu asemenea 
numire; pe o suprafaţă de 24 1 2 
hect. şi cu o populaţie de 114 
fam. sau 408 locuitorî. 

In 1879, făcîndu-se împro- 
prietăriri, satul s'a mărit prin 
înfiinţarea unei nouă părţi de 
sat numit Aroneni. 

In acest sat se află : mănăsti- 
rea Aroneanul, zidită de Aron- 
Vodă la anul 1594, întreţinută 
de stat, cu 2 preoţi, i cîntăreţ 
şi I eclisiarh ; o şcoală înfiinţată 
la 1880, frecuentată de 32 elevî, 
avînd un local construit în con- 
diţiunî foarte bune. 

Numărul vitelor e de 181 5 
capete, din carî: 552 vite mari 
cornute, 989 ol, 89 cal şi 185 rî- 
mătorl. 

Ca fapt istoric petrecut în a- 
ceastă localitate se înseamnă răz- 
boiul urmat între Ştefăniţă- Vo- 
dă şi Constantin-Vodă, unde 
au fost înfrinţi Cazacii, carî aju- 
tau pe Ştefăniţă. 

Aroneanul, dea/, jud. Iaşi, se 
întinde de la N. spre S., de-a 
stînga dealuluî Şorogari, al căruî 



capăt despre S. se termină în 
platoul laşului. Acest deal ce 
are o înălţime însemnată, se 
lasă treptat în partea de E., 
formînd valea satului Rediul- 
Aldel ; în partea despre V., are 
o ridicătură dreaptă, în josul că- 
reia se află iazul Aroneanul, iar 
pe platou e situat satul şi mă- 
năstirea cu acelaşi nume. 

Aroneanul, taSy situat la poalele 
dealuluî cu asemenea numire, 
judeţul Iaşi, pe o întindere ma- 
re ; abondent în peşte şi stu- 
hăriî. 

Aroneanul, mănăstire, jud. Iaşi. 
(v. Aroneanul, sat). 

Aroneanul, pîrîU^ format din mal 
multe izvoare, de pe teritoriul 
satului Aroneanul, com. Copoul, 
pi. Copoul, jud. Iaşi ; primeşte 
în dreapta pîr. Lieşti, formează 
iazul Aroneanul, şi apoi se varsă 
în iazul Ciric, de pe teritoriul 
oraşului Iaşi. 

Arpacinul, movilă, în raionul co- 
munei Umbrăreşti, jud. Tecuciu, 
altitud. 86 m. 

Arpadia, sat, pi. Jiul-d.-s., com. 
Floreşti, jud. Dolj, cu 172 su- 
flete, 92 bărbaţi şi 80 femei ; 
legat de satul de reşedinţă Flo- 
reşti printr'o potecă de car. 
Case sunt 37 şi bordee 2. Copiii 
din acest sat urmează la şcoala 
mixtă din satul Floreşti, ce este 
la o distanţă de 3200 m. Ştiu 
carte 15 loc, din carî 13 băr- 
baţi şi 2 femei. In sat este o 
biserică fondată la 1805 ^^ ^" 
noriaşi. Este de lemn, are 17 
pog. arabile proprietate, cedată 
în urma legeî rurale din 1864; 
serbează hramul Adormirea- 
Maiceî-Domnuluî. 

Arpadia, izlaz, plasa Jiul-d.-s., 



ARPADIA 



127 



ARSACHE 



comuna Floreşti, satul Arpadia, 
jud. Dolj. 

Arpadia, moşie a statului, pi. Jiul- 
d.-s., comuna Floreşti, satul Ar- 
padia, jud. Dolj ; aduce venit 
anual de 300 de leî; pe dînsa 
se găseşte şi pădurea Arpadia. 

Arpadia, pădure a statului, plasa 
Jiul-d.-s., comuna Floreşti, satul 
Arpadia, jud. Dolj, în întindere 
de 863 hectare; se găseşte pe 
moşia statului Arpadia. Este 
compusă din cer, gîrniţă, fag şi 
stejar ; acesta din urmă pre- 
domină. 

Arpadia, rhileţ, plasa Jiul-d.-s., 
comuna Floreşti, judeţul Dolj, 
ce ese din dealul Iclean şi care 
se varsă pe stînga Gilortuluî, în 
dreptul comunei Floreşti, lingă 
Balta-Eduluî. 

Arpagiul, cătun, (tîrlă), în plasa 
lalomiţa-Balta, judeţul Ialomiţa, 
comuna Larga. 

Arpalic, deal, în jud. Constanţa, 
plasa Silitsra-Nouă, pe teritoriul 
comunei rurale Caranlîc ; se des- 
face din dealul Sari-Iol-Bair ; se 
întinde spre miază-noapte, avînd 
o direcţiune generală de la S.- 
E. spre N. -V., printre văile 
Deripea-Ceair (sau Beilicul) şi 
adiacenta sa, valea Cişmeculac, 
brăzdînd partea răsăriteană a 
plăşiî şi cea centrală a comunei; 
are 148 m. înălţime, dominînd 
văile de maî sus, satele Caran- 
lîc şi Ciucur-Chioi, drumul jude- 
ţean Ostrov-Cuzgan, cel comu- 
nal Caranlîc-Ciucur-Chioi ; aco- 
perit cu păduri şi fineţe. 

Arpalic - luk, movilă artificială, 
în jud. Constanţa, plasa Man- 
galia, pe teritoriul comunei Man- 
galia şi anume pe acela al satu- 
lui Haidar-Chioi, în vecinătatea 



căruia se află şi pe care îl do- 
mină prin înălţimea sa care este 
de 73 metri. Este aşezată pe 
culmea dealului Ascilar şi do- 
mină prin înălţimea sa drumu- 
rile cari duc de la Mangalia la 
Ascilar şi la Copucci prin Hai- 
dar-Chioi. 

Arpezi, vale, pi. Jiul-d.-s., com. 
Floreşti, jud. Dolj, prin care 
curge rîul Arpadia. 

Ars, V. lazul-Ars, comuna Rădu- 
căneni, plasa Podoleni, judeţul 
Fălci LI. 

Arsa, saty face parte din comuna 
rurală Valea-Călugărească, pi. 
Cricovul, jud. Prahova. 

Arsa, movilă, pe moşia Tăuteşti, 
com. Borzăşti, pi. Başeu, jud. 
Dorohoiu. 

Arsachesaii Parapani, com. rur., 
compusă din căt. Bălari şi Pa- 
rapani sau Arsache, în plasa 
Marginea, jud. Vlaşca; situată 
pe malul Dunării în dreptul sa- 
tului bulgar Pirgos ; departe de 
albia Dunării 4 kil., de Giurgiu 
19 kil., de Bucureşti 85 kil., 
şi de reşedinţa plăşiî Stăneşti, 
17 kil. 

Această proprietate aparţinea 
dr. Arsache, de la care a tre- 
cut la aî săî moştenitori. 

Suprafaţa întregeî proprietăţi, 
compusă din maî multe trupurî, 
este de 9554 hect. 3 no m. p. 
şi s'a estimat de Creditul fon- 
ciar din Bucureşti la cifra de 
1600000 leî, avînd ca ven. total 
220000 leî. 

Suprafaţa întregeî moşiî se 
compune din: 4506 hect. locurî 
de arătură, de 3603 hect. bălţî, 
fineaţă şi pădure de salcie şi 
tufa; 1430 hect. s'a dat la 350 
loc, fost clăcaşî. 

Comuna^are un local de şcoală 



higenic şi destul de bine între- 
ţinut, făcut în 1870 de Dr. Ar- 
sache. In 1888 au urmat 46 băeţî 
şi 29 fete la şcoală. 

In dosul satului Arsache sau 
Parapani se văd urmele unei 
cetăţî vechî, fără să se ştie ce 
nume are şi de cine ar fi fost 
făcută. 

In întreaga comună sunt 12 
cîrciumî. 

Sunt străini: 14 Unguri, 10 
Bulgari, I German. Afară de Bul- 
gari, cari nu sunt meseriaşi, cel- 
l'alţî sunt meseriaşi ferarî, etc. 

Construcţiunî maî însemnate 
sunt : casa proprietăţeî cu parc 
frumos, situată* în centrul satu- 
lui; casa de arendaş cu pătule, 
magazii, grajdurî, etc, toate fă- 
cute de curînd în marginea E. 
a satului, de către arendaşul 
actual, pe partea d-neî Olimpia 
Em. Lahovari. Asemenea sunt 
case, magazii şi pătule pentru 
arendaşi şi pe părţile din Para- 
pani a celor-Falţl proprietari. 

Arendaşul părţel d-neî Laho- 
vari se ocupă cu creşterea cai- 
lor de rasă ungurească. 

Pe această proprietate sunt: 
Gîrla-Mare ce vine de la V. din 
moşia Găojani şi curge împreună 
cu Călmăţuiul, Vedea şi Teleor- 
man în Dunăre. Apoi lacurile : 
Richitele, Gîrla-Cornea, Gîrla- 
Stîrcel, Caragioaica, lacul Gră- 
diştoiul, Cetăţioiul, Lacul-Mare, 
al Oaeî, al Ploaieî, al Cărămizilor, 
Pleteşul ; maî sunt încă pîrîurl : 
Cama, Gîrla-Broaştelor, Scotu- 
şiul şi Şiovîrna. 

Petecile principale de păduri 
sunt: Ostrovul - Grecului, Şotu- 
nul. Repedea, Tosunul, Grădiş- 
toiul şi Stîrciul; mal toate sunt 
de salcie şi au supraf. de 500 
hect.; maî este un pilc de pă- 
dure de tufan, cu suprafaţa de 
35 hect. 

Serviciul filoxeric de la Minis- 
terul Domeniilor ne arată că în 



ARSACHE 



128 



ARSELE 



1888 a fost în această comună 
o suprafaţă de 25 hect. vie. 

In 1887 erau aci 418 contri- 
buabili saiî 494 fam., cu 2255 
suflete. 

Venitul comunal în 1888 era 
de 7644 1., chelt. de 5492 1. 

In această com. sunt 2 bi- 
serici, una la Parapani, cu hra- 
mul Sf. Pantelimon zidită de 
d. Dr. Arsache la 1845, în 
memoria unicului său fiu, care 
s'a sinucis la Viena la 1835, şi 
o altă biserică cu hramul Sf. 
Petru, zidită la 1868. 

La cea din Parapani sunt 2 
preoţi şi 2 cîntăreţî; cea-l'altă 
din Bălări are un preot şi un 
cîntăreţ. 

Locuitorii sunt harnici ; cu 
multe vite fac multă şi bună 
cultură, le place bunul traiii ; 
au case, parte zidite de cără- 
midă, parte făcute de pămînt bă- 
tut amestecat cu paie ; multe din 
aceste case sunt învălite cu ti- 
nichea, altele cu olane, puţine 
din ele sunt învălite cu trestie. 
Mal se văd încă pe alocurea 
cîte-va bordee, urme ale vechi- 
lor locuinţe, care se obicinuiau 
a se face pe malul Dunărei. 

La 1888 s'a cultivat 6000 
hect. şi au produs aproximativ 
50000 hectol. grîu, 60000 hect. 
porumb, 12000 hectare ovăz, 
12000 hect. orz, 60 hect. de 
cînepă şi cîte-va hect. de meiu. 
Rapiţă nu s'a cultivat, gogoşile 
de mătasă se cultivă pentru tre- 
buinţa casnică. Este în comună 
o moară cu vapor care mişcă 
trei pietre. Sătenii se ocupă şi 
cu pescuitul bălţilor de pe a- 
ceastă proprietate, care le pro- 
cură un nutriment abundent şi 
variat. Bălţile principale sunt: 
Balta-Stîrcel, lacul Grădiştea şi 
Gîrla-Mare; acestea dad în ter- 
men mediu, afară de consumaţia 
locală în peşte, raci şi scoici, 
dar încă peste iooookil.de peşte. 



Se face la 26 Iulie ale fie- 
cărui an (Sf. Pantelimon) un 
bîlciu cu ocazia hramului acelei 
biserici, unde vin suferinzi din 
satele circumvecine ca să cadă 
la daruri cu credinţa de a se 
tămădui, căci, zic el, mucenicul 
Pantelimon fiind fost doctor, are 
darul tămăduirel. 

Locuitorii din această comună 
posedă 864 bol, 696 vaci, 258 
bivoli şi bivoliţe, 297 cal, 131 10 
ol şi 521 porci. 

Prin această comună trece 
o şosea bine întreţinută care 
duce la Giurgiu şi la Zimnicea 
prin satele : Malul, Slobozia şl 
Petroşani. Se mal află spre N. 
de com. şi Drumul-Untulul, drum 
vechiu pe unde treceaiî Turci 
din raiaua Giurgiu ce strîngeau 
unt în judeţ. 

Pe malul Dunărei în circon- 
scripţia acestei comune se află 
6 pichete pentru păzit graniţa 
despre Bulgaria. 

Arsache sau Parapani, cătun y 
în jud. Vlaşca, de la care şi-a 
luat numele com. de care de- 
pinde ; situat pe proprietatea 
Parapani. 

In 1884 s'a împroprietărit 230 
loc luînd suprafaţă de 1070 hec- 
tare. 

Aci este o biserică cu hra- 
mul Sf. Pantelimon, zidită la 
la 1845, cu 2 preoţi şi 2 cîn- 
tăreţî. 

Este şcoală, case de proprie- 
tar, şosea. Sunt 8 circi u ml. 

Arsanca, sat, face parte din com. 
rur. Mihăeşti, pi. Oltul-d.-s., jud 
Vîlcea. Are o pop. de 94 loc. 
(52 b. şi 42 f.). Cade în partea 
de V. a com. între dealurile 
Rogozul şi Arsanca. 

Ca pop. şcolară are 14 copil 
(7 b. şi 7 f.). Este la distanţă 
de I kil. de căt. Mihăeşti, unde 
e şcoala şi primăria. 



Arsanca, deal, la V. com. Mi- 
hăeşti, pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Arsanca, deal, la poalele căruia 
este situată com. Mănastireni, 
pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Arsanca, pîriU, jud. Vîlcea, iz- 
voreşte din dealul Fîntîna-cu- 
Scaun de la V. com. Mihăeşti, 
pi. Oltul-d.-s., trece prin căt. 
Arsanca, Rugetul şi Tătărani 
şi se varsă în Olt, tot în raio- 
nul com. Mihăeşti. 

Arsă (Piatra-), munte, în c. Gura- 
Teghil, jud. Buzău, căt. Argă- 
săleştl, pe malul drept al rîu- 
lul Bîsca-Mare, între muntele 
Cursele şl Vîrful-ŢenţiI ; cul- 
minează în patru piscuri for- 
mate din stînci colosale şi aco- 
perite cu brad, pin, fag şi mes- 
teacăn. V. foarte renumit pentru 
vînatul de căprioare şl urşi, cari 
îşi găsesc refugiul aci. 

Arsă (Piatra-), pădure, în com. 
Gura-Teghil, jud. Buzăii, pro- 
prietate moşnenească de 360 
hect., care acopere muntele Pia- 
tra- Arsă şl alte coline. 

Arseanca şi Căpreasa, păduri 
ale statului, în întindere de 700 
hect., situate în com. Bîrzeştl, 
pi. Ocolul, jud. Vîlcea. , 

Arsele, căt. al com. Neholaşul, 
jud. Buzăiî, situat pe malul stîng 
al rîulul Buzău, la spatele mo- 
şiei Arsele; are 100 loc. şi 23 
case. 

Arsele, izvor, în com. Nehola- 
şul, jud. Buzăii ; ese din muntele 
Arsele şi se scurge în rîul Bu- 
zău, la stînga. Cursul său e re- 
pede ; aduce bolovani imenşi şi 
strîmtează foarte mult albia rîu- 
lul Buzău, în punctul unde dă 
într'însul. 



ARSELE 



129 



ARŞASCA 



Arsele, munte însemnat, în corn. 
Nehoiaşul, jud. Buzău, situat la 
vărsătura rîuluî Bîsca-Rosileî în 
Buzău ; e acoperit de pădure şi 
fîneaţă. 

Arsele, schit, desfiinţat şi acum 
în ruine în com. Nehoiaşul, jud. 
Buzău, căt. Arsele, înconjurat 
de munţi stîncoşî, cu o poziţie 
din cele maî frumoase. In ju- 
rul ruinelor se găsesc multe 
vulpi. 

Arseneşti-Chelbeşti, i^^^, cu 142 

suflete (jud. Argeş, pi. Piteşti), 
face parte din com. rur. Ri- 
chitele-d.-j. (V. a. n.). 

Arsenia,;;/<?/z>,pe munte Arsenia, 
jud. Buzău, din care moşnenii 
Brăeşti posedă 360 hect, con- 
stînd din 157 hect. pădure, res- 
tul fîneaţă şi izlaz, iar moşnenii 
Goideşteni 40 hect. pădure, afară 
de fineţe şi izlaz. 

Arsenia, munte însemnat, pe ho- 
tarul comunelor Brăeşti şi Goi- 
deşti, jud. Buzău, situat între 
Ivaneţul şi Crucea- Spătarului ; 
e acoperit de pădure şi puţină 
fineaţă. 

Arsenie, vale, jud. Prahova; iz- 
voreşte de la N.-V., de sub 
muntele Şipotul, şi se varsă în 
rîul Prahoviţa, pe malul drept. 

Arsiminoaia, pîrîU mic, pe teri- 
toriul c. Negrileşti, jud. Putna, 
plasa Vrancea ; se varsă în 
Putna. 

Arsineşti, loc izolat, în comuna 
Grumăzeşti, pi. de Sus-Mijlocul, 
jud. Neamţu. 

Arsiştea şi Zăvoiul-de-Jos,/rAf/ 
de pădure, a statului, în întindere 
de 15 hect, care, împreună cu 
trupurile : Stupăria (60 hect.), 



Tătărani (20 hect.) şi Trăsnea 
(15 hect), formează pădurea 
Sevestreni, plasa Ocolul, jud. 
Vîlcea. 

Arsul, faţă de munte, în plaiul 
Cloşani, jud. Mehedinţi. 

Arsul, munte, (v. Pietrele-Arse), 
jud. Mehedinţi. 

Arsura, sat, în com. Ghermăneşti, 
pi. Podoleni, jud. Fâlciu, aşezat 
într'o înfundătură a dealului Lo- 
han, deschisă numai în partea 
de S. 

Suprafaţa teritoriului este cam 
de ^3 1 hect. ; cu o populaţie 
de 27 familii, sau 505 suflete 
şi 100 contribuabili. 

Are o biserică de lemn con- 
struită în 1870, deservită de i 
preot şi l dascăl. 

Arsura, sat, în partea de N. a 
com. Pîhneşti, pi. Podoleni, jud. 
Fălciu, cu o populaţiune de 8 
familiîf sau 69 suflete şi 17 con- 
tribuabili. 

Pe marginea de N. a satului 
curge pîrîiaşul Arsura. 

Arsura, deal, plasa Tazlăul-d.-s., 
jud. Bacău, de pe teritoriul co- 
munei Teţcani. 

Arsura, pirîU, ia naştere din sa- 
tul cu asemenea numire, com. 
Ghermăneşti, pi. Podoleni, jud. 
Fălciu. 

Arsura, /m/^, izvoreşte de la locul 
numit Fîntîna-Bună, din partea 
de V. a com. Pîhneşti, pi. Podole- 
ni, jud. Fâlciu, curge printre sate- 
le : Arsura, Pîhneşti şi Arsura ce 
atîrnă de com. Ghermăneşti ; 
spre Sud-Est formează hota- 
rul între comuna Pîhneşti şi sa- 
tul Rîpele din com. Drînceni. 
Se varsă la pîrîul Rîpele pe 
moşia Rîpele. 



Arsurile, cătun, al com. Horezul 
din plaiul Vulcan, jud. Gorj, si- 
tuat pe şes, spre E. de comună 
şi la 16 kil. departe de oraşul 
T.-Jiul; are o suprafaţă de a- 
proape 120 hect., din care 26 
hect. arabile, 24 hect. fineţe, 6 
hect vie, 35 hect prunî şi izlaz 
şi 29 hect. pădure. 

Cu o populaţie de 80 familii, 
374 suflete, din carî 69 contri- 
buabil!. Locuitorii posed IO plu- 
guri, 10 care cu boî şi vacî, 
iio vite marî cornute, 80 01,, 
44 capre, 16 caî, 80 rîmătorî, 

Cătunul este străbătut de şo- 
seaua comunală. 

Cătunul maî are i biserică cu 
I preot şi i cîntăreţ ; 5 fintînî. 

Arsurilor (Pîrîul-), mic afluent 
al pîrîuluî Neagra-Broştenilor, 
jud. Suceava. 

Arşani, câtîin, al comunei Gruiul 
din pi. Novaci, jud. Gorj, situat 
în partea de N. a comunei pe 
coastele dealurilor, ramificaţii 
din munţi, şi la stînga Jiului; 
are o întindere de aproape 60 
hect, din cari 15 hect arabile, 
10 hect. fineţe, 2 hect. livezi 
cu pomi roditori, 2 hect. vie, 
10 hect izlaz, şi 27 hect. pă- 
dure mare şi mică în plaiu şi 
în munte, iar restul de 3 hect. 
e vatra satului ; toate sunt pro- 
prietăţi ale sătenilor. 

Cu o populaţie de 40 familii, 
143 suflete, din cari 25 contri- 
buabili. Locuitorii posedă 4 plu- 
guri, 8 care cu bol, 212 v. m. 
c, 4 cal, 300 ol, no capre, 20 
rîmătorî. 

Cătunul posedă i biserică de 
lemn ; slujba se face de preotul 
comunei. 

Cătunul mal are i fintînă cu 
apă şi mal multe izvoare. 

Arşasca, pichet de graniţă, în 
plaiul Cloşani, jud. Mehedinţi, 



04049. MwU Dicţionar Otograflo. 



17 



ARŞASCA 



130 



ARŞIŢÂ-CREŢULUI 



pe malul sting al apeî Cerna, 
la gura pîrîuluî Arşasca. 

Arşasca, pîrîUy în plaiul Cloşani, 
judeţul Mehedinţi; izvoreşte din 
munţiî Culmea-Cerneî şi se varsă 
pe partea stingă în Cerna. Este 
renumit pentru că pe aci co- 
boară în apa Cerna una din 
potecile comunei Obîrşia peste 
munte. 

Arşasca, potecă, peste munte în 
Banat, ce pleacă din cum. rur. 
Obîrşia, plaiul Cloşani, judeţul 
Mehedinţi, trece pe la pichetul 
Arşasca, peste apa Cerna, în 
Banat. 

Arşiţa, unul dintre afluenţii pî- 
rîuluî Moişa, din comuna Bog- 
dăneşti, jud. Suceava. 

Arşiţa, deal, plasa Tăzlăul-d.- 
j., jud. Bacău, de pe terito- 
riul satului Deleni, din comuna 
Drăgugeşti. 

Arşiţa, deal, pi. Trotuşuluî, jud. 
Bacău, de pe teritoriul satului 
Bogdana. 

Arşiţa, deal, între comuna Fili- 
orul şi comuna Vînători-Neam- 
ţu, servind de hotar natural 
între mănăstirea Agapia-Veche 
şi Sihăstria, din judeţul Neamţu. 
Oamenii băştinaşi prin expre- 
siunea de «arşiţî» nu înţeleg 
alt-ceva, de cît un neîntrerupt 
lanţ de coline verzi şi înflorite, 
expuse razelor soarelui, avînd 
în acelaşi timp, o trăgănată şi 
adîncă înclinare, spre Sud-Vest. 

Arşiţa, deal, pe care creşte pă- 
durea cu acest nume, judeţul 
Suceava. 

Arşiţa, munte, pi. Trotoşuluî, ju- 
deţul Bacău, pe teritoriul co- 
mune! Hîrja. 



Arşiţa, pădure^ pe moşia Si- 
năuţi, comuna Tureatca, plasa 
Berhometele, jud. Dorohoiu. 

Arşiţa, pădure de fag, pe moşia 
Probota, comuna Dolhasca, ju- 
deţul Suceava. 

Arşiţa, unul dintre piscurile mun- 
telui Bourul, com. Bogdăneşti, 
jud. Suceava. 

Arşiţa, pîrîiaţ, ese din ramura 
cu aşa numire, şi se varsă după 
un curs foarte scurt în pîrîul 
Pîntec, pe partea dreaptă, cam 
la 2 kil. maî către Sud de pi- 
chetul Pîntec, în jud. Neamţu. 

Arşiţa, pîr'iU, v^ta Tureatca, sat 
şi comună, plasa Berhometele, 
judeţul Dorohoiii. 

Arşiţa, poiană, în pădurea Tur- 
bata, pe teritoriul comunei Tă- 
tăruşi, jud. Suceava. 

Arşiţa, ramură de munţi, situată 
spre Est de satul Hangu, pi. 
Piatra-Muntele, cam la 4 ore 
depărtare de sat pe sub poalele 
Ceahlăului, în jud. Neamţu. 

Forma sub care ni se repre- 
zintă e ca şi a unei seceri (se- 
mi-lune), îndreptată către apus; 
începînd recurbătura de la ră- 
săritul pichetului Pîntec în drep- 
tul kilom. 1 20 al şoselei Prisă- 
cani-Bistricioara, pană către su- 
dul pîrîuluî Terjoaseî, afluent al 
Pînteculuî. 

Arşiţa, vale, în comuna rurală 
Mătăsari, plasa Văilor, judeţul 
Mehedinţi. 

Arşiţa-Ascunsă, poiană, în co- 
muna Dobreni, pi. Piatra-Mun- 
tele, situată pe moşia Almaş, 
jud. Neamţu. 

Arşiţa-Băişescu, munte, în co- 



muna Mălini, (1082 m. alt), jud. 
Suceava. 

Arşiţa-Corhaneî, platou, d' asu- 
pra munteluî cu acest nume, din 
com. Dorna, jud. Suceava. 

Arşiţa-Corni, munte, în comuna 
Mălini, jud. Suceava. 

Arşiţa-Creţuluî, izvor de ape mi- 
nerale, situat într'o pădure de 
brazî şi frasinî, unde străbate 
omul prin o cărare strimtă, la 
cîţî-va metri depărtare de par- 
tea dreaptă a pîrîuluî Pîntec, pe 
cuprinsul com. Hangu, pi. Pia- 
tra-Muntele, jud. Neamţu. 

Terenurile din care ese apa 
sunt nisipoase şi aşezate sub 
culmele despre S.-E. a masivu- 
luî stîncos Ceahlăul. 

Apa izvoruluî este limpede, 
fără miros, de un gust pişcâtor 
la limbă, şi cam sărat. Cea întîiti 
analiză s'a făcut, la 1833, ^^ 
către farmacistul A. Abrahamfi; 
iar a doua, la 1856, de către 
Dr. Th. Stenner, fiind pomenite 
într'un articol al Dr. Caillat, pu- 
blicat în «rUnion Medicale», la 
1853, ca singura apă termală 
a căreea temperatură este ur- 
cată la + 20O C. 

După A. Abrahamfi, tempe- 
ratura s'a găsit de -|- 6^ R. cînd 
temperat, aeruluî era de -\- 1 5 '^R. 
Greutatea specifică este egală 
cu 1,003, conţinînd în 7,680 
grame apă : sulfat de sodă 
2,755; clorură de sodiu: 2,311 ; 
clorură de calce: 1,600; carbo- 
nat de sodiu : 4,089 ; carb. de 
calce : 2,888 ; carb. de magne- 
ziu: 3,933 ; carb. protox. de fier: 
0,100; aluminiu: urme; acid 
silicic: 0,444 ; reşină de pămînt: 
0,044; suma substanţelor fixe: 
18,106. 

După Dr. Th. Stenner, tempe. 
ratura s'a găsit -[- 14^75 C. (în 
acord cu determinarea Dr, Caii- 



ARŞIŢA-ÎNALTA 



131 



ARTANUL 



lat) ; greutatea specifică este 
egală cu 1,0036, conţinînd : sul- 
fat de potasă (aceeaşi cătime 
luată ca măsură : 7,680 gr.) : 
0,2127; sulfat de sodiu: 1,1743 ; 
clorură de sodiu : 0,2012 ; car- 
bonat de sodiu: 5,6540; carb. 
de calce: 5,1123; carb. de mag- 
neziu : 1,1704; carb. protoxid 
de fier: 0,1582; aluminiu: urme; 
acid. silicic: 0,0811; reşină de 
pămînt: inponderabil ; suma păr- 
ţilor fixe: 13,7642; acid carbo- 
nic liber socotit în gr. : 16,7424. 
Lăsată în aer liber, apa aces- 
tui izvor aruncă bulbuci plini 
de acid carbonic. Altă analiză, 
afară de acestea, nu este cu- 
noscută. In diferite scrieri aceste 
ape sunt tratate sub denumirea 
de ape minerale de la Hangu. 

Arşiţa- înaltă, munte, în comuna 
Mălini, jud. Suceava. 

Arşiţa - la-fundul-Hartonesei, 

munte, în c. Mălini, jud. Suceava. 

Arşiţa-la-Pădureţ, 7nunte, în c. 
Mălini, jud. Suceava. 

Arşiţa~luî-Bran, mmite, în corn. 
Broşteni, jud. Suceava. 

Arşiţa-lui-Macoveî, poiană, în 
com. Mădeiul, jud. Suceava. 

Arşiţa-luî-Toader, munte, în c. 
Broşteni, jud. Suceava. 

Arşiţa-lUî-Serbuşcă, munte, în 
com. Mălini, jud. Suceava. 

Arşiţa-Mare, munte, pi. Tazlăul- 
d.-s., jud. Bacău, de pe terito- 
riul satuluî Schitul-Frumoasa. 

Arsiţa-Măgurei, munte, în com. 
Mălini, jud. Suceava. 

Arşiţa-Nemţişorului, munte, în 
com. Mălini, jud. Suceava. 



Arşiţa-Nemţişoruluî, pînn, tri- 
butar Nemţişorulul, comuna Mă- 
lini, jud. Suceava. 

Arşiţa-Pădureţuluî, unul dintre 
piscurile muntelui La- Coarne 
din com. Bogdăneşti, jud. Su- 
ceava. 

Arşiţa-Petroni, munte, în com. 
Mălini, jud. Suceava. 

Arşiţa-Pinuluî, munte, în com. 
Broşteni, jud. Suceava. 

Arşiţa-Popiî, munte, pi. Munte- 
lui, jud. Bacău, com. Biustu- 
roasa. 

Arşiţa-Popiî, munte, în jud. Su- 
ceava, com. Mălini, are 969 m. 
alt. 

Arşiţa-Puciosuluî, mimte, pe te- 
ritoriul moşiei Borca, în com. 
Mădeiul, jud. Suceava. 

Arşiţa-Rea, munte, pe teritoriul 
moşiei Borca, avînd 1269 *^ 
alt., jud. Suceava. 



m. 



Arşiţa-Sdrenţeî, munte, în com. 
Mălini, jud. Suceava. 

Arşiţa-Tărcuţii, munte, la hota- 
rul Transilvaniei, în jud. Neam- 
ţu ; situat între curmătura La- 
zaroî, de care se desparte prin 
pîrîul Bolohanoş şi afluentul a- 
cestuia Foldtisztpatak, şi mun- 
tele Grinduş, de care se desparte 
prin pîrîul Tărcuţa. 

înălţimea sa este de 1372 
metri. 

Arşiţa-Unguruluî, munte, între 
com. Fărcaşa şi Sabasa, judeţul 
Suceava. 

Arşiţei (Pădurea-), pădure, pe 
moşia Buda, com. Buda, plasa 
Berhometele, jud. Dorohoiu. 



Arşiţei (Pîrîul-), v. PWul-Chi- 
lieif, jud. Suceava. 

Arşiţei (Pîrîul-), mic afluent, al 
pîrîuluî Cotîrgaşi, com. Broş- 
teni, jud. Suceava. 

Arşiţei (Pîrîul-), mic afluent, al 
pîrîuluî Holdiţa, com. Broşteni, 
jud. Suceava. 

Arşiţei (Pîrîul-), mic afluent, al 
pîrîuluî Chirii, com. Broşteni, 
jud. Suceava. 

Arşiţei-Rele (Pîrîul-), afluent, 
al pîrîuluî Neagra-Broştenilor, 
com. Mădeiul, jud. Suceava. 

Arşiţele-Mutului, două dealuri, 
în com. Mălini, jud. Suceava. 

Arta-Burun, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Mangalia, pe terito- 
riul com. rur. Hazaplar; are o 
direcţiune de la S.-V. către N.- 
E., avînd o înălţime medie de 
100 m. şi dominînd com. Ha- 
zaplar şi cătunele Mustafaci, E- 
rebiler şi Cara-Chioi, precum şi 
drumurile Hazaplar-Cara-Chioi, 
Hazaplar-Erebiler, Mustafaci-Ca- 
ra-Chioi. Culmea luî este stră- 
bătută de drumul Hazaplar-Ca- 
ra-Chioi. Este acoperit cu fineţe 
şi semănături. 

Artan, deal, pi. Amaradia, com. 
Căpreni, jud. Dolj, în legătură 
cu dealul Iclean din jud. Gorj. 
Acest deal are o înălţime apro- 
ximativă de 350 m.; este acoperit 
cu pădurî şi pe poalele luî este 
aşezată com. Căpreni. 

Artanul, cătun, al com. Raci, 
din pi. Jiuluî, jud. Gorj, situat 
în partea despre N.-V. a co- 
munei la 2V2 kilom. depărtare. 
Poartă numirea sa din vechime. 
E situat pe Valea-Racilor, între 
dealul Ohaba, la V. şi dealul 



ARTANUL 



132 



ARŢIARUL 



Strîmba la E. Are o suprafaţă 
de 70 hect, din carî 5 hect. pă- 
dure şi 16 hect. loc de cultură, 
fineţe şi păşune, proprietate a 
D-luî Sandu Urdăreanu ; 40 hect. 
arabile, i hect. vie şi 8 hect. 
prunî sunt ale locuitorilor. 

Are o populaţie de 62 fam. 
cu 321 sufl., din carî 60 con- 
tribuabili. Locuitorii posedă 6 
pluguri, 8 care cu boî, 2 că- 
ruţe cu caî, 47 vite marî cor- 
nute, 13 caî, 93 oî, 48 rîmătorî 
şi 6 stupî. 

Pe marginea despre E. a a- 
cestuî căt., curge pîr. Jilţul-Mic. 

Prin el trece şoseaua comu- 
nală, care îl pune în legătură la 
N. cu comuna Ursoaia, din jud. 
Mehedinţi, şi la S. cu comuna 
sa, Raci. 

Are o biserică făcută de lo- 
cuitori pe la anul i8ro, servită 
de I preot şi i cîntăreţ. 

Cătunul are i puţ şi 2 fln- 
tînî. 

Artanul, deal, la V. comunei Că- 
neşti, pi. Mijlocul, jud. Vîlcea. 

Artanul, loc izolat, com. Locus- 
teni, pi. Mijlocul, jud. Vîlcea. 

Artanul, pîrîU, plasa Amaradia, 
com. Căpreni, jud. Dolj, ce ese 
din dealul Artan şi se varsă 
în dreapta rîuluî Amaradia, în 
dreptul satuluî Căpreni-d.-j. 

Artănelul, pîrîa, pi. Amaradia, 
com. Veleşti, jnJ. Dolj, ese din 
dealul Rupturile, satul Rupturile, 
jud. Dolj, pi. Amaradia, com. 
Veleşti, şi se varsă pe stînga 
rîuluî Geamartaluiul. 

Artârişul, poiană, com. Dumi- 
treşti, pL Oltul-d.-j., jud. Olt, 
destinată pentru păşunea vite- 
lor locuitorilor. 

Artina, numire vechie, a unuî tîrg 



ce se ţinea pe moşia Orbească, 
în jud. Teleorman. 

Arţagele, jud. Buzău. (Vezî Ar- 
ţagul). 

Arţagul, jud. Buzău, numire dată 
de locuitori pădureî ce acopere 
munţii Bota-Mare şi Bota-Mică, 
avînd ca 1500 hect. mare parte 
brad, tisă şi mesteacăn. 

Arţagul, piriit, în comuna Ne- 
hoiaşul, jud. Buzău ; izvoreşte 
din muntele Poiana-din-Cale ; pri- 
meşte pe stînga afluenţii: Va- 
lea-Cepeî şi Arţăgelul şi se varsă 
în rîul Buzău, la stînga, în apro- 
piere de Faţa-Cheel. E foarte a- 
vut în păstrăvi, şi are mal multe 
ferăstrae la gura sa. Adese-orl 
Ungurii s'au cercat a muta frun- 
taria din Valea-Botelor pe albia 
acestui pîrîu. 

Arţari, com, rur,^ în plasa Cîm- 
pulul, jud. Ialomiţa, situată în 
partea de V. a plăşil, lîngă calea 
dintre satele Ştefăneşti şi Con- 
deeşti. 

Teritoriul comunei aparţine 
locuitorilor satului, cari sunt 
moşneni după legea rurală din 
1864. Sunt împroprietăriţi nu- 
mai 8 locuitori. 

Se compune din satele Arţari 
şi Vlăiculeşti, cu reşedinţa pri- 
măriei şi a judecătoriei comu- 
nale în Arţari. 

După recensămîntul din anul 
1890, populaţia comunei este 
de 1436 locuitori, cu 380 capi 
de fam., sau 746 bărbaţi şi 690 
femei, toţi Romînl şi de religi- 
une ortodoxă. După profesiuni 
sunt: 403 agricultori, 8 comer- 
cianţi; 5 profesiuni libere, 16 
muncitori şi 12 servitori. Ştiu 
carte 172 persoane. 

Populaţia comunei era în 1887 
de 346 familii Romînl, 2 familii 
Greci şi 16 familii Ţigani, sau 



în total 1539 locuitori, din cari 
din 365 bărbaţi, 357 femei şi 
817 copil. Contribuabili erau 
284, din cari 3 făceau comerciu 
cu băuturi şi producte, iar cel- 
Talţl numai plugărie. 

Vitele in coprinsul comunei 
sunt 4045 : cal, bol, oî, capre, 
bivoli şi porci. 

Venitul comunei era în anul 
1887— 1888 de 3808 lei şi chel- 
tuelile de 1402 lei. 

Aici sunt două biserici, avînd 
fie-care cîte un preot şi doi 
dascăli, plătiţi de comună cu 
suma anuală de 480 lei. 

Instrucţiunea se predă într'o 
şcoală primară mixtă de un în- 
văţător retribuit de comună. 

Arţari, sat, în plasa Cîmpuluî, 
jud. Ialomiţa, face parte din co 
mu na cu acelaşi nume, şi este 
situat pe loc şes la mijlocul căeî 
dintre satele Condeeşti şi Şte- 
făneşti. Se află în apropiere de 
valea Ileana, avînd împrejur 
multe păduri. Legenda spune, 
că satul poartă numirea de la 
doi arţari, copaci bătrînl şi 
groşi, cu trunchiurile împletite 
şi cari prin mărimea lor predo- 
minau pădurea în care satul s'a 
format. 

Aici este reşedinţa primăriei 
şi a judecătoriei comunei Arţari. 

Populaţia satuluî este de 256 
familii Romînl, 2 familiî Greci 
şi 13 familii Ţigani. 

Are o şcoală mixtă cu un în- 
văţător. 

Biserica satului este zidită la 
1875 şi e deservită de doî preoţi 
şi doi cîntăreţi. 

Arţăgelul, pîrîiaţ, în com. Neho- 
iaşul, jud. Buzău ; izvoreşte de 
la Golul-Tehărăuluî, din Lacul- 
cu-Mătasa-Verde şi dă în Ar. 
ţagul la Curmătura-Sasulul. 

Arţiarul, cîmpie, în suprafaţa de 



ARŢIARULUI (VALEA-) 



133 



ASAN^BEI 



85 hect. situată pe trupul Iaşi, 
din proprietatea Strîmba-d.-j., 
pi. Cîlniştea, jud. Vlaşca. 

Arţiaruluî (Valea-), valcy în- 
cepe din trupul Iaşi pe pro- 
prietatea Strîmba-d.-j. şi dă în 
valea Găveni, la hotar, între U- 
zunul şi Strîmba-d.-j., din plasa 
Cîlniştea, jud. Vlaşca. 

Arutela, cuvînt format din Ad- 
Rutelam, cetate romană pe rui- 
nele numite Bivolari (jud. Argeş). 

Arva, pîrîu, pe teritoriul comunei 
Mera, jud. Putna, plasa Gîrlele. 
Se varsă în dreapta Milcovuluî, 
maî sus de satul Căpătanul. Pri- 
meşte caafluent pîrîiaşul Răiuţul. 

Arva-Seacă, pîrîu pe teritoriul 
comunei Mera, jud. Putna, pi. 
Gîrlele. 

Arva-Seacă, pădure, pe terito- 
riul comunei Mera, jud. Putna, 
pi. Gîrlele, proprietate a răze- 
şilor din această comună. în- 
tinderea eî, împreună cu tru- 
purile de pădure; Cerbul, Zitia 
şi Pîslea, e de 389 hect. 

Arvat, loc de arătură, pe hotarul 
judeţelor Tecuciu-Tutova la 6 kil. 
E. de comuna Negrileşti ; alt. 
130 m. 

Arvăteşti, sat^ ţine de com. rur. 
Igiroasa, jud. Mehedinţi ; situat 
pe marginea de N. a culmei 
Dumbrava; are 120 familiî. Lo- 
cuitorii au 1 1 pluguri, 23 care 
cu boî, 3 căruţe, ^6 stupi, 176 
vite mari cornute, 60 01, 1 1 caî 
şi 130 rîmătorî. 

kxv^\%^\x^ pădure, de 85 pogoane, 
a statului, în plasa Balta-Oltul- 
d.-j., jud. Romanaţi. 

Arvinte, deal, în com. Bîrzeşti, 



plasa Stemnic, jud. Vasluîu. (V. 
Ludeşti-Budăiul, deal). 

Asadic-Orman, pădure, în jud. 
Constanţa, pi. Sllistra-Nouă, pe 
teritoriul comunelor rurale Do- 
bromir şi Ghivegea şi anume 
pe al cătunului Calaipci; are 75 
hect. şi este compusă de fagi 
şi curpenî. Este aşezată între 
dealurile Uzum - Mese - Sîrti şi 
Aslama-Sîrtî, în partea meridio- 
nală a plăşiî şi cea sud-estică a 
comunei Para-Chioi. 

Asan, sat, face parte din com. rur. 
Dărăşti, pi. Sabarul, jud. Ilfov, 
lingă rîul Sabarul. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
'^^6^ hect. ; cu o populaţie de 659 
locuitorî. Fraţii Ghermany au 1 22 
hect. şi locuitorii 245 hect. 

Proprietarii cultivă tot tere- 
nul ; locuitoriî rezervă din tere- 
nul lor 49 hect. pentru izlaz şi 
30 pentru cultura viei. 

Are o biserică cu hramul Sf 
George, deservită de i preot 
şi I cîntăreţ; 4 poduri stătă- 
toare. 

Comerciul se face de i cîr- 
ciumar şi 3 hangii. 

Numărul vitelor mari e de 
318 şl al celor mici de 279. 

S'au stabilit în comună 6 
străini. 

Asan-Aga sau Bujoreanu, căt., 
pendinte de com. Răsuceni, pi. 
Marginea, jud. Vlaşca, proprie- 
tatea d-lor Filipescu şi General 
Zefcari. 

Are suprafaţa de 1500 hect., 
din care 160 păd. S'a dat la 
120 locuitorî foştî clăcaşî 306 
hect. 

Asan-Aga sau Costieni, cătun, 
lipit cu Asan-Aga sau Bujorea- 
nu, care formează un singur sat 
pendinte de com. Răsuceni, pi. 
Marginea, jud. Vlaşca, situat pe 



loc şes în marginea de N.-V. a 
plăşiî la extrema vestică a co- 
muneî proprietatea d-luî Ştefan 
şi d-neî Smaranda Cristopolu; 
este aşezat de-a stînga văeî Cîl- 
niştea. 

Are suprafaţa de 900 hect. 
S'a dat la 56 loc. foştî clăcaşî 
suprafaţa de 168 hect. Are un 
petec de pădure cu suprafaţa 
de 64 hect. ; rămîne loc de a- 
rătură 836 hect. 

Se arendează anual cu preţul 
de 16000 leî. Este evaluată de 
creditul fonciar rural din Bucu- 
reşti la suma de leî 200000. 

Pană la 1828, abeastă moşie 
aparţinea unuî Turc ce se numea 
Aga-Asan, care şedea în Giur- 
giu ; avea şi proprietatea Topo- 
rul, care pe atuncî era nelocuită. 

Pe această proprietate se află 
Măgura-luî-Dîrvaşiu, de care se 
zice că: «Dîrvaşiu a fost un hai- 
duc vestit, pe care prinzîndu-l 
stăpînirea ţăriî, l-a osîndit la 
moarte. In măgură se zicea pe 
atuncî că se afla culcuşul, sau 
vizuina unuî şarpe mare, aşa că 
speriase vecinătăţile, şi Domnul 
ţăriî de pe atuncî făgăduise 
mare dar aceluî, care va omorî 
şarpele. Dîrvaşiu ucise şarpele 
şi în urma acestor fapte i se 
ertă pedeapsa» (jud. Vlaşca, de 
I. Boldescu, pag. 17). 

Aci este o biserică 2udită de 
sătenî la 1858, cu hramul Sf. 
Nicolae, deservită de un preot şi 
2 dascălî. 

I,ocuitoriî sunt harnicî ; au 
case de zid, cea maî mare parte 
învelite cu olane şi cocenî; sunt 
cîte-va învelite şi cu tinichea. 

Este o moară şi o brutărie. 
Sunt case, pătule şi magaziî în- 
destulătoare pentru arendaş. 

In această moşie, trece valea 
Crîngul-Frumos, ce o hotăreşte 
de moşia Letca- Veche. 

Asan-Bei, canal, în pi. Ialomiţa- 



A^ANAUIE 



134 



ASCUNSA 



Balta, judeţul Ialomiţa, comuna 
Piua-Petrel; desparte insuselele 
Gi$ca-Mare şi Gîsea-Mică. 

Asanache, jud. Putna. (Vezî Balta- 
luî-Asanache). 

AsăACasca, numire vechie, dată 
uneî porţiunî de loc coprins 
între moşiile Cirapnilungeanca, 
Homocioae şi Petrăcheşti din 
corn. Niculeşti, jud. Buzău. Asă- 
neasca acum e alipită Petră- 
cheştilor. 

Asăoani, mope, plasa Muntelui, 
jud. Bacău : «a d-sale Aga Nicu 
Ghica ; pe lingă moşiile Comă- 
neşti, Văsăeşti şi altele; fără 
sat».(Th. Codrescu, «Buciumul 
Romîn», An. I, 1875, pag. 43). 

Asăul, sat, plasa Muntelui, jud. 
Bacău, comuna Comăneşti, si- 
tuat pe malul sting al Trotu- 
şuluî, maî în sus de confluenţa 
acestuia cu pîrîul Asăul. Face 
un trup cu satul Straja, situat 
tot de acelaşi mal, la apusul său. 
Are o şcoală mixtă şi o bise- 
rică ortodoxă, clădită de loc. 
la anul 1790, cu i preot şi i 
cîntăreţ. Cîrciumî sunt 13. Capî 
de familie 285, suflete 1015. Se 
găsesc 105 caî, 879 vite cor- 
nute, 19S porci şi 461 capre. 
Pe teritoriul acestui sat se gă- 
sesc izvoare de apă sărată, i 
fabrică de cherestea cu abur şi 
15 herăstraie de apă. 

Asăul, sat, plasa Muntele, jud. 
Bacău, comuna Valea -Arinilor, 
situat la poalele munteluî Ro- 
tundul şi pe valea Asăuluî, la o 
depărtare de 15 kil. de satul 
Lucăceşti. Are o biserică, clă- 
dită de Vasile Bînţu la anul 1 800, 
cu 2 cîntăreţî. Cîrciumî sunt 4. 
Capi de familie sunt 55. Ani- 
male se numără: 17 caî, 184 
vite cornute, 1 7 porcî şi 16 capre. 



Asăui, baltă, pL Munteluî, jud. 
Bacău, pe teritoriul satului Asăul, 
din com. Comăneşti. 

Asăul, munte, pi. Munteluî, jud. 
Bacău, pe teritoriul comuneî Co- 
măneşti. 

Asăul, ptriU, pi. Munteluî, jud. 
Bacău, care izvoreşte din masivul 
Tarcăuluî, dincolo de graniţă, 
spre jud. Neamţu, curge de la 
N.-N.-V. spre S.-S.-E. prin co- 
munele Valea-Arinilor şi Comă- 
neşti, pe care le hotărniceşte 
în mare parte în cursul său 
inferior, şi după ce se încarcă 
cu Tărcăuţul, Petrosul şi Sta- 
niştea, se varsă în stînga Tro- 
tuşuluî, lîngă satul Lunca- Asăul. 
Are o lungime de 28875 m. 

Asăul, schit, (vezî Lunca-Asăul), 
azî biserică de mir, jud. Bacăii. 

Asăul, ^es, pi. Munteluî, judeţul 
Bacău, de la poalele munteluî 
Asăul din com. Comăneşti. 

Asăul, vale, pi. Munteluî, jud. 
Bacău, a pîrîuluî cu acelaşi nu- 
me, de pe teritoriul com. Co- 
măneşti. Este foarte lungă; în- 
cepe la hotarul spre Neamţu 
şi se sfîrşeşte în malul stîng al 
Trotuşuluî. 

Ascilar, sat, în jud. Constanţa, 
pi. Mangalia, cătunul comuneî 
Gherengic, situat în partea ră- 
săriteană a plăşiî şi a comuneî, 
la 2 kil. spre Sud-Est de reşe- 
dinţă, Gherengic. Este aşezat 
pe malul drept al pîrîuluî Tatlî- 
geac ; e închis în partea sudică 
de dealul Ascilar cu vîrful său 
Coim-Iuiuc ; e dominat de mo- 
vila Cumarova, situată la i V2 
kil. spre răsăritul său şi care 
are o înălţime de 64 metri. 

Suprafaţa sa este de 1 5 1 1 
hectare, dintre carî 37 hectare 



sunt ocupate de vatra satuluî 
cu 43 case. 

Populaţiunea sa compusă din 
Turcî şi Tătarî este de 42 fa- 
miliî cu 220 suflete, ocupîndu- 
se cu agricultura. Casele sunt 
mici maî toate ; numaî vre-o 
cîte-va sunt maî marî şi aşezate 
foarte neregulat. Prin sat trece 
şoseaua judeţeană Cuzgun-Man- 
galia, şi de aci pleacă drumurî 
comunale la Copucci şi la Ciu- 
ciuc-Tatlîgeac. 

Ascunsa, daltă, plasa Cîmpul, pe 
teritoriul com. rur. Salcea, jud. 
Mehedinţi. De aci îşî procură 
locuitoriî comuneî Şimlano pa- 
pură pentru facerea rogojinelor. 

Ascunsa, curea de inoslc, în co- 
muna rurală Salcea, plasa Cîm- 
pul, jud. Mehedinţi. 

Ascunsa, pădîire, în com. * rur. 
Salcea, pi. Cîmpul, judeţul Me- 
hedinţi. 

Ascunsa, pîrîu, plasa Jiul-d.-j., 
com. Călăraşi, jud. Dolj, ce iz- 
voreşte din dealul Ascunsa, ju- 
deţul Romanaţî, merge pe ho- 
tarul despărţitor între judeţul 
Dolj şi Romanaţi şi apoî pă- 
trunde pe teritoriul com. Călă- 
raşi şi se opreşte lîngă nişte 
grădinî, unde formează o mică 
mlaştină. 

Ascunsa, fost sat, plasa Jiul-d.-j., 
comuna Călăraşi, jud. Dolj, care 
s'a desflinţat din cauză că izvo- 
rea apă prin casele oamenilor. 

Ascunsa, silişte, plasa Jiul-de-jos, 
com. Călăraşi, în satul Călăraşi, 
jud. Dolj. 

Ascunsa, vale, com. Ştirbeşti, 
plasa Olteţul-d.-j., jud. Vîlcea. 
Se varsă în rîul Pesceana, pe 
teritoriul acesteî comune. 



ASCUNSA 



135 



ATli^NAŢÎ 



Ascunsa, vezî Arşiţa-Ascunsă. 

Ascunsă (Poiana-), cătun, al 
corn. Mînzăleşti, jud. Buzău; are 
60 locuitori şi 12 case; e ali- 
pit de cătunul Săreni. 

Ascunsă (Poiana-), izvor, în 
corn. Mînzăleşti, jud. Buzăâ, în- 
cepe din dealul căt. Poiana- 
Ascunsă şi se scurge în rîul 
Slănic. 

Ascunsă (Poiana-), mică pro- 
prietate a statului; 5 hect. fî- 
neaţă, pendinte de schitul Gă- 
vanele ; în corn. Bălăneşti, jud. 
Buzăii, căt. Cozieni. 

Ascunsă (Poiana-), moşie, în co- 
muna Mînzăleşti, jud. Buzău; 
are 360 hect. li vezî, curaturi, 
fineţe şi izlaz, precum şi 1 1 
hect. pădure, pe vîrful Bumba- 
nuluî. 

Ascunsă (Poiana-), moşie m co- 
muna Căneşti, jud. Buzău, pro- 
prietatea moşnenilor Beldimă- 
neşti. 

Ascunsă (Valea-), pîrîu, în pi. 
Isaccea, jud. Tulcea, pe terito- 
riul comunei Luncaviţa şi pe al 
cătunului Luncaviţa; el izvo- 
reşte din poalele orientale ale 
dealului Piscul, înalt şi ţuţuiat, 
se îndreaptă spre răsărit, avînd 
o direcţie de la S.-V. spre N.- 
E. ; curge numai prin păduri, 
prin locuri prăpăstioase ; une orY 
cursul i-se pîerde printre er- 
burî, de unde şi numele sâiî de 
Valea- Ascunsă, brăzdează partea 
apusană a plăşiî şi cea de miază- 
zi a comunei, şi după un curs 
de 3 kil. merge de se vansă în 
pîrîul Luncaviţa (saiî Izvorul-Mo- 
rilor) pe partea dreaptă, la vre-o 
2 — 3 kil. maî sus de Moara-luî- 
Trandafir ; curge pe la poa- 
lele dealului Oltoiul şi Gogoncea. 



Ascunsă (Poiana-), /t?i^«a, co- 
muna Tîrleşti, plasa Teleajenul, 
jud. Prahova. 

Ascunsul, cîmpie, pe trupul Iaşi, 
în suprafaţă de 160 hect., pe 
proprietatea Strîmba-d.-j., plasa 
Cîlniştea, jud. Prahova. 

Ascunsul, deal, pe moşia Mito- 
cul-Dragomirneî, comuna Adîn- 
cata, pi. Berhometele, jud. Do- 
rohoiu. 

Ascuţit (Piscul-), pisc de deal, 
com. Băjeşti, pi. Rîurile, jud. 
Muscel. 

Ascuţita, movilă, la S. de com. 
Brăstăvăţul, pi. Balta-Oltul-d.-j., 
jud, Romanaţi. 

Ascuţita, movilă sau tumulus, 
lîngă satul Frăsinetul, comuna 
Cezieni, plasa Ocolul, jud. Ro- 
manaţi. 

Ascuţita-cu-Colţ, movilă, între 
satul Potelul şi com. Grojdibo^ 
dul, pi. Balta-Oltul-d.-j., jud. Ro- 
manaţi ; are 61 metri altitudine 
d'asupra nivelului măreî, şi un 
perimetru de 45 stînjenî; e înaltă 
de 9 stînjenî şi are vîrful ro- 
tund. 

Aslama-Srîtî, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Silistra-Nouă, pe teri- 
toriul comunelor rur. Para-Chioi 
şi Dobromirul; se întinde de la 
nord-vestul satuluî Dobromirul- 
din-Vale pană la pădurea Cojo- 
carul, trecînd pe la răsăritul pă- 
dureî Asadic-Orman şi avînd o 
direcţie generală de la N.-V. la 
S.-E., fiind ast-fel situat în par- 
tea meridională a plăşiî, cea nord- 
vestică a com. Dobromirul şi 
cea sud-estică a comuneî Pâra- 
Chioi; este acoperit cu pădurî 
şi tufiş; are vîrfiil Dobromirul- 
din-Vale cu 200 metri. 



AsIaCl, deal, la E. de satul Bur- 
dusaci, pi. Stănişeşti, judv Te- 
cuciu, merge în direcţia N.-S., 
continuînd cu Dealul-Băluşuluî 
şi formînd în mersul său hota- 
rul jud. Tutova; alt. 379 m. 

Aslan, (vezî Prajanul), ptrîU, co- 
muna Latăî, pi. Coşula, judeţul 
Botoşani. 

Aslan-Bei, deaL (Vezi Bei-Aslan- 
Bair. 

Asrtialar-Bâir, deal în plasa Ba- 
badag, judeţul Tulcea, pe te- 
ritoriul comuneî ArmutU şi al 
cătunuluî său Camber ; brăzdează 
partea răsăriteană a plăşiî şi 
sud-estică a comuneî ; se întinde 
printre pîrîul Orta-Burun, afluent 
al pîrîuluî Taiţa şi valea Sînîr- 
Dere, ce se varsă în balta To- 
prak-Chioprul ; el lasă spre mia- 
ză-noapte prelungirea stîiîcoasă 
Taş-Bair, la răsărit dealurile Ia- 
ila-Bair, Ghel-Tepe, lanki-Baîr, şi 
la miază-zi dealul Carîgidi-Bair ; 
se ridică la o înălţime de 192 
metri, unde este şi un punct 
trigonometric de obsei'vaţîe ran- 
gul 3-lea ; este acoperit maî 
tot cu pădurî, parte în exploa- 
tare, parte netăiete ; numaî pe 
la poalele sale se găsesc fineţe 
şi arăturî puţine. 

Aşiţa, pirîU, în plaiul Rîmtiîcul, 
jud. R.-Sărat, comuna Jitia; iz- 
voreşte din munteleDealuURoşu, 
udă partea de apus a comuneî 
şi se varsă în rîul Rîmnicul- 
Sărat, pe dreapta luî, lîngă că- 
tunul Intre-Rîmnice. Valea sa 
este adîncă şi impracticabilă. 

Atacata, movilă, ^\* Bâileşti» co 
muna Siliştea-Gruceî, jud; Dolj. 

Armaţi, com, rur. în pL Mar- 
ginea, jud* Teleorman, spre es- 
tul plăşiî, situată pe valea şi pe 



atIrnaţi 



136 



atIrnaţi 



ambele malurî ale rîuluî Te- 
leorman; are un cătun, Puţin- 
tei. Cătunul de reşedinţă e pe 
partea dreaptă a rîuluî Teleor- 
man, iar cât. Puţintei în stînga 
rîuluî, în depărtare de la Atîr- 
naţi ca de 2V2 kil., în partea 
N.-V. a comuneî. Este străbă- 
tută de două văî, Valea-Atîr- 
naţilor şi Valea-Puţinteilor. 

Suprafaţa eî este ca de 4300 
hect. Din acestea, 1550 pămînt 
arabil şi 5 hect. pădure aparţin 
d-luî G. Cantili; 870 hect. pă- 
mînt arabil şi 8 hect. pădure, 
pe moşia Puţintei, sunt proprie- 
tatea statuluî ; iar trupul de mo- 
şie numit Foiasca are 587 hect. 
In comuna Atîrnaţi sunt îm- 
proprietăriţî 156 loc. pe o în- 
tindere de 714 hect.; cătunul 
Puţinteî are 82 loc. pe o întin- 
dere de 339 hec. Viî are pe o 
întindere de 136 hect. 

Populaţiunea comuneî este de 
1592 loc, din carî 246 capî de 
familie, 18 necăsătoriţî şi 29 
văduvî. Contribuabilî sunt 288. 
Străinî sunt: 2 Grecî, 19 Bul- 
garî şi 10 Ungurî. 

Vite sunt: 3685, din carT 363 
caî şi epe, 718 boî şi vacî, 2396 
vite cornute micî şi 189 porcî. 

Are o şcoală mixtă şi două 
bisericî, una în com. Atîrnaţi, 
cu 3 preoţî şi 2 cîntăreţî şi alta 
în căt. Puţinteî, cu un preot şi 
doî cîntăreţî. 

Pe apa Teleormanul este o 
moară de măcinat cu 3 pietre. 

Com. este străbătută de ca- 
lea judeţeană Alexandria- Giur- 
giu, care o pune în legătură cu 
com. Putineiul din jud. Vlaşca 
şi cu oraşul Alexandria. Prin 
căî vecinale este legată cu com. 
Pielea prin cătunul Puţinteî Ja 
N.-V. şi cu comuna Ştorobă- 
neasa la S. 

împrejurimile com. Atîrnaţi 
au fost teatrul multor eveni- 
mente războinice. La anul 1596, 



cînd Mihaiu -Viteazul izbuti să 
treacă Dunărea şi ocupă maî 
multe cetăţî turceştî de pe ma- 
lul drept, tăia maî întîiu 500 de 
Turcî la satul Atîrnaţi, pe apa 
Teleormanuluî, care se afla în 
drumul său. In timpul războiu- 
luî din 1877, trupele ruseştî aCî 
poposit aci, unde era stabilit un 
spital militar şi diferite depozite 
de proviziunî. 

Com. Atîrnaţi se află de Giur- 
giu în depărtare de 41 kil.; de 
Alexandria de 12, de T. -Măgu- 
rele de 50 kilom. şi de Zimni- 
cea de 32 kil. 

Bîlciu Ia 8 Maiu şi la 29 Au- 
gust. 

Atîrnaţi, numire vechie, ce a pur- 
tat odată com. Flămînda, din 
plasa Călmăţuiuluî, judeţul Te- 
leorman. 

Atîrnaţi, sat, jud. Argeş, pi. Pi- 
teşti, pendinte de com. rur. 
Geamăna. 

Atîrnaţi, fost sat, pi. Ocolul, c. 
Cernelile, jud. Dolj, înainte de 
1875. 

Atîrnaţi, rest dintr'un vechiu 
sat, alipit acum cu cătunele A- 
lexeşti, Dimuleşti şi Valea-Lupu- 
luî de căt. Berea din com. Pî- 
clele, jud. Buzău. 

Atîrnaţi, sat, pi. Jiul-d.-s., com. 
Argetoaia, jud. Dolj, cu 100 de 
suflete, 49 bărbaţî şi 51 femeî. 
Are 12 bordee şi 43 case. 

Copiiî din acest sat urmează 
la şcolile din satul Argetoaia- 
d.-s., carî sunt la o depărtare 
de 1260 metri. 

Ştiu carte 3 bărb. şi i femee. 

Atîrnaţi (Dragodana-), sat, pi. 
Snagov, jud. Ilfov, face parte 
din comuna rurală Bucoveni. 
Cade spre N. de Buftea, pe 



malul sting al rîuluî Colintina, 
la mică distanţă de Buftea. Ca- 
lea ferată Bucureşti -Ploeşti şi 
şoseaua judeţeană Bucureşti-Tîr- 
govişte, trec spre E. de Atîr- 
naţi. 

Aci este reşedinţa primărieî. 

Satul, împreună cu Buftea şi 
Flămînzeni, are 3458 hect. Pro- 
prietarul, Principele Al. B. Stir- 
bey, are 2350 hect. şi locuitorii 
1108 hect. Pe moşia proprieta- 
ruluî se cultivă 1030 hect. 

Populaţia e de 441 locui- 
torî. 

Are o biserică cu hramul Sf. 
Nicolae, deservită de i preot şi 
2 cîntăreţî. Biserica, zidită pe 
apa Colintineî, este foarte vechie. 
Aci sunt 2 maşinî de treerat 
cu aburî şi i pod stătător. 

Comerciul se face de 3 cîr- 
ciumarî şi i hangiu. 

S'au stabilit în sat 5 străinî. 

Atîrnaţi, sat, ţine de com. rur. 
Gîrla-Mare, pi. Cîmpul, jud. Me- 
hedinţi ; cu 135 locuitorî. Aci 
se află o baltă cu mulţî peştî. 

Atîrnaţi, sat, face parte din com. 
rur. Şoimari, pi. Podgoria, jud^ 
Prahova, unde se presupune a 
fi sare. 

Atîrnaţi, cătun, al com. Scurteşti, 
jud. Buzăii ; are 220 loc. şi 48 
case. 

Atîrnaţi (Băjenariî-Haralam- 
bie), cătun, al com. Clondirul, 
jud. Buzău; are 290 loc. şi 61 
case. 

Atîrnaţi (Cotigeşti-), cătun, al 
com. Gura-Sărăţiî, jud. Buzăii, 
cu 600 loc. şi 137 case. 

Atîrnaţi, cătun, al com. Titu, pi. 
Bolintinul, jud. Dîmboviţa. 

Atîrnaţi, cătun (tîrlă), în plasa 



ATtRNAŢI 



137 



ATMAGEA 



Ialomiţa -Balta, jud. Ialomiţa, 
pendinte de corn. Ciulniţa. 

Atîrnaţi sau Colăteşti, căhin, al 
com. Cezieni, pi. Ocolul, jud. 
Ro mânaţi. 

Atîrnaţi, mic câttm, al com. Greci, 
pi. Olteţul-Oltul-d.-s., jud. Ro- 
manaţi, situat în spre apus de 
satul Greci, în valea Oltului, a- 
proape de mlăştinele făcute de 
apa Cernelele. 

Aci se află peste apa Cernelele 
un pod al şoselei vecin ale, care 
uneşte Vâduleni cu com. Greci, 
şi se maî poate observa şi acel 
val minunat, acea brazdă din 
epoca preromană, numită a luî 
Novac, care vine de la apusul 
soarelui şi se sfîrşeşte la răsări- 
tul său. (V. Rrazda-luî-Novac). 

Atîrnaţi, o despărţire sau cătun, 
al com. Gura-Padineî, plasa 
Ralta-Oltul-d.-j., jud. Romanaţi. 

Atîrnaţi, cătun, pendinte de com. 
Ghimpeţeni, judeţul Teleorman. 
Are o populaţiune de 284 sufl., 
din cari 47 contribuabili. 

Atîrnaţi, hc izolat, pi. Olteniţa, 
jud. Ilfov, com. Olteniţa-Rurală. 

Atîrnaţi, ^noşie, în com. Scurteşti, 
jud. Buzău, căt. Atîrnaţi ; are 
350 hect., toate arabile. 

Atîrnaţi, moşie, în com. cu ace- 
laşi nume, plasa Marginea, jud. 
Teleorman. Are o întindere de 
1555 hect. şi e proprietatea 
d-luî Gheorghe Cantili. 

Atîrnaţi, ostrov, în pi. Hîrşova, 
jud. Constanţa, ţine de com. 
Ghizdăreşti şi anume de căt. 
Tichileşti. Este situat în partea 
apusană a plăşiî şi cea sud- 
vestică a com., puţin maî la N. 
de locul unde valea Cechirgea 



se deschide în Dunăre. Are o 
suprafaţă de 130 hect. şi este 
acoperit cu tuferiş şi cu sălcii; 
nelocuit. 

Atîrnaţi, ostrov, pe Dunăre, în 
pi. lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, 
în dreptul satuluî Vlădeni; are 
lungimea de 3 kilometri şi este 
acoperit cu păşuni şi pădurî de 
salcie şi plop. 

Atîrnaţi, pădure, plasa Jiul-d.-j., 
com. Argetoaia, jud. Dolj. 

Atîrnaţi, pădure, în ostrovul cu 
acelaşi nume, în plasa lalomiţa- 
Balta, jud. Ialomiţa, în dreptul 
satului Vlădeni; are 60 hect., 
pădure de salcie şi plop. 

Atîrnaţi, pichet de frontieră, în 
ostrovul cu acelaşi nume, jud. 
Ialomiţa. 

Atîrnaţi, vale, pe moşia cu a- 
celaşî nume, din pi. Marginea, 
jud. Teleorman; este o ramifi- 
caţiune din valea l'eleormanu- 
luî. Prin această vale trece şo- 
seaua judeţ. Alexandria-Giurgiu. 

Atîrnaţi-de-Jos, sat, ţine de com. 
rur. Batoţi, pi. Blahniţa, judeţul 
Mehedinţi; are 80 locuitori. 

Atîrnaţi-de-Sus, sat, în pi. Bah- 
niţa, jud. Mehedinţi, com. rur. 
Scăpau. V. acest nume. 

Atîrnaţi-Măgura, colină, în com. 
Beciu, jud. Buzăii, pe valea Ar- 
bănaşi ; acoperită de pădure. 

Atîrnaţilor (Dealul-), deal, pi. 
Jiul-d.-s., com. Argetoaia, satul 
Atîrnaţi, jud. Dolj, cu înălţime 
de aproape 200 m. ; acoperit cu 
pădurî; se lasă din dealul Po- 
roineî, jud. Mehedinţi. 

Atmagea, com, rur,, în jud. Tul- 



cea, pi. Babadag ; situată în par- 
tea S.-V. a judeţului, la 45 kil. 
spre S.-V. de oraşul Tulcea, ca- , 
pitala judeţului, şi în partea a 
pusană a plăşiî, la 30 kil. spre 
V. de oraşul Babadag, reşedinţa 
plăşiî. 

Numele său este turcesc şi 
vine de la at=cal iute sau de la 
atma ge = şoim repede. 

Se mărgineşte la miază-noapte 
cu com. Orta-Chioi şi cătunul 
eî Dautcea, de care se desparte 
prin văile Ghiubelca, Ca nara 
Ceair şi dealurile Canara-Ceair 
şi Dautcea ; la răsărit cu com. 
Baş-Chioi ; la miază-zi cu com. 
Ciucurova, de care se desparte 
prin dealul Bac-Ceiş şi valea Dul- 
gherul ; la apus cu comuna Cîr- 
jelari. 

Dealurile carî brăzdează com. 
sunt : Sacar-Bair (Dealul-Pleşuv), 
cu vîrful Atmagea, 315 m. la 
apus; Topolog, la S. cu 366 m.; 
Taslic-Bair; Hagi-Tepe, 322 m.; 
Cale-Bair şi Ciubucluc-Bair la 
apus ; Ghiubelca, Canara-Ceia 
şi Dautcea, 260 m., la miază- 
noapte ; dealurile Langer-Berg; 
Runde-Puclă ; lasi-Orman, 276 
metri, la răsărit; Sivri-Tepe, 
236 m. ; Bac-Ceiş şi Cocargea la 
miază-zi. Movile sunt treî lîngă 
valea Regel, aşezate spre S.-1'2. 
între Atmagea şi Ciucurova. 

Dintre rîurile şi pîrîurile ce 
o udă sunt maî însemnate : Sla- 
va -Cerchezească, afluentul său, 
valea Atmagea, ce trece prin 
satul Atmagea, prin mijloc şi 
răsărit; valea Musafir-Culac, care 
o udă la miază-noapte ; afluen- 
tul său valea Bac-Ceiş care o 
udă la răsărit. Ca văî avem: 
valea Cocargea la răsărit, valea 
Burlacului, valea Dulgherul, va- 
lea Coru-Dere (Valea-Seacă), Re- 
gel şi Siliştea-Ciucuroveî la S. 
şi S.-E. 

întinderea totală a comunei 
este de 3563 hect., din care 63 



l^0^9, MtkfU Dicţionar Q$ogTQfic* 



18 



ATMAGEA 



las 



A-TREIA-PARTE 



hect. ocupate de vatra satului 
şl gradinele eî, 1500 hect. pă- 
duri, 1300 hect. loc arabil, 500 
hect. neproductive; 1427 hect. 
şi pădurile sunt ale statului, 927 
ale locuitorilor. 

Cătune afară de cel de reşe- 
dinţă nu maî are. 

Locuitorii sunt maî toţi Ger- 
mani, parte Protestanţi, parte 
Anabaptiştî ; familii sunt 7 1 , din 
care i romînă şi i ovrească, cu 
suflete 462, din cari 7 Romînî, 
5 Ovrei. Copil în vîrstă de şcoală 
99, din cari 51 băeţî, 48 fete. 
însuraţi sunt 64, neînsuraţî 2, 
văduvi şi văduve 1 1 . Imbrăcă- 
o^intea e aceea a orăşenilor. 

Calitatea pămîntuluî este bu- 
nă; pămîntul este negru şi fertil. 

Ocupaţiile locuitorilor sunt : 
agricultura cu 6"] agricultori şi 
^7 Pluguri, 60 vînturătorî de 
grîunţe, 4 maşini de secerat; 
creşterea vitelor: sunt 632 ca- 
pete de vite, din cari 60 caî, 
52 epe, 100 vaci, 420 01. In- 
dustria : 5 meseriaşi, din cari 3 
fierari, i rotar şi i tîmplar. Sunt 
2 mori pe apă, i cu caî. Co- 
merţul activ : se importă instru- 
mente agricole, haine, băuturi 
alcoolice, coloniale, ca: zahăr, ca- 
fea, ceaî, orez, etc, în valoare 
de peste 3000 leî; se exportă 
cereale şi lemne în valoare de 
aproape 30000 leî. E un singur 
circi umar-băcan. 

Budgetul e la ven. de 2884 
şi la cheltuelî de 2884 leî. 

Căile de comunicaţie sunt, 
toate 6, vecinale şi comunale: 
i> spre Baş-Chioi ; 2. spre Orta- 
Chioi; 3. spre Dautcea; 4. la 
Macin, cu ramificaţie la Cîrje- 
lari ; 5. la Topolog, cu judeţul 
Constanţa, dificilă ; 6. la Ciucu- 
rova, maî bună ca toate. 

Instrucţiunea se predă în 
2 şcolî: una, o grădină de co- 
piî micî, frcebeliană, în care 
se învaţă numaî limba germană, 



cu local separat ; o şcoală mixtă 
romînă, în care limba germană 
se predă de învăţătorul comu- 
ni tăţiî, cîte o oră pe zi, fundată 
în 1870, refundată de stat în 
1883. Şcoala germană cu peste 
20 copiî, de ambele sexe, a fost 
fundată în 1884; are un învă- 
ţător, ce funcţionează şi la şcoala 
romînă. 

Cultul religios e reprezentat 
prin 2 bisericî: una protestantă 
fundată în 1864 de comunitatea 
protestantă, fără venituri, dar 
cu 10 hect. date de stat, cu 
un preot şi un diacon, învăţă- 
torul german ; o capelă ana- 
baptistă, zidită în 1870, fundată 
de către anabaptiştî, fără veni- 
turî şi pămînt, întreţinută de 
sectariî eî, cu un predicator, 
care este şi peste toate capetele 
anabaptiste din judeţul Tulcea; 
serviciul religios se face de toţî 
cîntînd în cor. 

Istoricul, Pe la anul 1848, maî 
multe familiî din Basarabia au 
trecut în Ţara Romînească, iar o 
parte din ele a venit în Dobro- 
gea. Neavînd cu ce să se apuce 
de agricultură, au servit şi eî 
pe unde au putut, cu femeî şi 
copiî, la Turcî. După cîţî-va 
anî economisind şi cîţî-va banî, 
au cerut paşeî din oraşul Tul- 
cea, a li se da acest loc spre 
a funda aci un sat nemţesc ; 
aceasta s'a întîmplat cam pe la 
1868, şi ast-fel adunîndu-se, căcî 
li s'au dat voe, vre-o 60 familiî, 
au fundat satul, dîndu-î numele 
de Atmagea, după numele lo- 
culuî, care era pe atuncî aco- 
perit cu pădurî. In privinţa eti- 
mologieî acestuî imme, este în- 
doială; să fie de la at, ce în- 
seamnă cal fugar, iute, de aceî 
carî de alt-fel se găsesc prin 
aceste locurî, sau de la atma- 
ge = şoim repede. Este curios 
că timpul ce a trecut de la ple- 
carea lor din patrie, cel maî 



mulţî fiind Saşî din Transilva- 
nia, a fost destul de a-î face 
să uite multe din obiceiurile şi 
deprinderile lor, păstrînd numaî 
limba, cam amestecată şi ea, şi 
religia. 

Atmagea (Vîrful-), dealul cel 
maî înalt din plasa Babadag, şi 
unul din cele maî înalte din tot 
judeţul Tulcea şi chiar din Do- 
brogea, fiind al 4-lea în rangul 
piscurilor celor maî înalte. El 
este punctul culminant din dea- 
lul Sacar-Bair şi prin înălţimea 
sa, care este de 399,9 metri, 
domină asupra pîraelor Sacar- 
Dere, Atmagea, Arman-Ceşme, 
şi asupra comuneî Atmagea, 
fiind şi punct trigonometric de 
observaţie, rangul I. L^ste aco- 
perit maî în totalitate cu pădurî 
şi numaî puţin la poale se află 
cîte-va păşuni. 

Atmagea, pîrîii, în plasa Ba- 
badag, judeţul Tulcea, pe teri- 
toriul comuneî Atmagea, căreea 
î-a dat şi numele; el izvoreşte 
dintr'o prelungire orientală a 
dealuluî Sacar-Bair, din nordul 
comuneî, ia apoî o direcţiune 
de la Nord spre Sud, curge dea- 
lungul dealuluî Sacar-Bair, pe 
sub poalele sale orientale, trece 
prin mijlocul satuluî Atmagea 
şi în sfîrşit se varsă în pîrîul 
Arman-Ceşme, sau Slava - Cer- 
chezească, numit şi Ciucurova. 
Primeşte ca afluent pe dreapta 
numaî pîrîul Valea-Dulgher, ce 
se varsă într'însul puţin maî 
sus de gura sa. De alungu-î 
merge calea comunală Ciucu- 
rova - Atmagea-Orta-Chioi. 

A-treia-parte, sat, în plasa Fun- 
dul, jud. Roman, com. Băceşti, 
spre nord de tîrgşorul Băceşti, 
şi la marginea judeţuluî despre 
jud. Vasluiii, la o depărtare nu- 
maî de 250 m. de tîrguşorul Bă- 



A-TREIA^PARTE-DLV-AKMĂŞENI 



139 



AUREŞTI 



ceşti. Este aşezat pe malul drept 
al pîrîuluî Toinar şi aproape de 
vărsarea luî în rîul Bîrlad. Are 
26 capi de familie, 32 contri- 
buabili, 1 1 5 locuitori, din care 
I ştie carte şi 31 case. Popu- 
laţiunea este numai romînă. Sunt 
1 1 7 capete vite marî. Se maî 
numeşte şi A-treia-parte din Ar- 
măşeni. 

A-treia - parte - din - Armăşenî, 

vezî Armăşeni şi A-treia-parte. 

Atul, vechie numire, a pîr. Istăul, 
din com. Mizil, jud. Buzău. 

Aţa, pichety pe o^raniţa Transilva- 
niei, jud. Neamţu, situat în a- 
apropiere de pîrîiaşul Aţa-Mică, 
între Obcina-Cepcheşuluî şi Che- 
rechavaş. 

Aţa, pirîîiy format din doua iz- 
voare : Aţa-Mică şi Aţa-Mare, 
cari se unesc aproape de ho- 
tar în jud, Neamţu. Cel d'în- 
tîiu izvoreşte din munţii Tran- 
silvaniei, intrînd în judeţ printre 
muntele Obcina-Cepcheşuluî şi 
coastele Picioruluî-Cherechavaş, 
formînd întru cît-va limita des- 
părţitoare despre Transilvania, 
adică de la pichetul Aţa pană 
la punctul cotat, cu ocasiunea 
delimitării hotaruluî, 847 m.; cel 
de-al doilea izvoreşte tot din 
munţiî Transilvaniei, intrînd pe 
sub culmele muntelui Piciorul- 
Icoaneî ; traversează teritoriul 
plăşiî Piatra-Muntele, pană la 
răsăritul Picioruluî-Cherechavaş, 
unde se uneşte într'un singur 
curs cu pîrîul Aţa-Mică; se stre- 
coară apoî în direcţiunea V.- 
N.-E., printre ramurile munţi- 
lor Bourul şi Crucea-Roşie (de-a 
dreapta), şi ramurile munţilor 
Aţa şi Măgura-Şomuzuluî (de-a 
stînga), pană la vărsarea sa în 
pîrîul Tarcăul, puţin maî în su- 
sul despre gura pîrîuluî Lăp- 



toacele, care vine de cea-l'altă 
parte a pîrîuluî Tarcăul. 

Aţa, ramură de munţt, pe teri- 
toriul comuneî Pîngăraţi, plasa 
Piatra-Muntele, jud. Neamţu, si- 
tuată între Pîrîul-Cheeî şi pîrîul 
Aţa, afluenţî aî Tarcăuluî. 

Aţa-Mare, pîrîia§, (v. Aţa, pîrîu), 
curge prin jud. Neamţu. 

Aţa-Mică, pîrîiaş, v. Aţa, pîrîîi, 
jud. Neamţu. 

Aţî-Sadic, ruinele unuî sat, în 
pi. Silistra-Nouă, com. Hairam- 
Chioi, jud. Constanţa, situate 
pe valea Armutliaîn partea sud- 
estică a plăşiî şi a comuneî. 
Sunt aşezate între pichetul Aţî- 
Sadic şi pichetul Armutlia. 

Audea, saty în comuna Hangu, 
pi. Piatra-Muntele, jud. Neamţu, 
aşezat pe valea pîrîuluî cu aşa 
numire şi a pîrîuluî Hangu. 

Are o populaţiune de vre-o 
600 suflete, dintre carî : 103 
capî de familie (282 bărbaţî, 303 
femeî), din carî 46 carî ştiu carte. 

Locuitoriî se ocupă cu plu- 
tăria şi numaî prea puţin cu 
agricultura. 

In acest sat se află : o bise- 
ncă de lemn, cu i preot şi 2 
eclesiarcî ; 3 fierarî, 2 rotarî. Co- 
municaţiunea cu satele vecine 
se face prin un drum natural, 
care începînd dintre kil. 100 — lOi 
al şoseleî judeţene-naţionale Pia- 
tra-Prisăceni, duce în susul văeî 
pîrîuluî Hangu pană la satul Bo- 
boteni. 

Numărul vitelor se urcă la 
760 capete. 

Audea, deal, în prelungirea mun- 
teluî Iurca, din comuna Hangu, 
pi. Piatra-Muntele, jud. Neamţu. 

Audea^ ptrîia§, în com. Hangu, 



pi. Piatra-Muntele, jud. Neamţu; 
izvoreşte dintre ramufele mun- 
ţilor Iurca (Giurga) şi munţilor 
Doamna, către hotarul J^moşleî 
Bălţăteşti ; curge pe*sub poalele 
dealuluî cu a sa numire^ udînd 
satul Audea, în dreptul căruia 
se şi varsă pe pai-tea stîngâ a 
pîrîuluî Hangii. 

Aurar, vezî Bistriţa, rin, judeţul 
Neamţu. 

Aurei, numire, ce se dă uneî 
părţî din coiii. rur. Vlâdeşti, 
pi. Rîurile, jud. Muscel. 

Aureilor (Pădurea-), pădure, 
com. Vlădeşti, pi. Rîurile, jud. 
Muscel. 

Aureilor (Valea-)\ pMU, izvo- 
reşte din pădurea cu acelaşi 
nume, străbate căt. Vlădeşti- 
Pămînteni, pi. Rîurile, jud. Mus- 
cel, şi se varsă în rîul Bratia, 
în raionul com. rur. Vlădeşti. 

Aurel, iaz, (privai), jud. Brăila, în- 
tre privatul Filipoiul şî Dunărea- 
Vechie, com. Chiscani. Mâlu- 
rile sale fiind ridicate servă de 
drum prin baltă ; el pleacă din 
privalul Filipoiul maî jos de gîr- 
liciul Şerbanuluî, merge spre E., 
ocolind ezerul Dunărea-Vechie 
şi se varsă în Dunărea-Vechie în 
.dreptul satuluî Turcoaia din Do- 
brogea. 

Aurel, proprietate moşnenească, 
în com. Pîclele, jud. Buzău; are 
52 hect. viî, fineaţă şi arăturî. 

Aureşti, com. rm\, pi. Oltul-d.-s., 
jud. Vîlcea, compusă din 2 că- 
tune: Sîlea şi Aureşti. Se po- 
vesteşte cum că'şî trage acest 
nume din cauză, că vechiî cî lo- 
cuitorî se ocupaG cu aurăria. 

Este situată pe valea Oltului 
la 45 kil. departe de capitala 



AUKEŞTI 



140 



AVERESTI 



judeţuluî, şi la 8 kil. de a sub- 
prefec turei. 

Are o populaţiune de 485 lo- 
cuitori: 252 bărbaţi şi 233 fe- 
mei, în care intră şi 5 familii 
de Ţigani; 120 capî de fami- 
lie; 108 contribuabilîîn 1 18 case. 
In comună e o singură biserică 
fondată la anul 1881 cu chel- 
tuiala părintelui Vlasie şi a D-lor 
Nae Turancă, Gheorghe Croito- 
rul, Ion Trancă şi alţî locuitori. 

Locuitoriî se ocupă cu agri- 
cultura şi viticultura şi prea 
puţini cu dulgheria. Eî desfac 
produsul munceî lor la Drăgă- 
şani şi la Cîmpul-Mare. 

Locuitori au 167 boî, 47 vaci, 
42 viţei, 4 caî, 24 capre, 248 
01 şi 326 porci. Locuitorii au 
fost împroprietăriţi în număr 
de 95 la anul 1864, cînd li s'au 
dat 314 hect. pămînt. 

Pe rîul Oltul, în raionul corn., 
sunt 4 mori. 

Are o şcoală cu a cărei în- 
treţinere statul cheltueşte anual 
1080 leî, iar com. 30 leî. Şti ii 
carte 16 bărbaţi. 

Com.una se întinde pe o su- 
prafaţă de 314 hect. 

Sunt în comună 98 meri, 79 
peri, 68 nuci, 99 cireşi; iar li- 
vezile dau 12 care de fin. 

Calea ferată Piatra-Rîmnic şi 
calea judeţiană traversează co- 
muna de la N. spre Sud ; merg 
amîndouă paralel. 

Veniturile comunei se urcă 
la 1845 leî anual şi cheltuelile 
la aceeaşi sumă. 

Comuna Aureşti este brăz- 
dată de dealurile Verzi şi Ză- 
voi ul-Gali ţa şi udată de văile Si- 
lea şi Nisipoasa. Se mărgineşte 
cu rîul Oltul, dealul Verzi, com. 
Zăvideni şi com, Orleşti. 

Aureşti, sat, face parte din c. rur. 
Aureşti, pi. Oltul-d.-s., j. Vîlcea. 

Aureşti, deal, în raionul com. cu 



acelaşi nume, pi. Oltul-d.-s., jud. 
Vîlcea; pe dînsul se cultivă 58 
hect. vie. 

Aurora, sat^ în com. rur. Cujui- 
rul, pi. Cîmpul, jud. Mehedinţi ; 
are aproape 200 familii şi este 
sat construit din nou. 

Aurul, munte, pi. Trotuşul, jud. 
Bacău, de pe teritoriul comunei 
Tîrgul-Trotuş, 

Auşul, vale, în judeţul Olt; izvo- 
reşte de la Estul comunei Vata, 
pi. Vedea-d.-s. si se varsă în 
gîrla Veţişoara, pe ţărmul st., 
tot în raionul comunei Vata. 

Avei, deal, com. Lungeşti, plasa 
Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Avereşti, com. rur,, în partea de 
N.-V. a plăşiî Crasna, jud. Făl- 
ciu, la 17 kil. distanţă de capi- 
talajudeţuluî. Situaţia teritoriului 
accidentată. E mărginită la N. cu 
comuna Armăşeni, la S. cu Tă- 
bălăeşti, la E. cu Păhneşti, şi 
la V. cu Boţeşti. Este formată 
din satele : Avereşti, Plopi şi 
Roşiori, pe o suprafaţă cam de 
II 87 hect. şi cu o populaţiune 
de 180 familii sau 826 suflete 
şi 180 contrib. 

Are o biserică cu i preot. 

Numărul vitelor cornute e de 
500; caî sunt 50, 01 500 şi porcî 
220. 

Avereşti, com, rur., în pi. P'un- 
dul, jud. Roman, spre S.-E. de 
oraşul Roman. Este alcătuită din 
satele : Avereşti, (Avereşti-Ră- 
zăşi) şi Golani (Avereşti-d.-j.), cu 
reşedinţa comunei în s. Ave- 
reşti-Răzăşi. Este aşezată pe 
platoul ce desparte pîrîul Bră- 
teasca de pîr. Avereşti. Este 
situată la o depărtare de 3 1 kil. 
de Dămieneşti, reşedinţa plăşiî, 
şi la 14 kil. de oraşul Roman. 



E legată cu amîndouă aceste lo- 
calităţî prin şosea. Are o popu- 
laţiune de 284 capî de familiî, 
262 contrib., 12 18 loc, din carî 
56 ştiu carte; sunt 341 case. Po- 
pulaţiunea este romînă, afară de 
6 fam. de Evreî. Locuitoriî a- 
cesteî comunî se ocupă, pe lîngă 
altele, şi cu transportul de pia- 
tră din dealurile acesteî comunî, 
care sunt situate parte în partea 
de N.-E., şi cele maî marî în par- 
tea de N. Are o şcoală mixtă 
şi 2 bisericî, una de piatră şi 
alta de lemn. Venitul anual al a- 
cesteî comune este de 3963 leî 
şi cheltuelile de 3686 leî. A- 
ceastă comună ţine de circum- 
scripţia fiscală Brăteşti. P^stc for- 
mată maî toată de răzeşî. 

Avereşti, sat, în centrul cum. 
Avereşti, plasa Crasna, judeţul 
P'ălciii, situat pe coasta dea- 
luluî şi valea cu asemenea im- 
mire, cu o populaţiune de 98 
familiî, 480 suflete şi 98 contri- 
buabila tlste reşedinţa comuneî, 
are o biserică veche cu i preot 
şi 2 dascălî. Locuitoriî sunt ră- 
zeşî vechî. 

Avereşti, deal, foarte înalt, jud. 
Roman, cel maî înalt din tot 
judeţul după Dealul-Măruluî, şi 
pietros, situat în com. Avereşti, 
plasa Fundul, spre N.-E. de s. 
Avereşti-d.-s. La poalele acestuî 
deal este aşezat satul Aj^ereşti- 
d.-j. (Golani). Se maî numeşte 
şi Dealul-Golanilor. 

Avereşti, loc izolat, în com. Gi- 
rovul, pi. Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu. 

Avereşti, 'moşie, în pi. Fundul, 
jud. Roman, com. Avereşti» De- 
spre această moşie aminteşte un 
document de la 1742, Februa- 
rie 2, cînd Ghedeon, Episcop de 
Roman, se jelueşte luî Const. 



AVEREŞTI 



141 



AVRĂMEKI 



Mavrocordat că nişte părţî din 
proprietatea Episcopiei de la 
Avereşti şi de la Muncel, se îm- 
presor de răzeşi. 

Avereşti, moşie, în corn. Girovul, 
pL Piatra-Muntele, jud. Neamţu, 
situată pe valea Cracăuluî, între 
moşiile : Boţăşti, Leleşti, Giro- 
vul, etc. 

A fost proprietatea mănăstirii 
Aron -Vodă de lîngă Iaşi , şi 
închinată Patriarhiei din Ţari- 
o^rad. Se maî numeşte Slobozia- 
Avereşti. 

Avereşti, pîrîiaş, ce europe prin 
corn. Avereşti, pi. Fundul, jud. 
Roman, de la N. la S. şi se 
varsă în pîrîul Brăteasca de a 
dreapta aproape de satul Go- 
lani (Avereşti-d.-j.). 

Avereşti, schit, în satul Avereşti, 
com. cu asemenea nume, plasa 
Crasna, jud. Fălci ii, înfiinţat în 
1765, de către un răzeş numit 
Sava, din satul Avereşti, care, 
călu^ărindu-se, a înfiinţat schi- 
tul pe răzeşia luî. Dar înainte 
de a-1 sfîrşi, 1-a înlocuit în egu- 
menie un alt călugăr numit So- 
fronie, care a isprăvit bisericu- 
ţa. Aceasta se vede din o carte 
de danie făcută schitului de 
către nişte răzeşi, prin care se 
zice, că în acel an s'a făcut schi- 
tul. Acest schit în urmă, la 1789, 
a fost închinat Episcopiei de 
Huşi şi după secularizarea mă- 
năstirilor s'a desfiinţat rămîind 
ca biserică de mir. 

Avereşti-de-Jos, numire, ce se 
maî dă satului Golani, din c. A- 
vereşti, pi. Fundul, jud. Roman. 

Avereşti-de-Sus, numire, ce se 
maî dă satuluî Avereşti-Răzeşi, 
jud. Roman. 

Avereşti-Răzeşi, sat, în plasa 



Fundul, jud. Roman, com. Ave- 
reşti, spre S.-V. de oraşul Ro- 
man, la o depărtare de 14 kil., 
şi la 31 kil. de reşedinţa plă- 
şiî, com. rur. Dămieneşti. Este 
aşezat pe pîrîul Avereşti. Este 
reşedinţa com. Avereşti. Are 
184 capî de fam., 182 contri- 
buabilî, 790 loc, din cari 48 ştiu 
carte; stau în 228 case. Populaţi- 
unea este romînă, afară de 4 fam. 
Evrei. Locuitoriî acestuî sat lu- 
crează căruţe ordinare şi se o- 
cupă cu transportul de piatră, 
pe care o scot din dealurile a- 
cesteî com. Sunt 646 vite cor- 
nute marî. Are o şcoală mixtă, 
şi o biserică de lemn. Este lo- 
cuit numai de răzeşî. Se maî 
numeşte şi Avereşti-d.-s. 

Avram, deal, pi. Tazlăul-d,-j., 
jud. Bacău, pe teritoriul com. 
Sănduleni. 

Avram, movilă, jud. Brăila, la 
3 V2 kil. spre V. de satul Stăn- 
cuţa, din com. cu acelaşi nume. 

Avram, vale, plasa Siretul-d.-s., 
jud. Bacău, com. Filipeni. 

Avram-Unchiaş, ;;/^?///^, în pi. 
Grădiştea, pe teritoriul comuneî 
Amara, jud. R.-Sărat; e aşezată 
în mijlocul unui cîmp întins; e 
acoperită cu verdeaţă şi din de- 
părtare pare ca o sentinelă la 
postul eî. 

AwTdiVmi^fîntînă, pe moşia Buda, 
com. Buda, pi. Herţa, judeţul 
Dorohoiu. 

Avrămeni, com, rur., în pi. Ba- 
şeu, jud. Dorohoiu, formată din 
satele Adăşăni, Avrămeni, Bo- 
rolea şi Zahoreni, cu reşedinţa 
primăriei în Avrămeni. Are 509 
familii şi 1454 suflete; 2 bi- 
sericî cu 2 preoţi, 2 cîntăreţî şi 
2 pălămarî; o şcoală cu un în- 



văţător. E la 10 kil. de Săveni, 
reşedinţa plăşiî şi la 58 kil. de 
Dorohoiu. 

Săteniî posedă 558 hect. 56 
ariî pămînt, iar proprietari! 5 io6 
hect. 23 ariî cîmp, 300 hectare 
76 ariî pădure, 14 iazurî şi 12 
pogoane vie. Budgetul la veni- 
turî e de 1. 5590 b. 89 şi la 
cheltuelî de leî 3694. Vite marî 
cornute 1131, caî 296, oî 3924, 
capre 31, porcî 490 şi stupî 179. 

Avrăm.eni, sat, în com. cu ase- 
menea numire, pi. BaşeQ, jud. 
Dorohoiu, cu 222 fam. sau 633 
sufl. şi o plăcută situaţie; la 10 
kil. N.-E. de T.-Săveni, reşe- 
dinţa subprefecturi!, şi la 1 1 kil. 
de satul Mitoc. Aşezările săte- 
nilor în mare parte sunt bune; 
unele au livezî, altele grădinî. 

Proprietatea moşieî este a fra- 
ţilor Isăcescu. 

Biserica cu patronul Sf. Ni- 
colae este mică, făcută din lemn 
şi tencuită la 1852, din ordinul 
fostuluî proprietar marele logo- 
făt Nicolae Andreî Milo. 

Are o şcoală cu i învăţător. 

Calitatea pămintuluî este bună. 

Săteniî posedă 429 hect. 65 ariî 
pămînt; iar proprietatea 2864 
hect. 39 ariî cîmp şi 85 hect. 
93 ariî pădure de stejar tînără. 
• Iazurî sunt treî, dintre carî 
maî mare este acela numit al 
Miluluî, de 4 hect. întindere. 

Livezî pe moşie sunt în două 
locurî, cu diferiţî pomî roditorî 
şi 4 pogoane vie. 

Pîraie principale ce trec pe 
moşie sunt Volovăţul şi Bodeasa. 

Drumurî, acel de la Darabanî 
la Stefăneşti, la Săveni, Doro- 
hoiu şi Botoşani. 

Hotarele moşieî: cu Ichimeni, 
Săveni, Sîrbi, Liveni-Mitropolieî, 
Tescureni şi Adăşani. 

E de observat că familia Isă- 
cescu este una din vechile fa- 
miliî ale Moldoveî. Aşa, la 1577 



AVRAMENI 



142 



AXÎNTELE 



Februarie 5, mănăstirea Moldo- 
viţa din Bucovina, cumpără a 
8-a parte din moşia Corlata din 
ţinutul Suceveî, de la loan Isă- 
cescu. La 1737, mănăstirea Ilieşti 
se întemeia de lonaşcu Isăcescu, 
care îî dete moşiile Ilieşti a 3-a 
parte, Bălăceanca, lacobineşti a 
4-a parte, Orăşani jumătate, pe 
lîngă Saseşoara. 

Familia Milo este asemenea 
vechia. Aşa, la 1761, în timpul 
Domnieî luî Caii mach- Vodă, se 
găseşte staroste de Cernăuţi 
Enache Milo, franc de origină. 
(«Letop.» t. 3-a, pag. 246). 

La 1769, cînd ţara era ocu- 
pată de Ruşi sub generalul Elem, 
în deputăţia ce fu trimesă la 
împărăteasa Ecaterina a II- a, 
se afla şi Enache Milo, bivel 
Spătarii!. 

Pe cînd republicele Veneţiei 
şi Genevei disputau preponde- 
renţa în Orient, multe familii 
din aceste locuri se stabiliră la 
Constantinopole, în mahalalele 
Pera şi Galata. Din aceste fa- 
milii italiene, trecură în Moldova 
şi Valahia, cu timpul, aduşi de 
Domnii pămîntenî şi fanarioţi. 
Intre aşa familii era şi Milo, pe 
lîngă Alexandri, Cozadini, Cuza, 
Negri, Romalo, Ventura, ş. a. 

Avrămenî, deal, pe moşia Sîrbi, 
com. Sîrbi, pi. Başeul, jud. Do- 
rohoiu. 

Avrămcni, movilă, formată în 
hotarul moşiilor Avrămeni şi 
Sîrbi, din pi. Başeul, jud. Do- 
rohoiu. 

Avrămeni, pîrîn, izvoreşte de 
pe teritoriul satului şi comunei 
Avrămeni, pi. Başeul, jud. Do- 
rohoiu, trece pe moşiile Sîrbi 
şi Hăneşti şi se varsă în pîr. Ba- 
scul din pi. cu aceeaşi numire. 

Avrămenilor (Valea-), vale, pe 



moşia Sîrbi, com. Sîrbi, plasa 
Başeul, jud. Dorohoiu, 

Avrămeşti, sat, în pi. Tutova, jud. 
Tutova, spre N.-V. de oraşul Bîr- 
lad, pe pîrîul Valea-Mare. Are 
772 loc, din cari 5 l ştiu carte, şi 
193 case. Formează o comună 
(com. Avrămeşti) cu cătunele : 
Uricarî, Mărăşeşti şi Corobă- 
neşti. Are în toată com. 1351 
loc, din cari 90 ştiu carte, 348 
contribuabili şi 854 case. Se 
cultivă viea pe o suprafaţă de 
73,50 hect., şi livezile cu pruni 
pe o suprafaţă de 8,75 hect. 
Cu comerciul se ocupă în toată 
com. 9 oameni, din cari 8 Ro- 
mînl si I Evreu, în 10 stabili- 
mente comerciale, din cari 6 cîr- 
ciuml. Teritoriul com. este delu- 
ros. Intr'o pădure din cuprinsul 
acestei com. s'a găsit monede 
antice ce sunt donate liceului 
din Bîrlad. Are o şcoală pri- 
mară de băeţî şi 4 biserici. Con- 
tribuţiile directe a loc. acestei 
com. se ridică la suma de 7223 
l. 42 b. 

Avrămeştilor, deal, la marginea 
de vS.-E. a com. Coloneşti, pi. 
Slănişeşti, jud. Tecuciii ; separă 
această com. şi jud. Tecuciu de 
com. Avrămeşti, jud. Tutova. 
Alt. 370 m. 

Avrămeştilor (Pîrîul-), vezi 
Valea-Mare, pîrîu, judeţul Tu- 
tova. 

Avreliuc, movilă, în pi. Constan- 
ţa, jud. Constanţa, în apropie- 
rea şi la N.-V. oraşului Con- 
stanţa. Are o înălţime de 57 
metri. Fost punct trigonometric 
de observaţiune de primul rang. 
împrejurul acestei movile sunt 
o mulţime de altele mal mici; 
ea le domină pe toate, pre- 
cum şi întreg oraşul pană la 
mare. Pe la răsăritul eî trece 



şoseaua judeţeană Constanţa - 
Tulcea. 

Avregul, munte, în jud. Argeş, 
plaiul Loviştea. 

Avrigianca, pod, peste viroaga 
Zagna, spre S.-V. de satul Vă- 
deni, jud. Brăila, ca la 3 ^'2 kil. 
Aci se împreună viroaga Chiţcî 
cu Zagna. El servă de hotar 
între com. Vlădeni şi Cazasul. 
Pe aci trece drumul Brăila-Ga- 
laţi. La acest pod se întîlncsc 
moşiile : Slatina-Cînipineanca şi 
Domeniul Brăilei. 

Axinia, pîrîu, jud. Suceava, vczî 
Bugeoaia. 

Axinte, deal, în com. Pleşeşti, 
jud. Suceava. 

Axinte, izvor, pe moşia Mîndrcşti, 
com. Brehueşti, pi. Şiretul, jud. 
Botoşani , din care cse Pîrîul- 
Popiî. 

Axinte, o parte din ^esul Şiretu- 
lui, în com. Dolhasca, jud. Su- 
ceiiva. 

Axinteanca, pădure, în pi. Cîm- 
puluî, jud. Ialomiţa, între rîul 
Ialomiţa şi satul Axintele; are 
suprafaţa de loo hect. ; compusă 
din stejar, ulm, salcie şi paltin 
în etate de 10 ani. 

Axintele, com, rur., în pi. Cîm- 
pul, jud. Ialomiţa, situată în 
partea de E. a plăşiî, pe malul 
drept al rîuluî Ialomiţa, între 
comunele Fundul-Crăsani, din pi. 
lalomiţa-Balta şi Frumuşica. Se 
compune din satele Axintele şi 
Bărbătescu. 

Teritoriul comunei are supra. 
faţa de 3050 hect, din cari 160 
hect. pădure şi coprinde patru 
moşii particulare, purtînd nume- 
le proprietarilor. După legea ru- 



AXINTEL.E 



143 



AZAPLĂR 



rală din 1864 sunt 135 loc. 
împroprietăriţi, iar 109 nu sunt 
împroprietăriţi. 

După recensămîntul din anul 
1 890, populaţiunea comunei este 
de 13 17 locuitori, cu 294 capi 
de familie şi 1023 membri de 
familie. După naţionalitate sunt: 
1 308 Romînî, 5 Greci şi 4 Bul- 
gari, toţi de religiune creştină 
ortodoxă. Dupe profesiuni se 
află : 342 agricultori, 3 mese- 
riaşi, 6 comercianţi, 3 profesiuni 
libere şi 40 servitori. Din aceş- 
tia 100 persoane ştiu carte. 

Populaţia comunei în 1887 
era: 232 familii Romînî, 5 fa- 
milii Ţigani, 4 familii Grecî, 
o familie de Unguri şi una de 
Izraeliţi, sau 10 17 locuitori cu 
244 bărbaţi, 244 femei şi 529 
copil. Contribuabili se aflau 200, 
din cari 14 Romînî şi 3 străini. 
Loc. străini se ocupă cu comer- 
ciul de producte, vite şi băuturi, 
iar cei-Falţi cu agricultura. 

Vite: 610 caî, 840 boî, 2410 
01, 7 capre, 16 bivoli şi 300 
porci. 

Venitul comunei în 1887 — 88 
era de 4247 leî şi chelt. de 
4331 leî. 

Pentru instrucţiunea popula- 
ţi eî este o şcoală primară cu 
un învăţător retribuit de co- 
mună. 

Biserica s'a zidit la anul 1823, 
la care serveşte un preot şi 
doî dascăli; pentru întreţinerea 
eî, comuna contribue anual cu 
suma de 240 1. 

Axintele, sat, în plasa Cîmpul, 
jud. Ialomiţa, pendinte de co- 
muna cu acelaşi nume ; este si- 
tuat la 4 kil. spre S. de rîul Ia- 
lomiţa şi înconjurat de trei părţî 
cu dealuri, ce sunt formate de 
coasta rîuluî Ialomiţa. 

Aici este reşedinţa primăriei 
şi a judecătorieî. comunale. 

Sunt 172 familii Romînî, 5 



famiUî Ţigani şi cîte o familie 
de Izraeliţi, Grecî şi Unguri. 

Este o şcoală mixtă cu un 
învăţător retribuit de comună 
şi o biserică la care serveşte un 
preot şi doî dascăli. 

Axintoaeî (Iazul-), vezi Lupe- 
niî, corn. Hudeşti-Marî, pi. Pru- 
tul-d.-s., jud. Dorohoiu. 

Azacliu, sat, în pi. Macin, jud. 
Tulcea, căt. comunei Pisica, si- 
tuat în partea N.-V. a plăşiî şi 
în cea apusană a comunei, pe 
malul drept al Dunărei, la 1 1 
kil. în linie dreaptă spre V. de 
căt. de reşedinţă, Pisica. Vechiul 
nume a iost Cazacul, pe care 
Turcii Tau schimbat în Azaclîci. 
Dealurî nu are, pămîntul fiind 
jos şi mlăştinos. Dunărea îl udă 
la apus, ca şi gîrlele Tănase, 
Hilerul şi Zătoaca ; Combrea şi 
Lăţimea la răsărit. Bălţi sunt 
Combrea, Plosca, Lăţimea şi Mo- 
canului la S. şi răsărit. Locurile 
ridicate poartă numele de grin- 
duri, aşa avem : grindul Vălca- 
nul. Oalelor, Zătoaca şi Lăţi- 
mea ; numai ele sunt produc- 
tive, restul de mlaştini dau stuf; 
numeroasele şi întinsele bălţî 
dau peşte destul de bun. La 
miază-zi este o pădure, a Go- 
lăşeilor. întinderea este de 4000 
hect., din care 600 hect. loc 
sănătos, 250 hect. pădure, 1200 
hect. lacuri şi 1950 hect. mlaş- 
tini cu stuf. Populaţia e de 78 
fam. cu 215 sufl., toţi Romînî; 
se ocupă cu pescăria, agricul- 
tură puţină, cu 15 pluguri; sunt 
4 cîrciumarî. Se exportă vite, 
cereale şi lapte. In sat e o şcoală 
mixtă, fondată în 1886 de lo- 
cuitori, cu o institutoare ; o bi- 
serică zidită în 1834, cu 230 leî 
venit şi 10 hect., cu un preot 
şi un cîntăreţ. Sunt 3 drumuri 
comunale: la Tulcea» Pisica şi 
Ghecet. Satul doreşte bune căî 



de comunicaţie ; el stă în comu- 
nicaţie pe apă cu oraşul Galaţi, 
în faţa căruia se află aşezat. 

Azaplar, com, rur,, din judeţul 
Constanţa, pi. MangaKa ; situată 
în partea meridională a judeţului, 
la 18 kil. spre S.-V. de oraşul 
Constanţa, capitala districtului, 
şi în cea centrală a plăşiî, la 20 
kil. spre N.-V. de orăşelul Man- 
galia, reşedinţa eî, pe un platou 
al dealului Arta-Burun. 

Se mărgineşte la miază-noapte 
cu com. Edil-Chioî; la răsărit 
cu com. Topraisar; la miază-zi cu 
comunele Sari-Ghiol »şi Chiragi; 
iar la apus cu comunele Gara- 
Omer şi Enghez. 

Relieful solului e accidentat 
de următoarele principale dea- 
lurî : Carasuluc-Bair (114 m.) 
la N.-V.; Cara-Sîrtî (132 m.) 
la apus, Cara-Iuiuc-Bair (130 m.) 
la S.-V. ; Tirpan (117 m.) şi Ha- 
zaplar (120 m.) la miază-zi, Co- 
gea-Sirt-Bair (100 m.) Ia răsărit, 
Arta-Burun (i 17 m.)prin centru ; 
toate aceste dealurî sunt aco- 
perite cu fineţe şi semănături. 
Movilele sunt numeroase (34), 
toate artificiale şi servind ca 
puncte de orientare sau obser- 
vaţii; principalele sunt: Orta- 
luc la N.-V., Cara-Chioî-Iuc (100 
m.) la N.-E., Erebi-Ler (114 m.) 
la N.-V., Mustafacî-Iuiuc (126 
m.) la S.-V., Hazaplar I (120 
m.), Hazaplar II (116 m.), Ca- 
simcea (150 m.) la S. ; lasi- 
luc (117 m.), Ciatal-Iuc (125 
m.) prin centru. 

Hidrografia e reprezentată nu- 
mai prin nişte văl cari n'au apă 
de cît primăvara şi toamna în 
timpul ploilor celor mari; prin- 
cipalele sunt : Enghez - Buiuc - 
Dere formată din unirea văilor 
Carasuluc-Ceair şi Erebiler la 
N.-V. ; Chiuvan-Aloeac la N*-E. 
şi Casimcea la mîază^zi. 

Clima este aceea a platoului 



AZAPLAK 



144 



AZUGA 



dobrogean ; în genera verile 
sunt călduroase, ernile aspre, 
vîntul din spre răsărit predo- 
minînd maî tot timpul anului; 
ploî puţine ; climat relativ sănă- 
tos ; maladiî rare. 

Cătunele care formează com. 
sunt patru şi anume : Azaplar, 
reşedinţa, spre miază-zi, pe pla- 
toul Arta-Burun; Cara-Chioi, 
spre miază-noapte, la 4 kil. spre 
N.-E. de reşedinţa, tot pe pla- 
toul Arta-Burun ; Erebiler spre 
apus, Ia 4 kil. spre N.-E. de 
reşedinţă, pe valea Erebiler ; 
Mustafacî tot spre apus, la 3 
kil. spre N.-V. de reşedinţă, pe 
valea Mustafacî saii Erebiler. 
Casele de şi adunate sunt însă 
fără regulă, lipsite de grădini 
sau pomi roditori, rău zidite şi 
unele din ele ruinate. 

Suprafaţa totală a comunei 
este de 10150 hect., din cari: 
150 hect. ocupate de vetrele 
celor 4 sate cu 204 case ; iar 
restul lOOOD hect. împărţit între 
stat şi proprietarii cari posedă 
3600 hect. şi locuitorii cari aii 
6400 hect. 

Populaţiunea întreagă a co- 
munei pe anul 1895 — 96 se ri- 
dică la 198 fam., cu 571 mem- 
bri, în total deci 769 suflete ; 
iar în 1896 — 97 era de 920 sufl., 
în majoritate Turci şi Tătari. 

In comună nu este nici o bi- 
serică creştină; sunt 4 giamiî 
cu cîte un hoge şi anume : 2 
în căt. Azaplar, una în cătunul 
Cara-Chioi şi alta în căt. Ere- 
biler. 

Şcoală n'are comuna, deşi nu- 
mărul copiilor de şcoală este 
destul de mare, ca la 1 20 ; co- 
piii, carî pot, se duc la şcolile 
din satele învecinate, ca Ghe- 
ringec, Ghelingic şi Biulbiul. 

Din cele 10150 hect. întin- 
derea comunei, 150 hect. sunt 
neproductive (casele loc), loooo 
hect. sunt productive, din care, 



după calitatea terenurilor: 4925 
hect. Ioc arabil, din carî 360G 
hect. ale locuitorilor, 2475 h. 
loc necultivat, din care 2100 
hect. ale locuitorilor, 2600 hect, 
loc izlaz, din carî 700 hect. ale 
locuitorilor. 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 
agricultura, fiind în comună 131 
plugarî, carî au 48 plugurî (40 
cu boî, 8 cu caî), 8 maşinî de 
secerat ; creşterea vitelor, comu- 
na avînd 140 15 capete de vite, 
din carî: 447 caî, 781 boî, 10 
bivolî, 11650 oî, 56 capre, 31 
porcî. Industria este cea casnică. 
Comerţul e destul de activ ; 
se face prin gara Murfatlar la 
38 kil. spre N.; se importă ma- 
nufacturî, vinurî, instrumente a- 
gricole şi se exportă cereale, 
vite (oî), lînă, brînzeturî, etc. 
Budgetul acesteî comune este 
la ven. de 4918 leî; cheltuelile 
se ridică la 2176 leî, rămănînd 
decî un excedent în plus de 
1742 leî. Sunt în comună 135 
contribuabilî. Căile de comu- 
nicaţie sunt: T. drumul judeţean 
Medjidia-Mangalia, ce străbate 
comuna prin mijloc, trecînd prin 
cătunele Mustafacî şi Azaplar; 
2. spre Constanţa direct; dru- 
murî vecinale saii comunale ce 
unesc satele între ele şi cu cele 
maî învecinate ca spre Enghez, 
spre Cavadar, spre Sarighiol, 
spre Cara-Omer, spre Chiragi, 
spre Acbaşi, Topraisari, etc. 

Sunt în com. 6 morî de vînt 
şi 30 puţurî. 

Azaplar, sat, în jud. Constanţa, 
plasa Mangalia, cătunul de re 
şedinţă al comuneî Azaplar ; si- 
tuat maî mult în partea cen- 
trală a plăşiî şi cea meridio- 
nală a comuneî ; este aşezat în 
valea Dere-Alceac-Hazaplar şi e 
închis la sud de dealul Haza- 
plar cu vîrfurile Hazaplar I cu 
120 metri şi Hazaplar II cu 116 



metri, iar Ia N. de dealul Arta- 
Burun. 

Suprafaţa sa este de 2200 
hect. dintre carî 40 hect. sunt 
ocupate de vatra satuluî cu 99 
case. 

Populaţiunea sa, compusă maî 
ales din Turcî, este de 63 fa- 
miliî cu 452 suflete, ocupîndu- 
se cu agricultura şi cu creşte- 
rea vitelor. Drumurile care trec 
prin acest sat sunt următoarele: 
şoseaua judeţeană Cuzgun-Man- 
galia care trece prin centrul sa- 
tuluî, străbătîndu-se de la nord- 
vest către sud-est ; drumurile 
comunale care pleacă dintr'însul 
vSpre satele Erebiler, Cara-Chioi, 
Topari-Sari, Keragi, Copucci 
şi Cara-Omer. 

Azizie, sat, în jud. Constanţa, pi. 
Medjidia, cătunul comuneî Tor- 
toman ; situat în partea nord- 
vestică a plăşiî şi cea apusană 
a comuneî, la 6 kil. spre apus 
de cătunul de ^reşedinţă, Tor- 
toman. Este aşezat în valea Gea- 
bac-Culac, între satele Devcea 
şi Geabacu şi este închis la N. 
de dealul Geabacu-Bair, iar la 
S. de dealul Oba-Bair. Supra- 
faţa sa este de 1242 hectare, 
dintre carî 18 hectare sunt ocu- 
pate numaî de grădinî şi de va- 
tra satuluî cu 34 case. 

Populaţiunea sa, compusă pe 
jumătate din Romînî, este de 
34 familiî cu 151 suflete, ocu- 
pîndu-se maî ales cu creşterea 
vitelor. Fiind un sat nou, are 
casele maî marî, frumoase şi re- 
gulate bine. Şoseaua judeţeană 
Cerna-Voda-Medjidia trece pe la 
sudul satuluî ; drumurî comunale 
pleacă la Devcea şi la Geabacu. 

Azuga, cătun, reşedinţa comuneî 
Predeal, plaiul Peleş, judeţul 
Prahova, în partea de N. a ţă- 
reî, la 7 kil. de la hotar, unde 
văile Prahoviţa şi Azuga se îm- 



AZUGA 



145 



AZUGA 



preună, formînd rîul Prahova. 
Acest cătun, ca şi toată comuna 
Predeal, este ocolit de munţi 
înalţi, traversat în lung şi lat 
de un şir neîntrerupt de vîrfurî, 
dealuri, piscuri şi colnice, um- 
brit cu păduri seculare, multă 
vreme neumblate de picior de 
om, udat de o mulţime de ape 
cristaline, ce şerpuesc unele li- 
niştit, altele cu o repeziciune 
năvalnică. 

Azuga de azT, sau localitatea 
unde apele Azuga şi Prahoviţa 
se întîlnesc, formînd valea Pra- 
hovei, s'a numit pană la anul 
1881 Intre-Prahove, iar din a- 
cel an, o dată cu deschiderea 
găreî, s'a dat acestei localităţi 
numirea de Azuga, după va- 
lea ce din vechime poartă acest 
nume. 

Construcţiunile ce se găsesc 
la Azuga sunt: Casa Adminis- 
traţiuneî Domeniilor Coroanei, 
casa Şoş ; şcoala, zidită din fon- 
durile bunului nostru Suvetan; 
fabrica de ciment ; fabrica de 
sticlărie ; gara şi casa Blebea. 
La poalele muntelui Sorica se 
ridică clădirile fabriceî de pos- 
tav şi fabrica de salam. 

Pe luncile Azugeî se întinde 
un sat nou, cu strade regulate, 
compus din case frumoase şi 
solide, pentru locuinţa lucrăto- 
rilor fabriceî de postav. Tere- 
nul pe care este înfiinţat acest 
sat, este dat de M. S. Regele, 
proprietarul moşiei, în mod gra- 
tuit; iar fabrica de postav, care 
a făcut cu cheltuiala sa aceste 
construcţii, vinde de veci celor 
ce voesc a se stabili definitiv aci, 
case cu curţile lor, în preţul 
costului şi numai cu condiţiunea 
d*a i se rambursa valoarea în 
rate, pe termen de 10 anî, fără 
nici o dobîndă. In sus, pe valea 
Azugeî, sunt fabricele de var 
Aldasaro şi Renard şi în Susaiu 
fabrica de cherestea Schiel. 



Afară de luncile Azugeî, nu 
sunt locurî propriî pentru a- 
rătură, ci numaî de fineţe. îna- 
inte cu 40 — 50 anî, aci se cul- 
tiva in şi cînepă, cartofî şi le- 
gume. Pomiî roditorî lipsesc cu 
desăvîrşire. 

Livezile şi fineţile sunt bo- 
gate în plante graminee şi le- 
guminoase din cele maî bune, 
ceea ce dă brînzeturilor de A- 
zuga o reputaţiune particulară. 

Pădurile ocupă aproape în- 
treaga suprafaţă a teritoriuluî 
comuneî Predeal. Relieful, al- 
titudinea şi natura terenului, 
convin aci numaî pentru vege- 
taţiunea forestieră. 

Fagul formează specia domi- 
nantă a pădurilor, apoî vine 
bradul si moliftul, care a înce- 
put a fi maî rar, din causă că 
exploataţiunile de pană acum 
s'au făcut maî mult pentru ex- 
tracţiunea luî. 

Primele începuturî de indus- 
trie în Azuga le găsim pe la 
anul 1830. 

Un anume Aslan, venind din 
Rucăr, unde după cum se ştie, 
exista pe la finele secoluluî tre- 
cut o fabrică de sticlărie, a în- 
fiinţat aci între Prahova pe li- 
vezî, la marginea pădureî, cam 
pe locul unde este astăzî pi- 
chetul de pază, o fabrică de 
sticlărie. Această fabrică n'a 
putut funcţiona de cît 2 — 3 lunî, 
şi rămînînd pustie, proprietarul 
moşieî. Banul Filipescu, a în- 
chiriat-o unui bucureştean. Ia- 
braş Lipscanul, care a fugit maî 
înainte d'a începe fabricaţiunea, 
fabrica rămănînd cu totul în pă- 
răsire. 

Din lemnăria clădirilor fa- 
briceî de sticlărie şî-au construit 
maî tîrziu mulţî ţăranî din A- 
zuga, pe marginea şoseleî na- 
ţionale, casele lor, iar piatra si- 
licată, adusă din carierile din 
Azuga, munţii Zamura, şi alt 



material brut, adunat de Iabraş 
Lipscanul, a trecut în posesiunea 
fabriceî de sticlărie actuală, care 
s'a înfiinţat la 1880, funcţionînd 
la început cu un cuptor. La 1 88 1 
s'a construit încă un cuptor sis- 
tematic cu gaz aerian şl la 1 89 1 
cel d'al treilea cuptor, cu foc 
direct. 

Produsele fabriceî de sticlărie 
sunt bine căutate pe pieţele ro- 
mîne şi, sub regimul tarifuluî 
autonom, fabrica aceasta a ftcut 
însemnate progrese. Ea ocupă 
actualmente 250 lucrători, în 
mare parte din Boemia. 

La locul unde mantele Sorica 
se scaldă în apa Azugeî, pe un 
platou frumos umbrit de o pă- 
dure deasă cu arbori inalţî, este 
fabrica de postav de la Azuga, 
un mare stabiliment industrial, 
cu clădiri impunătoare şi cu ma- 
şini multe şi perfecţionate. A 
început să funcţioneze la i A- 
prilie 1887. 

Fabrica de postav întrebuin- 
ţează în fabricaţiune numaî lînă 
curată din ţară şi produce toate 
ţesăturile de lînă cunoscute în 
comerciul romînesc sub numele 
de braşovenie. Ea ocupă în 
permanenţă un număr de 400 
lucrători de ambe-sexe, din cari 
aproape jumătate sunt Romînl, 
iar ceM'alţl în mare parte Saşi 
din Transilvania. 

La anul 1885, inginerul E. 
Erler a înfiinţat la Azuga, pe 
moşia Sorica, o fabrică siste- 
matică de ciment romîn. 

La 1888, tot acest inginer a 
înfiinţat pe Valea-Seacă o nouă 
instalaţiune analogă, iar la 1892 
a construit în muntele Piatra- 
Arsă un cuptor sistematic pen- 
tru var alb. Fabrica aceasta 
ocupă în permanenţă 70 lucră- 
tori, în mare parte Romînl. 

Acum vr'o 15 anî, d. Ma- 
teia Mocanu a înfiinţat la Azu- 
ga o fabrică de caşcaval, pro- 



Sj^OJ^i. Mar<tU Dicţionar Geografic. 



IQ 



AZUGA 



H6 



AZUGA 



ducînd anual 30000 kgr. caşcaval 
de bună calitate, cunoscut în 
toate părţile sub denumirea de 
caşcaval de Azuga. 

La anul 1877, d-1 Carol Schee- 
ser a înfiinţat aci o fabrică de 
salam. Ea funcţionează regulat 
cu 5 maşinî speciale şi produce 
salam de o calitate egală dacă 
nu superioară salamului de Si- 
biu, precum şi tot felul de căr- 
nuri afumate. 

Azuga, staţ/e de drum de fier, 



în jud. Prahova, pi. Peleş, com- 
Predeal, pe linia Ploeşti-Predeal; 
pusă în circulaţie la 10 Iunie 
1879; între staţiile Buşteni (3,7 
kilom.) şi Predeal (7,'/ kil.), la 
930,50 m. înălţime d'asupra ni- 
velului mării. Venitul acestei 
staţii pe anul 1896 a fost de 
139080 1. 40 b. 

Azuga, pîrîU, izvoreşte de la E. 
de com. Predeal, plaiul Peleş, 
jud. Prahova, din muntele Faţa- 
Găvaneî ; curge de la S. spre 



N., face o curbă pe la S. de 
muntele Petricica, ş'apoî ia di- 
recţia spre S. pană la locul nu- 
mit Cheia-Azugeî, de unde se 
îndreptează spre V. pană la 
Azuga, unde se varsă în pîrîul 
Prahoviţa, în faţa muntelui So- 
rica, nu departe de gara Azuga. 
Pîr. Azuga primeşte pe dreap- 
ta, Valea-Limbăşeluluî şi pe stîn- 
ga văile : Turcul, Steveî, Un. 
ghia-Mică, Orjogoaia, Ceauşoaia, 
Valea-Cazaculuî şi Urechia, afară 
de altele maî micî. 



B 



Baarlîc-Bair, dealy în jud. Cons- 
stanţa, pi. Medjidia, pe terito- 
riul corn. rur. Mamut-Cuius ; se 
desface din dealul Cara-Dede- 
Bair, se întinde spre miază-noapte 
într'o direcţie generală de la S. 
spre N., printre văile Peştera- 
Dere, Peştera-Ceair, Chioi-De- 
resi şi Ceşme-Culac, brăzdînd 
partea centrală a plăşiî şi cea 
de mijloc a comunei ; se ridică 
pană la 115 m. dominînd văile 
maî sus amintite, satele Mamut- 
Cuius şi Ibris-Cuius, aşezate, u- 
nul, cel d'întîiu la poalele sale 
răsăritene, cel-l'alt la poalele a- 
pusane ale luî ; pe muchia luî 
se întretae maî multe drumuri 
comunale ce duc de la Mamut- 
Cuius în diferite direcţiuni ; este 
acoperit cu fineţe şi puţine se- 
mănături. 

Baba, sat, în jud. R. -Sărat, pi. 
Rîmnicul-d.-s., căt. com. Băbeni, 
aşezat în partea de apus, la poa- 
lele dealului Baba, pe pîr. Baba. 

Baba sau Răsuceni-Baba, căt,, 
(v. Răsuceni-Baba), în judeţul 
Vlaşca. 

Baba, deal, în jud. R.-Sărat, pi. 
Rîmnicul-d.-s., se desface din dea- 
lul Ematica, se întinde printre 
comunele Pardosi, Băbeni şi De- 



duleşti, lasă prelungirile spre ră- 
sărit: Băbeanca, Deduleşti, Fîn- 
tîna -Turcului şi Două-Coae; 
este acoperit cu păduri şi pă- 
şuni. 

Baba (La-), Jian, în jud. R.-Să- 
rat, pi. Rîmnicul-d.-s., com. Bă- 
beni, pe drumul către comuna 
Deduleşti. 

Baba, izvor, jud. Putna, care u- 
nindu-se cu un altul numit Pie- 
troasa, formează pîrîul Păuceşti, 
pe teritoriul comunei cu acelaşi 
nume, pi. Răcăciuni. 

Baba, movilă, în jud. Brăila, la 
500 m. spre V. de satul Scăr- 
lăteşti, din com. Fleaşca. 

Baba, movilă, în jud. R.-Sărat, 
pi. Grădiştea, com. Amara, în 
apropiere de lacul Balta-Albă ; 
punct trigonometric de obser- 
vaţie pentru statul-major aus- 
triac ca şi pentru cel romîn, în 
facerea hărţii Ţăriî-Romîneştî. 

Baba, muchie de deal, în jud. 
Prahova, com. Salcia, pi. Pod- 
goria, acoperită cu pădure. 

Baba, pădure însemnată în jud. 
R.-Sărat, pi. Rîmnicul-d, s., com. 
Băbeni ; ţine de circumscripţia 



VII silvică, ocolul* Băbeni; e- 
senţă de fag şi puţin stejar. 

Baba, plrîa, în jud. R.-Sărat, pi. 
Rîmnicul-d.-s., com. Deduleşti ; 
izvoreşte din dealul Baba şi se 
varsă în rîul R.-Sărat, maî jos 
de căt. Deduleşti. 

Baba, pîrîn, în jud. R.-Sărat, pi. 
Rîmnicul-d.-s., comuna Băbeni ; 
izvoreşte din dealul Baba, udă 
partea apusană a comuneî şi se 
varsă în rîul R.-Sărat, lîngă că- 
tunul Băbeni. 

Baba, vălcea, în jud. Olt, izvo- 
reşte după teritoriul comuneî 
Cornăţelul, pi. Oltul-d.-s., şi se 
varsă în Valea-Guguluî, pe ţăr- 
mul stîng, tot în raionul comu- 
neî Cornăţelul. 

Baba-Alecu, ezer, în jud. Brăila, 
situat la E. de ezerul Ferteleţul. 

Baba- Ana, com. rur., în plasa 
Tohani, jud. Buzău, la o dis- 
tanţă de oraşul Buzău de 41640 
m., situată pe ambele malurî 
ale pîrîuluî îs tău. Limitele sale 
sunt: La N. drumul Condura- 
tuluî, care o desparte de com. 
Vintileanca, pe care merge pană 
la movila Ţîţîrligul, de unde o 
ia pe hotarul moşiei Schiopoae, 



BABA-ANA 



148 



BABA-DOBRA 



pană dă în drumul Amarului ; 
la S. drumul Amarului şi la V. 
hotarul moşieî Fulga din jud. 
Prahova, pe care merge pană 
în drumul Dumănoaia, atinge 
puţin hotarul moşiei Degeră- 
ţianca şi se îndreptează în Dru- 
mul-Conduratuluî. 

Suprafaţa sa este de 4257 
hect, din carî 2530 arabile, 10 
pădure, 784 fîneaţă, 6^6 izlaz 
şi 297 smîrcurî şi sterp. Pro- 
prietăţi niaî însemnate sunt : Ba- 
ba-Ana, Baba-Ana-Istăul, Urle- 
ţianca, Gorgonelele, Schiopoaia 
şi Călugăreni. Se cultivă maî 
mult porumb şi orz. Terenul e 
şes, mlăştinos şi supus adesea 
înecurilor. Locuitorii trăesc nu- 
mai din agricultură, ale cărei pro- 
ducte le desfac la gara Mizil, cu 
care comuna e pusă în contact 
prin şoseaua vecinală Mizil-Co- 
torcea. Are o căşărie şi 7 stîne 
pe moşia Baba-Ana şi în lunca 
Gorgănelelor. 

Vite are: 354 boî, 170 vaci, 
105 viţei, 4 bivoli, 31 caî, 59 
epe, .37 mînzî, 3600 01, 7 capre, 
4 asini şi 237 porci. 

Această comună e formată 
din cătunele Baba-Ana-d.-j., Ba- 
ba-Ana-d.-s. şi Gorgănelele. Po 
pulaţia este de 820 locuit., din 
cari bărbaţi însuraţi 175, neîn- 
suraţî 9, văduvi 8, băeţî 200; 
iar femei măritate 175, văduve 
19, fete 234. Eî trăesc în 190 
case. Străini sunt 2 Unguri şi 
I Grec; meseriaşi sunt 3 lem- 
nari. Media naşterilor e de 24, 
a deceselor de 17, a căsătorii- 
lor de 1 1 ; populaţia creşte cu 
o medie anuală de 6-y. 

Comuna are 167 contribua- 
bili, din cari 14 comercianţi Ro- 
mînî. Stabilimente 7. 

Comuna are o şcoală în căt. 
Baba-Ana-d.-j., cu o populaţie 
de 60 elevi şi o elevă. Carte 
ştiu 62 loc. Are o biserică în 
căt. Baba-Ana-d.-s., Adormirea, 



cu I preot, I cîntăreţ şi i pa- 
racliser. 

Cîrciumî sunt 6. 

înainte de 1830, acest teri- 
toriu era o vastă leasă de mă- 
răcini, avînd la Drumul-Mărgi- 
neanulul o cîrciumă, unde vin- 
dea Baba-Ana, care a dat nu- 
mele seu întregeî comune. 

Baba-Ana, dea/, în jud. Prahova, 
la V. de căt. Nucetul, comuna 
Gornetul-Cuib, pi. Podgoria, a- 
coperit cu vil, şi numit ast-fcl 
de la o vechie posesoare. 

Baba-Ana, moşie, în com. Baba- 
Ana, jud. Buzău, formată din 
2 sfori: Gorgănelele şi Dumă- 
noaia; are 630 hect, mai toate 
arabile şi o mică păd. (8 hect.) 
numită Ulmil-Răducanuluî. 

Baba-Ana, pisc, în com. Mon- 
teorul, judeţul Buzău, acoperit 
parte de pădure, parte de vie, 
plantată în sistem american, şi 
puţină livede de pruni. 

Baba-Ana, rîpă, în judeţul Pra- 
hova, sub Vîrful-Comorilor şi 
dealul Baba-Ana, com. Gorne- 
tul-Cuib, pi. Podgoria. Terenul 
fiind humos fuge spre vale, mal 
ales în timpuri ploioase. 

Baba-Ana, vale, în pi. Borcea, 
jud. Ialomiţa, lîngă satul Mi- 
haiu-Viteazul. 

Baba-Ana-de-Jos, cătun, al co- 
munei Baba-Ana, jud. Buzăii, 
situat pe malul stîng al pîrîulul 
Istăul şi la o distanţă de 5800 
m. de Mizil. E reşedinţa com. 
Are 370 loc. şi 84 case. De 
dînsul e alipit şi căt. Istăul. 

Baba-Ana-de-Sus, cătun al co 
munel Baba-Ana, jud. Buzău, 
are 270 loc. şi 65 case. De dîn- 
sul e alipit căt. Gorgănelele. 



Baba-Ana-Istăul, mo^ie, judeţul 
Buzău, fostă a statului, pendinte 
de Mitropolie, acum vîndută şi 
încorporată cu Baba-Ana; are 
654 hect. fîneaţă, izlaz şi pu- 
ţine arături. 

Baba-Anghelina,//////;/^, în co- 
muna Hăbudul, plasa Tîrgşorul, 
jud. Prahova, din care îşi ia 
început rîuleţul Pribeagul. 

Baba-Bair, deal, în pi. Macin, 
jud. Tulcea, pe teritoriul com. 
Coium-Punar (şi pe teritoriul că- 
tunului Coium-Punar) ; este o ra- 
mură a însemnatei culmi de 
dealuri numită Ghiun-Ghiurmeş ; 
se desface dintr'însul şi se în- 
dreaptă spre miază-zi, avînd o 
direcţiune generală de la N.-E. la 
S.-V., se întinde printre pîraiele 
lugi-Dere şi Coium-Punar. Satul 
Coium-Punar este aşezat la poa- 
lele sale. Intră şi în jud. Constan- 
ţa prin prelungirea sa numită Sî- 
nîr-Taştepesi, ce merge de se ter- 
mină pe malurile înalte şi rî- 
poase ale pîrîulul Aigăr-xA.hmet ; 
ajunge la 125 m. înălţime, fiind 
şi punct trigonometric de ob- 
servaţie rangul al 3-lea, domi- 
nînd asupra satului şi hanului 
Coium-Punar. Este acoperit în 
partea de miază-noapte cu pă- 
duri şi la miază-zi cu fineţe şi 
arături. 

Baba-Boaga, sat, pi. Gdlâşcşti, 
jud. Argeş, face parte din co- 
muna rurală Mozăceni. (V. acest 
nume). 

Baba-Chira, colină, în comuna 
şi cătunul Calvini, jud. Buzău. 

Baba-Dobra, canal, în insula 
Balta, pi. Borcea, jud. Ialomiţa, 
în dreptul satului Cocargea. 

Baba-Dobra, coli7iă, în com. şi 
cătunul Calvini, jud. Buzaţi. 



BABA-DRAGA 



149 



BABADAG 



Baba-Draga, ^^^/, în partea sud- 
estică pe teritoriul comunei Fol- 
teşti, plasa Prutul, judeţul Co- 

• vurluiu, la depărtare de 33 kil. 
de Galaţi. De la acest punct 
calea judeţeană, începută din 
strada Traian a oraşului Galaţi, 
se împarte în două : linia Ga- 
laţi-Fălciu pe malul Prutului şi 
Galaţi-Bîrlad prin mijlocul jud. 
Covurluiu. 

Baba-Ghicea, deal, pi. Tazlăul- 
d.-j., com. Bărsăneşti, judeţul 
Bacău, situat pe teritoriul sa- 
tului Caraclăul. 

Baba-Ghicea, deal, în partea de 
E. a satului Cordeni, comuna 
Ivineţeşti, pi. Crasna, judeţul 
Fălciu. Pe poala luî de V. şi 
pe şesul Crasneî, e situat satul 
Cordeni. 

Baba-Ienei, fîntmă şi loc izolat, 
în raionul căt. Sterianul-d.-s., 
com. Butimanul, plasa Znagov, 
jud. Ilfov. 

Baba-Ileana, deal,]\xd. Tecuciti, 
la E. de satul Pogleţul, comuna 
Corbeasca; pe care se află o 
pădure aparţinînd statului. Din 
acest deal izvoreşte pîrîul Co- 
tromanţul, care unit cu Ghili- 
menul formează Pogleţul. 

Baba-Ioana-Văduva (De la-), 

loc izolat, judeţul Prahova, cu 
maî mulţi pomi roditori, tufe şi 
sălcii, în suprafaţă de aproape 
2 hect., situat în com. Pucheni- 
Micî, pi. Crivina. 

Baba-Ivana, vale, în plasa la- 
lomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, teri- 
toriul com. Hagieni, formează 
marginea viilor locuitorilor co- 
munei. 

Baba-Izvorul, pîriu, în pi. Rîm- 
nicul-d.-s., comuna Deduleşti, 



jud. R.-Sărat, izvoreşte din dea- 
lul Baba, udă partea de apus 
a comunei, şi se varsă, după un 
curs repede, în pîrîul Valea-De- 
duleştilor. 

Baba-Lina, loc izolat, pi. Nego- 
eşti, com. Vasilaţi-Popeşti, jud. 
Ilfov. 

Baba-Lupa, yîntînâ, pi. Cîmpul, 
com. Calafat, jud. Dolj. 

Baba- Moartă, deal, pe moşia 
Ivăncăuţi, com. Păltinişul, plasa 
Prutul-d.-j., jud. Dorohoiu. 

Baba-Moartă, lac, în plasa la- 
lomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, în 
apropiere de satul Gura-Ialo- 
miţeî. 

Baba-Nicula, circiumă izolată, în 
drumul Bordei, (astăzi şoseaua 
judeţeană laşi-Vasluiu), pe teri- 
toriul com. Ciurea, pi. Codrul, 
jud. Iaşi; datează de mult timp ; 
locul este însemnat pentru mul- 
tele tîlhăriî şi omoruri ce se 
făceau în timpurile maî vechi. 

Baba-Nicula, pod, în şoseaua 
com. Ciurea, plasa Codrul, jud. 
Iaşi, peste Roşa (Oiţa). 

Baba-Poenile, deal, în plaiul 
Rîmnicul, com. Dănuleşti, jud. 
R.-Sărat; se desface din Dealul- 
Dănuleştilor, brăzdează partea 
de apus a comunei, se întinde 
printre rîul R.-Sărat şi afluentul 
său Pîrîul-Dănuleştilor ; este a- 
coperit cu păduri şi întinse pă- 
şuni. 

Baba-Rada, deal, pi. Balta, jud. 
Dolj, pe care este situată com. 
Zavalul. 

Baba-Rada, lac, în jud. Brăila, 
situat la V. de com. Berteşti- 
d.-j., la 3 — 4 kil. depărtare. 



Baba-Sanda, deal, în jud. Pra- 
hova, în partea de N. a căt. 
Cuibul, com. Gornetul-Cuib, pi. 
Podgoria, numit ast-fel de Ia o 
vechie posesoare. 

Baba-Sanda, japse, în jud. Bră- 
ila, situată la N.-E. de ezerul 
Şerban şi la V. de Orzea, ezer 
cu care se uneşte ; prin ea trece 
Aurelul, canal. 

Baba-Sanda, plrîu, în jud. Pra- 
hova, izvoreşte din poalele dea- 
lului Cuibul, c. Gornetul-Cuib, 
pi. Podgoria; curge de la N.-V. 
spre S.-E. pe lingă dealul şi 
izlazul Baba-Sanda, şi se varsă 
în gîrla Sărăţelul, în partea de 
E. a bisericeî din Cuib, tot în 
raionul com. Gornetul-Cuib. 

Baba-Sima, ino§ie, jud. Praho- 
va, a statului, pe teritoriul c. 
Fulga, pi. Cîmpul. A fost pană 
acum cîte-va decenii, a mănăs- 
tire! Stavropoleos. 

Baba-Sorca, colină, în com. şi 
căt. Calvini, jud. Buzău. 

Baba-Stanca, viroagă, ese din 
Neajlov în dreptul moareî şi se 
varsă în Neajlov pe proprieta- 
tea Babele, jud. Vlaşca. 

Baba-Zamfîra, movilă, în com. 
Mihăileşti, jud. Buzău. 

Babadag, plasă, în judeţul Tul- 
cea, aşezată în partea de mijloc 
a luî. 

Şi-a luat numele de la reşe- 
dinţa sa, oraşul Bibadag. 

Se mărgineşte la miază-noapte 
cu pi. Isaccea şi pi. Tulcea, la 
miază-zi cu plasa Istruluî, la apus 
cu pi. Macin şi jud. Constanţa, 
iar la răsărit cu pi. Tulcea, lacul 
Razelm şi Marea. 

Relieful său cuprinde două 
regiuni : Şesul ocupînd ^/g din 



BABADAG 



160 



BABADAG 



întinderea plăşiî, şi coprinzînd 
jumătate din marile lacurî şi o 
mică întindere acoperită cu stuf. 
Dealurile ocupînd ^k din supra- 
faţa eî, brăzdînd-o la apus, mia- 
ză-noapte şi miază-zi. Cele maî 
însemnate sunt : Culmea-Baba- 
dagului cu vîrful Baba, 329 m., 
Topolog, Baş-Punar, Ciucurova, 
Dautcea, Consul (323 m.). Cili- 
cul (405 m.), toate acoperite cu 
întinse şi frumoase păduri, nu- 
mite pădurile Babadaguluî. 

Această plasă este udată la 
miază -noapte şi prin mijloc de 
rîul Taiţa cu afluenţii săî pîraele 
Accadîn şi Teliţa ; Teliţa la ră- 
sărit ; Slava -Rusă cu afluenţii 
săî Slava-Cerkeză şi Camena la 
miază-zi. Bălţile sunt întinse şi 
numeroase. Lacurile Razelm , 
Babadag, Goloviţa, Zmeica şi 
Sinoe comunică toate între ele 
şi aii o suprafaţă totală de 1 800 
kil. pătraţi sau 1 80000 hect. 
Sunt cele maî mari din toată 
Romînia; produc peşte chefal, 
morun foarte căutat. 

Clima eî este sănătoasă din 
pricina pădurilor celor întinse 
şi a acrului curat ce vine de la 
mare, adus de continuele brize 
dulci ; ploi potrivite, maî multe 
ca în cele-Falte plăşî. 

întinderea totală a plăşiî este 
de 1300 kil. pătraţî sau 13000 
hectare, din care 3800 hectare 
ocupate de vetrele comunelor, 
25000 hectare ocupate de bălţî 
şi loj neproductiv, iar restul de 
102000 hect. pădurî şi locuri 
arabile. 

Populaţiunea sa este ameste- 
cată. Bulgarii sunt în maî mare 
număr dar cedează terenul în- 
cet-încet Romînilor. Sunt 5000 
familiî cu 20000 suflete, din 
care 9000 Bulgarî, 3000 Romînî, 
2000 Turcî-Tâtarî, 5000 Ruşî- 
Lipovenî, 1 500 Germanî, restul 
alte naţionalităţî, Grecî, Ovreî, 
Ţiganî şi Armenî. 



Comunele carî compun această 
pi. sunt : Babadag, oraş, reşe- 
dinţa plăşiî, în centru, nu de- 
parte de lacul Babadag ; Ar- 
mutlia, com. rurală, cu cătunele 
Armutlia şi Camber, în mijloc 
pe rîul Taiţa; Atmagea, la apus, 
pe pîrîul Atmagea; Baş-Chioi 
cu căt. Baş-Chioi şi Cineli, la 
apus pe rîul Taiţa ; Canlîbugeac 
cu cătunele Canlîbugeac şi Paşa- 
Cîşla, la răsărit, lîngă lacul Zme- 
ica; Caraman-Choi, la S.-E., pe 
lacul Razelm ; Ciamurli-d.-j., cu 
căt. Ceamurli-d.-j. şi Cangagia, 
la miază-zi, pe pîrîul Slava-Rusă; 
Ciucurova, (sau Slava-Cerkeză); 
Congaz, cu căt. Congaz, Hagi- 
lar şi Satul-Nou, la E., pe pîrîul 
Taliţa; Enisala, cu căt. Enisala 
şi Visterna, la răsărit, nu de- 
parte de lacul Razelm ; Jurilovca 
la S.-E., pe lacul Zmeica ; Nal- 
bant şi Trestenic, la N. pe pî- 
rîul Taliţa ; Slava-Rusă cu căt. 
Slava-Rusă, Slava-Cerkeză şi 
Teche, la miază-zi şi apus, pe 
pîrîul Slava ; în total pi. are i 
com. urb., 12 com. rur., ce cu- 
prind 19 sate. 

S'au cultivat în pi. Babadag 
37837 hect., din carî 28912 h. 
cereale şi 9125 hect. legume. 

Căile de comunicaţie sunt : 
şoseaua naţională Tulcea-Baba- 
dag-Isaccea, şoselele judeţene 
Babadag -Macin, Babadag-Juri- 
lovca şi alte drumurî comunale 
ce unesc com. între ele. 

Această pi. cuprinde vechiul 
mutesareflîc turcesc al Babada- 
guluî, cu reşedinţa în oraşul Ba- 
badag ; avea 24 com. rur. ; dar 
la 1892, din ele 8 au format 
o nouă plasă; aceea a Istruluî, 
iar treî s'au dat nouăî plăşî a 
Isacceî. 

Babadag, com, urb., în jud. Tul- 
cea, pi. Babadag, jud. Tulcea, 
la 44 '^ 54' 55" latitudine boreală 
şi la 26^ 21' 50" longitudine E., 



situată în partea centrală a ju- 
deţuluî, la 35 kil. spre miază-zi 
de oraşul Tulcea, capitala dis- 
trictuluî şi în partea răsăriteană 
a plăşiî, a căreî reşedinţă este. 

Numele său este turcesc şi 
vine din cuvintele: baba=tată, 
părinte şi dagh=munte ; adică 
tatăl munţilor, căcî se credea 
că dealul, la poalele căruia este 
aşezat oraşul, este cel maî înalt 
munte saii deal din Dobrogea 
întreagă. 

Hotarul său amănunţit este 
acesta : plecînd de pe malul 
nord-vestic al laculuî Toprac- 
Chiopru de Itngă căt. Satul-Noii, 
se îndreaptă maî întîiu spre 
S.-S.-V., urcînd valea Sînî-Dere, 
pe la poalele dealurilor Taş-Bair 
şi Asmalar-Bair ; urcă în dealul 
Caragidi-Bair, de unde o ia spre 
apus pe muchia luî pană la 
poalele dealuluî Taslî-Bair; d'aci 
o ia spre miază-zi, taie valea 
Cari-Iol-Dere, urcă în dealul 
Carada-Bair, se îndreaptă spre 
răsărit pe muchia luî, o ia apoî 
spre S.-E., tăind văile Hribes- 
coi-Hara, Sevaiova-Hara ; iar de 
la poalele dealuluî Camena, o 
ia spre răsărit, taie şoseaua na- 
ţională Tulcea - Babadag -Con- 
stanţa, la kilom. 47, taie valea 
Gealtai-Deresi şi ajunge la poa- 
lele movileî Visterna, de unde 
o ia spre miază-noapte pe la 
poalele dealuluî Bairac - Bair , 
printre dealurile Balta - Bair şi 
Stuparul, spre Nord-Est urcă 
şi coboară dealul Culacula-Bair, 
taie valea Ceairelor, dealul Ca- 
labalîc-Bair, trece pe la poalele 
movileî Chiuciuc-Suhat, ajunge 
pe malul laculuî Babadag, îl tra- 
versează oprindu-se pe malul 
opus la cherhanaua satuluî Ze- 
bil; de aci se îndreaptă spre 
N.-V.-V., taie iar lacul Babadag 
dealungul, părăseşte lacul, taie 
şoseaua naţională la kil. 30, o 
ia pe malul sudic al bălţiî To- 



BABADAG 



151 



BABADAG 



prac-Chiopru şi la Satul-Nou a- 
jungetn de unde am plecat. For- 
ma luî este aceea a unui trapez 
neregulat; lungimea perimetru- 
lui este de vre-o no kil.; iar 
întinderea totală se ridică la 
1 20 kil. pătraţi (sau 1 2000 hec- 
tare). 

Marginile. Se mărgineşte la 
miază-noapte cu comunele ru- 
rale Zebil şi Congaz, de care 
se desparte prin lacul Babadag 
şi balta Topra-Chiopru, la mia- 
ză-zi cu comunele Ciamurli-d.-j., 
Canlîbugeac şi Jurilofca; la ră- 
sărit cu com. Enisala, iar la a- 
pus cu comunele Slava-Rusească 
şi Armutlia. 

Relieful solului ţine maî nu- 
mai de regiunea dealurilor, afară 
de lacul Babadag. El este brăz- 
dat de următoarele dealuri la V : 
laila-Tepe (138 metri), Ghel- 
Tepe, Asmalar-Bair (132 metri), 
Sanchi-Bair, maî toate acoperite 
cu păduri în partea nord-vestică 
a comunei ; dealul Caragidi-Bair, 
Carada-Bair (253 metri), cel maî 
înalt din această regiune domi- 
nînd şi asupra oraşuluî Baba- 
dag, din spre apus ; Acairac- 
Bair (147 metri) la miază-zi, a- 
cesta ca şi precedentele acope- 
rit cu pădurî; dealul Bairac 
cu vîrful Bairac -Bair (196 metri), 
dealul Balta-Bair, Culacuki-Bair, 
dealul Molfa, Canara-Baba, Ca- 
labalîc-Bair la răsărit, acoperite 
parte cu pădurî, parte cu fi- 
neţe; dealul Sultan-Tepe (69 
metri), dealul Cosiu-Iel (43 m.) 
la miază-noapte, acoperite cu 
verdeaţă; iar în interiorul co- 
muneî, la Sud-Estul oraşuluî se 
află dealul Orta-Bair şi prelun- 
girea sa Coium-Baba (233 me- 
tri), unul din cele maî frumoase 
şi din care o privelişte admira- 
bilă se desfăşură înaintea ochi- 
lor: întinsul lac Razelm, Baba- 
dag, Marea în zare, dealul Beş- 
Tepe în N., Denis-Tepe în a- 



pus, închid orizontul vedereî de 
pe acest deal. 

Apele. Nu sunt pîrîurî însem- 
nate, ci numai nişte văî, maî 
tot-d'a-una secî, de şi curg prin 
păduroasele dealurî ale culmeî 
Babadaguluî (căcî toate dealu- 
rile enumerate maî sus, fac parte 
din culmea Babadaguluî) ; cele 
maî însemnate sunt : Sînî-Dere 
şi Ada-Tîrla-Cula, la Nord-Vest, 
vărsîndu-se în balta Toprac - 
Chiopru ; Tîrla-Cula la miază- 
noapte şi Valea - Babadaguluî, 
cea maî însemnată (l2 kil.), ce 
trece prin mijlocul oraşuluî, se 
varsă în lacul Babadag ; Valea- 
Nucilor, ce o udă la răsărit, 
Gealtai-Deresi, afluent al rîuluî 
Slava, o udă la miază-zi. Bălţile 
de pe teritoriul eî sunt : Iezerul 
Babadag la miază-noapte, care 
aparţine deodată şi comunelor 
Zebil şi Enisala; balta Toprac- 
Chiopru la N.-V., acoperită cu 
stuf. 

Clima comuneî este din cele 
maî sănătoase din causa veci- 
nătăţiî munţilor acoperiţî cu pă- 
durî ; nu este riguroasă ci maî 
mult temperată ; vîntul de la mare 
suflă des şi i-o răcoreşte ; ploî 
cad destule ; boale prea puţine 
bîntue comuna. 

Oraşul este aşezat pe ambele 
malurî ale văieî Babadaguluî, la 
poalele nord-vestice ale frumo- 
suluî deal Coium-Baba; are una 
din cele maî plăcute poziţiunî; 
păcat că interiorul nu cores- 
punde cu exteriorul ; nişte stra- 
de înguste, pietruite cu piatră 
de rîu; case micî, cu aspect trist, 
unele dărîmate, arătînd că nu 
de mult barbaria a plecat din 
aceste locurî ; cum eşî însă afa- 
ră din oraş, spre miază-zi, pozi- 
ţiunile devin din cele maî splen- 
dide; o şosea frumoasă ce şer- 
pueşte printre păduroase dea- 
lurî, ce par ca nişte munţî ; o 
răcoare în timpul vereî din cele 



maî plăcute, iată ce i-a stabilit 
reputaţiunea şi atracţiunea din 
timpurile cele maî vechî. 

Oraşul are 350 hectare întin- 
dere. Populaţiunea este ameste- 
cată ; elementul predominant 
sunt Bulgariî. Sunt 781 familiî cu 
31 01 suflete; după cult: 1744 
ortodoxî, 5 catolicî, 219 armenî, 
17 luteranî, 905 mahomedani, 
205 mosaicî; după origine: 590 
Romînî, 1088 Bulgarî, 668 Turci, 
169 Tătarî, 47 Ruşî, 19 Grecî, 
17 Germanî^ 219 Armenî, 207 
Ovreî, 72 Ţiganî. Instrucţiunea 
se predă în două scoale prima- 
re, una de băeţî ,cu doî insti- 
tutorî şi alta de fete cu două 
institutoare. Cultul religios se 
exercită în 3 bisericî ortodoxe, 
geamiî, i sinagogă. 

In Babadag e: un oficiu tele- 
graf-poştal al căruî venit pe a 
nul 1896/97 a fost de leî 7199 
banî 25, împărţit ast-fel : tele- 
fon leî 62,50, telegrafiei 107 1,20, 
poştă leî 4704,70 ; un spital rural. 

Calitatea pămîntuluî este me- 
diocră ; pădurî multe ; se seamă- 
nă porumb, meiu, ovăz şi le- 
gume. Locuitoriî se ocupă cu 
agricultura, creşterea vitelor, in- 
dustria nu e maî de loc. Sunt 
la apus viile Carada, dau vin me- 
diocru. Comerciul, din lipsa de 
căî de comunicaţie, nu e pros- 
per ; se importă cele trebuincioa- 
se unuî oraş, coloniale, manufac- 
turale şi se exportă lemne, cere- 
ale, vite şi lînă. Budgetul este 
la veniturî de 27915 leî şi la 
cheltuelî de 26986 leî, cu 584 
contribuabili. Căî de comunica- 
ţie: şoseaua naţională Tulcea- 
Babadag-Constanţa ; şosele ju- 
deţene la Macin, Jurilovca, şi 
căî comunale, la diferite sate. 
Babadag e un vechiu oraş. O- 
dată ajunsese capitala Dobro- 
geî, concentrase în sine tot co- 
merciul peninsulei ; aci rezida 
paşa guvernatorul ; avea grădinî 



BABADAG 



152 



BAJJADACMOl.-IUC: 



frumoase, case cu aspect plă- 
cut; avea ca la loo.ooo suflete. 
Năvălirea şi jefuirea barbarilor, 
lipsa de căî de comunicaţie, l'a 
făcut să decadă. Cînd se va face 
calea ferată Tulcea - Babadag - 
Constanţa, atunci poate că şî-ar 
recîştiga întreaga însemnătate de 
odinioară. 

Babadag, lac însemnat, în jude- 
ţul Tulcea, Jplasa Babadag, pe 
teritoriul comunei urbane Ba- 
badag, şi pe acela al comune- 
lor rurale Zibil, Enisala şi Con- 
gaz ; este situat în partea răsă- 
riteană a plăşiî; este format 
de revărsările marelui ezer Ra- 
zelm, de aceea apa luî este să- 
rată şi amară. El are o formă 
lunguiaţă-eliptică, cu o direcţie 
de la N.-V. spre S.-E. Lungi- 
mea sa cea maî mare, de la sa- 
tul-Nou pană aproape de Eni- 
saia, este de ii kil. şi lăţimea 
cea maî întinsă, între Babadag 
şi comuna Zibil, este de 3 kil. ; 
iar suprafaţa sa totală este de 
16 kil. sau de 1600 hect. La 
apus el are două prelungiri: 
balta Toprac-Chîopru şi Coada- 
Bălţiî; iar spre răsărit, între el 
şi lacul Razelm, un stuf întins 
şi mlăştinos le desparte; nu- 
mai la miază-noapte de acest 
stuf un fir de apă stabileşte co- 
municaţiunea între cele două la- 
curi. De multe orî apa Razel- 
muluî crescînd, acoperă în mare 
parte stuful despărţitor şi o pîn- 
ză de apă le uneşte. De o parte 
şi de alta sunt dealuri cari îşî 
sflrşesc ondulaţiunile lor de ver- 
zile maluri ale lacului, aşa la 
miază-zi avem dealurile : Cala- 
balîc-Bair, Chiuciuc-Suhat, Molfa, 
Canara-Baba, Sultan-Tepe, Co- 
siu-Sol, Ghel-Tepe, laila-Bair ; 
iar Denis-Tepe, Tugarlea-Bair, 
Dealul-din-Fundul-Găvanuluî la 
miază-noapte. Malurile sale sunt 
în general joase, numaî lîngă 



Babadag, şi maî jos de Zibil, 
sunt cam puţin rîpoase; iar lîn- 
gă Satul-Nou şi Zibil sunt joase 
şi mlăştinoase. Dacă, de la lo- 
cul unde balta Toprac-Chio- 
pru comunică cu ezerul Baba- 
dag, ducem o linie dreaptă spre 
răsărit pană la Cherhanaua sa- 
tuluî Zibil, şi de aci, spre mia- 
ză-zi, o altă linie dreaptă pană 
la poalele vîrfuluî Chiuciuc-Su- 
har, avem lacul Babadag îm- 
părţit în 3 părţî: partea nor- 
dică şi prelungirea numită Coa- 
da-Bălţiî, aparţin comunei Zibil, 
600 hect. în total ; partea Sud- 
vestică şi jumătatea orientală a 
prelungireî, Toprac-Chiopru, a- 
parţin oraşului Babadag 600 
hectare ; partea răsăriteană, 300 
hect., aparţine comunei Enisala 
şi numaî jumătatea occidentală 
a bălţii Toprac-Chiopru, 100 
hect., aparţine cătunului Satul- 
Nou al comuneî Congaz. Basi- 
nul său este cel maî însemnat 
din judeţ, avînd o întindere de 
800 kil. şi coprinzînd maî toată 
plasa Isaccea, partea nordică a 
plăşiî Babadag, şi o mică parte 
din plasa Tulcea. El este com- 
pus din marele basin al rîuluî 
Taiţa-Teliţa, al izvoruluî Teliţa, 
al pîrîuluî Babadag şi al altora 
maî micî. In ele se varsă: la a- 
pus pîrîul Taiţa unit cu Teliţa ; 
la Nord izvorul Teliţa şi Valea- 
Cairacul, la miază-zi Sini-Dere, 
Ada-Tîrla-Cula, Taslî-Cula, Ba- 
badag. El este foarte produc- 
tiv în peşte, ca chefal, ştiucă, 
somn, une-orî şi morun. Locui- 
torii din Zibil, sat aşezat pe 
malul nordic, se ocupă cu pes- 
căria ; ceî din Babadag maî pu- 
ţin. Peştele aci pescuit se con- 
sumă în Zibil, Babadag, Eni- 
sala, Satul-Nou. Pe malul său 
de la miază-zi are şi cîte-va viî, 
maî cu seamă la gura pîrîuluî 
Babadag. De-alungul luî, în par- 
tea de apus, merge drumul na- 



ţional Tulcea - Babadag - Cons- 
tanţa. 

Babadag, pîrîu însemnat, în pi. 
Babadag, jud. Tulcea, pe teri- 
toriul comuneî urbane Babadag ; 
izvoreşte din culmea munţilor 
Babadaguluî, şi anume din dea- 
lul Pahotnicaî-Hară]; se îndrep- 
tează spre miază-noapte, avînd 
o direcţie generală de la S.-V. 
spre N.-E ; curge printre dea- 
lurile Orta-Bair, Coium-Baba, 
Canara-Baba, Sultan-Tepe, de-o 
parte, la răsărit ; şi Carada-Bair, 
Caragidi-Bair şi lanchi-Bair, de 
altă parte, la apus. De-o parte 
şi de alta pană la podul Duva, 
pe ambele malurî, se ridică dea- 
luri înalte şi acoperite cu pă- 
durî; de la podul Duva intră 
în oraşul Babadag, pe care îl 
udă de-alungul, de la S.-V. la 
N.-E. şi după un curs de 9 kil. 
se varsă în ezerul Babadag, în 
partea sudică a luî, avînd la 
gura sa de-o parte şi de alta 
viile oraşuluî Babadag. Printre 
numeroasele văî ce se deschid 
într'însul, maî însemnată este 
acea a pîrîuluî Doruchi-Dere; 
pe malurile sale merge şoseaua 
naţională Tulcea-Babadag-Con- 
stanţa; posiţiunile ce el stră- 
bate sunt foarte frumoase. 

Babadag-Iol-Iuc, deal însem- 
nat, în pi. Istruluî, jud. Tulcea, 
pe teritoriul comuneî Tocsof, şi 
pe acela al cătunuluî său Rîm- 
nicul-d.-s., la hotarul către co- 
muna Beidant. El este punctul 
culminant al dealuluî Zîndan- 
Bair ; este cuprins între pîraiele 
Curu-Dere şi Sarighiol-Dere; are 
o înălţime de 197 m. ; este punct 
trigonometric de observaţie de 
rangul al 3-lea şi prin înălţimea 
sa domină asupra satelor Rîm- 
nicul-d.-s., Rîmnicul-d.-j. (ale co. 
muneî Tocsof) şi Sarighiol (al 
com. Beidant) ; pe culmea sa 



BABALtC 



153 



BABEI-DOBROAE (IZVORUL^) 



trece limita dintre cele două 
sate, Rîmnicul-d.-s. şi Sarighiol. 
El este acoperit cu semănături 
şi fineţe ; pe la poalele luî trec 
drumurile comunale Tocsof-Sa- 
righiol, Tocsof-Beidant, Tocsof- 
Potur-Hamamgi. 

Babalîc, iezer, în jud. Brăila, la 
sudul tîrleî Noroaele din corn. 
Gropeni; comunică la S. cu ie- 
zerul Rîşniţele, iar la N. cu Lata. 

Baban (Lacul-luî-), com. rur., 
în jud. R.-Sărat, plasa Marginea- 
d.-s. Vezi Lacul-luî-Baban. 

Babanului (Dealul-), deal, în 
com. Cepleniţa, pi. Bahluiul, jud. 
Iaşi; se întinde de la V. spre 
E., printre satele Cepleniţa şi 
Buhalniţa. 

Babanului (Şesul-), şes, în com. 
Cepleniţa, pi. Bahluiul, judeţul 
Iaşi, între satele Cepleniţa şi 
Buhalniţa. 

Babe, munte, în com. Pîngăraţi, 
pi. Piatra-Muntele, jud. Neamţu, 
situat între schitul Tarcăul şi 
hotarul Transilvaniei. 

Babei (Pîrciul-), colină, în com. 
Măneşti, căt. Reghineşti, jud. 
Buzău, acoperită de izlaz al moş- 
nenilor. 

Babei (Dealul-), deal, pi. Mun- 
telui, com. Văsileşti, jud. Bacău, 
situat d'a stînga Trotuşuluî şi 
lîngă satul Leorda. 

Babei (Vîrful-), de al, \x\Q.om, E- 
derile, pi. Filipeşti, jud. Prahova, 
serveşte de păşune vitelor loc. 

Babei (Dealul-), deal pe teri- 
toriul comunei Negoeşti, plasa 
Vrancea, jud. Putna, despărţit 
de dealul Zeica, de pe acelaşi 
teritoriu, prin pîrîul Bahna. 



Babei (Dealul-), deal, în com. 
Pleşeşti, jud. Suceava. 

Babei (Dealul-), deal, se întinde 
la sudul com. Ciorteşti, plasa 
Crasna, jud. Vasluiu; pe lîngă el 
trece şoseaua Vasluiu-Iaşi. 

Babei (Fîntîna-), fîntînâ, pe 
moşia Cordăreni, com. Cordă- 
reni, plasa Prutul-d.-j., judeţul 
Dorohoiu. 

Babei (Fîntîna-), fmtînâ, în par- 
tea de N. a satului Crăeşti, jud. 
Tecuciu ; conţine apă foarte bună 
de băut. 

Babei (Izvorul-), izvor, în com. 
Nehoiaşul, jud. Buzău, ese din 
Vîrful-Babeî şi se scurge în pî- 
rîul Bîsca-Mare, maî jos de văr- 
sătura izvorului Surducul. 

Babei (Vîrful-), munte, în com. 
Nehoiaşul, judeţul Buzău, între 
muntele Poiana-din-Cale şi pî- 
rîul Bîsca-Mare (1240 m.). 

Babei (Pietrele-), munte, în plaiul 
Rîmnicul, com. Bisoca, judeţul 
R.-Sărat, în partea de apus a 
comunei; are o înălţime cam de 
1000 m.; e acoperit cu păşuni; 
vara are stîne de 01. 

Babei (Valea-), parohie, formată 
din o parte din com. Cîmpurile, 
pi. Zăbrăuţi, jud. Putna, avînd 
3 biserici, din care una parohială 
cu hramul Sfinţii Voivozi şi alte 
2 filiale cu hramurile Sf. Ni- 
colae şi Adormirea. 

Babei {WaieSi-')^ pădure, pe teri- 
toriul comunei Cîmpurile, plasa 
Zăbrăuţi, jud. Putna. întinderea 
eî împreună cu a pădureî Pîrîul- 
Sărat, este de 200 fălci (284 
hectare). Ambele păduri sunt 
proprietatea d-luî Alecu Lu- 
paşcu. 



Babei (Piciorul-), pisc, foarte 
înalt al muntelui Siriul, jud. Bu- 
zău, are 1345 m. înălţime; se află 
d'asupra un mic platou acoperit 
de verdeaţă, de unde se des- 
făşură una din cele maî fru- 
moase privelişti. 

Babei (Pîrîul-), pîrîu, pi. Sire- 
tul-d.-s., jud Bacău, care şerpu^ 
este prin com. Berbinceni, unde 
udă Văleni. El ese din lunca 
Văleanca şi se varsă în Pîrîul- 
Cătuşeanul. 

Babei (Pîrîul-), /mV^/, în com. 
Tazlăul, pi. Bistriţa, jud. Neamţu, 
izvoreşte dintre ramurile dealu- 
rilor numite Coasta-Tazlăuluî, 
către apusul dealului Cociorva ; 
curge în direcţiune răsăriteană, 
străbătînd, aproape de vărsarea 
sa în rîul Tazlăul, şoseaua ju- 
deţeană Dobreni-Moineşti, lîngă 
kilometrul 43. 

Babei (Valea-), pîrîu, ce izvo- 
reşte din Fîntîna -Petreanuluî, 
jud. Putna, udă comunele Cîm- 
purile şi Fitioneşti şi se varsă 
în Şuşiţa, la satul Cîmpurile-d.-j. 

Babei (Pîrîul-), pîrîu, vezî Ma- 
tiesei, jud. Suceava. 

Babei (Valea-), vale, în plasa 
lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, c. 
Hagieni. 

Babei (Valea-), vale, jud. Pra- 
hova, izvoreşte în apropiere de 
muntele Vîrful-cu-Dor, comuna 
Predeal, plaiul Peleş ; curge 
de la V. spre E. şi se varsă în 
gîrliţa Urlătoarea, în raionul 
căt. Poiana-Ţapuluî, şi împreună 
în rîul Prahova, pe malul drept, 
tot în cercul căt. Poiana-Ţa- 
puluî. 

Babei-Dobroae (Izvorul-), iz- 

vor, în com. Cislăul, căt. Buda, 



61012. Âfarele Dicţi-onar Qnograflo, 



20 



BABEI-MIRA (IZVORUL-) 



154 



BABELE 



jud. Buzău ; se scurge în riul 
Cricovul. 

Babei-Mira (Izvorul-), izvor, 
în corn. Pîrscovul, căt. Bădila, 
jud. Buzău, ese din muntele Scă- 
rişoara şi se scurge în Izvorul- 
Săriî. 

Babele, com, rur., se compune 
din căt. Găureni (Sterea în ac- 
tele oficiale) sau Dănciuleşti şi 
Babele, în pi. Neajlovuluî, jud. 
Vlaşca, pe partea stingă a apei 
Neaj Iovul, departe de Bucureşti 
32 kil., de Giurgiu 49 kil., iar 
de Obedeni, reşedinţa plăşiî, 10 
kil. Distanţa între cătunele com. 
este de 2^/2 kil. Numele com. 
se pare că vine de la un schit 
de călugăriţe bătrîne, care la 1 77 5 
era metoc şi care se afla pe 
această proprietate. In el se re- 
trăgeau babele de prin satele 
circumvecine şi care înainte stă- 
pîneau moşia, pană ce s'a desfi- 
inţat acel metoc şi a trecut 
moşia în stăpînirea mitropoliei. 
Azî aparţine statului în puterea 
legeî din 1862, a secularizării 
averilor mănăstireşti. 

In 1887 se afla aci 293 fam. cu 
351 contribuabili, sau 1271 sufl. 

Venitul comunal pe 1886 era 
de 10639 ^M i^^ cheltuelile de 
9525 1.; în 1887 venitul era de 
4303 leî iar cheltuelile de 3231 
leî, şi în 1888 venitul era de 
4060 1. iar cheltuelile de 4024 
L Impozitul total pe roluri al c. 
în 1888 a fost de 6831 1. 76 b. 

Aci se află o şcoală mixtă 
cu 5 clase, condusă de un în- 
văţător la care, în 1888, a ur- 
mat: 34 băeţî şi 3 fete; — după 
lege trebuia să urmeze 40 băeţî 
şi 10 fete. 

In com. este o biserică cu i 
preot şi 2 cîntăreţî; la această bi- 
serică în 1888 s'a oficiat 42 
botezurî, 11 căsătorii şi 22 în- 
mormîntărî. 



In întreaga com. s'a arat în 
1887, suprafaţa de 11 30 hect. 
cu diferite cereale. 

Prin această com. curge vi- 
roaga Corbi care dă în Neajlov, 
viroaga Valea-Mueriî care dă în 
viroaga Corbi, viroaga Baba- 
Stanca şi apa Neajlovuluî. Aci 
este lacul Gîsca. 

Pe apa Neajlovuluî este o 
moară. 

In susul moriî se zice că a 
fost la 177S, schitul sau meto- 
hul Babele. 

De această com. ţin pădurile 
Babele-de-deal şi Babele-de-lun- 
că, ambele de 900 hect. 

Pe această proprietate' trece 
drumul Zimniceî sau al Doam- 
neî. Aci este un pod ce se zice 
podul Doamneî. 

Maî trece prin comună: ve- 
chiul drum al Olaculuî sau ve- 
chiul drum al Craioveî, drumul 
Mavrodinuluî ce merge prin 
Ruşi-luî-Asan. 

Babele, cătun, pendinte de com. 
cu acelaşî nume, situat pe par- 
tea stîngă a apeî Neajlovul, în 
pi. Neajlov, jud. Vlaşca. 

Proprietatea statuluî; fostă a 
mitropolieî. 

Are suprafaţa totală de 17 50 
hect. Are pădure în două tru- 
puri : Babele-de-deal, 750 hect. 
şi Babele-de-luncă, 150, hect. 

S'a împroprietărit la 1864 un 
număr de 64 loc. care au luat 
285 hect. 

In acest căt. este şcoala, pri- 
măria şi biserica. (V. c. Babele)- 

Babele, sat răzăşesc pustiit, pe 
teritoriul com. Găgeştî, pi. Gîr- 
lele, jud. Putna, aşezat pe malul 
drept al Putneî, între Vităneşti 
şi Cucueţiî-de- sub -Măgură. In 
siliştea luî se văd un mare nu- 
măr de nuci. Pe aci trece şo- 
seaua judeţeană Focşani-Bolo- 
teşti-Tichirişul. 



Babele, canal, în insula Balta, pi. 
lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, în 
dreptul satului Stelnica. 

Babele, cornet pietros, jud. Mehe- 
dinţi, pe şoseaua Severîn-Balta- 
Baia-de-aramă, între hotarul c. 
rur. Gornoviţa şi Balta. 

Babele, maî multe izvoare, pe 
teritoriul com. Găgeşti, pi. Gîr- 
lele, jud. Putna, care s'au cap- 
tat pentru alimentarea sistema- 
tică cu apă a oraşului Focşani. 

Babele, munte, în jud. Prahova, 
la stînga munţilor Jepi, spre 
valea lalomiţeî, înalt de 2060 
m. d'asupra nivelului Măreî- 
Negre. 

Pe el parcă sunt semănate o 
mulţime de pietre, cari primă- 
vara sunt acoperite cu un bo- 
gat covor, format de o mulţi- 
me de viorele albastre (viola 
declinata), ce cresc pe ele şi 
cărora poporul le zice Unghia- 
păsăret. 

Babele, pădure, în jud Vlaşca, 
depinde de com. Babele; proprie- 
tate a statuluî; se compune din 
douătrupurî: a) Babele-de-deal 
în suprafaţă de 750 hect. com- 
pusă din cer, gîrniţă şi stejar; 
b) Babele-de-luncă în suprafaţă 
de 150 hect. compusă din lemne 
de şleau, cum : arţar, jugastru, 
teiu, frasin etc. Ambele depind 
de ocolul silvic Ghimpaţi. Au 
început să se exploateze la a- 
nul 1861 cea de deal, şi la 1866 
cea de luncă. 

Babele, în jud. Vlaşca, fost schit, 
situat în com. Babele 

Babele, stîncă mare de piatră, 
jud. Mehedinţi, în vîrful munte- 
luî cu acelaşî nume, în hotarul 
comună rurală Schela-Cladoveî. 
Se poate vedea de orî-ce trecă- 



BABELE 



Von 



BABII (VALEAQ 



tor, în partea dreaptă a şoseleî 
şi calei ferate Turnu - Severin- 
Vîrciorova. Despre aceste babe se 
povesteşte următoarea legendă, 
care s'a transmis din tată în fiu, 
numită legenda babei Dochia şi 
a fiului seu Dragomîr: 

cA fost o babă ce se chema Dochia, 
care avea turme de oî sumedenie, cîmpiî 
întinse, mun^î, dealuri si vai, pe care le 
stăpînea. Avea si un fiu, ce se numea 
Dragomir, si nora, femee buna ; dar 
baba fiind din fire cam rea, nu trăia 
bine cu noră-sa, cum fac maî toate soa- 
crele cu nurorile, şi ca sa-î găsească vină, 
spre a o urî si fiul săii Dragomir, a tri- 
mes-o la rîu să spele două feluri de lînă: 
lîiiă albă si lînă neagră. Lina albă s'o 
facă neagră, şi pe cea neagră s'o facă 
albă. Noră-sa a făcut lîna albă, neagră, 
iar lîna neagră a tot spălat'o si ea albă 
nu s'a maî făcut, din care pricină, biata 
noră era tot mîhnită. Intr'o zi pe cînd 
ea spăla la lînă neagră, D-zeu (unii zic 
Sf Petru) a venit la ea si a întrebat' o : 
de ce eşti necăjită, şi tot speli la lînă? 
ea i-a spus că a trimes'o soacra-sa să 
spele lîna albă pană o înegri şi pe cea 
neagră pană o albi. Ea a făcut lîna albă 
neagră; iar pe a neagră o tot spală şi 
nu se maî face albă. 

Atuncî D-zeu i-a dat o chită (buchet) 
de ghioceî pe care să o duca soacră-seî; 
i-a dus'o şi baba văzînd ghioceii a stri- 
gat pe fiul săli Dragomir ; «Dragomire al 
maichiî! uite a înflorit ghioceii, a venit 
primăvara si iioî nu am maî pornit oile 
la munte». Noră-sa iaj s'a dus la rîii să 
spele lînă neagră ca să o facă albă. D-zeii 
iar a venit la ea, însă schimbat, şi iar 
a întrebat-o ce tot spală la lîna neagră ; 
ea iar i-a spus că a trimis-o soacră-sa, 
să spele lîna neagră pană o albi. 

Atunci D-zeu i-a dat o chită de fragî 
coapte, s'o ducă soacrăi. Ea i-o duse, 
şi soacră-sa Dochia, văzînd fragile, iar a 
strigat pe fiul său Dragomir: «Dragomire al 
maichiî! uite, s'au copt fragile, a venit vara, 
şi noî nu am maî pornit oile la munte, 
să le măsurăm». 

Atuncî baba Dochia a luat pe ea 
nouă cojoace şi a plecat cu oile, cu fiul 
său Dragomir la munte. D-zeu a potri- 
vit atuncî, şi a pus trei zile de ale vereî, 
de era o căldura mare în cît baba abea a 
adus oile la munte; iar după trei zile a dat 
ploae căldicică, apoî o sloată de s'au udat 
toate cojoacele babeî,şi ea le-a lepădat cîte 
unul, cîte unul, pană a rămas numaî cu 
unul. l'e urmă s'a pus un ger tare, de 



îngheţa lemnele şi plesneaîi pietrele, şi 
baba n'a maî putut suferi gerul şi a mers 
la fiul săli Dragomir, care era de altă 
parte, şi văzîndu-1 i-a zis : «Dragomire al 
maichiî ! Lumea moare şi plesneşte şi tu 
cînţî în fluerel ! Dar el era mort şi în- 
gheţat cu sloete de ghiaţă la gură; apoî 
a îngheţat şi baba Dochia cu oî cu tot, 
şi s'a prefăcut în sloiu de piatră şi se află 
pană în ziua de astă-zî, reprezentată în 
acest judeţ prin stîncele numite Babele 
din boldul Babele, muntele Matorăţu şi 
prin stîncile numite Babele dintre com. 
rur. Balta şi com. rur. Gornoviţa. 

De atuncî lumea a numit zilele de 
la I şi pană la 9 Martie «Babe», numind 
baba de la întîî Martie, baba Dochia, 
iar pe cea de la nouă Martie, patru-zecî 
de muceniţî.» 

Legenda babei Dochia se po- 
vesteşte, atît de populaţiunea 
munteană din judeţul Mehedinţi, 
cît şi de locuitorii munteni ve- 
cini cu noî, bine înţeles de ceî 
de la poalele Carpaţilor. Ea maî 
există şi la Romîniî Macedo- 
nene 

Poporul Romîn celebrează prin 
obiceiu, încă pană astăzi, numele 
Dochie la i Martie de ziua cu- 
hioaseî Evdochia, căreea îî con- 
sacră cele d' întîî zile ale pri- 
măvereî ast-fel numite Babele, 
iar a noua zi, nouă Martie, cînd 
se serbează Sf. 40 Mucenici sau 
Martiri, copii au obiceiul a bate 
pămîntul cu ciomege şi topoare, 
zicînd vorbele : 

Tună ger şi eşî căldură. 
Să se facă vremea bună ; 
Să pornim plugurile 
Să brăzdăm moşiile. 

Iar bătrîniî fac turte din făină 
de grîu şi porumb pe care le 
împung cu ţeava, le coc şi le 
mănîncă unse cu miere de stup 
şi ceî maî beţivi ţin a bea 40 
pahare de băutură, ţuică sau 
vin, în onoarea celor 40 de Mar- 
tiri. 

Babele, vale, judeţul Mehedinţi, 
numită şi Valea-Babelor, în com. 
rur. Ilfovăţul, plaiul Cerna. 



Babele-Marî, /ac, în insula Balta, 
jud. Ialomiţa, pi. lalomiţa-Balta, 
teritoriul com. Dudeşti. 

Babele-Micî, /ac, în insula Balta, 
pi. lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa, 
teritoriul comunei Dudeşti. 

Babeşul, Zănoaga şi Brato- 
cea (Munţii-), 7nopi^ ale sta- 
tuluT, în jud. Prahova, pendinte 
de mănăstirea Znagov, care pe 
periodul 1888 — 93 s'au arendat 
cu 2800 leî anual. 

Babeşul, munte, la N, de com. 
Măneciul-Ungureni, plaiul Te- 
leajenul, jud. Prahova, udat de 
pîrîul Cheia la N. şi pîrîul Ba- 
beşul la S. 

Bsibeşul, pădure a statului, în jud. 
Prahova, în întindere de 850 
hect., pendinte de com. Teşila, 
pi. Peleşul. 

Babeşul, piriU, în jud. Prahova, 
izvoreşte din muntele Babeşul, 
curge de la N.-V. către S.-E. 
şi se varsă în rîul Teleajenul, 
pe malul drept, în raionul co- 
munei Măneciul-Ungureni, plasa 
Teleajenul. 

Babeţul, cătun, al comunei Pă- 
nătăul, jud. Buzău, cu 14 locui- 
tori şi 3 case. 

Babeţuluî (Lacul-), lac mic, în 
com. Pănătăul, cătunul Babeţul, 
jud. Buzău. 

Babeţului (Coasta-), pădure, în 
com. Pănătăul, jud. Buzău, 80 
hect., face un corp cu Căldura, 
Malurile şi Nicioaia ; proprietate 
moşnenească. 

Babii (Dealul-), dea/, jud. Me- 
hedinţi, în com. rur. Băseştiî. 

Babii (Valea-), vale, în comuna 



BABINA 



156 



BAC-CIAUS 



Fometeşti, plasa Horezul, jud. 
Vîlcea. 

Babina, lac, în judeţul Tulcea, pi. 
Sulina, pe teritoriul comuneî ur- 
bane Chilia- Vechie, situat în par- 
tea centrală a plăşiî şi în cea de 
miază-zi a comuneî; comunică 
cu grindul Chilia-Vechie prin 
Gîrla-Jidanuluî, cu braţul Sulina 
prin gîrla Lopatna şi cu lacul 
Matiţa ; partea sa de miază-noap- 
te poartă numele de Saon ; este 
înconjurat de toate părţile cu 
stuf; are o suprafaţă de 2 kil. 
pătraţi, 2000 hect.; peştele săiî 
este bun şi se exportă la Chilia 
şi Mahmudia, prin maî multe cher- 
hanale (pescării) de pe malul său. 

Babinilor (Pîrîul-), pîrîii, în 

jud. Bacău, plasa Siretul-d.-j., 

comuna Mileşti, izvorăşte din 

locul numit înfundătura şi se 

varsă în pîrîul Răcătăul. 

Babinof (Braţul-). Unul din nu- 
meroasele braţe prin care bra- 
ţul Chilia se aruncă în mare ; 
el în special stabileşte comuni- 
caţia între braţul principal Chi- 
lia şi braţul Cernof. Este situat 
în jud. Tulcea, plasa Sulina, co- 
muna Svistofca, în partea răsă- 
riteană a plăşiî şi a comuneî ; 
e lung de 5 kil. şi pe ambele 
sale malurî creşte stuf ; la stîn- 
ga luî se întinde ostrovul Mes- 
lin, iar la dreapta se întinde 
ostrovul Ciornoi. 

Baboeşti, cătun, în judeţul Olt, 
pendinte de comuna Valea-Me- 
rilor, plasa Mijlocul, situat pe 
coasta dealului stîng al gîrleî 
Plapcea, cam în centrul comu- 
neî, între Popeşti şi Baroseşti. 
Are 225 locuitorî, maî toţî moş- 
nenî. Aci se află şcoala şi pri- 
măria comuneî. 

Baboi, pisc, com. Bălceşti, plasa 



Olteţul-d.-j., jud. Vîlcea. Pe a- 
cest pisc se zice, că s'ar fi gă- 
sit spărturî de oale, cărămizi, 
monede romane, instrumente de 
fier. Locuitorii povestesc, că pe 
acest pisc a fost comună în ve- 
chime. 

Baboi, pîrîuy pi. Băileşti, com. 
Urzicuţa, jud. Dolj ; nu poartă 
aceeaşi numire în tot lungul luî. 
Aşa în N.-V. com. Urzicuţa se 
numeşte pîrîul Urzicuţa, şi nu- 
mai în partea de S. a satului, 
unde se întîlneşte cu un alt pî- 
rîii, se chiamă Baboi. Se varsă 
în rîul Dăsnâţuiul, pe partea 
dreaptă. 

Baboiasa, iezei% în jud. Brăila, 
dă în Scurtul, în partea de N.-E. 

Baboiul, movilă, în jud. Brăila, 
numită şi Carabăţ, la i kilom. 
spre S. de satul Scorţarul-Ve- 
chiu, servă de hotar între moşiile 
Scorţarul-Vechiu şi Domeniul 
Brăilei. 

In timpul Turcilor pe dînsa 
era spînzurătoare. 

Baboiul, movilă, în jud. Brăila, 
la I kilom. spre N. de satul 
Strîmbul. 

Baboţul, mahala, în com. rur. 
Prîsăceau, pi. Cîmpul, jud. Me- 
hedinţi. 

Babşa, jud. Suceava, mic aflti- 
ent al pîrîuluî Sabasa. 

Babşa, punct de popas, sub po^i- 
lele muntelui Stînişoara, în jud. 
Suceava, la gura pîrîuluî de la 
care şi-a luat numele. Aci sunt: 
un han şi cîte-va case, instala- 
ţiunî forestiere de ale Domeniu- 
lui Coroanei. Pe aci trece şi 
linia ferată pe care se tran- 
sportă butuci din fundul Saba- 
seî la Bistriţa. 



Babuci- Culac, vale însemnată, 
în jud. Constanţa, pi. Silişti a- 
Nouă, pe teritoriul comunelor 
rur. Dobromirul-din-vale şi Eni- 
şemlia, (anume pe acela al căt. 
acesteia, Bazirgian); se desface 
din părţile răsăritene ale dea- 
lului Smir-Bair; se întinde spre 
răsărit, avînd o direcţiune ge- 
nerală de la S.-V. spre N.-E., 
brăzdînd partea centrală a plăşiT, 
pe cea nordică a com. Dobro- 
mirul-din-vale şi pe cea apusană 
a com. Enişemlia; se întinde prin 
tre dealurile Baş-Punar, de o 
parte, la stînga, şi Chiuciuc-Hagî- 
Sîrtî, de altă parte, pe dreap- 
ta, şi, după un drum de 6 kil. 
merge de se deschide în valea 
Urluia, pe stînga, lîngă satul 
Bazirgian ; este dominată de 
vîrfurile Calaigi şi Bazirgian ; 
prinţ r' insa merge şi un drum 
vecinal Dobromir-Bazirgian. 

Bac-Ciauş, deal, în jud. Tulcea, 
pi. Babadag, pe teritoriul co- 
munelor Ciucurova şi Atmagea ; 
este maî mult o prelungire oc- 
cidentală a dealului Pelitul, ce 
se desface din vîrful Sivri-Tepe, 
(alt. 236 m.) ; se întinde spre 
apus, avînd o direcţkine gene- 
rală de la N.-E. spre S.-V.; brăz- 
dează partea apusană a plăşiî 
şi a comuneî Ciucurova şi pe 
cea răsăriteană a comuneî At- 
magea ; se întinde printre pî- 
raiele Dulgherul, afluent al vâiî 
Arman-Ceşme sau Slava-Cerke- 
zească; văile Jidini şi Bac-Ciauş, 
afluenţi aî văii Baş-Chioi; pe mu- 
chia sa trece drumul comunal At- 
mageei-Ciucurova ; se ridică până 
la o înălţime de 228 m.; din el îşî 
ia naştere pîrîul Bac-Ciauş, ce-î 
udă poalele sale nordice ; în par- 
tea de miază-noapte are puţine 
păduri, iar poalele, care merg 
de se sfîrşesc pe malul pîrîuluî 
Ciucurova, sunt acoperite cu 
păşuni. 



BAC-CIAUŞ 



157 



BACĂU 



Bac-Ciauş, pîrîîl, în jud. Tul- 
cea, pi. Babadag, pe teritoriul 
corn. Atmagea; izvoreşte din 
dealul Bac-Ciauş, de la poalele 
sale nordice, trece pe sub ele, 
se îndreaptă spre răsărit, avînd 
o direcţiune generală de la S.- 
V. spre N.-E.; curge pe la poa- 
lele dealului Echili-Orman, unde 
se uneşte cu pîrîul Valea-Jidini, 
şi amîndouă unite sub numele 
de Baş-Chioi merg de se varsă 
în pîrîul Taiţa, pe dreapta lui, 
puţin maî sus de satul Baş- 
Chioi, lîngă viile luî; cursul său 
este de 4 kil. (neunit cu Valea- 
Jidini); curge prin păduri şi li- 
vezi, brăzdînd partea apusană 
a plăşiî şi răsăriteană a com. ; 
pe malul său merge drumul co- 
munal Atmagea-Baş-Chioi. 

Bac-Cuiusu, sat, în jud. Cons- 
tanţa, pi. Silistra-Nouă, cătunul 
com. rur. Beilicu, aşezat în par- 
tea estică a plăşiî şi a comunei 
la 6 kil. spre N.-E.-E. de reşe- 
dinţa Beilicu, pe ambele maluri 
ale văii Bac-Cuiusu, la poalele N.- 
V. ale dealului Echi-Iuiuc-Alceac. 
Teritoriul său se mărgineşte la 
N. cu com. rur. Mîrleanul şi A- 
liman ; la E. cu căt. Polucci (al 
com. Enige din pi. Medjidia), 
Ia vS. cu com. urb. Cuzgun, şi 
la V. cu căt. Demircea. 

Relieful săii este foarte acci- 
Dealurî sunt : Chior-Cuius (alt. 
121 m.) la N., Bac-Cuius-Bair 
(alt. 10 1 m.) la V., şi prelungi- 
rile apusane ale dealurilor de pe 
hotarul de răsărit : Polucci (alt. 
78 m.), Azur-Culac-Bair (alt. 82 
m.) şi Echi-Iuiuc-Olceac, cu vîrful 
Cuzgun (alt. 181 m.) ; ele sunt 
acoperite cu fineţe şi păduri în- 
tinse şi frumoase; movile sunt 
puţine şi neînsemnate. 

Cursuri de apă nu are cătu- 
nul, ci numai văî întortochiate, 
între cari : valea Mîrleanu la V. 
şi adiacenta sa valea Bac-Cuiusu 



prin mijloc, trecînd prin sat, 
Tiutiuluc-Ceair prin colţul N.-E. 

Clima în general este frigu- 
roasă, dar sănătoasă. 

întinderea totală e de 965 
hect., din cari 56 hect. ocupate 
de vatra satului şi grădini. 

Populaţiunea sa se ridică la 
5 fam. cu 21 sufl., ocupîndu-se 
cu creşterea vitelor. 

Bac-Cuiusu-Culac, vale, sau alt 
nume al văii Mîrleanu, judeţul 
Constanţa, nume ce-1 poartă de 
la capătul său şi pană la satul 
Bac-Cuiusu. Sub acest nume va- 
lea se desface din poalele apu- 
sane ale dealului Echiu-Iuiuc-Ol- 
ceac ; se îndreaptă spre miază- 
noapte, avînd o direcţie gene- 
rală de la S.-E. spre N.-V., brăz- 
dînd partea N.-E. a plăşiî, pe 
cea orientală a comuneî Beilicu 
şi pe cea sudică şi centrală a 
cătunuluî său Bac-Cuiusu ; dru- 
mul şi-1 face numai prin pădurî; 
este tăiată de drumul judeţean 
Ostrov-Cuzgun ; ea este domi- 
nată de dealul Echi-IuiucOlceac 
şi anume de vîrful cel înalt 
Cuzgun. 

Bacalbaşa, vechiti kan sau ra- 
toş, pe teritoriul com. Tuluceşti, 
pi. Şiretul, jud. Covurluiu, pe 
şoseaua judeţeană, la depărtare 
de vr'o 12 kil. de la Galaţî. 
Numele îl are de la fostul pro- 
prietar al moşieî respective Ba- 
calbaşa. De la acest punct, dru- 
mul se împarte în două, către 
Bîrlad-Fălciu şi către Cuca. 

Bacalul, deal, în jud. Fălciu, pe 
teritoriul com. Bazga, pi. Podo- 
leni, în partea de N.-V. ; a fost 
acoperit cu pădure; acum e loc 
de cultură. 

Bacargic-Tepe, movilă, în jud. 
Constanţa, pi. Constanţa, pe te- 
ritoriul com. rur. Gargîlacul, este 



aşezat pe culmea dealuluî Mo- 
vila-Căldăreî, avînd o înălţime 
de 35 metri, dominînd prin înăl- 
ţimea sa cătunul Gargîlacul-Mic, 
lacul Gargîlacul, drumul ce duce 
de la Cara-Coium la Chior-Ceş- 
me şi marea; este punct trigo- 
nometric de I-iul grad; este 
aşezat în partea răsăriteană a 
plăşiî, sudică a comuneî şi ră- 
săriteană a cătunuluî Gargîlacul- 
Mic, de care se află departe cu 
I V2 kil. ; este artificială şi este 
acoperită toată cu verdeaţă. 

Bacău, judeţ, numit ast-fel de la 
capitala sa. Unul. din cele 32 
districte ale Romînieî, şi unul 
din cele 13 ale Moldoveî, în- 
tinzîndu-se de la şesul Siretuluî 
pană în creasta munţilor Car- 
paţî, la hotarul ţăriî spre Ardeal, 
şi coprinzînd valea de jos a Bis- 
triţei şi aproape întreg cursul 
Trotuşuluî. Teritoriul său de 
411318 hectare se coprinde în- 
tre 46^ şi 46^,42' latitudine bo- 
realăşi între 23^,42^,35" şi24^, 55' 
longitudine Est. Lungimile cele 
maî marî ale judeţuluî sunt : în 
senzul de la N. la S., măsurat 
pe merid. 24^,26^,30 de 72000, 
m., iar în sensul de la V. la E., 
măsurată pe paralelul 46^, 31', 
30", de 92,475 m. 

Hotarele, Teritoriul seu se 
mărgineşte: la N. cu judeţele 
Neamţu şi Roman ; la N.-E. cu 
judeţul Tutova; la E. cu jude- 
ţul Tecuciu ; la S.-E. şi S. cu 
judeţul Putna; iar la Vest cu 
Transilvania. Hotarele amănun- 
ţite sunt după cum urmează : 

a) Hotarul cu jud. Neamţu, 
începe în graniţa despre Ardeal, 
aproape la 3750 m. la Nord de 
muntele Ciudomir; apoî hota- 
rul merge în direcţie generală 
către E.; înconjoară izvoarele 
apeî Camînca şi ale apeî Asăul, 
de unde, în acest senz, aproxi- 
mativ la 21000 m. hotarul ur- 



BACĂU 



168 



liACAU 



mează pe pîrîul Coman (Pîrîul- 
NegTu) şi cam la 25500 m. iar 
începe pe uscat; la 29000 m. 
străbate apa Tăzlăul-Mare ; la 
30000 m., atinge hotarul des- 
părţitor între plăşile Tazlăul-d.-s. 
şi Bistriţa-d.-s. ; de aci hotarul 
merge în senzul N.-E. pană la 
35000 m., de unde iar ia de 
odată direcţia spre E. şi la 4 1000 
m. dă în apa Bistriţa; apoi la 
43000 m. trece prin calea fe- 
rată < Bacău-Piatra, şi ceva maî 
departe prin şoseaua cu aceeaşi 
direcţie şi în fine, la 45000 m., 
se termină hotarul cu judeţul 
Neamţu, la satul Pîrîul-Runcu- 
luî, unde începe a se hotărî cu 
Romanul. 

b) Hotarul cu judeţul Roman 
începe de la satul Pîrîul-Run- 
culuî, trece în direcţia E.-N.-E., 
pe o distanţă de 5000 m., şi 
apoi se duce spre E. ; iar la 
8000 m. taie calea ferată Ba- 
cău-Roman şi înainte, la 9500 
m., şoseaua cu aceeaşi destina- 
ţie; urmează tot această direc- 
ţie pană ce, la 13000 m. dă în 
rîul Şiret ; apoi continuă pe a- 
cest rîu spre S., pană la 19000 
m., şi străbate Şiretul în direc- 
ţia estică la 28000 m. ; trece apa 
pîrîuluî Odobul, pană la 35500 
m., unde se găseşte satul Fun- 
dul-Tutova, judeţul Tutova. 

c) Hotarul cu judeţul Tutova 
începe în direcţia S.-E., şi se ter- 
mină la s. Ţigara-d.-j., jud. Bacău. 

d) Hotarul spre jud. Tecuciu 
pătrunde cu un colţ în inte- 
rior şi apoi apucă iar direc- 
ţia S.-E., dă în apa rîuluî Ber- 
heciu, şi presintă încă două 
colţuri spre V. De la satul Fi- 
lipenî se îndreaptă limita spre 
S. şi dă în apa Fulgerişul şi de 
aci în direcţia V.-S.-V., la 35300 
m., unde dă în apa Şiretului la 
Dieneţ. Aci se termină hotarul 
cu judeţul Tecuciu şi lungimea 
luî este de 35300 m. 



e) Hotarul spre jud. Putna 
începe, de la Dieneţ de pe apa Şi- 
retului, pe care o trece apucînd 
spre V., la 4200 m , şi taie ca- 
lea ferată Focşani-Bacău şi în- 
dată şi şoseaua tot cu aceeaşi 
destinaţie ; de aci, după o lun- 
gime de 12400 m., în dreptul 
comunei Gropile, hotarul ia di- 
recţia S.-S.-E. pană la 26400 
m., unde dă într'un pîrîiaş, pe 
care-l urmează pană la 28600 
m., la vărsarea luî în Trotuş ; 
apoi străbate Trotuşul, calea 
ferată şi şoseaua Adj ud- Ocna ; 
de acolo hotarul urmează di- 
recţia S.-V. avînd cîte-va mici 
deviaţiunîpănă la poalele munte- 
lui Clăbucul, de pe hotarul Tran- 
silvaniei. 

Se notează aci că hotarul că- 
tre judeţul Putna, după ce tre- 
ce şesul Şiretului, intră în re- 
giunea munţilor, trecînd prin 
zările culmelor. Lungimea ho- 
tarului este de 74100 m. 

f) Hotarul spre Transilvania 
începe de la muntele Clăbucul, în 
direcţie generală N.-N.-V., cu 
multe deviaţiunî ; la 6000 m. dă în 
apa Caşinul, prin pîr. Clâbuc şi în 
jos pe apa Caşinul, apoi se urcă pe 
muntele Coarnele, trece în mun- 
tele Runcul-Alb şi la 16000 m. 
străbate şoseaua Oneşti-Sărata ; 
se urcă prin valea pîrîuluî Cer- 
nica pe muntele Cernica ; apoî 
trece dealul Brezoî, şi, la 24000' 
m., dă în pîrîiaşul Pescarul, pe 
care'l urmează în jos pană la 
vărsarea sa în rîul Slănicul, la 
25300 m. ; de unde merge în 
sus pe pîrîul Cheşcheş, la 26300 
m. şi apoî străbate pîrîul Puful, 
la 27500 m. La 31030 m. trece 
prin muntele Şandrul-Mare şi 
Şandrul-Mic, la 33000 m. prin 
Ţiganca şi Nemira-Mare şi la 
34000 m. dă in pîrîul Nemira; 
apoî la vale la 39000 m. intră 
în pîrîul Berzăuţi ; apoî în jos 
urmează pe acesta pană la 46000 



m., unde dă în pîrîul Uzul; în 
sus pe acesta, la 47250 m., şi de 
aci înainte, la 51000 m., trece 
prin Piciorul-Oprej eseului şi prin 
curmătura Muieruşul, unde dă în 
pîrîul Muieruşul şi apoî în pîrîul 
Cărunta şi înainte, pană la 53000 
m., unde dă în pîrîul Ciobănaş 
şi înainte în sus pe acesta pană 
^3- 57300 metri de aci, urcîndu- 
se pe zarea munteluî Şolintarul, 
trecînd piscul, coboară pe Şo- 
lintar la 61500 m. şi înainta în 
jos pe acesta pană la 65000 m., 
unde dă în pîrîul Suliţa ; de aci 
în sus pe acest rîu, la 73000 m. 
pană la pîrîul Agăpioasa şi pe 
acesta în sus pană la 76600 m. 
şi trecînd culmea pe un picior 
de munte numit Cherecbiuc, la 
78000 kil. coborînd, dă în pî- 
rîul Ciugheşul, pe care-l urmează 
în sus pană la 81000 m. ; de 
aci străbătînd zarea munteluî 
Voica, apoî muntele A^pahauş, 
muntele Arşiţa-Popiî şi muntele 
Aldămaş din şira Hauşuluî pană 
la 91000 m.^ dă în apa Trotu- 
şuluî la pasul Ghimeşul, şi pe 
acesta în sus, la 91 300 m., pană la 
gura pîrîuluî Ciudomir, urmînd 
iar în sus pană la 98000 m. la 
poalele Ciudomiruluî-Mare, pe 
care, maî trecîndu-1, maî merge 
în direcţia N. pană la 102000 
m. la muntele Tarcău. 

Forma, Dacă de la gura pî- 
rîuluî Râcăciuni în Şiret ducem 
o linie la satul Hîrja de pe Oi- 
tuz, obţinem un paralelogram 
ale căruî laturi merg de la pa- 
sul Oituzuluî la muntele Ciu 
domir, apoî la satul Serbeşti 
lingă intrarea Şiretului în judeţ ; 
de acolo la satul Răcăciuni şi 
în fine la pasul Oituzuluî. La 
acest paralelogram se alătură 
spre E. un sector de cerc a că- 
ruî coardă este apa Şiretului 
de la Serbeşti la Răcăciuni şi 
spre S. un trapez cu laturile 
paralele, care merg de la satul 



BACĂU 



159 



BACĂU 



Gropile Ia pasul Oituzul şi de la 
eşirea Trotuşuluî din judeţ la 
pîrîul Lipsea; laturile nepara- 
lele sunt, pe de o parte'lanţul 
Carpaţilor, de la pasul Oituzul la 
pîrîul Lipsea şi pe de altă parte 
o linie care de la satul Gropile, 
se coboară spre S.-E. paralel cu 
rîul Trotuşul. 

Configuraţiunea tărîntuluî. — 
Regiuni, — Pămîntul acestui ju- 
deţ se poate împărţi în trei re- 
giuni : 

1. Regiunea dealurilor din 
stînga Şiretului, de la hotarele 
judeţelor Tutova şi Tecuciu pană 
în valea sa, ocupînd o întindere 
de 57996 hect. 

2. Regiunea şesurflor ce se 
întinde de la malul stîng al Şi- 
retului pană la o linie formată 
de şoseaua Adjud-Oneşti-Hele- 
giul şi înainte în sus pe Tazlăul 
pană la Teţcanî, apoi pe şo- 
seaua Bacău-Ocna pană ce dă 
în hotarul judeţului Neamţu, în 
apropiere de satul Balcani; a- 
ceastă regiune ocupă o întin- 
dere de II 1672 hect. 

3. Regiunea munţilor ţine de 
la linia maî sus descrisă şi pană 
la hotarul judeţului spre Aus- 
tro-Ungaria, avînd o întindere 
de hect. 241650. 

Idrografie §i or o grafie. Ar- 
tera fluvială cea maî însemnată 
a judeţului Bacău este Şiretul, 
care îl străbate în partea sa 
orientală. Toate apele secun- 
dare ce-l udă sunt afluenţi şi 
sub-afluenţî aî Şiretului. Apele 
* acestui judeţ sunt de munte, cu 
caracter torenţial în regiunea 
muntoasă. Cînd este secetă sunt 
aproape uscate, dar îndată ce 
plouă, ele se umflă şi se revarsă 
făcînd mari stricăciuni ferăstra- 
ielor, podurilor, holdelor şi chiar 
locuinţelor săteşti. 

Pe malul stîng al Şiretului, 
în regiunea dealurilor, avem ca 
afluenţi aî luî: 



1 . pîrîul Odobul. 

2. Pîrîul-Moriî. 

3. Răcătăul. 

4. Dieneţul. 

5. Fulgerişul. 

Tot în această regiune însă, la 
extremitatea eî orientală, curg : 

6. pîrîul Berheciul care după 
ce primeşte Blidariul, Rahova, 
Viea-Popiî, Ungureni, Runcul, 
Bota, Piscul-Eaculuî, Staniştea, 
Troienită, Poenile şi Ghirineasa, 
se varsă în rîul Bîrlad 

7. pîrîul Dunăvaul care se 
varsă tot în rîul Bîrlad. 

Ceî cincî primî afluenţi dhecţî 
aî Siretuluî sunt despărţiţi de 
ceî doî ultimî, tributarî aî Bîr- 
laduluî, printr'o serie de dealurî 
zise ale Bîrladuluî, care prezintă, 
pană în malul Siretuluî, la satul 
Dieneţul, următoarele piscurî : 
Blidariul, Rahova, Viea-Popiî, Un- 
gureni, Bota, Piscul-Laculuî, Sta- 
niştea , Troienită, Piscul-Popiî, 
Poenile şi altele. 

Din acestea se ramifică spre 
Apus alte treî şiruri de dealurî : 
unul desparte Odobul de Pîrîul- 
Moriî sau Valea-Mare, prezin- 
tînd piscurile: Tutova, Ţigara, 
Trestia, Bobeica, Brusturosul şi 
altele. 

Al doilea desparte Răcătăul 
de Valea-Mare şi Şiretul, pre- 
lungindu-se pană la satul Gura- 
Răcătăul, avînd piscurile : Cu- 
cuieţi, Dealul-Corbuluî, Porcari, 
Giurgiul, Dealul-Bisericiî şi al- 
tele. 

Al treilea şir desparte Die- 
neţul de Fulgerişul cu piscu- 
rile : Poenilor, Stîlpul, Dealul- 
Mare, Hameiul şi Dieneţul. 

Despre răsărit, servind de ho- 
tar judeţuluî Băcăii, aflăm o altă 
ramificaţiune de dealurî, care 
desparte Berheciul de Pîrîul-Ze- 
letinuluî şi prezintă piscurile : 
Băiceni, Băinacul, Raiul, Spria, 
Tarniţa,Pădureni, Petreşti, Dom- 
niţa şi Berheciul ; iar altul maî 



mic ce se întinde între Berhe- 
ciul şi Dunavăţul, avînd piscu- 
rile: Coroiul, Clenciul, Măgura, 
Palanca şi Dobriana. 

In regiunea şesurilor se lăr- 
geşte cîmpia care începe de pe 
malul stîng al Siretuluî, pre- 
lungindu-se pe malul său drept, 
uade se confundă cu a rîuluî 
Bistriţa, fiind-că ultimele rămu- 
rele ale munţilor Bistriţeî-Marî 
se sfîrşesc maî sus în judeţul 
Roman. 

De la Bistriţa şi Şiret în di- 
recţia apusuluî se ridică tărîmul 
încetinel, uniform, şi este d'abia 
brăzdat de către • micî pîraie, 
parte tributare Bistriţeî şi Sire- 
tuluî, curgînd spre E., parte cu 
scurgere spre V., în Tazlăul- 
Mare şi în Trotuşul; ele sunt 
despărţite la izvoare de slabele 
ramificaţiunî ale munţilor Taz- 
lăuluî, care venind din judeţul 
Neamţu, se prelungesc spre S.- 
E., maî întîiu între Bistriţa şi 
Tazlăul-Mare şi apoi între acesta 
şi Trotuşul pe de o parte, iar 
pe de altă parte, spre Şiret; 
apoî ele părăsesc teritoriul ju- 
deţuluî spre a pătrunde în ju- 
deţul Putna, cu numele de şirul 
Ciortolomuluî. 

Cele maî însemnate piscurî 
ale acesteî seriî de dealurî, care 
împarte în două secţiuni longi- 
tudinale regiunea şesurilor, sunt: 

Pescăreni, Opcina, Boita, Să- 
crieşul, Crăciuna, Piatra, Casan- 
dra. Capul, Dealul-Şipoteluî, Bu- 
da. Comoara, Ţiganul, Prăjila, 
Dealul-Buzeî, Andrieşeşti, Cor- 
netul, Chicerea, Căpăţîna, Run- 
cul, Pleşa, Tocila^ Dealul-Mănăs- 
tiriî, Piscul-Stîniî, Măgura, Că- 
lugăra sau Dealul-Mare, Măgura, 
Sohodolul, Runcul, Trestia, Te- 
leanca, Boşoteni, Pietricica, Că- 
runta, Dealul-Noii, Dohotariul, 
Plopul, Bradul, Ţîmpoia, Văr- 
zărişul, Cleja, Ciungul, Piatra- Vî- 
nătă, Bălăneasa, Măgura, Arşiţa, 



BACĂU 



160 



BACĂU 



Peşterea , Leordoaîa , Mocirla, 
Cîrligatul, Tinoasa, Ciortanul, 
Ţeţeica, Măgura, Cireşul, Bă- 
lanul, Benea, Ciocanul şi Bo- 
beica. 

De pe povîrnişurile orientale 
ale acestor culmi: 

Bistriţa primeşte pe dreapta 
pîraiele : # 

1. Dragova. 

2. Blăgeşti. 

3. Prejoaia. 

4. Trebişul (Bîrnat). 

5. Negelul. 

6. Pîrîul-Liuzîlor, unit cu 

7. Bălţata. 

Şiretul primeşte pe malul său 
drept, de la confluenţa sa cu 
Bistriţa în jos pîraiele : 

1. Valea-Mare. 

2. Cleja. 

3. Vaiea-Rea. 

4. Răcăciuni, încărcat cu a- 
pele pîrîuluî. 

5. Berindeşti. 

De pe clina occidentală a 
şirului de dealuri se duc: 

In Tazlăul-Mare, pe malul său 
stîng, pîraiele: 

1. Valea-Largă. 

2. Comanul. 

3. Valea-Rea. 

4. Drăgugeşti. 

5. Brătila. 

Trotuşul pe malul său stîng, 
de la confluenţa sa cu Tazlăul- 
Mare, primeşte numai un pîrîu 
maî însemnat: 

1. Pîrîul-Mare, încărcat cu pî- 
rîiaşele : 

2. Unghiului şi 

3. Pîrîul-Şerboaieî. 

Regiunea munţilor este stră- 
bătută în direcţia N.-V. spre S.- 
E. de rîul Trotuşul, care, de 
la pasul Ghimeş şi pană la ju- 
deţul Putna, primeşte pe stînga 
pîraiele : 

1. Ciudomirul. 

2. Camînca. 

3. Şugurul. 

4. Cracul-Drăcoi. 



5. Agăşul. 

6. Asăul. 

7. Urmenişul. 

8. Plopul. 

9. Larga. 

10. Caraclăul. 

1 1 . Tazlăul-Mare, rîu care cur- 
ge de la N.-V. spre S.-E. şi pri- 
meşte la rîndul săiî, pe malu-î 
drept, pîraiele : 

12. Pîrîul-Negru sau Coman, 
cu o mulţime de subt afluenţi : 

13. Ludaşi. 

14. Solonţul. 

15. Tazlăul-Sărat, pe care îl 
primeşte la Teţcani. 

16. Cerna. 

17. Pîrîul-Moreni. 

18. Pîrîul-Chicera. 

Pe dreapta primeşte Trotuşul 
pîraie multe, cari curg în văî a- 
dîncî, transversale în raport cu 
direcţiunea Carpaţilor, şi anume: 

1. Popoiul. 

2. Ciugheşul, care primeşte 
pe stînga pîrîiaşele : 

3. Hauşul şi 

4. Voica. 

5. Sulta, se scurge în Trotuş 
primind pe stînga pîrîiaşul: 

6. Agăpioasa, iar pe dreapta: 

7. Şolintarul. 

8. Ciobănaşul, se varsă în 
Trotuş încărcat cu pîrîiaşele : 

9. Cărunta şi 

10. Muieruşul. 

11. Leloa'a, afluent alTrotu- 
şuluî ca şi : 

12. Chiricelul. 

13. Şupanu], încărcat cu : 

14. Şupănelul şi cu : 

15. Pîrîul-Socilor. 

16. Pîrîul-Văiî-Maluluî. 

17. Dărmăneasca, avînd con- 
fluenţă la satul Dărmăneşti, 

18. Uzul, care primeşte pe 
dreapta pîraiele : 

19. Bărzăuţi şi 

20. Pîrîul Izvorul -Negru, iar 
pe stînga: 

21. Pîrîul-Piticilor. 

22. Doftana, tributară Tro- 



tuşuluî, este încărcată pe stînga 
cu pîraiele : 

23. Cracul-cel-Mare. 

24. Fundul-Ciungetuluî. 

25. Slănicul se varsă în Tro- 
tuş în faţa oraşului T.-Ocna. 

26. Oituzul, care se varsă la 
Oneşti şi se încarcă pe dreapta 
la satul Herăstrău cu pîrîul : 

27. Lesunţul. 

28. Caşinul, tributar al Tro- 
tuşuluî, care primeşte pe stînga 
pîrîul : 

29. Curiţa, iar pe dreapta pî- 
rîul : 

30. Haloşul-Mic. 

31. Haloşul-Mare, şi maî în 
susul apei pe : 

32. Calăsăul şi pe 

33. Zboina. 

Trotuşul maî primeşte pe 
dreapta : 

34. Căiuţul-Mic. 

35. Căiuţul-Mare. 

Din punctul de vedere oro- 
grafic, avem de observat, că nică- 
erî alt unde- va în Moldova şi- 
rurile marî de munţi ale Car- 
paţilor orientali nu intră de la 
hotar maî departe înăuntrul ţăreî. 

Această regiune muntoasă s'ar 
putea împărţi în două printr'o 
linie care ar uni satul Comă- 
neşti cu Tîrgul-Ocna şi acest 
oraş cu mănăstirea Bogdana. 

Partea din dreapta a aces- 
tei linii spre apus cuprinde şi- 
rurî cu piscurî a căror înălţi- 
me variază între 1400 m. şi 
1600 m. ; ele îşî au cea maî mare 
lărgime între obîrşia Caşinuluî 
şi tîrgul Căiuţul, în linie dreaptă 
de la S.-S.-V. spre N.-E. Intr'a- 
ceastă parte munţiî sunt stră- 
bătuţî în curmeziş de cele două 
trecâtorî principale din valea 
Oituzuluî, la Poiana-S arată din 
Transilvania, şi din Valea-Tro- 
tuşuluî, prin Palanca şi pasul 
Ghimeş, tot în Transilvania. 

Intre acestea maî sunt încă 
treî trecători maî mici prin va- 



BACĂU 



161 



BACĂC 



lea Uzului, a Doftaniî şi a Slă- 
niculuî, care de asemenea stră- 
bat în Transilvania. 

In partea de la stînga a a- 
cesteî linii, ultimele ramificaţiunî 
ale şirurilor muntoase cad re- 
pede în văile Tazlăuluî-Sărat şi 
ale Trotuşuluî. 

Cele maî însemnate şiruri sunt : 
In partea nord-vestică a ju- 
deţului se găseşte un masiv 
muntos, care străbate şi judeţul 
Neamţu pană în malul Bistriţei 
şi al afluentuluî său Blcazul, a- 
vînd ca vîrf maî culminant Tar- 
căul-Mare, cu 1668 metri, si- 
tuat la colţul Nord-Vest al ju- 
deţului, de unde se ramifică 
două şire : una ia direcţia spre 
Sud, urmînd graniţa jud. Bacău 
spre Transilvania, numită Cul- 
mea-Ciudomir, cu vîrfurile Ciu- 
domirul-Mare, 1681 m. şi Ciu- 
domiraşul pană în valea Trotu- 
şuluî; iar alta, culmea Gosmea- 
nuluî, prin judeţul Neamţu, a- 
proape de limita acestuia spre 
judeţul Bacău, cu direcţia spre 
N.-E. In cea dintîî naşte : 

1. Un şir, care din muntele 
Ciudomirul-Mare, trece prin pis- 
cul Ciudomiraşul şi apoîse curmă 
spre S.-E. pană în dreptul sa- 
tuluî Brusturoasa^ de - alungul 
văeî Camînca. 

2. Şira numită Pietroasa, care, 
din muntele Tarcăuluî, ia di- 
recţia S.-E. între pîraiele Ca- 
mînca şi Asăul, cu vîrfurile : So- 
cilor, Socior(i 335 m.), Preutesele 
(1345 m.). Pietrosul, Alunişul, 
Muncelul (1296 m.). Danciul şi 
Gardul. Din această şiră se des- 
prind spre V. masivele Paloşul 
(1188 m.) şi Măceşul (1288 m.). 

3. Şira Moineştilor, care naşte 
în corn. Gosmeanul, jud. Neamţu, 
şi trece prin piscul Geamăna 
(1447 ^0 ^3, limita judeţelor, 
de unde se prelungeşte spre S. 
între Asăul şi Tazlău l-Sărat, pre- 
zintînd piscurile : Strigoiul (1248 



m.), Runcul-Stînelor (1274 m.), 
Runcul-Rău (1221 m.), Taşbuga 
(ii 56 m.) şi Dealul-Santa, unde 
susţine un podiş pe care se află 
aşezat tîrgul Moineşti şi unde 
se găseşte şi pasul Moineşti. 

Din acest podiş şira se con- 
tinuă în direcţia spre S.-E. cu 
vîrfurile : Tarnlţa, Obcina-Ber- 
zunţuluî, Ursoaia, Ouşorul, Dră- 
coaia şi Dealul-Salinelor pană 
în Trotuş la Tîrgul-Ocna ; tot 
din acest podiş spre E. se ra- 
mifică pe malul drept al Tazlău- 
luî-Sărat, către satul Leontineşti, 
munţiî Gilea şi Maloiul ; spre 
S.-E. şira se prelungeşte în di- 
recţia Oneşti, terminîndu-se cu 
dealul Perchiul. Toate acestea for- 
mează o ghebositate cuprinsă 
între Trotuş şi cele două Taz- 
lău rî. 

4. Din muntele Geamăna se 
desprinde şire muntoase numite 
ale Pietreî, printre Tazlăul-Să- 
rat şi ceî-l'alţî afluenţî aî Taz- 
lâuluî-Mare, pană la satul Ma- 
ghireşti, trecînd prin vîrfurile: 
Fruntea - Coman, Holmul - Gea- 
măna, Uturele-Mlc, Uturele (708 
m.), (ambiî cuprinşî între pîrîia- 
şele Solonţul şi Cucutei) şi Pia- 
tra-Crăpată. 

c) Printre şirele din dreapta 
Trotuşuluî, sunt : 

1. Şira Hauşuluî, care ţine 
graniţa, de la piscul Voica în 
sus, prin piscurile : Făgetul-Alb, 
Apahauş, Arşiţa-Popoiul şi Al- 
dămaşul, lîngă care se deschide 
pasul Ghimeş de la Palanca. 

Din această culme, la vîrful 
Apahauş se întind treî picioare ; 
iar din Făgetul-Alb şi Voica 
alte două şi toate despart a- 
fluenţiî din stînga Ciugheşuluî. 

2. Intre Ciugheş şi Sulta se 
află masivul Cotumba (1220 m.), 
care la graniţă trece prin munţiî 
Cherecbiuc, dintre Ciugheş şi 
Agăpioasa, se îndreaptă spre 
N.-V. pană în dealul Cotumba, 



unde se lărgeşte şi ramificîn- 
du-se în muntele Fălţueanu, ce 
se apropie de satul Sulta, se 
lasă în Trotuş la satul Cotumba. 

3. Şira Bordeî, de la E. m. 
Pelişca (1329 m.), dintre Sulta 
şi Ciobănaş, trece prin munţiî 
Solintar, şi se curmă spre mun- 
tele Cărunta (1323 m.). 

4. Şira dintre Ciobănaş şi Uz, 
venind din Transilvania, trece 
prin Piciorul-Obrejesculuî (1098 
m.), cu direcţia V. spre E. pană 
în Trotuş, prezentînd vîrfurile: ' 
Chinul, unde se despart treî ra- 
mure : una trecînd prin mun- 
tele Lăpuş spre satul cu acelaşî 
nume; alta spre satul Dărmă- 
neşti şi a treia spre satul Le- 
loaia cu vîrfurile : Leloaia (1048 
m.), Leloiţa, Bocnă, Chiricel, 
Goanţa şi Taşbuga. 

5. Din vîrful Şandrul-Mare 
(1650 m.), pleacă: Şira-Oituzuluî, 
care se îndreaptă la N. spre Uz, 
trecînd prin piscurile Şandrul- 
Mic, Ţiganca (1634 m.), Nemira- 
Mare (1654 m.), Farcul-Mare 
(i654m,),Farcul-Mic(i346m.)şi 
Chilişca (1425 m.), de unde ese 
Dealul-Mare, care desparte Uzul 
de afluentele său Pîrîul-Negru. 

6. Di îl Farcul-Mare se bifurcă 
o şiră, care merge în direcţia 
răsărituluî, spre satul Doftana, 
despărţind Uzul de Doftana. 
Aceasta se bifurcă în şira Dof- 
taneî, care desparte Uzul de 
pîrîul Cracul-cel-Mare. 

7. Şira Slăniculuî, care începe 
din muntele Şandrul-Mare, trece 
în munţiî Chescheş şi Puful, 
se îndreaptă între Doftana şi 
Slănic pană la Tîrgul-Ocna, pre- 
zentînd piscurile: Cireşoaia şi 
Măgura (717 m.). 

8. Culmea Oituzuluî, dintre 
Slănic şi Oituz, pleacă din Lun- 
ca-Pescaruluî şi trece prin pis- 
curile : Cernica, Cerbul, Picio- 
rul-Borvizuluî, Pici orul-Porculuî 
şi Croşna (400 m.). 



6J^59Jt Marele Dicţionar Geografic. 



ai 






BACĂU 



162 



BACĂU 



9. Şira Grozeştilor, care pleacă 
din Runcul-Alb, desparte Oitu- 
zul de Caşin ; din ea se ramifică : 

10. Măgura -Caşinuluî, care 
trecînd prin Runcu se îndreaptă 
spre mănăstirea Caşinuluî. 

11. Şira dintre Caşin şi Şu- 
şiţa (jud. Putna) face parte din 
munţiî Zăbrăuţi, începe în mun- 
tele Coarnele şi aruncă spre Ca- 
şin, şirele: Sboina-Verde, Sboi- 
na-Neagră şi Vîrful-Războiuluî, 
apoi Haloşul-Mare şi Haloşul- 
Mic, şi trece în direcţia răsări- 
tului prin Ursoaia (718 m.), şi 
Şuiul, chiar pe limita spre jud. 
Putna. Ultimele ramuri ale a- 
cesteî culmi sunt dealurile : Cîr- 
panuluî, Goronuluî şi Bîlca, prin 
com. Căiuţ. 

Clima, Situaţiunea geografica 
a jud. Bacău determină şi cli- 
ma sa. Regiunea muntoasă ce 
ocupă, către apus, maî bine de 
jumătate din întregul judeţ, îm- 
piedicînd intrarea curenţilor maî 
calzî despre S.-V. fac ca clima 
întreguluî judeţ să ^^ maî ri- 
guroasă. Cu toate acestea, văile 
pe care le formează apele Tro- 
tuşuluî, Tazlăuluî, a Bistriţeî şi 
Siretuluî, constituesc atîtea ca- 
nale de ventilaţiune, menite a 
maî egaliza şi îndulci clima. Mij- 
lociile de temperatură ale celor 
şase lunî din primăvara şi vara 
anuluî 1886 comunicate de d. 
Hepites, directorul Institutuluî 
meteorologic al Roi 

Martie . . 

Aprilie . . 

Maiu . 

Iunie . . 

Iulie . . 

August 

Temperatura medie a anuluî, 
dedusă din observaţiunile di- 
recte, plus minima, a fost pen- 
tru anul 1888: Letea+ 7^6; 
Bucureşti -|- 8^.5, dedusă nu- 
mai din observaţiunile directe 
de la 8 a. m., 2 p. m. şi 8 p. 



)mînieî 


, sunt: 


• + 


0.7 


• + 


6.1 


• + 


12.5 


• + 


14.1 


• + 


16.4 


• + 


18.0 



m. A fost dar maî friguros anul 
la Letea şi probabil şi pe şe- 
surile jud. Bacău, de cîtîn Bu- 
cureşti. 

Căldura cea maî mare a fost 
la Letea în zilele de 27 Iulie, 
2 şi 3 August, cu -|- 36^. 

In Bucureşti, în ziua de 16 
August cu + 36^-8. 

Frigul cel maî mare a fost 
la Letea în ziua de 2 Ianuarie, 
cu — 25^. 

In Bucureşti în ziua de 4 Ia- 
nuarie cu — 30^.5. 

Diferenţa între extreme a 
fost dar : 

La Letea de 6i'\ 

La Bucureşti, de 67^.3. 

In anul 1888, temperatura de 
— 30^.5 a fost cea maî scăzută 
din toate cîte s'a observat de 
la 1857— 1892. 

Diferenţa maximă a tempc- 
ratureî care s'a observat în cur- 
sul uneî zile a fost: la Letea 
23^, în zilele de 4 şi 5 Octom- 
brie, între -f 35^ şi + 12*^ şi 
între 32^ şi -\- 9^. 

In Bucureşti 21^, la 24 Sep- 
tembrie, între 4-25^ şi -j- 4'^ 

Mijlocia anuală a variaţiunilor 
diurne a fost, la Letea i rL8 ; 
în Bucureşti, 1 1^.4. 

Mijlocia maximelor: 

La Letea + H'^-^) î" ^^- 
cureşti -|- 14*^.9. 

Mijlocia minimelor : 

La Letea -|" 2^.8 ; în Bucu- 
reşti -f- 3 '.5. 

Mijlociile anuale ale observa- 
ţiunilor directe : 

8 orc a. m. 2. p. m. 8.p. m. 

La Letea -j- 70.7 -f 120.4 4-70.6 
In Bucur. -\- 70.6 -f- 140.1 -f 80.8 

Zile de îngheţ: 

La Letea, îngheţ parţial 53; 
îngheţ total 64 zile. 

In Bucureşti, îngheţ parţial 
^6', îngheţ total 57 zile. 

Zile de vară (adică zile în 
care maxima a fost de 25 grade 
şi maî sus): 



La Letea, zile 105. 

In Bucureşti, zile 113. 

In cea ce priveşte repartiţiu- 
nea vîntuluî după direcţiunî, vîn- 
tul dominant la Letea în 1888 
a fost, in timp de nouă lunî, 
cel de N. ; numaî în treî lunî 
aiî predomnit alte direcţiunî : în 
Ianuarie N.-V. în Martie S.-V., 
şi în Iulie S. Direcţiunea prin- 
cipală cu care Nordul îşî dis- 
puta domnia era cea de Sud. 

Acelaşî lucru îl găsim însă şi 
maî pronunţat, cînd studiem roza 
vînturilor pe anotimpurî şi maî 
ales pe anul întreg. Aci vedem 
că Nordul domină cu 38.18^/0 
şi că imediat după aceasta vine 
Sudul cu 22.17*^/0 ; ast-fel în cît, 
pentru întreg anul 1888, nu ră- 
mîn de cît 39.65 % pentru toate 
cele-1-alte direcţiunî principale 
ale rozeî vînturilor ; 20 ^/o din 
acest rest vin de la N.-V., ur- 
mînd deschiderile formate prin 
văile IMstriţeî, Tazlăuluî şi Tro- 
tuşuluî în zidul Carpaţilor, iar 
12 '7o vin de la S.-V. 

Putem face oare-care rezerve 
asupra concluziunilor ce ar voi 
ci ne- va să tragă din datele co- 
municate, căcî nu s'au putut 
avea în vedere de cît observa- 
ţiunile făcute într'un singur an, 
şi anume în anul 1888, care 
sub raportul meteorologic s'a 
prezintat în toată Europa ca un 
an excepţional. 

Se poate însă trage conclu- 
ziunî asupra climeî, din obser- 
vaţiunile anuluî 1888, fiind-că 
se găsesc diferenţe sistematice 
între observaţiunile făcute în a- 
celaşî an şi în Bucureşti, a căruî 
climă a fost studiată de d. He- 
pites pe temeiul observaţiunilor 
făcute în timp de 32 de anî, de 
la 1857 — 1888. 

Producţiimi . a) Minerale. Ju- 
deţul posedă o bogăţie nemărgi- 
nită în straturile de sare de pe 
malul stîng, al Trotuşuluî for- 



BACĂU 



163 



BACĂO 



mînd corpul subteran al dealu- 
rilor după acest mal, care este 
de formaţiune eocenică supe- 
rioară. Stratul ce se exploatează 
dă anual 1 7000000 kilogr. sare, 
care socotindu-se 9 leî suta de 
kilogr. cum se vinde în locali- 
tate, aduce statului un venit de 
leî 1350000 (vezi Tîrgul-Ocna, 
saline). In multe părţi la Gro- 
zeşti, la Dealul-Nou (Sărata), etc, 
se găseşte sarea chiar la supra- 
faţa pămîntuluî. 

In partea munţilor se exploa- 
tează păcura, din care se ex- 
trage petrolul, maî cu seamă 
la Teţcani, Cîmpeni (petrolul 
galben pe Dealul-Pîrjol) , So- 
lonţul, Stăneşti, Val ea- Arinilor 
(Tazlăul), Moineşti, Comăneşti, 
Doftana, Tîrgul-Ocna, Hîrja , 
Mănăstirea Caşinul, etc. IVoduc- 
ţiunea anuală este de 7000000 
kilogr. petrol, acum vre-o 20 
de anî nu da nici sfertul din 
producţiunea de astăzi. 

Straturile de cărbuni de pă- 
mînt, de formaţiune mai nouă, 
lignită, care se găsesc la Brus- 
turoasa, Comăneşti, Dărmăneşti, 
Doftana şi Căiuţul (Ursoaia), nu 
se exploatează. Lignita de la 
Comăneşti, expusă şi premi^ltă 
la Paris în anul 1867 cu oca- 
ziunea Expoziţiuneî din acest 
oraş, este de o calitate foarte 
bună. 

Ozocherita, sau ceara de pă- 
mînt, s'a găsit nu numai la Moi- 
neşti, la Solonţ, ci şi în Valea- 
Slăniculuî, aproape de T.-Ocna; 
dar nu se exploatează de cît la 
Solonţ. Cele două puţuri de o- 
zocherită de la Solonţ dau 700 
pană la 800 kilogr. pe săptămînă, 
care se transportă la Moineşti, 
unde se rafinează în fabrica d-luî 
L. Lobel. Parafina ce se extrage 
de aci se vinde, cea galbenă, 
cu 2 leî 50 b. kilogr. şi cea 
albă, cu 3 leî kilogr. 

Piatră de var se găseşte la 



Grozeşti, din care se scoate var 
hidraulic de o foarte bună ca- 
litate. 

Cariere de piatră de var se 
găsesc la Rădeana, la Valea- 
Seacă (c. Bogdana) şi la Solonţ, 
care dau un var de o calitate 
prea bună. S'a maî găsit un fel 
de marmură (alabastru), în multe 
localităţî dintre Tazlăul şi Şire- 
tul, cea ce face să se presupună 
că există blocurî marî subterane. 
Gips se găseşte la locul numit 
Domniţa (v. a. c). 

Apele minerale. In acest ju- 
deţ se găsesc cele maî vechî 
şi maî renumite ape minerale 
din ţară. 

Băile Slănicul, a căror ex- 
ploatare datează de la începutul 
secoluluî, urmează progresînd în 
fie-care an. Ele sunt alcaline, mu- 
riatice, sulfuroase şi feruginoase, 
în număr de 10 izvoare; s'au 
descoperit şi altele, care nu sunt 
încă întrebuinţate. 

Băile Năstăsachi, din coastele 
Tirguluî-Ocna, conţin aceleaşî 
elemente ca cele de la Slănic, 
cu micî diferenţe. 

Băile Sărata (Dealul-Noiî), nu 
departe de Bacău, conţin sare 
multă şi iod. 

Apele de la Tîrgul-Ocna nu- 
mite Vîlcica, ce se scurg de la 
saline, sunt sărate şi iodurate. 
Ape sărate numite în genere 
Slatine, sunt aproape pretutin- 
denî în acest judeţ şi anume : 
la Grozeşti, Mănăstirea Caşinul, 
Berzunţul , Solonţul, Podurile, 
Valea-Rea, Valea -Mare, Valea- 
Arinilor, Luncani, Slobozia-Lun- 
cani, Băseşti, Măgireşti, Schitul- 
Frumoasa şi Sănduleni. 

Ape sulfuroase numite în ge- 
nere Puturoase, se găsesc prin 
comunele Grozeşti (Puturosul), 
Gropile (Ruptura şi Puturosul), 
Măgireşti (Stăneşti), Solonţul şi 
Cucuieţi, pe Valea-Tazlăuluî. 

Ape acidulate, numite în ge- 



nere de popor Borghisurî, se 
maî găsesc prin Valea-Doftaneî. 

Pe teritoriul comuneî Gro- 
zeşti s'au găsit ape feruginoase, 
la Hatman; ape carbonice se 
află tot în această comună Ia 
dealul Albert; iar la Manaşca 
sunt emanaţiunî de gazurî şi 
apă, care ţîşneşte din pămînt 
pană la o înălţime mare. 

In comuna Văsieşti, pe pîrîul 
Glodul, se găsesc izvoare, nu- 
mite de popor «apă de guşă», 
căcî are credinţă că acele ape 
tămăduesc guşa. 

b) Vegetale, Clima răcoroasă, 
calitatea bună a soluluî, maî cu 
seamă în şesul Siretuluî, mul- 
ţimea apelor curgătoare care 
adapă văile, toate acestea sunt 
tot atîtea cauze ce fac din jud. 
Bacău una din cele maî mănoase 
părţî ale ţăreî. Pe lingă calitatea 
excepţională a soluluî său, se 
adaogă, precum văzurăm, bo- 
găţiî naturale ascunse în munţî, 
care însă numaî în parte sunt 
exploatate. 

Pămînturile de cultură nu o- 
cupă nicî un sfert din întin- 
derea judeţului, adică 97907,42 
hect. din 41 1318,90 hect., întin- 
derea întregului judeţ. 

La cîmp se seamănă maî mult 
grîtî roşu de Roman, grîu de 
Banat şi orz ; la munte, porumb, 
secară şi ovăz de foarte bună 
calitate. 

In judeţul Bacău, prin intro- 
ducerea unor metoade maî bune 
în lucrarea pămîntuluî, prin în- 
trebuinţarea crescîndă a maşi- 
nelor agricole, se face plugăric 
mare; iar, din cauza buneî ca- 
lităţi a fîneţelor şi a păşunelor, 
animalele folositoare prosperă, 
aşa că productul agricultureî 
în acest judeţ, atinge cifra de 
14000000 leî, dintre care nu- 
maî 9000000 pentru cereale şi 
alte plante. 

In regiunea munţilor se află 



'■::Xi:^âMM 



': ''A'^f^i 



BACĂC 



16i 



BACĂO 



întinse păşunî, care nutresc oile 
şi caprele din judeţ. 

Culturile cele maî bune se 
pot vedea pe moşiile Fîntîne- 
lele, Spineni, Călugăra-Mare, 
Valea -Seacă, Faraoani, Răcă- 
ciuni, Gioseni, Horgeşti, Dealul- 
Mare , Ungureni , Părincea şi 
Petreşti. 

Cultura tutunului înflorea, îna- 
inte de stabilirea monopolului, 
prin comunele Blăgeşti şi Valea- 
luMon, care produceau tutun în 
valoarea anuală de 150000 leî. 

Fîneţele sunt în unele locuri 
puţine şi de proastă calitate, 
din care cauză locuitorii de pe 
acolo îşî desfac vitele pe pre- 
ţuri reduse. 

Cultura viei are în judeţul 
Bacău locuri binecuvîntate, maî 
cu seamă în Tîrgul-Ocna şi pe 
coastele dealurilor despre V. de 
Bistriţa. In anul 1 890 viile ocupau 
o întindere de 3650,76 hect., şi 
au produs 1903,47 hectol. vin 
negru şi 85598,75 hectol. vin 
alb; iar, după controlurile divi- 
ziei filoxerlce(i89i), viea lucră- 
toare ar ocupa 48,58 V2 hect. şi 
cea nelucrătoare 248 ^'2 hect. In 
anul 1 890 s'a maî făcut în district 
146,06 hectol. ţuică de prune; 
750,58 hectol. rachiu de tesco- 
vină şi de drojdii; 9930,58 spirt 
de bucate şi 14 hectol. oţet de 
vin. 

Toţi munţiî din partea vestică 
a judeţuluî sunt îmbrăcaţî cu 
pădurî seculare de arborî, parte 
răşinoşî, adică cu esenţe, ca: bra- 
dul, moliftul şi pinul, şi parte 
foioşî, ca stejariî, fagiî, arinii şi 
mesteacăniî. 

In partea estică, cele două 
rîndurî de dealurî din dreapta 
şi stînga Siretuluî, sunt îmbră- 
cate şi ele cu pădurî de stejarî 
şi fagî; iar prin luncîsunt: arini, 
plopi şi răchiţî. 

Pădurile Statului din judeţ, în 
număr de 23, dintre care nu- 



maî 8 amenajate cu plan de ex- 
ploatare, ocupă o întindere de 
61914 hect. 

Casa Sf. Spiridon pOvSedă 4 
pădurî, toate îngrijite şi ocu- 
pînd 7184 [hectare, iar pădu- 
rile particulare maî întinse şi 
maî bine îngrijite sunt pădurile: 
Doftana, Beleghetul, Comăneşti, 
Palanca, Glodişoarele, Ludaşi, 
Floceşti, Teţcani şi Fîntînelele. 

Industria cherestelei de brad 
şi de molift a luat avînt, favo- 
rizată fiind de înmulţirea şose- 
lelor şi a căilor ferate, şi astfel 
s'a şi răspîndit cultura sistema- 
tică a pădurilor. 

Răposatul Prinţ Schoenburg- 
Waldenburg a întreprins pe mo- 
şia soţiei sale, Fîntînelele, o cul- 
tură de pădurî sistematică, iar 
după moartea prinţuluî, s'a con- 
tinuat şi se continuă, de văduva 
sa, cu mare activitate. I.a Fîn- 
tînele s'au făcut şi se fac plan- 
taţi unî nouă de pădure de brad, 
molift şi stejar, din cele maî bune 
esenţe. Aceste sădii î sunt astăzî 
foarte frumoase şi progresează 
învederat. 

De altminteri pădurile sunt 
maî toate amenajate şi numaî 
braziî ceî bătrînî sunt supuşî 
tăieriî, după sistema de grădi- 
nărit. Industria cheresteleî nu 
ameninţă existenţa pădurii de 
brad, clcî exploatatoriî sunt în- 
datoraţî, prin contractele lor, a 
feri pădurile de toate dârămă- 
turile, adunîndu-le în grămezî, 
spre a le păzi de incendiu. 

Astăzî, de cînd pădurile au 
dobîndit un preţ maî mare prin 
căile ferate, atît Statul, cît şi 
ceî-l'alţî proprietarî, iau măsurî 
maî serioase pentru a le scăpa 
de focurî. Incendiile au devenit 
mult maî rare. Codrul mare de 
brad era ameninţat prin exploa- 
tarea neregulată din trecut. De 
la crearea căilor ferate încoace, 
exploatarea a început a fi re- 



gulată şi vedem ridicîndu-se ti- 
nerit de brad în toate părţile 
cîte nu au fost arse în trecut. 
Adevăratul inamic al păduriî sunt 
făcătoriî de rele, care incendiază 
pădurile, în mod sistematic, maî 
în toţî aniî, în timp de secetă 
spre a lăţi locurile de imaş. 

Pădurile ocupă în judeţul Ba- 
cău o întindere aproximativă de 
250000 hect. Multe din ele însă 
sunt distruse prin ardere. Se 
întîmplă adesea ca făcătoriî de 
rele să le dea foc din maî multe 
părţi şi atuncî totul este redus 
în regiunî desolate. 

c) Anima /e. Pădurile seculare 
şi maî cu seamă cele de pe 
munţiî Comăneştilor sunt foarte 
bogate în fiare sălbatice şi vî- 
naturî de tot soiul, precum: urşî, 
lupî, rîşî (lynx), cerbî, căprioare, 
mistreţî, vulpî, cocoşî negri de 
munte şi găinuşî; în pîraie sunt 
păstrăvi, şi în rîurî : mreană, 
lin, crap, ştiucă, clean şi ochean. 
Vînatorea de urşî se face cu mare 
pericol, maî cu seamă iarna, 
cînd urşiî se retrag în bărloage 
(vizuini). Acolo, între stîncî, se 
duce vînătorul, se prezintă la 
gura bărloguluî, provoacă pe urs 
ca să iasă şi atuncî se întîmplă 
adese-orî luptă crîncenă, corp la 
corp, între animalul sălbatic şi 
vînător. Sunt vînătorî, destul de 
curagioşî, care intră în vizuina 
ursuluî, cînd ursul nu vrea să 
iasă, şi atuncî lupta urmează în 
subterană. La Comăneşti s'a în- 
tîmplat epizode înspăimîntătoare 
la asemenea vînătorî, şi chiar 
nenorocirî. 

Cînd la munte nu este ghindă 
şi cînd nu se face nicî smeură, 
mîncare favorită a urşilor, atuncî 
aceste fiare neavînd hrană la 
munte, se coboară prin luna luî 
August din munţiî ceî marî, se 
apropie de poalele lor şi se hră- 
nesc acolo cu porumb, cînd este 
încă în lapte. Pe moşia Căiuţi 



BACĂU 



165 



BACĂtJ 



este o localitate, care se zîce la 
Pralea, în ultimele ramure ale 
Carpaţilor. Desişurile păduroase 
de acolo dau urşilor adăpost 
sigur, şi toamna eî se adună în- 
tr'însele în mare număr. De 
aceea localitatea este renumită 
pentru vînătorile de urşi, care 
însă se fac nu tocmai fără pe- 
ricol. Se vede că urşii, fiind aci 
la poalele munţilor, se simt ne- 
siguri, şi îndată ce văd pe vî- 
nător, îl atacă tot-d'auna. 

Rîşiî nu se pot vîna alt-fel 
decît prinzîndu-î în capcane de 
fier, fiindcă rîsul, cînd este go- 
nit, sare în copaci tufoşî şi se 
ascunde acolo. Găinuşele sau 
îerunciî, care trăiesc numai în 
brădeturile de pe locuri şese 
sau din luncî, se îngînă cu un 
mic flueraş de os, fabricat de 
puşcaşiî înşişi, cu care imitează 
aşa de bine ciripitul pasăreî, 
încît pasărea vine zburînd repede 
spre vînător, se pune jos, sub 
brad, cîte o dată la cîţî-va paşi, 
şi ast-fel cade victimă. 

Recensămîntul din 1890 a 
dat următoarele cifre pentru a- 
nimalele domestice: Caî 8287; 16 
măgari; 8267,2 vite mari cornute; 
porci 24078; capre 7737 \ 01 în 
număr de 86962, care aparţin 
unui număr de 4404 proprietari 
şi care în 1891 au dat 2799 
kgr. lînăţigae, 90114V2 kgr. lînă 
ţurcană, 52307 kgr. lînă ames- 
tecată, şi 6592 kgr. lînă miţă. 
Iar din laptele oilor se face la 
munte, brînză de coşuleţe, de 
burduf şi caşcavalurî (la Bele- 
ghet) foarte bune. 

In anul 1890 s'au întreţinut 
în prisăci, 7247 stupi de albine, 
care au dat 1521.922 kgr. miere 
şi 5896.454 kgr. ceară. 

Proprietatea, Pămîntul jude- 
ţului Bacău coprinde proprietăţi 
mari, aparţinînd particularilor. 
Printre proprietarii marî, în nu- 
măr aproximativ de 250, cu mo- 



şit maî întinse sunt : fraţiî Ghica 
de la Comăneşti, care împreună 
posedă 80000 fălci împărţiţi ast- 
fel: D. Ghica: Comăneşti cu 
Palanca; Eug. Ghica: Agăşul 
cu Brătuleşti ; G. Ghica : Larga 
cu Ciobănaşul; principesa Al. 
Ştirbey : Dărmăneşti cu Brustu- 
roasa; N. Ghica: Doftanacu Be- 
leghetul ; principesa Schoenburg- 
Waldenburg:Fîntînelele, Gîrleni 
şiValea-Seacă; D.Lecca:Dealul- 
Mare ; Caton Lecca: Părincea; 
Gh. Esarcu : Spineni ; lorgu 
Sturdza : Săuceşti ; fraţii Kru- 
penschi : Stăneşti; fraţiî Bră- 
escu şi Gh. Cantili : Călugăra ; 
fraţiî Iuraşcu : Oneşti cu Cetă- 
ţuia ; Alisa Lecca: Gjoseni ; 
moştenitorii luî Alex. Vidraşcu : 
Petreşti ; N. Steri an : Filipeni ; 
Alexandrina Cassu : Faraoani ; 
Rosetti : Teţcani ; Societatea de 
exploatare a petroleuluî: Moi- 
neşti şi Şolonţul ; I. Lecca : Un- 
gureni ; D. Strat: Răcătăul şi 
o parte din Răcăciuni ; lunius 
Lecca: Radomireşti şi Viforeni ; 
Lazu : Băhnăşeni ; Furnarachi : 
o parte din Răcăciuni şi Co- 
man ; Alex. Constantinescu, V. 
Buzdugan, Măria Sturdza ; moş- 
tenitorii Col. Pisoschi, Hanuţa, 
toţi proprietari pe moşiile din 
com. Răcăciuni ; Ana G-1 Ca- 
targi: Căiuţul; Gh. Strat: Hor- 
geşti ; Negroponte : moşia Gro- 
zeşti. 

Epitropia Casei Sf Spiridon 
din Iaşi stăpîneşte moşii pe te- 
ritoriul comunelor Blăgeşti, Va- 
lea-luî-Ion ; în Tîrgul - Trotuş : 
Slănicul; în Bogdăneşti : Ruşi ; 
în Tîrgul-Ocna : Măgura. 

Statul stăpîneşte moşiile de 
munte : Caşinul, împărţit într'un 
trup cu pădure şi alte două 
fără pădure; Bogdana şi Hel- 
ţiul cu păduri. Maî sunt cu pă- 
durî moşiile : Lapoşul, Plopul, 
Lucăceşti, Lucăceşti-Titeşti, Fru- 
moasa, Pîrjolul, Năsoieşti, Ce- 



tăţuia. Poiana, Tîrgul - Gloduri, 
Prăjeşti, Hertiona sunt moşiî de 
cîmp ; asemenea şi Tisa-Silves- 
tri, Pănceşti, cu pădure şi Le- 
tea cu Siliştele, parte din Că- 
lugăra şi Leţcani (Racova), fără 
pădure, care sunt destinate a se 
parcela în loturi micî, care se 
vor vinde locuitorilor feră pă- 
mînt. Maî sunt multe moşiî care 
aparţin răzeşilor mărunţî. 

Moşiile şi acareturile judeţu- 
luî sunt: moşiile Ilieşti, Rîpa- 
lepiî şi Chetriş ; apoî casele 
Busuioc. 

împroprietăriţi, în urma legeî 
din 1864, au fost- 201 81 locui- 
tori cu 72454,26 hectare pâ 
mînt în ţarină şi în vatra sa- 
tuluî. 

Insurăţeî s'au împroprietărit 
1268 cu 4080 falcî pămînt. Ru- 
fetaşiî Ocneî (v. a. c.) in nu- 
măr de 1602 posedă 13442 
hectare. 

Industria, Judeţul Bacău este 
unul din judeţele cele maî in- 
dustriale ale ţăreî, cu un viitor 
mare, de vreme ce în munţiî 
săî sunt numeroase mine de tot 
felul şi patru ape mari torenţiale. 
Două industrii marî extrac- 
tive are judeţul Bacău : l . a 
săreî, în puterea monopoluluî 
Statului, şi anume la salinele de 
la Tîrgul-Ocna, care dau sare 
de o calitate superioară celor- 
lalte mine de acest fel din ţară; 
2. a petroleuluî, care din cauza 
abundenţei minelor de păcură, 
în multe localităţî din acest ju- 
deţ a făcut să se înfiinţeze peste 
30 rafinării, care pe lîngă că 
dau aproximativ 40000 hectoli- 
tre petroleu pe an, maî dau pa- 
rafină (Mănăstirea Caşinul şi 
Moineşti) şi alte extrase. Indus- 
tria petroleuluî a progresat mult 
în acest judeţ de cînd s'a în- 
ceput la Moineşti şi Şolonţul o 
exploatare de către fostul pro- 
prietar Theiler şi care azî se 



bacaO 



166 



BACĂU 



urmează cu activitate de către 
o societate străină. In 1885, Fer- 
nand Hue, în lucrarea sa asu- 
pra petroleuluî, ne spune că au 
dat numai 12000 tone. 

Domeniul Solonţul-Moineşti- 
Tazlăul, care cuprinde peste 3000 
fălcî locurî de imaş, este cel 
maî avut în teren petrolifer, în 
ozocherită şi lignită. Societatea 
romînă pentru industria şi co- 
merciul petroleuluî a extras can- 
tităţi de petrol tot maî marî în 
aniî din urmă şi anume după 
cum urmează : 

1887/88: 3300 tone ţiţeiu. 

1888/89: 3700 » » 

1 890/9 1 : 62 1 5 » » 

Fabrica Theiler, din Valea- 
Arinilor, a extras în anul 1890- 
1891, din S337800 kgr. ţiţeiu: 

33 1 8000 kgr. petrol de lampă 
1 10600 » solzî de parafină 
423069 » ulei urî 
281222 » residurî. 

înainte de aniî 1858, cînd s'a 
instalat prima fabrică de petrol 
de la Teţcani, de către nişte 
Evreî din Galiţia, şi la 1860 
cînd s'a instalat cea de la Moi- 
neşti (Theiler) de către Wolf 
Lazarovicî, păcura se ardea în 
gropî deschise, pentru a o lipsi 
de productele volatile, pe cînd 
păcura groasă ce rămînea, era 
singura întrebuinţată în comer- 
ciu, pentru ungerea căruţelor. 
Parafină se fabrică la Moineşti 
numaî din anul 1866, iar uleiul 
de uns din 1887. 

Alte industriî maî vedem în 
jud. Bacău, şi anume : 

O fabrică de hîrtie la Bacău 
(Letea), înfiinţată de o societate 
romînească, prin legea de la 17 
Ianuarie 1881. In 1889, cînd 
s'a acordat fabriceî avantagiile 
legeî industriale, fabrica avea 
un capital de 2400000 leî şi în- 
trebuinţa 150 lucrători. 

La Grozăveşti, în localitatea 
numită lordacat, se află instalată. 



de către proprietarul moşieî Ne- 
groponte, o fabrică de var hi- 
draulic şi ciment, în valoare de 
peste 150000 leî, pentru pros- 
perarea căreia proprietarul a şi 
proiectat construcţiunea uneî căî 
ferate pe Valea-Oituzuluî. Maî 
sunt alte două fabricî de var 
ordinar în com. Bogdana. 

Pietre de moară, bune, se fac 
la Comăneşti. 

Cărămida se fabrică în apro- 
piere de Tîrgul-Ocna în satul 
Pîrîul-Boghiî, com. Tîrgul-Tro- 
tuşul, unde în toate curţile ţă- 
ranilor se văd bărbaţî, femeî şi 
copiî făcînd cărămidă. 

Fabricî maî marî de cărămidă, 
adică locurî unde se întrebuin- 
ţează lucrătorî cu plată, sunt 
la Tîrgul-Ocna 4, alte două la 
Bacău, iar una la Mârgineni- 
Munteni. 

In tot judeţul sunt două olăriî, 
la Bacău. 

O fabrică de sticlărie în co- 
muna Bogdăneşti. 

O altă industrie, care şi-a luat 
un avînt colosal, graţie nume- 
roaselor căî ce străbat judeţul, 
este cheresteaua de brad şi mo- 
lift. De acest fel sunt în jud. 
Bacău 3 ferestraie cu abur sis- 
tematice, şi peste 90 ferestraie 
de apă, dintre care cele maî 
multe pe Trotuş, la Brusturoa- 
sa, unde lucrează compania 
Goetz de la Galaţi. 

Prin industriile cele marî, cată 
să notăm 4 fabricî de spirt, care 
lucrează la Teţcani, la Fîntînele 
(Hemeiuş), la Racova şi la Măr- 
gineni-Munteni, care au dat, în 
1890, 9930.58 hectol. spirt. Maî 
este şi o fabrică de bere. 

Fabrica de spirt, Ellenberger, 
care este situată pe teritoriul 
comuneî Mărgineni-Munteni, la 
3 kil. depărtare de oraşul Bacău, 
pe un tărîm şes, lîngă calea fe- 
rată Bacău-Piatra şi pe malul pî- 
rîuluî Trebeşul, este construită 



după sistema cea maî nouă şi 
produce alcool de 93^ absolut, 
înlesnind tot de odată îngră- 
şarea sistematică a unuî număr 
de 1500 capete de vite. Graj- 
durile sunt sub un singur aco- 
perămînt, lucrate după cel maî 
perfecţionat sistem. Apa se cîş- 
tigă prin fintînî artesiane de la 
o adîncime de 138 m. In această 
fabrică se maî produc romurî, 
coniacurî şi licorurî. 

Rachiu s'a scos în 1890 şi 
din prune (ţuică) 146.06 hec- 
tolitri, din vin 14 hectol. şi din 
tescovină şi drojdiî 705.58 hec- 
tolitri. La Teţcani se fabrică 
un rachiu de masă anisonat, de 
o calitate superioară. 

Localităţile cu podgoriî renu- 
mite se găsesc pe acolo unde 
clima este maî dulce. Ele dau 
un vin în genere alb cu gust 
plăcut şi se află pe comunele 
Gioseni, Dealul-Mare, Tîrgul- 
Ocna, Tirgul-Trotuşul, Bogdă- 
neşti, Faraoani, Clcja, etc. 

In această grupă de industriî 
alimentare intră şi morile şi a- 
nume: o moară sistematică cu 
turbină, 5 cu abur, 276 cu apă, 
5 de vînt şi 3 mişcate de ani- 
male. 

Alte industriî sunt : 3 fabricî 
de săpun ordinar, producînd 
40000 kilogr. pe an; 4 fabricî 
de lumînărî de seu ; 2 drăstc 
sau piue pentru cergî; 2 de 
postav (şiac), în Bacău, şi pes- 
te 30 piue de bătut sucmane 
care bat 28060 metrii pe an ; 
4 dubălăriî sau tăbăcăriî, (în 
Bacău şi Tirgul-Ocna); 3 fabricî 
sistematice de lemnărie. Foarte 
multă butnărie sau dogărie (buţî 
şi felurite vase de vin, cofe, ciu- 
bere, scafe şi altele, toate din 
lemn de brad) se face maî cu 
seamă în comunele Cleja, Pău- 
ceşti şi Faraoani ; multe din 
podgoriile ţăreî se îndestulează 
cu vase fabricate în aceste Io- 



BACĂU 



167 



BACĂU 



calităţî. In deosebite locuri se 
lucrează rotărie; căruţe se fa- 
brică maî cu seamă la Moineşti. 
In comuna Nadişa se fac cobze 
foarte căutate de lăutarii jude- 
ţului. 

Industria casnică se compune 
din ţesături de lînă, (cergi, lâi- 
cere şi sucmane), bumbac, cî- 
nepă, in şi mătase (marame la 
Tîrgul-Ocna) şi alte multe, căci 
ţăranul în genere îşî fabrică sin- 
gur aproape toate uneltele sale, 
precum şi lucrurile de îmbrăcă- 
minte. Cu introducerea indus- 
triilor manuale în şcoalele rurale, 
industria casnică va propăşi în 
judeţ. 

Centrurile de industrie maî 
însemnate sunt: Bacău şi Tîrgul- 
Ocna. Insă în acest din urmă 
oraş industria pare să fi dat 
înapoi, căci multe din industriile 
manuale de la penitenciarul din 
acest tîrg, care au meritat a- 
tîtea laude, au dispărut şi acum 
nu se maî lucrează de cît lin- 
gurî şi bastoane de lemn, cuţite, 
satîre şi micî obiecte de piatră. 
Pe la jumătatea secolului nos- 
tru, se fabricaţi aci pistoale şi 
revolvere, iar din in şi cînepă 
se făceau pînză şi frînghiî. 

In scrierea «Noticesur la Rou- 
manie» publicată la 1868, de 
comisiunea însărcinată cu lucră- 
rile necesarii pentru expunerea 
productelor romîne la Exposiţia 
universală din Paris de la 1867, 
găsim următoarea relaţie : 

«Penitenciarul Ocna cuprinde 
maî multe ramuri de industrie, 
care se desfăşură în profitul sta- 
tuluî şi în acelaşi timp al sta- 
bilimentului însuşi: se numără 
o manufactură de pînză, de od- 
• goane (frînghiî groase de co- 
răbii) şi de frînghiî, care este 
exploatată cu ajutorul capitalu- 
rilor private şi care procură 
condamnaţilor micî sume la e- 
şirea lor din închisoare, contri- 



buind a le ameliora dispoziţiunile 
morale. Cantitatea de cînepă 
care s'a consumat anual în aniî 
1863— 1864 este de 27672 V2 
ocale. Producţiunea pînzeî s'a ri- 
dicat la 10254 coţî. Cheltuelile 
ocazionate au fost de 176 149 
leî vechi şi veniturile de 213663 
leî vechî, cea ce dă un bene- 
ficiu net de 37513 leî vechî şi 
în plus materialul brut şi pro- 
ducte în magaziî în valoare de 
73544 leî vechî». 

ComerciuL Romîniî se înde- 
letnicesc cu munca cîmpuluî şi 
transportul cu carele, iar co- 
merciul se găseşte maî tot în 
mîinile Evreilor, Armenilor şi 
Grecilor din judeţ. 

Bîlciurî se ţin în următoarele 
localităţî : la Bacău de 2 orî pe 
an, la Oneşti de 7 orî, la Tîrgul- 
Ocna de 4 orî, la Moineşti de 
5 orî, la Comăneşti de 4 orî, 
la Dărmăneşti de 4 orî, la Bog- 
dăneşti de 2 orî, la Rădeana 
de 2 orî, la Caşin, cel maî 
mare tîrg, care ţine de la 8 — ^20 
August, la Părincea, Glodurile, 
Valea-Rea şi Căluţul. 

Comerciul interior se face la 
aceste tîrgurî cu cereale, vite, 
cherestea şi lemne de construc- 
ţie, pînze şi pieî, petroliu şi pă- 
cură, vin şi spirt, sare şi căr- 
buni de pămînt, var şi pietre 
de morî şi de construcţie, etc. 

Productele judeţuluî adunate 
maî toate la Bacău şi Tîrgul- 
Ocna, precum la Moineşti, oraş 
comercial din cauza producţiu- 
neî petroleuluî, fac schimb cu 
producte de ale Transilvani eî, 
prin trecătorile Ghimeşul, Uzul 
şi Oituzul. 

Administraţia, Judeţul Bacău 
este subîmpărţit în următoarele 
plăşî (1892): plasa Siretul-d.-s. 
cu reşedinţa la Secuieni ; pi. Sire- 
tul-d.-j. cu reşedinţa la Părincea; 
pi. Bistriţa-d.-s. cu reşedinţa la 
Gîrleni ; plasa Bistriţa-d.-j. cu re- 



şedinţa la Valea-Seacă ; plasa 
Trotuşulcu reşedinţa laTîrgul- 
Ocna ; plasa Tazlăul-d.-s. cu re- 
şedinţa la Scorţeni ; plasa Taz- 
lăul-d.-j. cu reşedinţa la Valea- 
Rea; plasa Munteluî cu reşe- 
dinţa la Moineşti. 

In număr de 4 au fost plă- 
şile maî înainte de această îm- 
părţire administrativă şi anume : 
plasa Bistriţa-d.-s., plasa Bis- 
triţa-d.-j., plasa Tazlăul-d.-s. şi 
pi. TazIăul-d.-j.-Trotuşul. Şi maî 
în vechî erau cinci plăşî, căcî ; 
plasa Tazlăul-d.-j.-Trotuşul for- \ 
mau două plăşî deosebite : pi. 
Tazlăul-d.-j. şi pl.Trotuşul, care 
maî în urmă însă, după legea 
din 1882, privitoare la reduce- 
rea şi fixarea numărului sub- 
prefecturilor, s'aii contopit în- 
tr'una singură. 

In anul 1 896 cele 8 plăşî s'au 
redus iarăşî la 4 şi anume : Bis- 
triţa-d.-s., Bistriţad.-j., Tazlăul- 
d.-s. şi Tazlăul-d.-j.-Trotuşul. 

a) Plasa Bistriţa-d.-s. s'a for- 
mat din comunele plăşilor Bis- 
triţa-d.-s. şi Siretul-d.-s. la care 
s'a maî adăogat comunele : Slo- 
bozia-Luncani şi Luncani din 
fosta plasă Tazlăul-d.-s., precum 
şi comunele : Bacău^ Călugăra- 
Mare, Dealul-Nou şi Luzi-Că- 
lugăra, din fosta pi. Bistriţa-d.-j. 

^y Plasa Bistriţa-d.-j. s'a format 
din comunele fostelor plăşî Si- 
retul-d.-j. şi Bistriţa-d.-j., afară 
de cele 4 comune din această 
ultimă plasă, care s'au alipit pe 
lîngă plasa precedentă. 

c) Plasa Tazlăul-d.-s. s'a for- 
mat din toate comunele fostei 
plasă a Munteluî la care s'au 
alipit comuna Doftana din fosta 
plasă Trotuşul şi comunele: Băh- 
năşeni, Băseşti, Bucşeşti, Le- 
ontineşti, Schitul - Frumoasa şi 
Solonţul din fosta plasă Taz- 
lăul-d.-s. 

d) Toate comunele fostelor 
plăşî Tazlăul-d.-s. şi Trotuşul 



t^ 



BACĂU 



168 



BACĂU 



(afară de Doftana) precum şi co- 
munele: Ardeoani, Nadişa, Scor- 
ţeni şi Teţcani din fosta plasă 
Tazlăul-d.-s., au format plasa 
cea maî mare cu numele Taz- 
lăul-d.-j.-Trotuşul. 

In jud. Bacău sunt două co- 
mune urbane şi 87 comune ru- 
rale coprinzînd 405 sate sau că- 
tune. 

Budgetul, Budgetul ordinar al 
districtului pe exerciţiul 1891-92 
are: la venituri leî 340497,35 şl 
la cheltuelî leî 323299,75; ex- 
cedentul este de leî 17192,60. 

Budgetul extraordinar a ze- 
ci meî a treia adaogă că la chel- 
tuelî s'a trecut suma de leî 
31859,10, procentele şi amorti- 
zaţia împrumutuluî de 450000 
leî, lăsînd liberă suma de leî 
36451,89, pentru plata datorii- 
lor contractate cu construirea 
palatuluî. Budgetul acesta dar 
se prezintă cu 118423,36 la ve- 
nituri, şi 118157,35 la cheltuelî, 
lăsînd un escedent de leî 266,01. 
Budgetul drumurilor se prezintă 
cu 113984,99 leî la veniturî, cu 
1 10260 la cheltuelî şi lasă un 
excedent de 3724,99 leî. Jude- 
ţul are angajat la creditul agri- 
col suma de 72>^7S ^^i- 

Impozite, Acestea sunt : că- 
tre stat : căî de comunicaţie leî 
174486; patente leî 29687,39; 
fonciar leî 332565,84; licenţe 
leî 111991,40; către judeţ: două 
zecimi ordinare leî 143912,57; a 
treia zecime leî 71974,88; două 
zecimi ale drum. loZZ'] 7 .'^'j , 

Serviciul sanitar, — Persona- 
lul sanitar al judeţuluî în anul 
1890 s'a compus din: un me- 
dic primar al districtuluî, 4 me- 
dici de plasă, doî medici aî o- 
raşelor Bacău şi Tîrgul-Ocna, 9 
moaşe^ plătite unele de stat şi 
altele de comune, dintre care 
2 cu reşedinţa în Bacău, 2 în 
Tîrgul-Ocna, i în circumscripţia 
I cu reşedinţa în Molneşti, care 



avea de vizitat 5 comune, i în 
circumscripţia II cu reşedinţa la 
Comăneşti, avea 3 comune, i 
în circumscripţia III cu reşe- 
dinţa la Valea-Rea, care avea 
de vizitat 6 comune, i în cir- 
cumscripţia IV cu reşedinţa la 
Oneşti, avea 7 comune, şi i 
în circumscripţia V, avea o co 
mună; maî este şi i medic ve- 
terinar al districtuluî. 

Pe lingă acest personal se maî 
adaogă mediciî spitalelor şi sub- 
chirurgiî sau vaccinatoriî lor. 

După cum se arată în publica- 
ţiunea oficială din «Monitorul» 
No. 128 din II Septembrie 1891, 
numărul născuţilor din judeţ, 
afară de oraşele Bacău şi Tir- 
gul-Ocna, în anul 1890, se ri- 
dica la cifra de 5979 copiî (3 1 5 i 
băeţî şi 2827 fete), dintre cari 
sunt legitimî 2962 băeţî şi 2616 
fete, iar nelegitimî 190 băeţî şi 
2 1 6 fete. Romînî s'ati născut 300 1 
băeţî şi 2673 fete; Evreî 137 
băeţî, 142 fete; alţî străinî 14 
băeţî, II fete. Mortalitatea a 
fost de 5570 indivizî: 2863 de 
sex bărbătesc şi 2706 de sex 
femeesc. 

In anul 1891 s'au numărat 
6742 naşterî şi 7615 morţî în 
comunele rurale ale judeţuluî. 

In oraşul Bacău avem pentru 
anul 1890, născuţî 444, din carî 
187 Romînî şi 257 Evreî. Copiî 
legitimî dintre Romînî au fost 
47 băeţî şi 77 fete; Evreî 104 
băeţî şi 1 17 fete ; nelegitimî Ro- 
mînî, 20 băeţî şi 33 fete; Evreî 
1 5 băeţî şi 2 1 fete. Moaşele au 
asistat la 49 lehuziî : 40 naşterî 
fiziologice, 9 avorturi, 5 născuţî 
morţî. Mortalitalitatea a fost 
printre Romînî de 125 bărbaţî 
şi iio femeî; iar printre Evreî 
108 bărbaţî şi 105 femeî. 

In oraşul Tîrgul-Ocna s'au 
născut 129 băeţî şi 124 fete. 
Moaşele au asistat la 107 naş- 
terî fiziologice, 4 patologice, 4 



naşterî premature, 1 1 avorturî. 

Morţî au fost 240: 139 de 
sex bărbătesc şi loi de sex fe- 
meesc. Mortalitatea enormă a 
fost între copiiî micî, de la naş- 
tere pană la 5 anî. 

Ajutorul medical gratuit s'a 
dat la 9075 indivizî, dintre carî 
3175 la domiciliu şi 5900la dis- 
pensării!, şi anume : 4709 de me- 
diciî plăşilor, 1506 de mediciî 
oraşelor, 3166 de mediciî spi- 
talelor. 

Numărul copiilor vaccinaţî este 
^^ 7795 j d^r cu succes numaî 
7028. Revaccinaţî cu succes 745, 
fără succes 22. 

Pentru populaţiunea săracă, 
medicamentele s'au dat gratuit. 
Judeţul a maî venit în ajutor, 
pe lingă sumele alocate (6000 
leî) de comune, cu 1000 leî pen- 
tru ordonanţe gratuite şi com- 
baterea epidemiilor, osebit că a 
maî cumpărat o mare cantitate 
de sulfat de chinină, necesară 
pentru combaterea frigurilor pa- 
lustre ce au bîntuit pe o scară 
întinsă. 

Statul a acordat suma de 500 
leî pentru întreţinerea a 10 pa- 
turî în timpul vereî, special pen- 
tru pelagroşî, numărul lor fiind 
mare. 

Constatări de medicină legală 
au fost 1533, liberîndu-se 37 
acte pentru autopsiî, 18 pentru 
defîorărî, 319 pentru plăgî, 484 
pentru contuziunî, 9 pentru con- 
statarea facultăţilor mintale, 242 
pentru scutirî de contribuţiunî. 

Orbî, în anul 1890' au fost: 
53 bărbaţî, 49 femeî; surdo- 
muţî : 70 bărbaţî, 46 femeî ; creş- 
tinî: 36 bărbaţî 13 femeî. Miş- 
carea alienaţilor mintalî a fost: 
1 1 bărbaţî, 3 femeî. 

In întregul district sunt 5 
spitale (5891) : 

I. Spitalul Pavel şi Ana Chris- 
tea, cu 29 paturî pentru băr- 
baţî şi 13 pentru femeî. Are re- 



BACĂU 



169 



BACĂO 



şedinţa în oraşul Bacău ; este în- 
treţinut din fondul Pavel şi Ana 
Christea, de judeţ şi de stat, cu 
o subvenţiune pentru întreţine- 
rea a IO paturi, spre a se căuta 
pelagroşiî. Se administrează de 
judeţ. 

2. Spitalul Izraelit, cu 6 pa- 
turi pentru bărbaţi şi 6 pentru 
femei. Are reşedinţa în oraşul 
Bacău ; este întreţinut de co- 
munitatea Izraelită şi adminis- 
trat de un comitet. 

3. Spitalul Moineşti, cu 10 
paturi pentru bărbaţi şi 9 pen- 
tru femei. Are reşedinţa în Moi- 
neşti şi este întreţinut şi admi- 
nistrat de judeţ. 

4. Spitalul Sf. Spiridon, cu 20 
paturi pentru bărbaţi şi 10 pen- 
tru femei. Are reşedinţa în Tîr- 
gul-Ocna, şi este întreţinut şi 
administrat de Epitropia casei 
Sf. Spiridon din Iaşi. 

5. Spitalul penitenciarului Tîr- 
gul-Ocna, cu 12 paturi, întreţinut 
şi administrat de stat. 

In întregul district sunt 4 far- 
macii, 2 în oraşul Bacău, i în 
Moineşti şi i în Tîrgul-Ocna. 

Popa §i telegraful, Biurourî 
telegrafo-poştale cu serviciul per- 
manent se găsesc : la Bacău, în- 
fiinţat în 1856, luna Septembrie; 
la Tîrgul-Ocna, înfiinţat în 2 
Martie, 1861 ; sila Moineşti, în- 
fiinţat în 8 Februarie, 1871 ; pe 
lîngă care se maî adaogă, ose- 
bit de cele de pe la staţiunile 
drumurilor de fer şi de pe la 
halte, un biurou funcţionînd nu- 
mai pe timpul vereî la băile de 
la Slănic. 

Circulaţia, Judeţul Bacău e 
străbătut de următoarele căî : 

I. Cal ferate, a) Linia Bu- 
cureşti-Roman, intră în judeţul 
Bacău la satul Răcăciuni, pe 
care-1 lasă, dimpreună cu staţia 
Răcăciuni, la stînga. Staţia Ră- 
căciuni se găseşte la 274 kil. 
de Bucureşti, la Nord de S as- 



cut cu 16 kilom. şi la Sud de 
Bacău cu 28 kil. Linia taie : 
c. Răcăciuni, intră în Faraoani, 
pe care se află halta Faraoani, 
com. Valea-Mare, comuna Valea- 
Seacă în care se află staţia Valea- 
Seacă, la stînga liniei, comuna 
Ruşi, şi prin comuna Letea, a- 
junge la staţia Bacău, la 302 
kil. de la Bucureşti. Această 
staţie este departe de Iaşi cu 
cu 160 kil. şi de Galaţi cu 190 
kil. (pe la Tecuciu). 

Din comuna Bacău linia trece 
în comuna Mărgineni-Munteni, 
apoi în comuna Osebiţi-Mărgi- 
neni, Fîntînele, 306 kil. de la 
Bucureşti, unde se află halta cu 
numele Fîntînele, precum şi po- 
dul de flfer de 200 m. în lun- 
gime peste rîul Bistriţa, apoi 
prin comuna Ciumaşul, comuna 
Şerbeşti, comuna Bereşti, de 
unde linia intră în districtul Ro- 
man, pe la comuna Galbeni. 

Aşa dar linia Bucureşti-Ro- 
man, taie districtul Bacău, de 
la kil. 270 — 321, pe lungime 
de 51 kil., avînd o staţie prin- 
cipală: Bacău, două maî puţin im- 
portante : Răcăciuni şi Valea- 
Seacă şi două halte : Faraoani şi 
Fîntînele ; şi 34 cantoane pen- 
tru păzitorii liniei. 

Linia taie şoseaua naţională 
Bucureşti-Roman la 298 kil. ; 
şoseaua naţională Bacău-Tîrgul- 
Ocna la 301 kil. şi şoseaua na- 
ţională Bacăii-Moineşti la 303 
kil. ; iar şoseaua Bacău-Piatra 
o trece la 307 kil. ; trece pîrîul 
Negel la 302 kil. printr'un pod 
boltit de piatră, de 5 m. des- 
chidere, şi trece pîrîul Trebeşul 
la 305 kil. cu un pod de 20 m. 

In acest judeţ sunt două să- 
pături maî marî în pămînt : una 
de 800 m. lungime şi cu adîn- 
cimea maximă de 5 m. ; cea- 
laltă de 1600 m. lungime cu 
adîncime maximă de 1 5 m. C^a 
dintîî este aproape de Bacău la 



comuna Ruşi ; cea d*a doua este 
imediat după podul de peste 
Bistriţa. O a treia săpătură maî 
puţin înaltă (3"^', 50 maxim) este 
pe comuna Bereşti la 318 kil. ; 
are o lungime de 1400 m. 

Staţia Bacău are înălţime d'a- 
supra Măreî-Negre de 185 m. ; 
staţia Răcăciuni este la 143 m. 
înălţime, staţia Valea-Seacă la 
152 m. şi haltele Faraoani la 
147 metri şi Fîntînele la 182. 
Punctul cel maî înalt al linieî 
în acest judeţ este la 316 kil., 
unde se suie la 211 m. 

In comuna Răcăciuni, Şiretul 
schimbîndu-şî albia ce avea cînd 
s'a construit linia, a mîncat tâ- 
rîmul pe care se făcuse linia, 
ast-fel că a trebuit să se mute 
linia în două rîndurî spre a în- 
lătura un accident. 

Linia Bucureşti-Roman a fost 
construită de Strussberg. Mer- 
ge ast - fel : Bucureşti - Buzău- 
Brăila-Barboşi-Mărăşeşti - Bacău- 
Roman, şi a fost pusă în cir- 
culaţie la 1872. In urmă s'a 
făcut unirea directă : Buzău- 
Rîmnic-Focşani-Mărăşeşti, linie 
care a fost construită de Stat 
la 1881. Reţeaua principală con- 
struită de Strussberg a fost răs- 
cumpărată de Stat, la 1880. Li- 
nia are suişuri grele de cîte 
10 — II mm. pe metru. 

b) Linia Bacău-Piatra pleacă 
din staţia Bacău şi ajunge la 
Piatra, parcurgînd o distanţă de 
58 kil. Dacă considerăm kilo- 
metragiul de la Bucureşti, vom 
avea pentru staţia Piatra o de- 
părtare de capitala ţării de 360 
kilom. 

Linia Bacău-Piatra taie comu- 
nele următoare în jud. Bacău : 
Mărgineni, Fîntînelele şi Gîr- 
leni, pe care se află staţia Gîr- 
leni la 13 kil. departe de Bacău. 

Din comuna Gîrleni trece în 
com. Racova şi apoî în judeţul 
Neamţu, prin com. Buhuşi. 



^U^Blt, Marele Dicţionar Qeograjio, 



89 



■ ■::-ix^:&^-i.^^^^ 



BACĂU 



170 



BACĂU 



Linia Bacău-Piatra a fost con- 
struită de stat şi pusă în cir- 
culaţie la anul 1885. Această 
linie a fost construită cu material 
mic. Depărtarea între şine era 
maî mică de cît la liniile cele- 
Falte (i™oo, în loc de i^^so) 
şi atît vagoanele cît şi maşînele 
erau mici, neputînd circula pe 
liniile celeJ'alte. De aceea, atît 
pasagerii cît şi mărfurile, tre- 
buiau să schimbe vagoanele în 
staţia Bacău, dacă aveau de mers 
spre Piatra. Aceste schimbări 
de vagoane pricinuiau pagube 
prin pierderi de timp şi chel- 
tuelî de manipulaţie, şi de aceea 
statul a decis ca linia să se 
transforme din îngustă în nor- 
mală. 

Lucrările s'au început în anul 
1891 şi s'au terminat. Linia se 
lărgeşte de o potrivă, de o parte 
şi de alta, şi podurile, care toate 
erau de lemn, s'au făcut acum 
de fier. Linia are suişuri bune, 
maxima rampă 5 mm. pe metru 
şi taie judeţul Bacău pe kil. 22. 
Pe această linie nu se află can- 
toane afară de cele din staţie. 

Linia taie şoseaua naţională 
Bacău-Moineşti la kil. 303, şo- 
seaua Bacău-Piatra la kil. 312 
şi încă o dată la kil. 324, trece 
pîrîul Negel imediat la eşirea 
din staţia Bacău, apoi Trebeşul 
la kil. 304, printr'un pod de 
lemn, acoperit şi lung de 200 m. 
Staţia Gîrleni are înălţime d'a- 
supra măreî de 198 m. 

c) Linia Adjud-Tîrgul Ocna 
intră în judeţul Bacăii şi trece la: 

1. Căluţul la kil. 267 de Bucu- 
reşti ; staţia Căluţul şi satul sunt 
pe stînga liniei. 

2. Oneşti la kil. 282 de Bu- 
cureşti ; staţia Oneşti şi satul 
sunt pe stînga liniei. 

3. Tîrgul-Ocna la kil. 294 de 
Bucureşti ; staţia Tîrgul-Ocna şi 
oraşul sunt pe stînga linieî. 

Tîrgul Ocna este departe de 



Adjud cu 50 kil. şi Adjudul de 
Bacău cu 58 kil. 

Linia trece rîul Trotuşul, după 
ce ese din staţia Oneşti wSpre 
Tîrgul-Ocna, pe un pod de fier 
care serveşte şi pentru şosea ; de 
aceea el este făcut maî larg şi 
împărţit în două părţi: în dreapta 
trece linia ferată şi în stînga şo- 
seaua. 

înălţimile d'asupra măreî sunt: 
Căluţul 198 m., Oneşti 199.70 
m., Tîrgul-Ocna 210 m. 

Linia a fost construită de stat 
şi s'a dat circulaţieî la 1884. 

In construcţie se găseşte : 

1. Linia Tîrgul-Ocna-Moineşti, 
are 28 kil. şi trece prin satele: 
Vălcelele, Bogata, Doftana, Dăr- 
măneşti, Comăneşti şi Văsieşti, 
trece peste Trotuş, la 5 kil. de 
la Tîrgul-Ocna, printr'un pod 
de fier de 80 m. lungime, apoî 
peste rîul Doftana la 10 kil. 
pe un pod de fier de 60 m, 
lungime. Trece rîul Uzul la Dăr- 
măneşti pe un pod de 120 
metri lungime şi apoî iar Tro- 
tuşul lîngă Comăneşti la kil. 19 
pe un pod de 150 m. lungime. 
Afară de Tîrgul-Ocna, are sta- 
ţiile Doftana, Comăneşti şi Moi- 
neşti. 

2. Linia Comăneşti-Palanca. 
Proectate sunt : 

Linia Moineşti-Teţcani, care 
se va construi spre a se face 
juncţiune cu liniile ungureşti *la 
pasul Ghimeş, şi linia Oneşti- 
lordacat. 

Tot în acest judeţ proprie- 
tarul Negroponte doreşte să 
construiască o linie ferată pe 
moşiile sale şi să o lege cu 
liniile statuluî. Linia s'a studiat. 
Staţia de juncţiune ar fi Oneşti 
şi linia ar avea 22 kil. lungime, 
trecînd prin comunele Bogdă- 
neşti şi Grozeşti, şi terminîn- 
du-se la pîrîul lordacat, afluent 
• al Oituzuluî. Această linie ar 
fi făcută pe valea Oituzuluî, pe 



care l'ar trece de maî multe 
orî ; ar costa 4 milioane de leî. 

2. Şosele, a) Căî naţionale : 
calea naţională No. 9, Răcă- 
ciuni-Bacău-Galbeni : 54 kil. a- 
dică : Bacău-Galbeni 22 kilom., 
Bacău-Răcăciuni 32 kil., total 
54 kil.; calea naţională No. 15, 
Bacău-Buhuş : 24 kil. ; calea na- 
ţională No. 14, Căiuţul-Oneştl- 
Oituzul (Hîrja): 54V/2 kil. ; calea 
naţională No. 26, Bacău-Orăşa- 
Oneşti-Tîrgul-Ocna : 65 kil. ; to- 
tal 195 V2 kil. 

Pe calea naţională No. 9, în 
direcţia Bacau-Galbeni, este po- 
dul de fer, cu picioare de pia- 
tră cubică, pe rîul Bistriţa, lîngă 
oraşul Bacău. Pe calea naţio- 
nală No. 26, intre Orăşa şi O- 
neşti, este un pod de fier sistem 
american, cu picioare de fontă 
pe apa Tazlăul-Mare, anume la 
Helegiul, un cătun din comuna 
Drăgugeşti. 

h) Căî judeţene şoseluite în 
cea maî mare parte : Bacău-Moi- 
neşti- Tîrgul -Ocna 75.(100 kil. ; 
Bacăii-Părincea 26.439 kil.; Ba- 
căiî-Bîrlad 2 5.8 o o kil. ; Teţcani- 
Sănduleni 10.785 kil.; Valea-Ră- 
cătăul 14.505 kil.; Şipoteni-Co- 
măneşti 1.773 kil.; Văsieşti-Co- 
măneşti-Palanca 3 5.8 8 o kil. ; Va- 
lea-Uzuluî 19.98O kil.; Tîrgul- 
Ocna-Slănic 1 8 kil. ; total 228.822 
kilometri. 

c) Căî vecinale: Oneşti-Caşi- 
nul-Mănăstirea-Căşinul 14 kil. ; 
Grozeşti-Bahna-Ocna S kil. ; Oc- 
na-Bărsăneşti - Gura - Văii 1 1 .2 8 o 
kil. ; Ocna-Slănic 20 kil. ; Dăr- 
măneşti-Poteca-Uzuluî 3.000 kil.; 
Moineşti-Poduri- Teţcani - Nadişa 
20 kil.; Scorţeni-Luncani 8 kil.; 
Mclgireşti-Solonţul-Gura-Solon- 
ţuluî 13 kil.; Calea-Tariţeî 3.200 
kil. ; Scorţeni-Băţcani (jud. Neam- 
ţu) 13 kilom.; Valea-luî-Ion-Po- 
dul-Lespezi 10.300 kil. ; Săuceşti- 
Spineni-Şerbeşti -Galbeni (jud. 
Neamţu) 16 kil. ; Lespezi-He- 



BACĂU 



171 



BACĂC 



meiuş-Mărgineni- Munteni S.eoo 
kil. ; Blăgeştl-Buhuşi 2.190 kil ; 
Hemeiuş-Ciumaşi-Bereşti 13 kil.; 
Cîmpeni - Obîrşia - Gloduri - Oţe- 
teşti 1 1 kil. ; Obîrşia-Măreşti- 
Lunca 7 kil.; Lecca-Părincea- 
Năneşti - Pănceşti 1 2 kil. ; Tă- 
maşi - Horgeşti - Petreşti 10.200 
kil. ; Petreşti - Răcătăul 2 kil. ; 
Fundul-Răcriciuni-Cleja - Faraoa- 
ni-Valea-Mare-Dealul-Nou - Călu- 
găra 23.417 kil.; Gropile-Rîpile- 
Răcăciuni 9.700 kil.; Valea-Rea- 
Berzunţul-Poduri 11. 6 kil.; Bu- 
hociul-Bibireşti 4.7 kilometri; to- 
tal 251.42T kil. 

d) Căile comunale în total au 
134-858 kil. 

Populaţiunea. După ultimul 
recensămînt din 1890, judeţul 
BacăCi numără 172496 de locui- 
tori. Densitatea populaţiuneî este 
de 41 locuitori pe kilom. pă- 
trat. 

Acest număr se descompune 
în 19200 populaţiune urbană, cu 
5591 capi de familie şi 153296 
populaţiune rurală, cu 29494 
capi de familie. Contribuabili 
sunt 35327. 

Mişcarea populaţiuneî, după 
extractele matriculare, aprobate 
de serviciul statistic de la 1891, 
Iulie I şi pană la 1892, Iulie i, 
este : naşteri 6742, căsătoriţi 
2974, morţî 7615. Excedent de 
morţi 873. Vîrsta de 100 de 
anî o ating 29 bărbaţi şi 27 
femei, prin sate; în oraşe nici 
unul nu ajunge la aşa vîrstă. 

In raport cu starea civilă, în 
populaţiunea urbană găsim, prin- 
tre 9493 bărbaţi, numai 35 17 
însuraţi, 394 văduvi şi 15 di- 
vorţaţi; iar printre femei, în 
număr de 9707, măritate sunt 
3517, văduve 1303 şi divor- 
ţate 25. 

In sate: din 77230 locuitori 
de sex bărbătesc, sunt 32931 
însuraţi, 3786 văduvişi 135 di- 
vorţaţi ; iar pentru femei, din 



']66\6, măritate sunt 33933, vă- 
duve 5844 şi divorţate 126. 

După naţionalitate, populaţiu- 
nea urbană se împarte în 9665 
Romînî, 1199 Unguri, 7369 E- 
vreî, 530 Armeni, 45 Greci, 
629 Germani, 20 Ruşi, 5 Sîrbî, 
18 Francezî, 55 Italienî, 12 El- 
veţieni, 2 Turci, 36 Bulgari, în 
total 19200 suflete. 

Populaţiunea rurală se com- 
pune din 123 132 Romînî, 24715 
Ungurî, 5197 Evreî, 47 Grecî, 
1 1 1 Germanî, 5 Ruşî, 5 Fran- 
cezî, 58 Italienî, l Englez, 35 
Bulgari, în total 152296 suflete. 

După protecţiunî loc. se îm- 
part în pămîntenî sub protec- 
ţiunea romînă» de care, afară de 
Romînî, ţin şi Armeniî, Ungurii 
şi Evreiî: 170883. Sub protec- 
ţiunea austro-ungară 590 Aus- 
triac! şi 601 Ungurî, germană 
105, elenă 49, bulgară 54, rusă 
5, franceză 23, italiană 81, el- 
veţiană 12, engleză i, turcă 2, 
din alte state 89. Total 172496. 

După felul ocupaţiunilor sunt 
la oraşe: 900 agricultori, 940 
meseriaşi, 13 industriaşî sau fa- 
bricanţî, 745 comercianţi, 842 
profesiunî libere, 671 muncitorî, 
1224 servitori, 9023 fără ocu- 
paţiî, în total 14367. La sate 
sunt: 90056 agricultori, 1894 
meseriaşi, 358 industriaşî sau 
fabricanţî, 1622 comercianţî, 
1362 profesiunî libere, 8377 
muncitorî, 2493 servitorî, în to- 
tal 106162. 

La mijlocul secoluluî nostru, 
populaţia judeţuluî era numaî 
de 140450 loc, şi 28090 fam., 
din 2 oraşe şi 2 tîrgurî (Bacău, 
Tîrgul-Ocna, Tîrgul-Trotuşul şi 
Moineşti) şi 163 sate, împărţite 
după grade şi profesiunî ast-fel: 

Scutiţî de impozite : 

Boerî şi fiî de boerî 241, func- 
ţionarî fără rang 15, preoţî şi 
ajutoare (clerul) 764, profesorî 
şi medicî 4, străini 192, inten- 



denţi şi servitorî 770, privlle- 
giaţî 177, slujbaşîi584, Ţîganî 
de la mănăstirî 118, Ţiganî de 
aî particularilor 300, soldaţî 47, 
slujitorî 204, infirmi 2830. 

Clase contribuabile: 

Negustorî şi meşteşugari 381, 
Mazilo-ruptaşî 1976, ţărani cul- 
tivatori 16547, oameni fără do- 
miciliu fix 123, emigraţi privi- 
legiaţi ^T"] , Evreî 504, străini 
traficanţi 125, Ţigani de aî sta- 
tului 611; (Soutzo: «Notions sur 
la Moldavie», 1849). 

După cum vedem, cea mal 
mare parte a populaţiuneî este 
romînă, vorbind dialectul mol- 
dovenesc, caracterizat prin îndul- 
cirea sunetelor târî, prin schim- 
barea lui e terminal în / şi prin 
întrebuinţarea a unor alte cu- 
vinte pentru a desemna unele 
obiecte. Se zice de pildă : aiasta 
în loc de aceasta; suşit în loc 
de sucit ; di pi colo în loc de • 
de pe colo ; di undi, în loc : 
de unde. Se maî zice : prostire 
la cearşaf, pestelcă la şorţ, glod 
în loc de noroiu, omăt la zăpadă, 
oghial la plapomă, gavanos la 
borcan, etc. etc. Ţăranii maî 
schimbă litera /în h: hier (fier), 
şi litera p în eh : chieptene , 
(pieptene), chiatră (piatră), Schi- 
neni (Spineni). 

Cultul, Cultul ortodox are 
un număr de 125736 de adepţi 
(Romînî, Grecî, Bulgari, Ruşî, 
Sîrbî). 

Districtul Bacău, bisericeşte, 
depinde de eparhia Romanului. 
Episcopul de Roman numeşte 
un protoiereu şi un sub-pro- 
toiereu, ambii cu reşedinţa în 
Bacău, care la rîndul lor însăr- 
cinează onorific preoţî localnici, 
numiţi proestoşî, ca să le ajute, 
cîte unul de fie-care plasă. 

Administrarea generală, pre- 
cum şi judecarea clerului, se 
face de către consistoriul de 
lîngă eparhia Romanului» 



^j'-k^. 



BACĂO 



172 



BACĂIJ 



Parohiile, după ultima lege 
din 1894, sunt în număr de 99, 
din care 6 în comunele urbane 
(3 în Bacău şi 3 în Tîrgul-Ocna) 
şi 93 în cele rurale. 

Biserici sunt 2 1 1 active, 7 în 
construcţie, 12 închise. 

Opt bisericî sunt întreţinute 
de stat şi anume cele a căror 
avere a trecut în stăpînirea sta- 
tului, care sunt: biserica Pre- 
cista din Bacău, schitul Fru- 
moasa, biserica din Berzunţ, bi- 
sericile Precista, Răducanul şi a 
penitenciarului din Tîrgul-Ocna, 
mănăstirele Bogdana şi Caşinul ; 
iar două, schitul Măgura şi bi- 
serica de la băile Slănic, sunt 
întreţinute de către Epitropia 
Sf. Spiridon din Iaşi. 

Cele urbane maî au şi venituri 
ale lor propriî, iar cele-l'alte, 
de prin comunele rurale, sunt 
întreţinute de comune şi de 
enoriaşî. 

Deservenţî aî bisericelor sunt : 
139 preoţî şi 333 cîntăreţî. 

Călugărî sunt 17, dintre cari 
5 la schitul Măgura şi 1 1 la 
mănăstirea Bogdana. 

In «Analele Statistice» de Mar- 
ţian (1863) găsim următoarea 
relaţie despre mănăstirele şi schi- 
turile din districtul Bacău: 

Neînchinate : Lapoş cu 6 că- 
lugări, Asăul cu 1 1 călugărî, 
Sava cu 40 călugăriţe. Bogdana 
cu 24 călugări, schitul Măgura 
cu 6 călugărî. Total 65 călu- 
gărî şi 40 călugăriţe. 

închinate la Sfintele locurî: 
Lucăceşti, Cîmpeni cu 2 călu- 
gărî. Frumoasa cu i călugăr, 
Plopul cu I călugăr, Berzunţul 
cu 3 călugărî, Caşinul cu 4 că- 
lugărî, Precista (Bacău) cu 3 că- 
lugărî, Precista şi Răducanul cu 
4 călugărî. Total 18 călugărî. 

Cultul catolic numără în a- 
cestjud. 32463 credincioşî, maî 
mult ca în orî-ce alt judeţ din 
ţară. 



Episcopul catolic de Bucu- 
reşti are sub autoritatea sa, în 
judeţul Bacău, doî vicarî : unul 
se chiamă al Trotuşuluî cu re- 
şedinţa în Tîrgul-Trotuşul. De a- 
cest vicariat depind 4 parohii: 
cea din Tîrgul-Trotuşul şi cele din 
satele cu Săcuî: Darmăneşti, 
Pustiana şi Grozeşti. Al doi- 
lea vicariat este al Bacăuluî, cu 
reşedinţa în Bacău. De acest 
vicariat depind parohii de prin 
locurile locuite de Ciangăî şi 
anume : Prăjeşti, Bacău, Liuzi- 
Călugăra, Valea-Seacă, Valea- 
Mare, Cleja şi Faraoani. Bise- 
rici catolice sunt 62 active, 2 
în construcţie, deservite de 12 
preoţî, 54 cîntăreţî şi eclesiarhî. 

De acest rit ţin Unguri î, în 
număr de 25914, dintre cari 
247 1 5 prin maî mult de 80 sate. 

Protestanţiî sunt în număr 
de 53. O singură capelă pro- 
testantă se găseşte la Fîntînele, 
construită de răposatul Prinţ E- 
mil Wittgenstein-Berleburg-Sain . 

Cultul mozaic. Judeţul Ba- 
cău este unul din judeţele, în 
care numărul Evreilor este re- 
lativ maî mic de cît în alte ju- 
deţe ale Moldoveî. Aci sunt 
135 12 adepţî aî cultuluî mozaic, 
pe cînd în Iaşi sunt 40862. Nu 
au nicî o sinagogă, ci numai 
şcolî de rugăciunî (belferiî) cu 
maî mulţî rabinî. In Tîrgul-Ocna 
s'a început clădirea uneî sina- 

Armeniî sunt din secta nes- 
toriană, în număr de 726 şi ati 
două biserici, deservite de 2 
preoţî, 3 cîntăreţî şi 3 ecleseîrhî. 

Cultul mahometan numără nu- 
mai 2 adepţî. 

Instrucţiunea, Din populaţi u- 
nea întreagă a judeţului, 172496 
locuitori, ştiu carte : la oraşe, 
bărbaţi 3989 ; femei 2040 ; în 
total 6029 ; la sate, bărbaţi 7846 ; 
femei 2915 ; în total 10761. 

I. Şcolî primare, a) Instrucţiu- 



nea populaţiuneî rurale se face 
în 79 şcolî rurale, din care 7 
sunt mixte, i de fete şi i de 
băeţî; ele au fost frecuentate, 
în anul şcolar 1890 — 91, de 
1554 băeţî şi 300 fete; total 
1854, din 18526 copil în vîrstă 
de şcoală. 

învăţători şi învăţătoare au 
fost, în acelaşi an, 80. 

Localurile şcoalelor sunt 44 
construite de comună, 4 de 
particulari, 7 cumpărate, 17 în- 
chiriate şi 2 cedate comunei pe 
timp hotărît. 

In vatra satelor, aparţin în d 
şcoalelor, se găsesc 12,6633 hect. 
pămînturî împrejmuite şi 4,3494 
hect. pămînturî neîmprejmuite. 
In ţarină, şcolile au 224,5563 
hect. pămînt. 

b) Populaţiunea urbană pri- 
meşte învăţătura primară în 10 
şcolî primare urbane, dintre care 
6 de băeţî (3 Bacăii, 2 Tîrgul- 
Ocna şi I Moineşti) ; 4 de fete 
(2 Bacău, I Tîrgul-Ocna şi i Moi- 
neşti). Şcoalele de băeţî au 21 
institutori şi 1134 elevi; iar 
şcoalele de fete, 694 eleve şi 14 
institutoare. Copiii în vîrstă de 
şcoală sunt în număr de 2422. 

Din localuri, 3 sunt construi- 
te de comune, în valoare de 
82000 leî, 5 sunt cumpărate şi 
2 închiriate, toate de zid. Două 
din ele sunt în stare bună, 4 
bunişoare şi 4 în stare foarte rea. 

2. Şcolî secundare. Instruc- 
ţiunea secundară se dă băieţi- 
lor într'un gimnaziu clasic, des- 
tinat a deveni liceu, în capi- 
tala judeţului. In anul şcolar 
1891 — 92 a fost populat de 124 
elevi, cursurile predîndu-li-se de 
către 14 profesori, dintre cari 
II titulari. Dintre şcolari, 57 
s'au promovat şi 6*] au rămas 
repetenţi. Au absolvit toate stu 
diele 21 elevi. Fetele primesc 
învăţătura într'o şcoală profe- 
sională, care a fost 3 ani ex- 



BACĂU 



173 



bacaO 



ternat secundar ; în anul şco- 
lar 1891/92 a fost frecuentatâ de 
78 eleve, dintre care 8 s'au re- 
tras, 6 au rămas repetente şi 
54 s'au promovat. 

Corpul didactic era compus 
atunci din 6 profesoare şi acum 
e compus din 8. 

3. In capitală maî este o şcoală 
privată de fete, coprinzînd am- 
bele cursuri, primar şi urban. 

Marţian, în Analele Statistice, 
ne relatează că au funcţionat, 
în anul şcolar 1861 — 62: 

Scoale primare 5, dintre care 
3 de băeţî şi 2 de fete, cu 1 1 
profesori la băeţî şi 4 la fete ; 
iar elevi au fost 456 şi eleve 105. 

In anul şcolar 1862 — 63 : 

Scoale de băeţî 3, scoale de 
fete 2 : total 5 ; profesorî de 
băeţî 13, de fete 5: total t8. 
Elevî 410, eleve 212 : total 
622. 

Cea d'întîî şcoală înfiinţată 
în judeţul Bacău a fost şcoala 
primară No. i din Bacăîî (1839). 

Justiţia, In jud. Bacăii sunt: 
(1894) un tribunal, în capitala 
judeţuluî; o curte cu juraţî şi 
9 judecătorii de pace, la Bacău, 
Tîrgul-Ocna, Părincea, Secuieni, 
Moineşti, Valea-Rea, Scorţeni, 
Valea-Mare şi Gîrleni. 

In anul 1891 au fost 57 indi- 
vizî preveniţi la curtea cu juraţî, 
1003 la trib. -corecţionale ; s'aii 
dat 2717 cărţî de judecată; s'au 
terminat 520 procese civile, 30 
comerciale şi 13 electorale; s'aii 
judecat 18 divorţuri. 

Armata, In jud. Bacău se 
află următoarele corpuri de trupă: 

I regiment de infanterie, care 
înainte de noua organizare din 

II Iulie 91, purta numele de 
Regimentul 27 Dorobanţî, apar- 
ţinînd Corpului 4 de armată. 
Divizia 8-a, Brigada 15-a Infan- 
terie; un escadron de călăraşî, 
aparţinînd Regimentului 8 de 
Călăraşî, Corpul 4 de armată, 



Brigada 4-a Cavalerie ; o ba- 
terie de artilerie. 

Regimentul. Bacău No. 27, se 
compune din 3 batalioane (i 
permanent şi 2 cu schimbul), şi 
un pluton afară din rîndurî, şi 
este condus de: i colonel, i 
It.-colonel, 2 majorî, 10 căpi- 
tani, 12 locotenenţi şi 8 sub- 
locotenenţi. 

Efectivul trupei, după budget, 
a fost în 1891 de 2440 oameni. 

Batalionul permanent şi unul 
cu schimbul au reşedinţa la Ba- 
cău ; al 2-lea batalion cu schim- 
bul îşi are reşedinţa la Tîrgul- 
Ocna. 

Companiile din batalionul cu 
schimbul aii următoarele reşe- 
dinţe: 

i-iul batalion cu schimbul, 
comp. I, II şi III cu reşedinţa 
în Bacăii; comp. IV-a cu reşe- 
dinţa în Părincea. 

Al 2-lea batalion cu schim- 
bul, comp. I-a şi ILa, cu reşe- 
dinţa în Moineşti ; comp. IlI-a 
şi IV-a cu reşedinţa în Tîrgul- 
Ocna. 

Acest regiment dă oameni, 
cari păzesc frontiera şi temniţa 
districtului. 

Frontiera se păzeşte de 55 
oameni din trupa cu schimbul, 
repartizaţi la 13 pichete, alter- 
nînd în fie-care săptămînă cîte 
4 sergenţi, 5 caporali şi 46 sold. 

întreţinerea regim, costă pe 
Stat (1891) anual, 1. 785298 b. 
81, repartizaţi ast-fel: 

Solde leî 283586.61 ; indem- 
nitate leî 315354; echipament 
leî 33502.60 banî; îmbrăcăminte 
leî 131902.20; mic echipament 
şi cazarmament leî 20853.40. 

In anul 1891, din întregul di- 
strict, aii fost înscrişi pe tabloul 
de recensămînt 1 896 tineri ; din 
aceştia au fost examinaţi 1086, 
recrutaţi în prezenţă 794, recru- 
taţi în absenţă 61, în serviciul 
auxiliar 1 1 1 . Numărul recruţilor 



este mal mare decît numărul 
tinerilor înscrişi în tablou. 

Etnografia şi istoricul jude- 
ţuluî, — Locuitorii judeţuluî Ba- 
cău sunt, cea maî mare parte, 
Romînî. Găsim încă , printre 
sătenii agricultori, şi vechi co- 
lonî de origină maghiară, păs- 
trînd pană acum limba lor şi 
religiunea catolică. Apoî, ca maî 
în toate judeţele ţăreî, se află, 
printre locuitorii statornici, E- 
vreî, Armenî şi Ţigani. Popu- 
laţiunea romînă se compune din 
Moldoveni, băştinaşi aî locului, 
şi din Mocani, veniţi maî de 
curînd din Ardeal. Fie-care din 
aceste ramure îşi păstrează ca- 
racterele sale etnice, în aşa grad, 
că sunt sate întregi de sute de 
familii de Ciangăî, cari nu ştiu 
încă un cuvînt romîneşte, spre 
exemplu în : Faraoani, Cleja, etc. 

Romîniî moşneni din partea 
muntelui se deosibesc maî cu 
seamă prin statura lor înnaltă, 
spătoasă, prin tăria lor şi prin 
agerimea minţeî lor. 

Mocanii, cari de vre-un secol 
încoace, au venit să se stabi- 
lească în acest judeţ, ocupă maî 
cu seamă satele din văile Oitu- 
zuluî şi Caşinuluî. Eî şî-au pă- 
strat portul ardelenesc. 

Coloniştii Unguri se împart 
în două ramure: maî întîî, sunt 
numiţii Ciangăî (Czango Magya- 
rok), cari din timpuri nememo- 
rate, poate chiar înainte de în- 
temeierea principatului Moldo- 
vei, locuesc basinul Şiretului, 
pe malul drept şi se întind de 
la Lespezi, limita superioară a 
lor, pană în dreptul Răcăciunilor, 
limita inferioară. La 1420, Si- 
gismund, prinţul Transilvaniei, 
autoriză pe un număr mare de 
Saxoni şi de Szechlerî să pără- 
sească ţara. Emigranţii se sta- 
bilesc în Moldova, unde fură 
primiţi bine de Alexandru-cel- 
Bun. Eî fură împărţiţi în 9 pa- 



BACĂO 



174 



BACĂO 



rohiî, sub autoritatea Epîsco- 
puluî catolic de Bacău. Parohiile 
germane în urmă au dispărut 
orîs*au contopit cu cele maghiare. 
Printre Ciangăî găsim mulţî cu 
nume nemţesc, ca Schuster, Mul- 
ler, etc. Szechleriî (sau Săcuiî) 
s'au aşezat prin Bacău, stabi- 
lind parohii la Faraoani, Călu- 
găra (cu sucursale la Bacău şi 
Baraţi), Grozeşti (cu sucursale la 
Trotuşul şi Ocna). («Alexandre 
le Bon», par E. Picot et G. 
Bengesco, p. 44). 

Sub raportul vorbireî lor, eî 
se deosibesc printr' aceia, că nu 
pot pronunţa / şi c, ci rostesc, 
de pildă: se în loc de ce, şi si 
în loc de şi. 

Alţi Unguri sau Săcuî, ve- 
niţi în Moldova pe la jumăta- 
tea secolului XVII-lea şi prin 
al XVIII-lea, s'au aşezat pe mo- 
şiile vecinaşe cu Transilvania, 
pe valea Trotuşuluî şi prin ale 
afluenţilor luî în dreapta. 

Nu se poate şti cu siguranţă 
la ce moment au venit Evreii 
să locuiască cu permanenţă în 
acest judeţ; dar se constată e- 
xistenţa lor la Tîrgul-Trotuşul 
în secolul XVIII-lea, căci acolo 
se găsesc morminte evreeştî de 
pe acele timpuri. Ceî maî mulţi 
însă au venit maî de curînd, 
cari din Rusia, cari din Aus- 
tro-Ungaria (Galiţia). Grămădi- 
rea lor în timpii maî recenţî 
(1882 — 1887), a făcut ca sute 
de familiî evreeştî să emigreze 
spre a se stabili în Palestina; 
dar foarte multe din acelea s'au 
întors curînd înapoî. 

Cît despre Ţiganî, putem zice 
că, de la emanciparea lor din 
robie, eî, din zi în zi maî mult, 
se contopesc în populaţiunea ro- 
mînească, în cît caracteristica şi 
statistica lor a devenit azî foarte 
anevoioasă de făcut, întru cît 
priveşte judeţul Bacău în special. 

In privinţa Armenilor, d. Xe- 



nopol(în «Archîva Societăţeî şti- 
inţifice şi literare» din Iaşi, 1889, 
No. i) constată că, pe cînd Ge- 
noveziî făceau comerciu în ţările 
noastre despre sud şi răsărit, 
pe la gurile Dunăreî, Armenii 
luaseră aceiaşî sarcină în Mol- 
dova, unde eî venise din Polonia, 
din oraşul Leopol. Găsim o bi- 
serică armenească în Iaşi la anul 
1395- Cu zece anî maî înainte, 
cucerirea Armeniei de către Sul- 
tanul Egiptuluî Saban, împrăş- 
tiase această populaţiune. Cît-va 
maî în urmă, la 141 8, pe timpul 
luî Alexandru-cel-Bun, 3000 de 
familiî armeneştî, din cele alun- 
gate din Armenia, printr'o cum- 
plită năvălire a Turcomanilor, 
vin în Moldova şi se aşează în 
părţile sudice ale ţăreî, precum 
în Cetatea-Albă, unde cu 3 anî 
în urmă, îî găseşte Guilbert de 
Lannoy, şi în Galaţi; apoî îî 
vedem şi maî sus, în oraşele 
Vasluiu, Iaşi, Botoşani, Dorohoiii 
şi pană în Hotin şi Suceava. 
Bacăul, fiind un punct interme- 
diar, trebue să ^ avut şi dînsul 
partea sa din această colonizare 
armenească. 

Un pasagiu din ziarul călă- 
torieî Patriarhuluî Macarie din 
Antiohia, pe care îl vom repro- 
duce maî la vale, ne confirmă 
acest fapt, pentru secolul XVII. 
Armeniî din toată partea de sus 
a Moldoveî se servesc, ca limbă 
uzuală, de dialectul armenesc; 
numaî ceî de curînd veniţi din 
Constantinopol şi aşezaţî ca ne- 
guţătorî în oraşele Moldoveî-d. 
j., întrebuinţează între dînşii 
limba turcească (Prince N. Sou- 
tzo, «Notions statistiques sur 
Moldavie», p. 52). 

Dacă însă am voi să aruncăm 
chiar şi o privire retrospectivă 
asupra locuitorilor judeţului Ba- 
cău, dintr'un trecut depărtcit, 
apoî referindu-ne în secoliî cînd 
popoarele barbare cutreerau ţă- 



rile romîne, putem, fără totuşî 
de a ne sprijini pe documente 
pozitive, să recurgem la topo- 
nimia cîtor-va localităţî din acest 
judeţ şi să tragem dintr'însa 
dovezî, că într'însul au locuit 
odinioară Cumaniî, de oare-ce 
aci se află şi acum numirile to- 
pice de Comăneşti, Coman şi 
altele analoage; că asemenea au 
stat aci şi Uzii, de oare-ce gă- 
sim numirile de Uz şi Oituz. 
Dar localităţî din Bacău cu mult 
maî numeroase dovedesc, prin 
denumirile lor actuale, o înrîurire 
directă şi statornică a popoa- 
relor slavone ; destul ne este să 
cităm numirile Bistriţa, Soho- 
dolul, Ciudomirul, Liuziî şi al- 
tele. 

Din epoca invaziunilor bar- 
bare, dacă nu şi maî vechî, a- 
dicâ din timpurî preistorice, cată 
să fie şi numeroasele movile, ce 
se văd în deosebitele părţî ale 
jud. Bacăii, şi din care cea maî 
înaltă şi maî însemnată este, 
fără îndoială, cea din comuna 
Prăjeşti. Chiar la apus de oraşul 
Bacău, în dreptul locului numit 
Dumbrava, şi la Ilieşti, comuna 
Ardeoani, sunt movile marî şi 
altele maî micî. Despre aceasta, 
ca şi despre orî-ce alte movile, 
se zice, că ar fi vechî morminte. 
Ipotezele, că movilele ar fi puncte 
strategice sau strejî, nu poate 
fi serios susţinută, de vreme ce 
multe din movile şi maî cu sca- 
mă cea de la Ilieşti, sunt în- 
conjurate, la distanţe nu prea 
marî, de dealurile naturale, care 
de sine formează puncte stra- 
tegice cu mult maî însemnate 
de cît movilele construite de 
mînă omenească. 

In fine, o a treia ipoteză este 
aceea emisă de călătorul ma- 
ghiar P. A. Gego, care a fost 
trimis la 1836 de Academia 
din Buda-Pesta să cerceteze pe 
Unguriî din Moldova, şi care. 



BACĂU 



175 



BACĂU 



susţinînd, că Ciangăiî sunt ur- 
maşi aî Cumanilor, pretinde că 
dîlmele (movilele) ce se văd nu 
departe de oraşul Bacăîi, sunt 
vechi altare, unde Cumanii jert- 
feau zeilor, şi că acele dîlme sunt 
numite ale Cumanilor. (V. «Foaia 
pentru minte, inimă şi literatură» 
din Braşov, 1839, No. 43 — 46). 

Istoricul complet al judeţului 
Bacăii, începînd din timpurile 
antice şi pană în zilele noastre, 
este greu de făcut. Abia dacă 
se poate întruni vre-o cîte-va 
noţiuni istorice atingătoare de 
întregul ţinut ; de altminteri, maî 
toate faptele cunoscute în istoria 
ţăreî Moldovei, ca petrecute în 
acest judeţ, se rapoartă la cîte 
o anume localitate dintr'însul. 
Noî ne-am impus de a le relata 
pe scurt, acolo unde tratăm des- 
pre fie-care localitate în parte 
(vezi Bacău, Valea-Seacă, Tre- 
bişul, Răcăciuni, Mănăstirea Ca- 
şinul. Oneşti, Ghimeşul, Tîrgul- 
Ocna, Borzeşti şi altele). Denumi- 
rea generală a judeţului, fiind 
aceeaşi cu a oraşului ce-î servă 
de capitală, n'avem alt mijloc 
de a o explica de cît referin- 
du-ne tot la ceea ce spunem des- 
pre origina oraşului, carele ne- 
greşit, din cauza situaţiuneî sale 
maî centrale şi maî lesne de a- 
bordat, a fost preferit tuturor 
celor-l'alte localităţi ca reşedinţă 
a autorităţilor. 

Acolo, decî, s'au aşezat încă 
de timpuriu centrurile de admi- 
nistraţie. De aceia, şi cele două 
ţinuturî din vechime, al Bacău- 
luî şi al Trotuşuluî, s'au unit în 
vremurî maî nouă, alegîndu-se 
oraşul Bacău ca reşedinţă. D. V. 
A. Urechiă, bazîndu-se pe docu- 
mente, afirmă că, pe la 1304, 
înainte de venirea în Moldova 
a luî Dragoş-Bogdan, se afla 
aci un principat moldovean, cu 
capitala în oraşul Bacău, care 
poseda un palat princiar. 



In timpul dinastiei Comnenî- 
lor, domnitoare în Constanti- 
nopole, Ungurii erau atacaţi e- 
nergic de către Bizantini pen- 
tru prădăciunile şi incursiunile 
pe care le făceau în imperiul 
de răsărit. In unul din aceste 
atacurî, ne spune cronicarul Ci- 
namus. Grecii aii fost ajutaţî de 
de o armată de Valachî (Ro- 
mînî), anul 1161. D-1 Xenopol 
ne dovedeşte, că locuinţa aces- 
tor Valachî era chiar Bacăul, 
întărind părerea luî şi cu măr- 
turisirea unuî alt cronicar bi- 
zantin, Nicetas Choniates, care 
ne spune că la 1167 Manoil 
Comneanul, împăratul bizantin, 
era să fie omorît de un nepot 
al săli, generalul Andronic Com- 
neanul. Atentatul fiind desco- 
perit, acesta fuge peste Dună- 
re, şi este prins de nişte Va- 
lachî din ţinutul Bacăuluî şi tri- 
mis împăratuluî (A. D. Xenopol, 
voi. I, p. 559—563). 

Decî, după cronicariî bizan- 
tinî. Bacăul exista ca principat 
locuit de Valachî, în acelaş timp 
pe cînd aveau fiinţă ducatele 
luî loan, Tărcaş, Seneslau, Lir- 
tioî (Muntenia) şi republicele : 
Vrancea, Cîmpul-Lung, Tighe- 
ciul, Bolohodul (Moldova), din 
sec. XII şi înainte de descă- 
licare. 

încă de pe la anul 1401, sub 
Domnia luî Alexandru-cel-Bun, 
Episcopia latinească, care maî 
înainte era aşezată în Tîrgul- 
Siret, s'a mutat în Bacăii, aflîn- 
du-se acolo maî în mijlocul că- 
lugărilor catolicî. (Şincaî : «Cro- 
nica Romînilor», ed. II; t. I; p. 
593). Pe această episcopie stră- 
ină, mulţî din Domniî pămîn- 
tenî au dăruit-o cu moşiî, cu 
scutirî şi privilegiî de tot felul. 
Spre dovadă, se pot ve^ea multe 
urice domneşti, cum spre exem- 
plu : al luî Istrati Dabija-Vodă 
din anul 1662 (vezî «Uricarul» luî 



T. Codrescu, voi. V, p. 230) ; 
al luî Duca-Vodă, din 7 Iulie 
1665 şl acela din 14 Decem- 
brie 1675, al luî Antonie Ro- 
setti, amîndouă reproduse de 
d. B. P. Hasdeu în scrierea sa: 
«Istoria toleranţeî religioase în 
Romînia», Bucureştî 1868, pa- 
gina 46 şi 47). 

Judeţul Bacău a fost adese- 
ori teatrul luptelor dintre prin- 
cipiî Moldovei şi aî Ardealuluî. 
II vedem citat ca atare, spre 
exemplu, la 1467, în bătăliile 
dintre Ştefan-cel-Mare şi Mateî 
Corvin (vezî Şincaî : « Cronica Ro- 
mînilor», la anul 1467). 

Cu doî secolî în urmă, croni- 
cele Moldoveî(Miron Costin:« Le- 
topiseţul», cap. XVII şi XVIII) 
ne arată, că o bună parte din 
primele harţe între Vasile-Vodă- 
Lupu şi antagonistul său Ştefan- 
Vodă-Gheorghiţă, ajutat fiind 
acesta de oaste transilvană, tră- 
misă de prinţul George Racoţi, 
s'au petrecut, la anul 1643, prin 
ţinutul Bacău, între capitala ju- 
deţuluî şi satul Răcăciuni, pre- 
cum şi pe valea Trotuşuluî. 

In luna Septembrie, 161 1, Ra- 
du-Şerban, voevodul Muntenieî, 
după ce biruise pe Gabriel Ba- 
tori la Petreşti, văzîndu-se pără- 
sit de ostaşiî săî, se grăbeşte 
a trece în Moldova ; de la Lun- 
ca-Mare, aproape de Bacău, Tă- 
tariî trimişî de competitorul 
său Radu-Mihnea, îl iau la goa- 
nă şi Şerban-Vodă abia scapă 
cu cîţî-va oamenî în tîrg la Su- 
ceava. (Raportul luî Sigismund 
Forgach în «Istoria Romînilor» 
de A. Xenopol, voi. III, p. 444 
şi «Istoria Romînă», de Gr. To- 
cilescu, p. 116). 

In fine, coborînd încă, cu 200 
anî maî la vale, putem cita ca 
un eveniment războinic maî re- 
cent, intrarea în judeţul Bacău, 
pe la pasul Oituzuluî, a gene- 
raluluî polonez losef Bem, ca- 



,^:,:^^; 



BACĂU 



176 



BACĂU 



pul unei avangarde ungureştî ; 
după ce bătuse în ziua de 27 
Iulie 1849, pe Ruşî la Szepszi 
Szt-Georgy, a urmărit şi în 
vins ostile ruseşti comandate 
de generalul Moller, în apro- 
piere de Oneşti ; dar nesim- 
ţindu-se secundat, Bem a măr- 
ginit întru atîta îndrăzneaţă sa 
încercare în Moldova şi de la 
Tîrgul-Ocna s'a retras peste 
hotar, tot pe unde venise. 

Despre contestările ce stă- 
pînirea romînească a avut ade- 
sea, în trecut, cu Ungaria, tot- 
deauna gata a depăşi graniţele 
sale spre a călca pe teritoriul 
Moldovei, avem, chiar de pe la 
începutul secolului nostru, do- 
vezi, care se ating de judeţul 
Bacău. E un raport al stolni- 
cului Ion Vîrnav, ispravnic de 
ţinutul Bacău, care relatează 
visterieî, la 8 Iulie 1 804, în ce 
fel făcuse Săcuiî călcare pe te- 
ritoriul judeţului la malul pî- 
rîuluî Ciugheşuluî. (Vezi «Uri- 
carul» luî Codrescu, voi. IV, 
p. 90). 

Cu un an maî înainte, admi- 
nistraţia visterieî întocmise pen- 
tru Domnitorul Alexandru Mo- 
ruzzi, o condică foarte detaliată, 
unde se arată anume tot birul 
ce se plătea şi tote scutirile de 
care se bucurau diferiţii pro- 
prietari din întreaga ţară a Mol- 
dove!, fie boieri, fie răzeşi, fie 
breslaşî, fie călugări de prin 
mănăstiri, fie neguţători pămîn- 
tenî şi străini, fie chiar şi Jidovi. 

Intru ceea ce priveşte ţinutul 
Bacău, împărţit în ale sale şase 
ocoale de pe atunci şi anume : 
Bistriţa-d.-j., Bistriţa-d.-s., Tăz- 
lăul-d.-s., Tăzlăul-Sărat, Tăzlă- 
ul-d.-j. şi Trotuşul, constatăm, 
că birurile se ridicau la suma 
de leî V. 139811, parale 60; iar 
Liuziî, sau indivizii scutiţi de 
bir sub diferite pretexte, erau 
în număr de 147 1. (Vezi: «Uri- 



carul» luî Codrescu, voi. VII, p. 
288—300). 

Nu maî puţin interesantă pen- 
tru cunoştinţa stăreî acestui ju- 
deţ este încercarea de cadastru 
ce s'a făcut la anul 1824, de 
către ispravnicul ţinutuluî şi alţî 
boierî, după o ţidulă domnea- 
scă, ca să se înscrie cîte anume 
moşiî se aflau în acest judeţ, 
spre a se avea în vedere la fa- 
cerea finuluî pentru menzilurî 
(poştiî)şi neferî (jandarmi). (Vezî: 
«Uricarul» luî Codrescu, voi. V, 
pagina 176). 

Un alt document din 1834 
ne arată, că dintre cele 138 
aşezăminte mănăstireştî, ce se 
aflau pe atuncî în Moldova, 
ţinutul Bacău conţinea 13 şi 
anume : Mănăstirea Tăzlăul , 
schitul Pralea, mănăstirea Caşi- 
nul, mănăstirea Berzunţul, schi- 
tul Măgura, schitul Buciumi, 
schitul Asău, sch. Nilatuluî (?), 
schitul Lapoşuluî, schitul Savu, 
mănăstirea Precista, mănăstirea 
Bogdana, mănăstirea Răducanul. 
(Vezî «Uricarul» luî Codrescu, 
voi. VIII, p. 231). 

Insă, pe de altă parte, un ra- 
port din anul 1838 asupra şcoa- 
lelor din Moldova, ne dă trista 
încredinţare, că în acel an, statul 
nu întreţinea încă nici o şcoală 
în acel judeţ. 

Cu doî anî maî înainte, mi- 
sionarul ungur Gego vizitase 
Moldova, unde i-se păruse, — 
văzînd probabil mulţimea Un- 
gurilor din jud. Bacău, lucru 
de altminteri excepţional, — că 
peste tot locul nu sunt decît 
Ungurî, Ciangăî şi Săcuî. Intr'o 
statistică, cu totul închipuită, el 
spune, că în Moldova întreagă 
sunt peste 55000 Maghiarî ca- 
tolicî, vorbind ungureşte, iar 
dacă s'ar număra şi ceî carî au 
schimbat legea şi graiul, apoî 
cel puţin a patra parte din lo- 
cuitoriî ţăreî ar fi de origină ma- 



ghiară. Din norocire, statistica 
publicată la 1849 (pag. 6j) de 
Prinţul N. Şuţu, restabileşte a- 
devăratul faptelor, arătînd că nu- 
mărul tutulor catolicilor, — nu 
numaî Ungurî, — din Moldova, 
era numaî de 44317, aşa că nu 
puteau să fi fost atît de nume- 
roşî cu 13 anî maî înainte. 

Pe lîngă aceste notiţe istorice 
foarte resfirate asupra judeţuluî 
Bacău, credem, că nu e fără folos 
a aminti vre-o cîte-va fapte bio- 
grafice şi a spune, spre ex., că 
Bacăul a dat naştere cîtor-va 
din oamenii de frunte aî Mol- 
doveî. Insuşî Marele Ştefan - 
Vodă a fost născut în Borzeşti, 
pe la anul 1436 (Gr. Tocilescu, 
« Istoria Romînă»); Ştefan Gheor- 
ghiţă Voevod era originar din 
satul său moştenesc Răcăciuni. 
Să adăogăm, că doî din fruntaşiî 
deşteptăreî noastre naţionale, a- 
mîndoî contimporanî cu noî, 
şî-au avut,, unul leagănul şi cel- 
l'alt mormîntul, în jud. Bacău. 

Ilustrul nostru poet Vasile A- 
lexandri, s'a născut la 1821 în 
BacăCi, iar Constantin Negri , 
acel vrednic luptător, care a 
combătut aşa mult pentru înte- 
meierea drepturilor politice ale 
Romînieî, şi-a petrecut ultimele 
zile şi şi-a dat sfîrşitul în Tîr- 
gul-Ocna, unde el se retrăsese 
la 1866. Mormîntul luî se află 
în biserica Răducanul din acest 
tîrg. Aceştî corifeî aî poporuluî 
nostru din epoce cu totul dife- 
rite, aii lăsat memoria lor vie 
în jud. Bacău unde, după cît se 
vede, «eî aiî aflat mîngîierî şi întă- 
riri în momente de oboseală». 
Poate, că şi dînşiî au şoptit a- 
tuncî, spre a-şî înviora sufletul, 
doina ce o cîntă Bacăuaniî de 
pe malurile repezî şi volburoase 
ale Bistriţei: 

Bistriţă, apă viie, 
Du-mî necazul în pustie; 



BACĂU 



177 



BACĂO 



Du-1 şl du-1 să nu maî vie. — 
Dorule, vrăjmaşule! 
Ce rău am putut să-ţî fac? 
De-mî tot daî mereti de hac! 

Spre a încheia această ochire 
aruncată în treacăt asupra unor 
fapte şi întîmplărT ce, în timpul 
de odinioară, s'au petrecut în 
cuprinsul jud. Bacăii, vom re- 
produce acum două foarte inte- 
resante dări de seamă despre 
starea acestui frumos ţinut, pe 
la mijlocul şi pe la sfîrşitul se- 
colului XVII-lea. Una va fi un 
extras — tipărit pentru prima 
oară în limba romînă — din ziarul 
călătoriei ce Patriarhul Antio- 
hieî, Macarie, a făcut, la anul 
1655, prin Moldova, întorcîndu- 
se din Moscova, Această re- 
laţie a fost scrisă zi cu zi, în 
limba arabă, de Paul din Alep, 
arhidiaconul Patriarhului. Noî 
dăm aci o traducere, după ver- 
siunea engleză a luî Belfour 
(tip. în Xvondra la 1834. Numai 
parte din voi, I a acestei călă- 
torii a fost reprodusă de d. B. 
P. Hasdeu, în «Arhiva istorică»). 
Textul ce noî punem subt ochii 
cititorilor romînî este din voi. 
Il-lea, partea VIII, cartea XV, 
tratînd despre Moldova. In sec- 
ţiunea I, care se începe cu in- 
trarea Patriarhului în ziua de 
I Sept. anul lumii 7165 (1656) 
în Iaşi, ni se spune cum noul 
Voevod Ştefan Gherghiţă din 
Răcăciuni îî face o primire mult 
maî bună decît cea care o în- 
cercase cu un an înainte de la 
precedentul voevod, Vasile Lu- 
pu ; apoî analistul Paul din 
Alep urmează în acest fel, voi. 
II, p. 318: 

«Pelasfirşitul luî Septembrie, 
Beiul (Ştefan Gherghiţă Voevod) 
se porni într'o călătorie de plă- 
cere la Huşi şi de acolo la Ga- 
laţi, unde avea să viziteze o 
mănăstire ce de curînd se clă- 



dise în apropiere de acest oraş ; 
el luă fâgăduială de Ia stăpînul 
nostru Patriarhul, că va veni 
şi dînsul acolo. Deci îndată ce 
sosi la Galaţi, trămise vorbă 
stăpînuluî nostru; iar vechilul 
şi boieriî luî îngrijind să ni se 
dea trăsurî şi escortă, noî ne 
pornirăm din Iaşi, Miercuri în 
ziua de 8 ale luniî Teşrin el 
Ewel, fiind întîmpinaţî la porţile 
de afară cu obicinuita ceremonie. 
Ajunserăm maî întîî la dealul 
Frumoasei, unde este un palat 
de piatră; dar maî înainte de 
a sosi de acolo trecurăm un pod 
de piatră, unde se petrecuse o 
încăierare între cel din urmă 
Voevod (Lupu) şi Beiul actual. 
Acela fiind bătut, fu siht să-şî 
caute adăpost în ţara Cazacilor. 
Pe locul unde se petrecea bă- 
tălia, hîrcele morţilor încă se 
puteau vedea». (Bătălia dela Po- 
pricani 1653, între Timus şi Şte- 
fan Gherghiţă). 

A doua zi sosirăm Ia oraşul 
numit Roman ; acolo sunt foarte 
multe biserici de piatră, precum 
şi o foarte frumoasă mănăstire 
cu numele Sfintei Paraschive. 
E o clădire foarte frumoasă, înăl- 
ţată de Alexandru Voevod, pre- 
cum şi o locuinţă pentru Epis- 
cop. In acest oraş sunt şi maî 
multe case frumoase pe care le 
stăpînesc Armenii, care au tră- 
surî şi altele trebuitoare pentru 
călători. De acolo, pe drumuri 
foarte rele şi după ce întîlnirăm 
o gîrlă largă (Bistriţa) pe care 
o trecurăm în luntre, ajunserăm 
la un alt oraş. 

Numele acestuia este Bacău 
(Bakovi) ; într'însul sunt maî 
multe biserici de piatră. Din a- 
cest loc, pe căi foarte anevo- 
ioase, trecînd prin codri şi prin 
munţi, care semănau cu căile de 
prin Moscova, ba chiar şi mal 
sălbatice, am sosit Ia întîiul sat 
dintre cele stăpînite de BeiO ; 



pe acestea el le primise moş- 
tenire de Ia tatăl şi de la bunul 
său ; ele sunt dintre cele maî 
frumoase şi maî populate dintre 
sate, căci fie-care cătun are pe 
el cîte o casă boerească şi cîte 
o biserică. 

OrI-ce colţ al acestei ţări, de 
la Roman pană Ia Focşani, e 
acoperit cu oraşe şi sate, şi ele 
sunt în aşa plăcute poziţiuni, 
udate de fintînl şi rîuleţe, în 
cît nici se poate spune. Din 
toată Moldova, acesta este ţinu- 
tul cel maî frumos şi maî tare 
locuit. De la Roman pană so- 
seşti în Focşani, e cale de cincî 
zile. Tot în acea parte e şi ho- 
tarul despre ţara Ungurească, 
unde locueşte multă ţărănime 
săsească, care este de lege 
francă, adică închinători Papii 
şi au biserici ale lor ; căci, după 
cum ne-am informat, în Ungaria 
sunt nenumărate secte şi na- 
ţi-unl, ast-fel în cît în aceeaşi fa- 
milie se află mal multe religiunl, 
tatăl bună-oară fiind de o lege, 
nevasta de alta, iar copiii luînd 
fie-care credinţele care-I place. 
Craiul şi dregătorii sunt Calvi- 
niştî; apărătorii cetăţilor sunt 
Saşi. Mergînd maî înainte, noî 
aflarăm drumuri foarte grele şi 
pătrunserăm în codri maî no- 
roioşi şi maî sălbatici de cît 
ori unde ; iar în mijlocul lor fu- 
răm siliţî să dormim, neputînd 
ajunge pană la conac. In ace- 
laşi timp, noî deterăm drumul 
vitelor noastre, ca să pască unde 
vor voi şi aprinserăm focuri, care 
ţinură pană dimineaţa. Atuncî 
adunîndu-ne vitele purceserăm 
înainte ; iar în ziua de Luni so- 
sirăm la Uliul din tîrgurile stă- 
pînite de Beiu şi numit Bog- 
dana (Boghzînî), precum se chia- 
mă şi mănăstirea, pe care el a 
zidit-o acolo. Aceasta este pe 
un loc aşezat între munţi, pe 
o vale cu păşuni frumoase, pe 



6^50^, Marele Dicţionar Geografia, 



28 



; .'■•■'■•'i>.'--îîy^C 



BACĂU 



178 



BACĂU 



care de patru liturî le apără 
înălţimile. Prin vale curge o gîrlă 
mare numită Trotuşul (Tatrosh). 

Ascultînd poruncile Beiului, 
noî ne-am lăsat bagagele în tîrg 
la Bogdana şi am pornit fără 
de sarcine în spre mănăstirea 
Beiului (Caşinul ?) care este maî 
în lăturî de tîrg. Ca să pătrunzi 
într*însa, trebue să intri într'o 
rovină îngustă care, atît în dosul, 
cît şi în faţa mănăstire! sau în 
jurul eî, este singura trecere 
pană la mănăstire. îndată ce 
trecurăm dincolo de rovină şi 
pe cînd ne apropiam de mă- 
năstire, ne aflarăm pe un cîmp 
verde nivelat şi întărit prin prejur. 
In mijlocul acestui cîmp sta mă- 
năstirea înconjurată cu nume- 
roase fintînî de apă dulce. Beiul 
ajunse înaintea noastră cu Doam- 
na sa şi cu boeriî însoţiţi de 
nevestele lor. 

Cu acest prilej se ţinu acolo 
o mare panaghirie sau serbare, 
maî cu seamă spre amintirea 
Sf. Paraschive, fecioara bulgară 
ale cărei moaşte se află în mă 
năstirea luî Vasile Vodă (Treî- 
Erarhî). A doua zi după so- 
sirea noastră noî slujirăm letur- 
ghia, de faţă cu Beiul, într'o bi- 
serică de lemn pe care o ridi- 
case aproape de mănăstire, îm- 
preună cu cîte-va chiliî spre a 
servi pană cînd se va săvîrşi 
clădirea ce se zidea acolo. După 
leturghie petrecurăm în ospeţe 
pană către seară. Descrierea 
mănăstireî este ast-fel : E încon- 
jurată de un zid lat şi înalt cu 
patru turnurî, cîte unul la fie- 
care colţ, afară de clopotniţa ce 
este d'asupra porţeî. Toată a- 
ceastă clădire s'a înălţat în timpul 
acestei verî şi se zice că au fost 
întrebuinţaţi la lucru mai mult de 
800 Jancua (Ciangăî) din aceste 
locurî; dar clădirea bisericeî nu 
este încă săvîrşi tă; ea este în- 
chinată celor doi Voivozî aî ta- 



bereî îngereştî Sfinţii Mihail şi 
Gavril, precum şi întregeî oşti 
cereştî. Beiul a trimis să ia pen- 
tru această mănăstire un ista- 
ticon, de la Patriarhul din Con- 
stantinopol, spre a o declara 
Stavropigiacă, a o pune sub 
stăpînirea patriarhatului şi a nu 
avea nicî odată vr'o altă în- 
chinare. Dînsul ceru şi de la 
Patriarhul nostru un drept de 
acelaşî fel; iar prea Sf. Sa scrise 
pentru dînsul un istaticon cu 
acelaşî scop, însoţindu-1 cu bles- 
teme, anateme şi cele-l'alte. 
Pentru întreţinerea mănăstireî, 
Beiul îî dărui maî multe sate 
şi alte moşiî cu marî veniturî. 
In ziua de Mercurî, Beiul se 
porni şi în sfîrşit noî îl urma- 
răm pană la micul tîrg Bogdana. 
Joî de dimineaţă, foarte de tim- 
puriii, Beiul trămise după stă- 
pînul nostru Patriarhul ca să 
aibă cu Sf. Sa o întrevedere de 
despărţire; Patriarhul făcu o ru- 
găciune pentru dînsul şi pentru 
Doamna; după aceea, Beiul se 
porni la Iaşi, lăsînd pe seama 
noastră un căpitan cu compania 
sa, ca să ne excorteze pană la 
Focşani. In acea seară noî a- 
junserăm într'un tîrgstăpînit de 
un mare boer, al căruî nume 
era Dabija ; acolo, după porun- 
cile Beiuluî, ni se arăta un mare 
respect; şi după cum tot el 
dorea, în ziua următoare noî 
sosirăm într'un alt tîrguleţ al 
aceluiaşî boer. Aci era un palat 
mare, aşezat pe malul unuî rîu 
larg, de asupra unuî deal înalt 
şl vesel; într'acest loc fugise 
Beiul Ştefan după ce, pentru 
întîia oară, fusese bătut aproape 
de Iaşi de către Timus şi Ca- 
zaciî luî. Aci îşî luă el reşedinţa 
ca într'un loc apropiat şi de 
Ungaria şi de Ţara-Romînească. 
Toţî se mirau, cum noî am pu- 
tut trece prin această cale, pe 
unde nimeni nu călătorise, nicî 



chiar dintre călugărî. Acel boer 
(Dabija) avea la dînsul pe ne- 
vasta Sărdaruluî sau căpeteniei 
pe care de curînd îl ucisese 
Beiul Vasile. Ea este din nea- 
mul nostru şi cunoaşte obiceiu- 
rile noastre, fiind urmaşa luî 
Petre- Vodă care a trăit în exil 
la Alep. 

Sîmbătă sosirăm în Focşani, 
unde deterăm drumul căpitan u- 
luî, trămiţînd printr'însul scri- 
sori către Beiu. Aci o căpitănie 
de ostaşî ne întîmpină din par- 
tea Beiului Ţăreî-Romîneştî». 

Iacă în fine cîte-va extracte din 
«Descriptio Moldaviae» a Prin- 
cipelui Dim. Cantemir, (tip. de 
Societatea Academică Romînă, 
tom. II, p. 27) relative la ţinutul 
Bacău : 

«Ţinutul Bacăii, peste care 
este un vornic cu scaunul în 
Bacăii, tîrg situat într'o insulă 
a rîuluî Bistriţa, vestit pentru 
abundenţa merelor şi a altor 
fructe. Are un episcop catolic, 
care se numeşte «de Bacău» pen- 
tru că în ţinuturile de pe lîngă 
munte sunt mulţî supuşî Mol- 
doveni, numiţi catolici, după 
naţionalitate şi religiunea lor, 
pe care i-a aşezat acolo Ştefan- 
cel-Mare după ce a bătut pe 
Mateiii, regele unguresc, şi i-a 
împărţit pe la boeriî săî. Este 
de însemnat satul Cantemireş- 
tilor din ţinutul Roman (?) numit 
Faraoani, aî căruî locuitori, maî 
bine de 200 familii, sunt cato- 
licî şi au o biserică de piatră 
foarte veche; Ocna şi Trotuşul, 
lîngă apa Trotuşuluî, tîrgurî me- 
morabile pentru salinele exce- 
lente ce se găsesc împrejurul 
lor. Pe aicî este intrarea cea 
maî largă din Moldova în 1 ran- 
silvania. 

în salinele de la Ocna nu e 
trebuinţă de nicî o măestrie 
pentru curăţit sarea, căci săpînd 
pămîntul de un cot sau doî de 



BACĂU 



179 



BACĂO 



adînc, se găseşte sare prea cu- 
rată, care să străvede ca cris- 
talul sau porfirul, nefiind ames- 
tecată cu pămînt cît de puţin. 
Şi aceste saline nici odată nu 
se sfîrşesc, măcar că lucrează 
într'însele multe sute de oameni. 
Pentru că în locurile unde se 
taie tablele sau drobii de sare, 
se lasă într'un loc şi într'altul 
columne de acest cristal de sare 
care să sprijinească pămîntul şi 
boltitura şi să aibă loc de a se 
lăţi vinele cele noT, şi aşa apoi 
bolţile acestea atît se umplu de 
sare, pană în 20 de anî, în cît 
nici se cunosc că au fost de- 
şertate vre-odată. Şi se găsesc 
într'însele une-orî peşti întregi 
împreună crescuţi, care nu se 
deosibesc de loc de peştii ceî 
fireşti, care se prind prin rîurile 
de prin prejur. Pe Tăzlăul-Să- 
rat, nu departe de satul Moi- 
neşti, curge, dintr'un izvor, pă- 
cura cu apă amestecată, cu care 
se servesc ţăraniî pentru unsul 
carelor şi zic că dacă s'ar putea 
bine scurge apa, ar fi cu mult 
maî bună pentru trebuinţa casei 
de cît acea ce se scoate din 
arbori». 

Toate cîte le-am spus în par- 
tea descriptivă de la începutul 
acestui articol, arată cîtă deo- 
sebire există între starea ac- 
tuală a judeţului Bacăii şi as- 
pectul săli de acum 250 şi 200 
de anî. 

Marca jud. : Stîncî cu brădet. 

Bacău, cont, uri?,, pi. Bistriţa-d.-s., 
jud. Bacău, este capitala jude- 
ţului cu acelaşi nume. 

Situaţia, Acest oraş este a- 
şezat la şes, pe malul drept al 
rîuluî Bistriţa, care-î spală mar- 
ginea răsăriteană, şi se găseşte 
la o distanţă aproximativ de 4 
kil. de vărsarea acestui rîu în 
Şiret. Eşind din oraş în direc- 
ţiunea răsăritului, dincolo de po- 



dul Bistriţei, malul Siretuluî este 
la o depărtare aproximativă de 
5 kil. Aci, la Radomireşti, se va 
construi de către stat un pod 
mare de fier, care actualmente 
este în studiu. In partea de sus 
a oraşului se scurg în Bistriţa 
apele pîr. Bîrnatul (Trebişul) şi 
ale pîrîuluî Negelul, care îî în- 
conjură toată partea de N., des- 
criind o încovoitură. 

Bacăul e situat la 46^.3 3^3 5" 
latitud. boreală şi 24^.37'! 5" lon- 
gitud. orientală, cu ora i.38'29" 
pe cînd în Bucureşti este i.35'5". 

Bacăul se poate considera ca 
inima Moldoveî; printr'însul se 
pun în legătură districtele din 
N. ţăreî cu cele de la S., prin 
şosele naţionale şi printr'o cale 
ferată. Se găseşte la o depăr- 
tare de 302 kil. de Bucureşti, 
160 kil. de Iaşi, 190 kil. de Ga- 
laţi şi 58 kil. de Piatra. Altitu- 
dinea d' asupra nivelului Măreî- 
Negre este de 161 "'-,20. 

Limite, Ţarina oraşului se 
mărgineşte la N. cu com. Măr- 
gineni-Munteni, la E. cu rîul 
Bistriţa, la S. cu com. Letea şi 
cu comuna Călugăra-Mare, la 
V. cu com. Călugăra-Mare şi 
com. Mărgineni-Munteni. 

Populaţiunea, După recense- 
mîntulMin 1890 — 91 se numără: 
391 1 capi de familie şi 12675 
suflete, dintre cari 6299 bărbaţi 
şi 6376 femei. După sex şi stare 
civilă, populaţia se împarte : ne- 
însuraţî 3815 bărb. şi 3249 fem. ; 
căsătoriţi 2156 bărb. şi 2234 
fem. ; divorţaţi 8 bărb. şi 13 fem.; 
văduvi 284 bărb. şi 880 fem. 

Mişcarea populaţiei : 484 năs- 
cuţi, 192 căsătoriţi, 381 morţi. 

Ştiu a citi şi scrie 4481 lo- 
cuitori şi anume: 2861 bărbaţi 
şi 161 8 femei. După naţionali- 
tate sunt: 51 10 Romînî, 6122 
Evrei, 560 Germani, 485 Un- 
guri, 218 Armeni, 33 Greci, 25 
Bulgarî, 20 Ruşi, 20 Italieni, 



15 Polonî, 14 Francezi, 12 El- 
veţieni şi I Turc. 

După protecţiune: austro-un- 
gară 382 (371 Austriac! şi 11 
Unguri), elenă 33, bulgară 23, 
italiană 20, franceză 14, ger- 
mană 1 3 şi elveţiană 12; iar 
restul e de protecţiune romînă, 
coprinzînd, afară de Romînî, pe 
Armeni, pe Unguri (476) şi pe 
Evreî. 

După religiune : 5170 orto- 
doxî, 6122 mozaicî, 1133 cato- 
licî ; Armeni - Gregorienî (orto- 
doxî) 218 şi I mahometan. 

Sub raportul ocupaţiunilor se 
deosebesc: agricultori, maî toţi 
Romînî, 299, meseriaşi 604, în 
mare parte Germani, industriaşi 
sau fabricanţi 5 , comercianţî 
(Greci, Evreî şi Armenî) 604, 
muncitorî 421, servitori 964, 
profesiuni libere 690, iar restul 
fără ocupaţie profesională. 

Marca oraşuluî este o pădure 
de brădet cu un cerb. 

Case, edificii, bis, şi strade. 
In oraşul Bacău sunt 4 subîm- 
părţirî, secţii sau culori. 

Casele sunt de cărămidă, din- 
tre care unele în stil modern, 
foarte ales. Cea maî însemnată 
clădire este Palatul Administra- 
tiv, situat pe calea naţională 
Bacău-Focşani, construit cu mij- 
loacele propriî ale judeţului şi 
anume din venitul zecimilor a- 
diţionale, şi terminat în 1889. 

Acest edificiu, care a costat 
689900 leî, nu are un stil bine 
pronunţat, dar cu cele două ale 
sale caturî, cu ferestrele sale 
foarte marî, cu cele treî intrări, 
cu scara-î principală de piatră 
masivă, cu balcoane de lespezî 
de piatră; apoî înlăuntru, cu co- 
ridoare largî, sălî spaţioase, cu 
un salon de ceremoniî, luxos 
mobilat, şi în fine cu acoperă- 
mîntul său în formă de man- 
sarde prezintă totuşî un aspect 
monumental. Intr'însul sunt ins- 



BACĂC 



180 



BACĂU 



tăiate maî toate autorităţile, 
precum: Prefectura, Consiliul ju- 
deţean cu Comitetul său perma- 
nent. Tribunalul, Judecătoria de 
ocol. Casieria generală, Poşta şi 
Telegraful, înfiinţat în oraş la 
1856, Creditul agricol, Serviciu^ 
tecnic şi Serviciul higienic al 
judeţului. Architectul care a 
executat lucrările a fost Filip Xe- 
nopol. Liceul «Principele Ferdi- 
nand», situat pe strada judeţiană, 
azî denumită a liceului «Princi- 
pele Ferdinand», este asemenea 
o clădire frumoasă, construită de 
stat, care s'a terminat la 189T 
şi a costat 220000 leî. 

Palatul public, care este con- 
struit de comună din excedente 
în valoare de 1 00000 leî, cu- 
prinde o sală de teatru şi ca- 
zarma pompierilor. 

Casa primăriei este vSituată în 
centru, alăturea cu Palatul Ad- 
ministrativ. Gara, construită în 
1870, este situată la extremi- 
tatea nord-vestică a oraşului; 
ea este o clădire frumoasă cu 
două caturi şi cu săli spaţioase. 
Găzduirea în oraş se face în două 
oteluri mari cu două caturi nu- 
mite: Hotel-Central şi Europa, 
situate pe strada principală. Maî 
sunt şi alte cinci hanuri de o 
însemnătate secundară. De la 
1891 încoace s'au făcut treî lo- 
caluri de şcoală: No. 2 de fete 
şi alta de băeţî, ambele pe strada 
Coroî şi No. 2 de băeţî pe şo- 
seaua naţională Bacău-Ocna. Fie- 
care din aceste 3 localurî au 
fost clădite de comuna Bacău 
şi construcţia lor a costat cîte 
70000 leî. 

Bisericele sunt în număr de 
opt şi anume: 

I. Precista, fostă mănăstire, 
căreia aparţinea moşia Letea; e 
aşezată pe strada ce poartă nu- 
mele eî, la Estul oraşului. A- 
ceastă biserică este cel maî ve- 
chiu monument al tîrguluî; a 



fost clădită la 1472 de Alexan- 
dru, fiul luî Ştefan- cel-Mare. 

2. Sf. Nicolae, catedrală, în 
centrul oraşului, pe calea na- 
ţională Bacău-Roman, clădită la 
1840 de către enoriaşî. 

3. S-ţiî Impăraţî, situată în 
partea vestică a oraşuluî, pe stra- 
da Gării, clădită la 1845 de răpo- 
satul Emanoil Krupenski şi alţii. 

4. Sf. Ion, în centrul oraşului, 
pe o ulicioară a stradeî Busuioc. 

5. Buna-Vestire, pe strada cu 
acelaşi nume, construită la 1880 
de arhitectul oraşuluî de pe a- 
atuncî, inginerul losef Szavloski, 
cu mijloacele unuî comitet par- 
ticular, la care Gh. Morari u şi 
Gh. Manoliu au contribuit cu 
sume maî marî. 

6. Sf Treime (cimitirul), afară 
din oraş, pe şoseaua Bacău-Foc- 
şanî, zidită de comună la 1876. 

Din aceste biserici, 5 sunt 
subvenţionate de comună, iar 
una (Precista) de stat şi din 
veniturile lor proprii. Sunt de- 
servite de 7 preoţi, i diacon şi 
7 dascăli. Catolicii din Bacăiî 
au clădit între aniî 1845 — 1861, 
pe strada Buna-Vestire, o bise- 
serică, numită de popor Bărăţia, 
la care clădire a contribuit şi 
împăratul Austriei, Franz losef 
I, cu 1000 fiorini. De aseme- 
nea. Armenii şî-au zidit la 1850, 
pe strada Armenească, o bise- 
rică mare, la care a contribuit 
cu o sumă de banî (200 gal- 
banî) Mihail Sturdza, fostul Domn 
al Moldovei ; fie-care are cîte l 
preot şi i dascăl. 

Evreiî au cincî scoale (havre), 
unde 'şî fac rugăciunile. 

Grădina publică este situată 
în centrul oraşuluî, pe calea Ba- 
cău-Roman, şi a fost făcută de 
răposatul Dimitrie Kracti, pe 
cînd era prefect. In acest loc 
de preumblare s'a aşezat bus- 
tul luî Vasile Alexandri. 

In tot oraşul sunt patru pieţe : 



una cu hală, construită pe tim- 
pul cînd Leon Sachelarie era 
primar, şi alta. Piaţa- Vechie, pe 
strada Mare ; a treia, în faţa ca- 
zărmii Pompierilor, (casa Sion) 
şi alta pe calea Bacăii-Ocna. 

Maî sunt două cofetării, din 
care una cu grădină. 

In stare de construcţie sunt: ca- 
zarma pompierilor şi un turn (foi- 
şor) pentru observarea incendii- 
lor. Canalul colector al apelor din 
oraş s'a dat iestimp (1893) în 
antrepriză. Se tratează alimen- 
tarea cu apă din izvoarele de 
la Băraţi-Mărgineni, carî au o 
altitudine de 30 m. în raport 
cu oraşul, şi se găsesc la 3 ',2 
kil. depărtare. Toate lucrările 
de alimentare cu apă şi scur- 
gere a apelor vor costa 1 14000 
leî. S'a proiectat a se construi 
un abatoriu sistematic în locul 
zalhanaleî actuale de lîngă ză- 
gazul Bistriţei; de asemenea se 
va deschide un bulevard de la 
gară la bariera Călugăra, pe lo- 
cul viran al comuneî. 

In faţa găriî s'au construit 
cazarmele de artilerie, compuse 
din 19 pavilioane. In interiorul 
oraşuluî circulă trăsuri cu doî 
caî şi cu un cal. 

Sunt 12 strade marî, bine a- 
liniate, dar cea maî mare parte 
nepavate, ci nu maî şoseluite : 

Calea Bacău-Roman, stradele: 
Precista, Buna-Vestire, Busuioc, 
Judeţiană sau a Liceuluî, Gă- 
reî, Primăvereî, Justiţiei, Arme- 
nească, Lecca, Bulevardul şi ca- 
lea Bacău-Ocna. 

Din cauza vîntuluî ce bate a- 
proape 8 luni pe an şi a ane- 
voinţeî cu care se eiduce apă 
din Bistriţa, oraşul a avut a su- 
feri incendii marî, carî aCi dis- 
trus strade întregi, maî cu sea- 
mă din centru, unde casele fiind 
aproape lipite una de alta, a 
fost adsse-orî cu neputinţă de 
a se localiza focul. 



BACĂU 



181 



BÂCĂC 



Iinprejiiriinî, Privind în zbor 
(le pasăre, observăm că vatra 
oraşului se află pe un loc şes, 
a cărei uniformitate nu este va- 
riată de nici o ondulaţi u ne a 
tărîmuluî. ImprejurimUe din con- 
tra sunt accidentate şi ele pre- 
zintă poziţiunî frumoase ; ast-fel 
la N., pe malurile pîrîuluî Ne- 
i^elul, se întind regulat brazdele 
vcrzî de legume ale grădi nării - 
lor, dincolo de care se zăreşte 
Lunca-luî-Rugină, plină de pri- 
vighetori, apoi înălţimile şi dum- 
brăvile de pe moşia Fîntînelele ; 
spre V. dealurile păduroase ale 
Sohodoluluî, Călugăreî şi Dea- 
lul-Nou ; la S. se vede Cimi- 
tirul şi frumosul parc La -Po- 
rumbarul, de lîngă fabrica de 
hîrtie Letea, devenit grădină de 
petrecere a Băcăoanilor în zilele 
de sărbătoare; iar la E., dincolo 
de Bistriţă şi Şiret, culmile a- 
coperite cu copaci, de la Bulioci. 
Scoale. In acest oraş se află 
următoarele scoale : 

Scoale publice : Liceul clasic 
«Principele Ferdinand», înfiin- 
ţat în 1867; este aşezat în loca- 
lul său propriu, clădit de Stat. 
Cursurile sunt predate de 14 
profesori, dintre care i i titulari 
şi 3 suplinitori, iar întreţinerea 
liceului se urcă la suma de leî 
54840 anual. 

In anul şcolar 1891 — 92 era 
încă gimnaziu şi a fost populat 
de 191 elevi, dintre care 124 
s'au promovat şi 6^ aii rămas 
repetenţi. In anul 1891 — 1892 
gimnaziul a dat 21 absolvenţi. 
Externatul secundar de fete 
înfiinţat la 1890, a fost trans- 
format în şcoala profesională, cu 
începerea anului 1893 — 1894. 

Treî scoale primare urbane 
de băeţî. Ele au fost populate 
în 1890 — 91 de 724 elevi şi în- 
fiinţate : No. I, la 1839, No- 2 
la 1859 şi No. 3 la 1870. 
Două scoale primare de fete. 



Au fost frecuentate în anul şcolar 
1890 — 91 de 388 eleve şi înfi- 
inţate: No. I la 1858 şi No, 2 
la 1870. 

Două scoale private,' una de 
băeţî şi alta de fete. 

Afară de acestea, comunită- 
ţile catolice şi armene au cîte 
o şcoală mixtă, iar Izraeliţii au 
7 scoale, numite belferii. Evreii 
au vrut să facă pe scama lor 
o şcoală profesională de fete, 
dar din lipsă de mijloace, au 
făcut numai o şcoală primară 
de fete pe strada Busuioc, unde 
se învaţă, pe lîngă limba ro- 
mînă şi cea germană. Se maî 
învaţă şi religiunea mozaică. 

In oraşul Bacău se află două 
tipografii: Tăutu şi Margulius, 5 
librării şi i litografie. 

StahiHinente sanitare. Spitale 
se găsesc două : a) Spitalul Pa- 
vel şi Ana Christea, cu 42 pa- 
turî, întreţinut din fondurile do- 
natorilor al căror nume îl poartă 
şi dintr'o subvenţie anuală, a- 
cordată de comună. De la i Oc- 
tombrie 1891 pană la i Octom- 
brie 1892, s'au căutat în acest 
spital 596 b irbaţî şi 377 femei. 
b) Un spital izraelit cu 1 1 pa- 
turi, aşezat într'un local bun. 

In tot oraşul sunt două far- 
macii. 

Industria. Stabilimentele in- 
dustriale sunt: o moară siste- 
matică a d-luî Cristea, cu tur- 
bină, fosta moară Meleca şi 2 
alte mori de apă; o fabrică de 
cherestea Ţenof & C-nie, care 
se aprovizionează din pădurile 
judeţelor Neamţu şi Suceava, 
cu lemn de brad, transportat 
pe plute pînă în Bacău ; o săpu- 
nerie ; o fabrică de apă gazoasă ; 
o fabrică de luminări de seu ; 
2 cărămidarii ; 4 tăbăcăriî ; 2 
fabrici de postavuri groase (şa- 
iac) ; 2 fabrici de oale de pâmînt. 
Lemnăria se lucrează mult în 
acest oraş. Afară de boloboace, 



se maî fabrică paturî, dulapuri, 
scaune şî mese, toate cu un ma- 
terial foarte bun şi cu preţurî 
moderate. Asemenea, meseriaşiî 
oraşului se ocupă cu ciobotâ- 
rie, croitorie, confecţiunî de că- 
ciule şi de cojoace. Femeile ţes 
în stative, (războaie) mătase, din 
care fac borangicul ; pînza de 
bumbac, de in şi de cînepă, pre- 
cum şi lăicere (scoarţe de lină). 

Acest oraş a participat cu o- 
biecte fabricate într'însul şi a- 
nume : vestminte brodate (suc- 
mane) şi icoane de argint, la 
Expoziţia din Paris, de la 1867. 

In oraşul Bacău sunt două 
societăţi economice : <xCarpaţiî», 
cu 97 membriî şi cu un capital 
de 56252 leî şi a «Funcţionari- 
lor Publ'cî», cu 56 membriî ac- 
tivi şi un capital de 16030 leî. 

Anima/ele. După recensămîn- 
tul din 1890, se găsesc în ora- 
şul Bacău: vite bovine 784, 
porci 100, caî 300, oî 310 şi 
capre 20. Păşunatul vitelor se 
face pe imaşul tîrguluî şi pe lo- 
curile de păşune ale moşiilor în- 
vecinate. Proprietarii vitelor plă- 
tesc, pentru suhat, proprietarilor 
moşiilor vecine. Pentru îndestu- 
larea publică s'au consumat, în 
anul 1892/93, 3617 vite bovine, 
10923 miel, oî, capre şi 1739 
porci. 

Comerciul. Comerciul este 
destul de însemnat şi se face 
maî cu seamă prin importarea 
obiectelor de îmbrăcăminte, ma- 
re parte de proveninţă austro- 
ungară; apoi fierărie, alămărie, 
sticlărie, etc. Sunt două tîrgurî 
(iarmaroace) anuale : la 29 Iu- 
nie şi la 29 August. Ele se 
ţin în partea estică a oraşu- 
lui ; sunt şi două săptămînale : 
Joia şi Dumineca. Pe piaţa de 
pe şoseaua Bacău-Ocna se des- 
fac lemne de foc şi fineţe, pre- 
cum şi lîngă biserica catolică. 
Se numără 35 debitanţî de tu- 



BACĂO 



182 



BACĂU 



tun ale căror dughene sunt în 
acelaşi timp şi circiume. 

Budgetul, In anul 1891 — 92, 
budgetul ordinar al comuneî a 
fost de 3761 16 leî 74 bani la 
venituri şi de 370072 leî 05 banî 
la cheltuelî. Budgetul drumuri- 
lor avea 21200 leî la veniturî 
şi 21175 leî la cheltuelî. 

Proprietatea, — Suprafaţa o- 
raşuluî Bacăii, fâră de a se so- 
coti ţarina împrejmuitoare şi con- 
siderîndu-se ca limită a oraşului, 
despre apus, reţeaua principală 
a căeî ferate, începînd de la şo- 
seaua Bacău- Ocna pană la pî- 
rîul Negelul şi înainte pe acest 
pîrîu şi pe locul poşteî vechi 
pană în Gîrla-Morilor, este de 
34260.24 hectare. 

La finele anului 189 1, comuna 
avea următoarea avere imobilă : 
primăria, 4 localurî de şcolî pri- 
mare, o casă lingă şcoala No. 
I de fete, un abator, o grădină 
publică, un cimitir, o piaţă de 
tîrg de vite, locul cu fabrica de 
cherestea Ţenof, o prăvălie în 
strada Tavernilor, o piaţă de 
victualiî, o piaţă deschisă lîngă 
cea de victualiî, maî multe lo- 
curî virane în piaţa zisă veche, 
locurile cu grajdul cailor comu- 
nalî şi pentru depozit de fu- 
ragiu, casele foaste Sion-Mavro- 
mati, 3 localurî de gardă de 
barieră, ţarina cu pămînturile 
de hrană şi două imaşurî. 

Parte din teritoriul oraşuluî 
şi anume colţul sud-estic, cu 364 
case, cuprinde locurî situate pe 
mjşia statuluî Letea, unde pro- 
prietariî plătesc embatic ; iar 
restul este loc gospod (dom- 
nesc). 

Pe la anul 1823, veniturile 
tîrguluî, fiind rău administrate 
şi neîndestulătoare pentru între- 
ţinerea oraşuluî, tîrgoveţiî au re- 
clamat Domnitoruluî Ion Sandu 
Sturdza, care printr'un hrisov 
din 23 Iulie 1823, a alcătuit o 



nouă aşezare de venit, în care 
se poate vedea felul cum s*a 
regulat atuncî proprietatea în 
acest oraş : 

«Cu mila luî Dumnezeu, Noî loau 
Sandu Sturdza, Voevod Domn Ţareî 
Moldovei. Se face ştire cu acest hrisov 
al Domniei mele, ca înfaţasindu-se îna- 
intea Domniei noastre toată obstia locui- 
torilor tîrgoveţî din tîrgul Bacăului cu 
jalbă asupra alcătuireî, ca după cererea 
D-lor-Sale Boierilor de acolo, s'a fost 
făcut de oraş un venit obştesc tîrguluî 
acestuia, spre a se înlesni în cele de ob- 
ştească trebuinţă a tîrguluî, care alcă- 
tuire s'a întărit si prin Domnescul Hri- 
sovul nostru ce s'au dat în luna tre- 
cută Martie a anului acesta 1823, ne-au 
arătat că aceea aşezare de venit nefiind 
alcătuită prin ştirea şi obşteasca învoire 
a tîrgovetilor si nicî cu chib/,uirea ace 
cuviincioasă după starea acestuî tîrg, le 
cade cu multă greutate şi cu asuprirea 
ce maî simţitoare pentru uniî, facînd ru- 
găminte ca să ne milostivim Domriia-mc, 
şi în locul acei aşezăserî, să întărim a- 
cestuî tîrg altă alcătuire de venit, care 
este cu primirea tuturor locuitorilor tîr- 
goveţî şi cu toată obşteasca mulcămire. 
Drept aceea Domnia-me încrelinzîn- 
du-ne asupra adevăruluî arătărilor aces- 
tora a jăluitorilor şi însusî voinţa noas- 
tră fiind ca o asemenea alcătuire de ve- 
nit obştesc al tîrguluî să fie în cît se 
poate maî chibzuită după starea aces- 
tuî tîrg si cu obştească mulţămire a 
tîrgovetilor. Iată prin acest al nostru 
Domnesc Hrisov întocmaî după cererea 
lor, care o am găsit şi noî intru tot 
dreaptă, şi cu cuviinţă, hotărîm si, în 
locul ceî maî din nainte aşezărî de cutie, 
cuprinsă piin Hrisovul nostru de maî 
sus pomenit, care prin acesta îl nusiim 
şi-1 oborîm cu totul din fiinţă, legiuim 
tîrguluî acesta pomenit Bacău, alcătuirea 
aceasta maî jos însemnată de cutie şi 
de venit al obştieî tîrguluî, adecă : 

1 . Măhălitul tîrguluî, care să-1 ia după 
rînduială aceea ce se urmează şi pe la 
alte tîrgurî, sau vînzîndu-se cu anul, sau 
în credinţă căutîndu-se. 

2. Cotăritul tîrguluî să fie iarăşî venit 
al cutieî şi de la tot rachiul, holercă 
sau vinul ce se va vinde saii cu vurta 
sau pe la crîşme şi pe la dughenî, sa 
ia cutia cîte zece parale de tot vasul 
cînd se va măsura, neavînd voie vînză- 
toriî de a măsura vasele precum nicî în- 
suşi crîşmariî la căutarea socotelelor cu 
apă saii alt-fel, de cît numaî cu cotul. 

3. Căsăpia tîrguliu să dee pe tot anul 



cîte cincî-zecî leî venit la cutia tîrguluî, 
măcar orî-cine ar fi ţiitoriî căsăpieî, afara 
de ceea ce s*a obicinuit a se da la is- 
prăvnicie. 

4. Străiniî ce vin cu mărfurî de le 
vînd în tîrg la iarmaroace şi la zilele 
de tîrg, să dee la cutie cîte doî leî de 
un car, şi cîte un leii de o căruţă cu 
marfă, orî de ce naţie ar fi. 

5. Ceî ce vor cumpăra acareturî de 
veci în tîrgul acesta, orî si cine ar fi, 
să dee la cutie cîte doî leî la suta pe 
toată suma preţuliiî cît va cuprinde cum- 
părătura. 

6. Ceî ce vor strînge perje de velnîţă 
pentru neguţătorie, sa dec cîte zece pa- 
rale de toată mierţa la cutia tîrguluî, a- 
fară pe aceî ce vor strînge pentru tre- 
buinţa numaî a caselor lor, care nu au 
să se supună cu această plată. 

7. Orî-ce străin va veni ca sa des- 
chidă dughiană nouă în tîrg, pentru orî- 
ce fel de alesveris, afară de tîrgoveţiî 
aceî vechî, să dee la cutie zece leî, cînd 
va deschide dughiană, iar în urma nu 
are să se maî supună cu această plata. 

8. Ceî ce vor voi a prinde vre un 
loc din noii din locul tîrguluî, care nu 
vor fi nicî cu o pricină să se învoiasca 
maî întîî cu epitropiî cutieî a tîrguluî 
pentru a plăti un bezmăn hotărît la cutie, 
şi apoi să aibă voie a prinde locul şi a 
face binea pe dînsul. 

9. Ceî ce se vor rîndui cu ţidule de 
la isprăvnicie în cercetarea neguţitorilor 
pentru priciiiî de socotelî sau pentru pre- 
ţeluire de venit si alte lucrurî, sa dee la 
cutie doî leî de va fi pricina mică, iar 
de pricinî maî marî să dee si pana la 
cincî leî de o pricină. 

10. Din piaţul tîrguluî să ia cutia 
venit de la toţî aceî ce vin cu mărfurî 
şi orî-ce alte lucrurî de vînzare cîte cincî 
parale de tot carul, iar căpitanul isprăv- 
nicieî, vame;;iî sau alţiî din zapciî is- 
prăvnicieî să nu ia nimica de la nime- 
nea ca să lipsească jafurile. 

11. Străiniî ce nu vor prinde ca şi 
ceî-l'alţî locuitorî tîrgoveţî la havalelele 
şi cheltuelele tîrguluî, să nu fie volnicî 
a intra ca sa-şî facă arătura în ţarină 
pe locul tîrguluî; si în ţarină să nu se. 
întindă nimenea maî mult cu închidere 
de loc, ce pe cît este astăzi ţarină să 
se însemneze cu pietre statornice de ho- 
tăra, pentru ca să rămîe de-a pururea 
slobodă spre hrana locuitorilor tîrguluî. 

12. Toţî ceî ce vor lua lemne de foc 
din pădure de pe moşia tîrguluî să dec 
cîte zece parale de tot carul la cutia tîr- 
guluî, afară însă de locuitoriî tîrgoveţî, 
carî n'aii sa se supună cu această plată. 



BACĂU 



183 



BACĂtJ 



1 3 . Nimenea de azî înainte sa nu fie 
volnic a maî da cuiva loC din locul tîr- 
guluî, ce se afla slobod, fâra ştirea Epi- 
tropilor cutiei şi a toata obştea tîrgove- 
ţilor, iar acel ce s'ar împuternici de sine 
într'o urmare ca aceasta, orî cine ar fi, 
să se supună a da straf, una sută leî la 
cutia tîrguluî si locul sa se ia iaraşî ob- 
ştesc. 

Acestea sunt veniturile şi privilegiile 
care se legiuiesc tîrguluî acestuia al Ba- 
căului, ca să le aibă de-a pururea nes- 
mintite şi nestrămutate, şi obştia tîr- 
govetilor, alegînd epitropî pe cine vor 
socoti, oameni de bună înţelegere, şi cu 
frica luî Dumnezeii, acei epitropî să fie 
însărciiiaţî cu ţinerea cutieî sub pecetea 
tîrguluî şi cu fttrîngerea tuturor acestor 
venitarî numai la cutie, precum şi cu 
cheltuirea din venitul cutieî, care are să 
bC facă numai pentru trebuiiiţî obşteştî 
tîrguluî şi maî cu de adiiisul pentru al- 
cătuire de o şcoală obştească a tîrguluî, 
în cît s'ar putea maî încuviinţată spre 
învăţătura copiilor tîrgoveţiior, fără nici 
{) plată de la sine, pentru ca să se în- 
lesnească în acest chip şi ceî maî să- 
raci întru cîştigare de învăţăturî, iar maî 
prisosi] id ceva la cutie, afară de trebu- 
inţa şcoaleî, aceea să se întrebuinţeze 
si în alte cheltuelî de trebuinţă şi de 
havalelele tîrguluî si a mosieî tîrguluî ; 
datorî fiind epitropiî a da seama pe tot 
anul de venitul cutieî ce se va strînge 
si de cheltuelile făcute, carî pururea au 
bă urmeze după voinţa si după cea maî 
obştească primire a tîrgoveţiior şi acea 
sumă cercetind-o obştia să o şi iscă- 
lească de va fi bună şi fără pricină si 
să se dea iarăsî epitropilor ca să se pue 
în păstrare la epitropia cutieî. Spre a- 
ceasta dar s'a dat acest al nostru Dom- 
nesc hrisov, întărit cu a noastră Dom- 
nească iscălitură şi pecete, ca sa stea de 
a pururea în mina tîrgoveţiior ca o în- 
tăritură statornică si în veci nesmintită 
asupra legiuireî acestor de maî sus în- 
semnate obşteştî veniturî şi privilegiî a 
tîrguluî, poftind şi pe luminaţii Domnî, 
fraţiî Jioştri, carî din pronia cereasca se 
vor orîndui în urma noastră, oblăduitorî 
pămîntuluî acesta, nu numai să nu stră- 
mute saii smintească, ceva din aceste ho- 
tărîte, ci maî vîrtos, ca pentru o ob- 
şteasca trebuinţă, să adaoge cele ce se 
vor maî găsi de cuviinţă pentru a Dom- 
niilor sale, în vecî nesfîrşita laudă si 
fericită pomenire. 

S'au scris la scaunul Domniei mele 
în oraşul Taşi, întru cea d'întîiu Domnie 
a noastră la Moldova, în anul al doilea, 
la leatul 1823, Iulie 23. 



Iscăliţi ; Noî loan Sandu Sturdza 
Voevod. Spre neschimbare. N. Dumi- 
traşcu». 

(L. S.) 

Ne urmîndu-se însă întru toate 
dizpoziţiunile acestui hrisov, sau 
după cum se exprimă jurnalul 
din 22 Maiu 1840 al boerilor, 
neguţătorilor şi cea-laltâ obştie: 
«... nepăzindu-se buna-cuviinţă 
şi făcîndu-se jignire celor spre 
folos toţimeî proprietari local- 
nici, s'a încheiat numitul jurnal, 
prin rare se institue anume per- 
soane ca să privegheze la apă- 
rarea toţimeî proprietarilor şi în- 
dreptarea celor de cuviinţă» : 

«Anul 1840. Luna Maî 22. Boieriî, 
Neguţătoriî si cealantă obştie, aceî ce 
ne adăm localnicî Tîrguluî Bacăii ^i 
avem însuşirile şi driturile proprietaţiî 
mo.şieî pomenitului tîrg, în privire luînd 
cele pană acum urmate rînduieliî, întru 
toate dreptăţile acesteî proprietăţî, ne- 
pazindu-se buna cuviinţă, s'aii făcut ji- 
gnire celor spre folos toţimeî proprietari 
localnicî, carî maî din urmă nefăcîndu- 
se trebuincioasa stavilarisire, după îm- 
prejurărî aii sporit jignire încît s'a făcut 
nesuferită ; deci după dreptăţile de pro- 
prietari, precum suntem am căutat a ne 
aduna unii cu alţii şi a ne conglasui 
spre punere la cale de a întîmpina relele 
vătămărî a proprietăţeî, stavilindu-le întru 
toate ce ar putea să maî aducă jignire 
si a face îndreptarî necuviinţelor urmate 
pană acum. 

Aşa întrunindu-ne şi socotindu-ne cu 
de-araăruntul pentru toate cîte trebui nţî 
cer a-a avea a lor regularisire si bună 
orînduială, statornicită pe viitorime spre 
curmare a tot felul de catahrisurî, care 
pană acum s'aii făcut de către aceî răii 
înărăviţî în dreptăţile proprietăţii, într'o 
unire cu ţoţiî am alcătuit următoarele : 

1. Am ales doîdhitreBoierî şi doî dintre 
neguţitorî, sub numire de ocrotitorî drep- 
tăţilor proprietăţeî, pe lînga care vor fi 
doî şi din cealantă obştie, supusî ocro- 
titorilor spre lucrarea celor de trebuinţă 
la apărarea dreptăţilor toţimeî proprieta- 
rilor şi îndreptăţea celor de cuviinţă. 

2. Pentru ca la cele mai multe lucrări 
ce cere trebuinţa a săvîrsi domnii ocro- 
titorî, este de cuviinţa de a se conglasui 
maî cu mult, spre a se urma toate cu 
bună orînduială si temeinicie, care o a- 



semenea adunare de deosebite madularî, 
este cu neorinduială de a se face cu care 
cum se va găsi, ce am socotit de cuviinţa 
aşa adică, sa se aleagă ca nişte deputaţi 
de către toţimea boerilor şase dintre dum- 
nealor, şi de către toţimea neguţitorilor 
şase dintre eî, precum şi de către cea- 
lantă obştie proprietari iarăşi dintre eî 
şase, de a căror aleşi nume încheindu- 
se Jurnal sub a noastre iscălituri se va 
păstra la dumnealor ocrotitoriî, după care 
orî la ce trebuinţă vor avea a conglasui, 
li se va face cunoscut şi se vor aduna 
fără a da sminteală lucrăreî cu neadunarea 
la vremea cerută. Insă cînd de la întîm- 
plare nu se vor afla toţi ca să se adune, 
atunci lucrarea se poate face şi numaî 
cu jumătate din numărul aleşilor, fiind 
aceştia orî şi din care treaptă, dar maî 
cu puţin nu. Tot aceştî aleşî fiind com- 
plectul întreg, adică cel puţin pană la 
jumătate aîi să încheie si seama cutieî 
Domnilor ocrotitorî la împlinirea fieste- 
căruia an, şi aşa cu aceasta rînduială 
vor putea fi si toate lucrările Domnilor 
ocrotitorî fără bănuială despre vrc - o 
parte. 

3. Dumnealor Ocrotitoriî, vor face patru 
Condici, şi anume : Una pentru regula- 
risirea locurilor din tîrg spre curmarea 
catahriselor de împresurare ; a doua Con- 
dică pentru regularisirea locurilor de 
hrană din ţarină ; a treia Condică pen- 
tru veniturile ce se vor strînge din cele 
hărăzite prin luminatul Hrisov-gospod, 
din anul 1823, precum şi acele ce se 
vor maî scoate de către Dumnealor o- 
crotitoriî, împreună cu ale sale mădu- 
lărî a maî fi de cuviinţă să se adune 
în folosul cutieî spre întîmpinarea chel- 
tuelelor trebuitoare pentru lucrările te- 
meinicilor îmbunătăţiri a proprietăţeî ; si 
al patrulea : Condică pentru toate chel- 
tuielele ce se vor face din cutia tîrgu- 
luî, pentru care aii D-lor ocrotitorii să 
dea sumă curată pe fie-care an, fiind 
toate aceste condicî şnuruite si legate 
bine şi pecetluite cu pecetea Isprăvni- 
cieî şi a Eforiei şi a boerilor din ma- 
dularî ce vor voi să pue peceţile lor 
făcîndu-se condicile cu cheltuială din 
cutie ; asemenea şi osebita hîrtie, cer- 
neală cîtă va merge în lucrările însăr- 
cinatelor Domnilor ocrotitori, tot din cu- 
tie are sa fie. 

4. Incheindu-se sama Ocrotitorilor şi 
trecînd banii peste cheltuiele urmate în 
anul acela, pentru acel prisos se va so- 
coti de adunarea legiuită maî sus, şi se 
va hotărî sau să se întrebuinţeze în ceva 
sau să stee de rezervă pană cînd se vor 
maî aduna si atunci cu întrunirea su- 



BACĂU 



184 



BACAIJ 



cotinţeî, să se hotărască ce să se facă 
cu acei bani pentru folosul obsteî, în- 
ţelcgîndu-se la debataţie si cu cuprin- 
derea hrisovului din anul 1823. 

5. Locurile din tîrg si mahalalele se 
vor regularisi întru acelaşi chip, adecă 
pe toţi acei ce vor avea locuri cu bi- 
nale din învechime si păiiă la trecutul 
an 1823 făcute, se vor margini întru a- 
ceeasî ce se vor fi găsind stăpînindu-le, 
dacă însă nu se va atinge prin păşirea 
hotarelor cuprinzătoare prin documen- 
turî de schimosire înfrumuseţereî tîrgu- 
luî, strîmtorind ulifile cu cuprindere de 
maî mult loc, cacî aceasta e în drepta- 
tea Eforiei de a regularisi si pentru îna- 
inte a priveghia, şi măsurîndu-li-se, cu 
stînjinul gospod, se vor trece în con- 
dică suma stînjinilor fieşte-cariiia loc, pe 
numele proprietarului său, dîndu-i-se şi 
document de cătră d-lor Ocrotitorii. 

Iar pentru locurile date de tîrg fără 
bani, acelea care n'aii binale pe dintele 
si date în vremea sus zisa pana la 1S23, 
fiind-că a unor de asemenea locuri, pro- 
prietarii nu se găsesc locuind în acest 
tîrg, dar măcar şi acelor ce se găsesc 
locuind aice, pentni că poate să le fi 
ţiind spre spiculaţie particularnice, iar 
nu pentru neapărata lor trebuinţă, vor 
socoti d-lor ocrotitorii împreuna cu ose- 
bitele alese mădulărî si vor pune la cale 
ce trebuie a regularisi pentru asemenea 
spre maî bunul folos al obşticî. 

6. Pentru locurile acele care de la 
1S23 si încoace pană acum, fiind-că toate 
acele locuri s'aii dat cu catahrisis de 
cătră acei rău înărăvicî, călcînd legiui- 
rile Domnescului Hrisov din 1823, Iu- 
lie 23, care de la sine luîiid însuşire de 
Epitropî, l'aii împărţit prin feluri de 
rusferturî si cuî au avut drepturi de a 
i se da loc şi cuî n'au avut drept; pe 
lingă aceste apoî le-aii dat şi cît nu 
li-au căzut pentru facerea aşezăreî unui 
locuitor dînd pentru un loc, în care ar 
încape treî şi patru aşezări, cu a cărora 
rea urmare s'au maî închis şi un puţin 
imas ce maî rămăsese despre Bistriţa 
pentru trebuinţa obstieî. Intru acesta 
facînd d-lor Ocrotitoriî pătrunzătoare cer- 
cetare tuturor acelora, care aflindu-se cu 
asemenea locurî, de catră cine li s'a dat 
si ce rusfeturî au plătit, şi desluşind a- 
devărul pentru cîte locurî se vor găsi 
prinse şi date unora şi altora, fără a 
avea dătătorii însuşirile legilor din Dom- 
nescul Hrisov, şi primitoriî de împlini- 
tori celor cuprinse prin el. Vor face un 
izvod lămuritor de datătorî ce s'aii luat 
nedreaptă însuşire ca sa hărăzească lo- 
curî, de primitoriî locurilor, de câti- 



mea mărimeî şi de suma priimită ruş- 
fert şi să facă chemare mădul arilor cu 
zi hotărîtă şi precum s'a vorbit maî sus 
că cel maî puţin să fie la acea adunare 
să încheie jurnal si să iscălească fieştc- 
care într' insul, si să se pue acel izvod 
pe masa aceî presus viitoare zi ca să 
se debitorisască şi să se ia în judecată 
toate catahrisurile urmate cu darea a- 
celor locurî şi pentru doveditele luaturî 
ruşfert, încheindu-se jurnal se vor îm- 
plini de ocrotitorî prin isprăvnicie de la 
cutezătorî şi se vor trece în condica a- 
dunăreî folosurilor proprietăţiî , tot o- 
dată se va împlini şi cîte una suta lei 
ştraf legiuit prin Hrisov. Iar cu acef 
care li s'au dat locurile, se va urma a^a 
adică acelor de aii avut drept a li se 
da loc de aşezare, să li se dee, soco- 
tindu-se de completul mădularilor ce se 
va cuveni, plătind acum priimitorul lo- 
culuî bczmăn ce se legiuieşte prin hri- 
sov în folosul cutieî tîrguluî, însă lui- 
maî acum odată pentru tot-dauna, iar 
nu şi înainte, socotindu-se aceasta ca 
un filotim dar nu bezmaluire, însă nu- 
maî cît loc se va cuveni, pe care i se 
va da şi document de d-lor Ocrotitoriî, 
trecîndu-î în condică, dar prisosul va 
rămîiie în folosul obştiei spre lărgimea 
imaşuluî, sau se va da altora ce li se 
va cuveni cu folosul cutiei ; iar cît pen- 
tru acel care nu vor avea însusirî de a 
li se da locurî, si se vor găsi că li-aii 
dat acele măcar si cu binale, de ar fi 
toate să se ia în folosul obştiei tîrguluî 
ce are dritul proprietăţiî, cu care d-lor 
Ocrotitoriî vor păzi urmarea sus zisă 
pentru prisosirile din locurile acelora ce 
li s'au cuvenit a li se da şi unii ca a- 
ceştia, care fâra a nu avea drept de 
proprietarî, şi prin nedreptate s'aii silit 
a-si cîştiga locurî, pe care şi-au făcut si 
binale, fiind-că acele toate să iau în fo- 
losul obştiei proprietarilor, eî îsî v»ur 
căuta orî-ce pretenţie vor avea cu aceî 
ce le au dat locurile cu necredinţă, si 
dătătorul locului se va ştrăfui potrivit 
cu cuprinderea Hrisovului. 

7. Tot locul de hrană ce este în ţa- 
rina tîrguluî, se va măsura cu Inginer 
în primăvara şi vara aceasta, care se va 
si împărţi localnicilor proprietarî de că- 
tră Inginer în cuprinsul vidomaştieî ce 
d-lor Ocrotitoriî vor da, la a caria lu- 
crare obştia tîrguluî proprietară este da- 
toare a da din început si pana la is- 
prăvire a tot lucrul ingineresc oameniî 
trebuincioşî, fără vre-o cerere de plată 
de la cutie, decît numaî ingineruluî i 
se va plăti după tocmeala ce va avea. 
Se face ştiut şi aceasta, că inginerul are 



să împartă locul de hrană în părţile, 
adică dînd un rînd de bucăţî din locul 
maî bun şi analoghicos, după bunătatea 
şi răutatea pămîntuluî şi să dee şi din 
locul cel prost. 

8. In lucrarea vidomaştieî vor cer- 
ceta d-lor Ocrotitoriî cu pătrunzime pe 
toţî localniciî tîrgoveţî ; întîî pentru în- 
suşirile proprietăţeî de i se cuvine a a- 
vea loc de hrană si apoî făcîiid un is- 
vod de numele acelor si cîtimea cît se 
cuvine fieste-căruia, la presus viitoarea 
zi a mădularilor se va pune pe masa 
spre a se debatarisi, ca după aceste po- 
trivit să li se dee si lucrurile de hrană, 
făcîndu-se tot chipul de silinţe, că de 
se va putea să maî rămîie si ceva imas, 
ca să lipsească tot felul de strigări, si 
aşa se va trece în condică, după care 
d-lor Ocrotitorii vor slobozi si ţidule 
fieşte-căruia pe numele său de suma pră- 
jinilor ce i s'a dat pană la cea maî de 
pe urmă obstie proprietarî, ca după a- 
cele ţidule să-sî stăpîiiească locurile de 
hrană fieste-care, fără însă a-1 putea da- 
nui sau vinde; căcî care va cuteza în- 
tru asemenea, locul i se va lua în fo- 
losul obstieî şi unul ca acela nicî odi- 
nioară nu va maî putea cîştiga o ase- 
menea dreptate. 

Iar pentru aceî care, din întîmplare, 
s'ar depărta de aice din tîrg cu locuinţa, 
nu vor maî putea avea dreptate să stă- 
pîiiească locul de hrană, ci va rămîne 
în folosul obstieî, care afară numai cînd 
locuitorul va închiria casele, care se vor 
înlocui de închirieţî, socotindu-se ca 
nişte locuitorî, sunt în dreptate a stă- 
pîni pămînturile ce va avea închiriitorul, 
dacă însă îl va da, decît numaî atuncî 
se va lua în folosul cutieî, şi maî cu 
dinadinsul a obstieî, adică: cînd oare- 
care boier, din împrejurărî pentru în- 
delungat vremelniceşte, sau pentru maî 
puţin, povăţuit de împrejurărî, s'ar duce 
la vre-un loc şi casele le-ar închiria de 
Judecătorie, Isprăvnicie, vŞcoală si alte a- 
semene, atuncî locurile de hrană aceia 
case, vor rămîne în folosul obstieî pană 
la întoarcere, adecă : să se lase pentru 
imaş, mijlocind Ocrotitoriî închipuire prin 
schimbare vrcmelnicească ca să se ală- 
tureze de imas lăsat pentru vitele obstieî 
tîrguluî. Asemene si pentru ceî ce se 
vor săvîrşi din viaţă fără a le rămîne a- 
devăratî clironomî, atunci iară^î locurile 
de hrană, ce vor fi avut, vor rămîne în 
folosul obstieî, însă toate nişte asemene 
locurî păstrîndu-le d-h^r ocrotitorî ca 
după vreme să se poată întîmpina din- 
tr'însele lipsa la care ar cere trebuinţa 
după dreptate a i se da. 



BACĂU 



185 



BACA0 



9. Cînd oare-care din locuitori, din 
binale locuitoare si nu spiculatoare, pre- 
cum de pildă crîsme, hanuri, dughene 
si alte asemenea se vor vinde de veci, 
după trebuinţa ce-î va îndemna, atunci 
acea binea locuitoare, dacă se va locui 
de cumpărător, vor avea dreptate a ţine 
şi locurile de hrană ce va fi avînd vîn- 
zătorul, peste 10 ani dacă va fi străin 
venit din alt oraş sau sat şi de va fi 
creştin, (iar fiind de altă naţie şi sudit 
nu va putea intra în locurile de hrană), 
dar pană la vremea de 10 anî locurile 
vor rămîne în folosul obstieî; iar fiind 
cumpărătorul vechiu tîrgovăţ de 10 am 
sail maî învechit, atunci va trage şi lo- 
curile vînzătorilor, dacă însă nu va ave 
alte locuri de hrană de maî înainte, dar 
avînd asemene loc de hrană, nu va maî 
pute cere alt loc, şi cu aşa chip poate 
rămîne proprietar cumpărătorul, si vîn- 
zătorul rămîne stîrpit de dreptăţî pentru 
tot-d'auna, iar la întîmplare de închiriat 
se va aplicarisi la punctul maî sus al 
8-lea. 

10. Locul, ce se va pute opri pentru 
imaş, se va păstra tot într'o îngrăditură 
cu cea-1'altă ţarină, în care cîte o vită 
sau mult două, acele maî cu nevoe tre- 
buitoare pentru îndemînare si hrană a 
fieşte-căruia din locuitoriî proprietarî, se 
va primi a se păşuna, însă a localnicilor 
cu păstor tocmit de obştie; iar maî multe 
vite să nu se îngăduiască a se băga în 
acest imaş maî vîrtos oî, nici pe cel din 
afară de imaş nu vor fi slobode a se 
păşuna, însă a localnicilor proprietarî 
slobozenie o vor avea numaî pe vreme 
pană cînd se vor da oile în stînă, iar 
apoî altora nicî într'o vreme nu vor fi 
slobode a se păşuna, bez de treî capre 
ce poate să le aibă uniî pentru trebuinţă 
de cură si aceasta pentru ca sa se poată 
înlesni hrana celor-l'alte dobitoace a 
proprietarilor. 

1 1 . Pentru că proprietatea tîrguluî 
se găseşte împresurată de cătră megie- 
şitele moşiî, între care trebuinţa cere 
neapărat de a se scoate de sub împre- 
surare la a căruia lucrărî, fără a nu fi 
înadinşî vechili stăruitorî pană în sfîr.şit 
(nu poate fi nimica adus întru săvîrşire). 
De aceea d-lor Ocrotitoriî împreună cu 
ale sale mădulărî, vor socoti a alcătui 
nişte destoinicî vechilî de asemenea trea- 
bă, credincioşî, cinstiţî şi harnicî în lu- 
crărî, cărora plata alcătuirel şi cheltue- 
lile ce va cere trebuinţa osebit a se maî 
face, se vor da din cutia tîrguluî. 

12. Orî la ce lucrare va cere tre- 
vbuinţa a se aduna ale sale mădulărî, se 

înţelege că după forma maî sus zisa, se 



va iscăli de toţi cîţî se vor aduna în a- 
cea zi presus fiitoare şi după conglasui- 
rea ce va urma în toţimea adunăreî a- 
lese cu d-lor Ocrotitoriî, dacă nu va fi 
unire în înţelegere şi socotinţî şi vor fi 
dezbinărî, atunci socotinţele se vor da 
în judecată şi glasurile covîrşitoare ade- 
verite prin iscăliturile presus fiitorilor 
aceleî zile, va rămîne temeî încă şi de 
la se pune în lucrare, iar pentru ceî- 
ralcî î;^î va da socotinţă pe care s'a în- 
temeiat de nu s'a unit, si aşa pe , acele 
jurnalurî, care se vor păstra cuprindereî 
lor fără abatere întru cît de puţin, în- 
ţelegîndu-se dar maî lămurit că aceste 
adunărî şi conglăsuirî, n'au să privească 
cătră altă, de cît numaî cătră apărarea 
dreptăţilor proprietăţeî spre a ^e îmbu- 
nătăţi întru toate. 

Aşa dar aceste fiind socotinţele noas- 
tre ce se cuprind în arătatele 12 punc- 
turî, spre curmarea a tot felul de catahri- 
surî, care pană acum a urmat îndreptă- 
ţile proprietăţeî, şi spre a se îmbună- 
tăţi întru toate cătra care privej;te buna 
punere la cale a uneî proprietăţî de maî 
mulţî proprietarî, precum şi a dreptăţi- 
lor proprietarilor eî, încheiam acest jur- 
nal sub a noastre iscăliturî, punere de 
degete şi peceţî, pe temeiul cărora se 
vor păzi nestrămutate toate cuprinderile 
luî atît acum precum şi în viitorime, 
spre odihna localnicilor proprietarî şi 
nejignirea dreptăţilor proprietăţeî. 

Urmează 46 iscăliturî şi 10 puneri de 
degete. 

Adeverite de Eforia oraşuluî Bacău, 
No. 374, la 1 Iulie 1840». 

Istoricul oraşului. In privinţa 
punereî începutului tîrguluî sunt 
maî multe legende, însă lipsesc 
cu totul date sigure şi docu- 
mente pozitive. Dintre legende 
vom alege pe cea care pare a 
explica de odată, atît fundaţiu- 
nea originară a tîrguluî, cît şi 
numele de Bacău. Aceasta este 
şi cea maî acreditată printre bă- 
trîniî din tîrg şi maî cu seamă 
printre Ciangăiî (Ungurii) cari 
populează sate întregi în acest 
judeţ. Două din aceste sate, Că- 
lugâra-Mare şi Liuzi-Călugăra 
sunt chiar la poarta oraşuluî. 
Dintre aceşti Ciangăî uniî pre- 
tind, că în documente vechi de 
ale pămînturilor lor â'ar fi vor- 



bind chiar de un oare-care Bako, 
ungur din Călugăra, care a pus 
şi începutul şi a dat şi numele 
său tîrguluî Bacău. Iată cum 
spun ei, că-şî amintesc din bă- 
trînî : 

«Un oare-care ungur, din Că- 
lugăra de loc, avea pămînturî 
pană în apa Bistriţei, adică şi 
pe acolo pe unde azi e oraşul ; 
fiind dînsul un mare tîlhar, a 
fugit în Ungaria, unde a fost 
prins şi condamnat la moarte. 
Precum se ştie, pe atuncî con- 
damnaţii nu erau executaţi, dacă 
primeau să fie călău (aceasta şi 
astă-zî se aplică în ^ Rusia) un 
timp oare-care ; acesta primi 
şi după expirarea termenului, 
rămînînd liber, se întoarse iar 
în Moldova la pămînturile sale. 

Ungureşte călău se chiamă 
bako. Aşa că el cînd veni şi 
deschise o crîşmă pe şoseaua 
Romanului, adică în capătul de 
sus al viitorului oraş, toată lu- 
mea o cunoscu sub numele de 
crîşma luî Bako. Crîşma fiind 
pe drumul principal al Moldo- 
vei, numele eî de Bako deveni 
foarte cunoscut, ca un punct în- 
semnat pentru toată regiunea, 
împrejurul eî au început a se 
vinde bucăţi din pămînturile luî 
Bako ; aşa s'a lipit casă de casă, 
s'a lungit uliţa, şi s'au deschis 
altele, care toate au luat şi ele 
numele de Bako». 

După legenda aceasta ar ur- 
ma, ca oraşul actual să se fi în- 
tins treptat de la N. spre S., 
adică de prin mahalaua Roma- 
nuluî, în josul apeî ; această 
consecinţă a legendeî este ve- 
rificată de fapt; în adevăr, de 
cîte orî se cearcă săpăturî maî 
serioase pentru vre-o construc- 
ţiune în partea din suş: a tîr- 
guluî, maî tot-d'a-una se dă peste 
temelii, beciuri, adică urme de 
clădiri anterioare ; din contra, 
aceasta nu se întîmplă nicî o 



d^â^^. MdrtU JJivţiomr (ieogrctjiot 



24 



'^■'^^l.MML 



BACĂO 



186 



BACĂU 



dată cu partea din jos a ora- 
şului, unde solul pare a fi lip- 
sit de construcţiunî vechi. 

Acum două sute de anî a- 
proape, Dimitrie Cantemir ne 
povesteşte, că oraşul era situat 
într'o insulă a rîuluî Bistriţa 
(«Descrierea Moldoveî», tradu- 
cerea romînă, tom. II, pag. i8); 
lucru ce a putut să fie cu pu- 
tinţă pe acele timpuri, cunos- 
cîndu-se de toţî schimbările ca- 
pricioase ale cursului rîuluî. 

Intru adeverirea acestei ne- 
cunoscute mutări a rîuluî, adu- 
cem următoarele: «A fost o- 
biceiu ca să aibă Catolicii, lo- 
cuitori în Moldova, un episcop 
cu episcopia în tîrg la Bacău. 
Apa Bistriţei a surpat biserica, 
şi de atunci s*a mutat în ţara 
leşească. Acum episcopul Sta- 
nislas lezerski, ce se numeşte 
al Bacăului, venind şi voind să 
se aşeze în ţară, Voevodul i-a 
dat poslujnicl de oameni străini, 
pe care să-î aşeze în satul Tre- 
beş al Episcopiei, ce este la 
tîrg la Bacău ; i-a maî dat E- 
piscopieî şi tot felul de alte 
scutiri». (Uricul luî Grigorie 
Ghica, dat în 1741). 

Chiar astăzi părţile mărginaşe, 
de la estul şi nordul podişu- 
lui maî ridicat al tîrguluî, sunt 
supuse la dese revărsări ale rî- 
uluî Bistriţa, cînd vine mare, pre- 
cum şi ale celor două pîraie : Băr- 
natul şi Negelul. Pentru apărarea 
acestei părţi a oraşului, de desele 
revărsări ale rîuluî, s'a început 
construirea unuî dig (zăgaz), care 
este pe jumătate neterminat. 

Acest oraş, din vechime, a fost 
scaunul unei episcopii catolice, 
cu titlul «Episcopus Bacoven- 
sis», creată în locul celei de la 
Şiret în anul 1401, de către 
papa Bonifaciu IX-lea, avînd o 
moşie şi astăzi, sub stăpînirea 
embaticuluî. In secolul al XVI- 
lea, această episcopie fu unită 



cu vicariatul apostolic din Ţara- 
Romînească, şi titularul purta 
titlul «Episcopus Argensis et Ba- 
co vensis» («Alexandre le Bon», 
de Bengesco, pag. 62). 

Din cele precedente se vede, 
că pe la jumătatea secolului tre- 
cut. Episcopia s'a mutat în Po- 
lonia. (Melhisedec, «Papizmul şi 
biserica ort. în reg. Romînieî»,p. 
17). Prin secolul al XVI-lea era 
la Bacău o mănăstire franciscană, 
care a fost distrusă de un foc. 

In oraşul Bacău, pe timpul 
luî Alexandru-cel-Bun (1401 — 
1433), care locuia adese-orî în 
acest tîrg, trecea frontiera mol- 
doveana, şi aci se afla un sta- 
biliment de vamă, dimpreună cu 
cîte unul la Trotuş şi la Taz- 
lău. Postavurile de Orient, cu 
destinaţie pentru Braşov, se vă- 
muiaii la Bacău şi Trotuş. 

La 1422, Alexandru-cel-Bun 
a dat mănăstire! Bistriţa, jud. 
Neamţu, vama de la Tazlău, 
care depindea de cea din Bacău 
şi care probabil aparţinea atunci 
aceleiaşi mănăstiri. La 1456, Şte- 
fan-cel-Mare confirmă posesiu- 
nea vămilor mănăstire! Bistriţa. 

Despre numele oraşului Ba- 
cău, despre Episcopia catolică 
dintr'însul şi despre vama ce 
se află acolo, tratează şi d. B. 
P. Haşdeu, în tom. III din «Ety- 
mologicum Magnum Romaniae», 
p. 2288 — 2294. Credem de mare 
interes a extrage şi a decopia 
dintr'acea erudită notiţă, faptele 
următoare: In privinţa numelui, 
d. Haşdeu respingînd pentru 
dînsul o origină ungurească, pre- 
cum, bine înţeles, şi ridicula luî 
derivaţiune din numele zeuluî 
Bacchus, pare a înclina către o 
etimologie turanică, ce s'ar afla 
în relaţiune cu ocuparea ţinu- 
tului, ca şi a întregeî Moldove, 
de Cumani, maî înainte de al 
Xll-lea secol. 

D. Haşdeu vorbeşte apoi de- 



spre Episcopia catolică din Ba- 
cău, pentru care citează hrisoave 
de la Duca-Vodă şi de la An- 
ton Ruset, precum şi un pasa- 
giu din Miron Costin, cu ur- 
mătorul cuprins : «Episcopul de 
Bacău are titlul : al bisericilor 
catolice din toată ţara Moldoviî. 
Autoritatea luî se întinde şi a- 
supra Bugiaculuî, unde locuesc 
nu puţinî Catolici, anume în Ce- 
tatea-Albă, în Tighina şi în cele 
şapte sate băneşti». (Vezi lista 
Episcopilor catolici din Bacău în : 
Benco, «Milcovia», II, 24 — 35). 
Tot aşa de interesantă pentru 
trecutul oraşului nostru este şi 
descrierea luî, fecută la 1640, de 
episcopul italian Marco Bandini 
şi tipărită în Kurz's «Magazin», 
II, pagina 14 : «Oraşul Bacău 
a fost într'o vreme reşedinţa 
Domnilor Moldoveî, maî ales a- 
tuncî cînd trăia Margareta, fiica 
Voevoduluî unguresc Ştefan din 
Transilvania şi prima soţie a luî 
Alexandru- Vodă (f 141 o, sub 
care Bacăul ajunsese la apogeul 
înflorireî sale). Pe atunci se înălţa 
în partea sudică a oraşului un 
palat domnesc, care acum zace 
în cenuşă. Poziţiunea oraşului e 
cea maî desfătată, scăldat la 
răsărit fiind de rîul Bistriţa, care 
se revarsă cu violenţă din munţii 
Ardealului, la miază-zi privind o 
întinsă cîmpie acoperită cu dese 
sate romîneştî ; despre crivăţ 
pană la CarpaţI avînd vestita 
vale a Bistriţei, numită ast-fel 
după rîu, şi în fine despre a- 
pus, la depărtare de o leghe, 
munţî şi dealuri, întrerupte prin 
văî, cale de trei zile pană la 
Transilvania. Aerul e cel mal 
sănătos ; păduri frumoase prin 
natură şi prin artă, stejărişe, 
fiare sălbatice şi păsări mulţime, 
rîurl pline de peştî delicioşî ne- 
cunoscuţi în Italia, apoî belşug 
de vite^ de grîne, de poame, 
unt şi miere». 



■'■^-M^ 



BACĂU 



187 



BACEA 



In fine, d. Haşdeu se expri- 
mă într'ast-fel despre vama Ba- 
căului: «In secolul XV, Bacăul 
maî avea încă o altă însemnă- 
tate, cea maî mare din punctul 
nostru de vedere, fiind-că, după 
cum se vede, ea a lăsat pană as- 
tăzi o urmă în graiu. Pană la 
anexarea către Moldova la 1475 
a districtului Putneî («Letopiseţ» 
I, p. 128), Bacăul era oraş de 
hotar despre Muntenia şi chiar 
despre Ardeal. Aci trebuia să 
se vămuiască mărfurile. In trac- 
tatul comercial cu Polonia, din 
1407, Alexandru -cel- Bun zice 
(«Archiva Istorică» I, i, p. 131): 
a exportaţiuniî postavurilor la 
Ungurî şi la Muntenî este slo- 
bodă ; anume pentru exporta- 
ţiunea muntenească se va plăti 
în Suceava de la l grivnă, 3 
groşi, şi apoY la întoarcerea din 
Valachia cu marfa de acolo, fie 
piper, fie lină, fie orî-ce, se va 
plăti în Bacău de la 1 2 cîntare, 
^/2 rublă de argint...» şi maî jos: 
«importaţiunea cereY munteneştî 
şi braşoveneştî e liberă, plătin- 
du-se vamă de la o peatră de 
ceară în Bacău i groş ...» 

«Tot ast-fel sună tractatul co- 
mercial cu Polonia din 1434 
de la Ştefan Vodă (Kalusznia- 
cki: «Dokumenta Moldavskio», 
Lwow, 1874, p. 25) şi de Ia 
Petru Vodă din 1456 (ibid., p. 
37). Despre depozitul mărfurilor 
străine în Bacău vorbeşte un 
hrisov al luî Ştefan-cel-Mare din 
1460 («Arhiva Istorică» I, 2, p. 
7) : «Orî-care neguţător va veni 
fie de orî unde, şi-şî va depune 
mărfurile în Bacău, să dea că- 
lugărilor (de la Tazlău), vama 
cea mare de grivnă, iar de măr- 
furile trecătoare să se îea după 
lege vama de car....», adică o 
vămuire mare, după valoare şi 
o vămuire mică, după greutate. 
Un alt hrisov de la Ştefan-cel- 
Mare, din 1459 (<^Arh. Istor.» I, 



I, p. 114), ne arată în Bacău 
o autoritate judiciară, compusă 
din judecători (sudiţî), avînd 
la dispoziţiunea lor globnicî şi 
slugi, agenţi pentru executarea 
sentinţelor. Din acea epocă s'a 
născut şi a rămas în graiul ro- 
mînesc o locuţiune proverbială 
foarte interesantă : «aşî găsi Ba- 
căul», pe care Cihac o traduce 
prin: «trouver son diable», sau 
«son bourreau», iar d. Şăineanu, 

prin : «Seinen Meister finden» 

«Şî-a găsit Bacăul». .. şi care vrea 
să zică pur şi simplu: a mers pană 
a dat de hotar, a ajuns la vamă, 
a fost oprit şi scotocit şi a putut 
să meargă maî nainte. Născut 
în secolul XV, cînd pe călători, 
şi maî ales pe negustori, îî în- 
grozeau cele două vămî, «mî-am 
găsit Bacăul», este un adevărat 
monument istoric». 

Reluînd acum şirul evenimen- 
telor istorice, al căror teatru a 
fost Bacău, vom aminti, că la 
1476, Bacăul d'impreună cu alte 
oraşe a fost pustiit, dîndu-i-se 
foc de Ştefan-cel-Mare, în retra- 
gerea sa la Valea- Albă (Răz- 
boieni) d'inaintea Turcilor (Gr. 
Tocilescu, «Istoria Romînă», p. 
68). Oraşul Bacău, reşedinţa nu- 
mai a ţinutului din vechime, 
ce-î purta numele, devine în se- 
colul al XVII-lea, capitala a două 
ţinuturî alipite, al Bacăului şi 
al Trotuşuluî. 

Printre faptele istorice petre- 
cute aci, găsim următoarele : 
a) «Pe timpul luptelor înverşu- 
nate pentru Domnie dintre Gheor- 
ghe-ŞtefanşiVasile-Vodă, acesta 
aflînd despre uneltirile logofă- 
tului Gheorghe-Ştefan şi că a- 
cesta s'a înţeles cu Racoţi şi 
cu Domnul Munteniei Mateî-Vo- 
dă, ca să-l detroneze, trămite 
pe Secuii şi pe lacomi, vătafi 
de aprozî şi pe Alexandru Cos- 
tin, cu carte domnească, să che- 
me îndată la Curte pe logofăt. 



Aceştia ajungînd la Bacâii sunt 
întîmpinaţî de străjile ungureşti, 
care-î ia la goană împuşcîndu-î 
cu pistoalele, — lacomi... cade 
mort. («Letopiseţul Moldovei», t. 
I., p. 300). Iar tot în acel timp 
(1653) Gh. Ştefan, cînd plecase 
cu ajutorul luî Mateî Vodă să 
alunge din nou de pe tron pe Va- 
sile Lupu, se mută cu temelia 
oasteî sale, de la Răcăciuni la 
Bacău, unde îî sosi ajutor de la 
Racoţi II, pe Ştefan Petki cu 
un corp de Transilvăneni». («Le- 
topiseţul Moldoveî», t. I, pag. 

31B). 

â) In anul 17 12, în Bacău fu 
prins, de către Vornicul Mano- 
lache Rosetti, fostul rege al Po- 
lonieî şi rege al Lotaringieî, Sta- 
nislav Leszynski (a căruia fiică 
a fost soţia luî Ludovic XV), 
care trecea drept ofiţer din ar- 
mata suedeză. El a fost predat 
luî Neculae Mavrocordat, Dom- 
nul Moldoveî. 

La Bacău s*a născut ilustrul 
nostru poet Vasile Alexandri, 
în anul 1821, la i Iulie. După 
toată probabilitatea, din aceste 
locurî a adunat el o bună parte 
din comoara de poeziî populare, 
ce ne-a dat. 

Bacău, staţie de dr. d. f., jud. 
Bacău, pi. Bistriţa-d.-j., comuna 
Bacău, pe linia Mărăşeşti-Ro- 
man, pusă în circulaţie la i Sep- 
tembrie 1872. Se află între sta- 
ţiile Valea-Seacă (10 kil.) şi Fîn- 
tînele (12,1 kil.). înălţimea d'a- 
supra nivelului măriî de 160.77 
m. Venitul acesteî staţii pe a- 
nul 1896 a fost de 758.319 1. 
17 b. 

Bacea, cătun, în jud. Olt, pen- 
dinte de corn. Tîmpeni, situat 
pe malul stîng al Dorofeiuluî, 
3 kil. la N. de Tîmpeni, reşe- 
dinţa comuneî. Are o pop. de 
700 loc, maioritate moşnenî. 



BACEA 



188 



BACIUL-POŞTA 



Cel maî însemnat între dînşiî e 
Dumitru Şerbănescu, cu loo h. 
arabile şi 15 hect pădure. Eî 
' posedă 200 boî, 170 vaci, 150 
caî, 1700 oî, 150 porcî şi 2 mă- 
garî. 

Aci se află o biserică clădită 
la 1857 de Ion Brumuşilă şi 
Dumitru Şerbănescu. E deser- 
vită de I preot şi l cîntăreţ, 
plătiţi de locuitori şi de com. 
Se zice că Bacea îşî trage 
numele de la un cioban, care 
avea o stînă mare, aşezată în 
acel loc, unde s'a format satul 
maî tîrziu. 

Sacea, pîr, mic în judeţul Olt, 
care se formează pe teritoriul 
comunei Tîmpeni, căt. Bacea, 
pi. Şerbăneşti. Curge de la E. 
către V., prin mijlocul satului 
şi se varsă în Dorofeiu pe stin- 
gă luî. 

Bachii (Lacul-), lac, în comuna 
Nehoiaşul, căt. Băşceni, judeţul 
Buzău, pe muntele Dealul-Zmeu- 
luî ; are mult peşte, maî cu seamă 
sorească şi purcoi. 

Bacin, lac, în plasa Sulina, ju- 
deţul Tulcea, pe teritoriul co- 
munei urbane Chilia-Veche, în 
partea apusană a plăşiî şi a 
comunei ; are o întindere de 30 
hect.; este înconjurat cu stufi- 
şurî, şi comunică prin mici gîr- 
liţe cu lacul Maxinca, şi braţul 
Tătarul (o derivaţie a braţului 
Chilia) de care e format în re- 
, vărsările sale ; peştele său este 
puţin căutat. 

Bacin, lac, în judeţul Tulcea, 
plasa Sulina, pe teritoriul com. 
urbane Chilia-Veche, în par- 
tea S.-V. a plăşiî şi a comuneî ; 
el este maî mult o continuaţie 
a laculuî Costin, cu care comu- 
nică prin gîtul Costinciuc; iar 
el formează la rîndu-î lacul Pos- 



tar şi Ţihac, din care pleacă 
gîrla Aliboca-Suhatul; comu- 
nică şi cu gîrla lacob-Suhatul ; 
suprafaţa este de 80 hect. ; e în- 
conjurat numaî cu stuf, peşte 
bun şi în mare cantitate, fiind 
bine alimentat de cele două 
gîrle de maî sus. 

Baciul sau Baciul-de-Sus, căt, 
din com. Blejeşti, pi. Glavacio- 
cul, jud. Vlaşca. O mahala din 
acest cătun este pe proprieta- 
tea d-luî Ap. Grăjdănescu cu 
un venit anual de loooo leî. 

In acest cătun este o biserică 
cu hramul Sf. loan Botezătorul, 
cu un preot şi 2 dascăli; de- 
pinde de parohia Baciul-Posta. 

In acest cătun este şcoala 
comunală şi primăria. Sunt case 
bune de locuit. Oamenii mun- 
citori. Este situat pe coastele 
apei Glavaciocul. 

Baciul, baltă însemnată în plasa 
Medjidia, comuna Rasova, jud. 
Constanţa. Este situată în partea 
apusană a plăşiî şi cea centrală 
a comuneî, întinzîndu-se de la 
Moara-luî-Mamic, pană în drep- 
tul ruinelor satului Ghiol-Raşca, 
printre dealurile Germelul şi 
Mustana la apus şi Dealul-Ba- 
ciuluî la răsărit. Are o lungime 
de 6 kil. pe o lărgime maximă 
de V2 kil- cu o suprafaţă de 
1 300 hect. Ea nu este de cît ' 
partea răsăriteană a mareî bălţî 
Alimon, cea apusană fiind balta 
Vederoasa. Este acoperită în în- 
tregime de stuf, care este foarte 
des. Valea Arabaji-Ceair se des- 
chide în această balta, împreună 
cu valea Ceraclar prin partea 
sa de sud. 

Baciul, băî de apă sărată, în jud. 
Prahova, ce izvorăsc din minele 
de sare părăsite. Sunt situate în 
centrul com. urbane Slănicul, 
plaiul Vărbilăul. Apele aparţin 



statului şi se arendează de Di- 
recţiunea generală a monopo- 
lului statului. Sunt situate în 
regiunea unul munte de sare, 
ce domină asupra vedereî Slă- 
niculuî. Comunicaţia la băî se 
face cu înlesnire prin gara Slă- 
niculuî. 

Apele sunt sărate şi maî con- 
ţin iod în mare cantitate şi fier. 
Ele sunt bune pentru reumatism, 
boale de femeî, de piele, scro- 
fule şi altele. 

S'au făcut analize calitative 
de maî mulţi medici ; însă nu 
s'au publicat pană acum. 

Băile sunt administrate de d. 
Ion T. Popescu, care le caută 
în antrepriză, în asistenţa d-lor 
dr. Margulius şi Argeşanu. 

Baciul, loc cu izvoare, pi. Taz- 
lăul-d.-j., com. Brătila, judeţul 
Bacău, pe teritoriul satului Gu- 
ra- Văi î, de unde obîrşeşte pî- 
rîul Gura-Văiî. 

Baciul, munte, comuna rur. Ru- 
cărul, plaiul Dîmboviţa, judeţul 
Muscel. 

Baciul, pădure, supusă regimului 
silvic, pe muntele cu acelaşî nu- 
me, proprietatea d-luî Anastase 
şi a altora, pendinte de com. 
Rucărul, plaiul Dîmboviţa, jud. 
Muscel, în întindere de 250 hect., 
avînd esenţă dominantă molift. 
Etatea eî este între 40 — 60 ani. 
Se mărgineşte la N. şi V. cu 
Austro-Ungaria. 

Baciul, pîrîu, com. Rucăr, plasa 
Dîmboviţa, jud. Muscel. 

Baciul, mic pîrîti, afluent al Şo- 
muzuluî-Mare, în com. Dolhasca, 
jud. Suceava. 

Baciul-Poşta, căt, din comuna 
Blejeşti, pi. Glavaciocul, judeţul 
Vlaşca, situat pe proprietatea 



KACIULUÎ (DEALUL-) 



189 



BAGHIEI (GRINDUL.) 



Neamţu şi Blejeşti,^ a fraţUor 
C. şi G. Olânescu. Are un venit 
anual de 50000 leî. 

In acest cătun, la 1864, s'a 
împroprietărit 75 locuitori, luînd 
295 hect. Pe această proprie- 
tate este pădurea Sinica în su- 
prafaţă de 250 hect. 

înainte de a se face şoseaua 
Bucureşti-Piteşti-Slatina-Craiova 
şi înainte de a se construi linia 
ferată Bucureşti-Vîrciorova era 
a 3-a poştă sau staţiune unde 
se schimbau caii de olac, ce 
făceau cursa Bucureşti-Craiova. 
Aceasta a făcut să-î se zică Ba- 
ciul-Poşta ca să se deosibească 
de cele-I-alte cătune cu numirea 
de Baciul. (Vezi corn. Blejeşti). 

Baciului (DeSilnl'), dea/, în jud. 
Constanţa, pi. Medjidia, pe te- 
ritoriul corn. rur. Rasova ; se 
desface din Dealul-Malagenilor, 
şi anume din vîrful numit Mo- 
vila-Arnăutuluî; se întinde spre 
miază-noapte, avînd o direcţiune 
«generală de la S.-E. spre N.- 
V. ; brăzdează partea apusană 
a plăşiî şi cea S.-V, a comunei; 
se întinde de-alungul bălţii Ve- 
deroasa pană în Dunăre. Are 
o înălţime de 120 m. Este de na- 
tură stîncoasă şi are o mulţime 
de văl rîpoase ; malurile Dunării 
(Gîrla-Veriga) sunt înalte şi rî^ 
poase; la poalele N.-V. ale luî 
se găseşte izolată Moara-luî-Ma- 
mic. Este acoperit cu verdeaţă, 
păşuni şi pe icî şi colo cîte-va 
semănăturL 

Baciului (Groapa-), /c?c holat, 
în corn. Mlăjetul, jud. Buzăiî, 
şi punct de hotar despre corn. 
Colţi. 

Baciului (Izvorul-), i::vor, în 
com. Căneşti, cătunul Negoşina, 
jud. Buzău. E avut în substanţe 
minerale şi maî cu seamă în 
sare. începe de la Săraturi, din 



Fundul-Văiî, şi se scurge în pîr. 
Sărăţelul-Berciî, în com. Poli- 
ciori, căt. Scorţoasa. 

Baciului (Movila-), movila^ jud. 
Bacău, pi. Tazlăul-d.-j., c. Bră- 
tila, pe teritoriul satului Ciortea. 

Badacă, vezî Băseni, iaz, jude- 
ţul Iaşi. 

Badalar, movilă însemnată, în 
jud. Constanţa, pi. Mangalia, 
pe teritoriul com. urb. Mangalia; 
situată în partea răsăriteană a 
plăşiî şi cea apusană a comunei, 
la 4 kil. spre N.-V. de oraş, pe 
muchia dealului Mangalia, are 
o înălţime de 6j m., dominînd 
cele 13 mici movile în mijlo- 
cul cărora se află, apoi drumu- 
rile ce duc de la Mangalia la 
Cara-Omer şi Medjidia; a ser- 
vit odinioară ca punct de orien- 
tare ; este acoperită cu verdeaţă. 

Badalaş, deal, pe coasta căruia 
e situat satul Bălteni, din com. 
Hermeziul, pi. Turia, jud. Iaşi ; 
numit ast-fel după numele unui 
păzitor de liotare. 

Badea, mahala, comuna Părâu- 
şani, pi. Mijlocul, jud. Vîlcea. 
Are o populaţie de 120 locui- 
tori. 

Badeasa, sat, jud. Argeş, plasa 
Piteşti ; face parte din com. rur. 
Borleşti-Vărzari. (V. a. n.) 

Badeî (Dealul-), deal, com. Bă- 
jeşti, pi. Rîurile, jud. Muscel. 

Badei (Gura-), pichet, în jud. 
R. -Sărat, pi. Oraşului. (V. Gura- 
Badeî). 

Badeî (Valea-), piriti, în jud. 
R. -Sărat, pi. Oraşului, comuna 
Broşteni ; izvoreşte din Dealul- 
Tăişuluî; udă partea de răsărit 



a comunei ; se varsă în rîul Mil- 
cov, pe dreapta luî, trecînd prin 
căt. Broşteni. 

Badei (Valea-), pîr., izvoreşte 
din coasta numită Valea-Badeî, 
comuna Vlădeşti, plasa Rîu- 
rile, jud. Muscel, se varsă în 
Valea-luî-Dan, pe teritoriul a- 
celeiaşî comune, şi împreună 
se varsă în rîul Bratia. 

Badeî (Valea-), în jud. Vîlcea. 
(Vezî Dăroaia). 

Badiuluî (Căpiţa-), colină, în 
com. Vintilă-Vodă, căt. Bodi- 
lieşti, jud. Buzău. 

Badragi, sătisor, în jud. Doro- 
hoiu ; vezî Ruşiî-Ciomîrtan, sat, 
com. Zamostia, pi. Berhometele. 

Badragi, dumbravă de stejarr, 
în jud. Dorohoiu, pe teritoriul 
satuluî Ruşiî-Ciomîrtan, comuna 
Zamostia, pi. Berhometele. 

Bagdat, sat, în jud. Brăila, la S, 
de com. Deduleşti, pe muchia 
malului sudic al viroageî Buzee- 
luluî-Sec, la 2 kil. de satul De- 
duleşti, numit ast-fel după nu- 
mele proprietarului moşiei. Va- 
tra satuluî este de 16 hectare, 
avînd 32 case şi 3 cîrciumî. Po- 
pulaţiunea este de 185 locui- 
tori ; animalele sunt : 88 caî, 
190 vite cornute, 760 01 şi 50 
porci. 

Bagdat, moşie, în jud. Brăila, si- 
tuată la S.-V. şi pendinte de 
com. Deduleşti, pi. lanca, pro- 
prietatea moştenitorilor T. Bag- 
dat, cu suprafaţa 1800 hect. şi 
venit 40000 leî. 

Baghieî (Grindul-), grind, sau 
loc ridicat deasupra stufului în- 
conjurător, în jud. Tulcea, pi. 
Macin, pe teritoriul comunei ur- 



BAGHIUL 



190 



BAHLUIUL 



bane Macin (şi pe al cătunului 
său numit Ghecet). Se desface 
din Grindul-Ghecetuluî ; se în- 
tinde spre miază-noapte, avînd 
o direcţiune generală de la Sud- 
Vest spre Nord-Est ; are o for- 
mă lunguiaţă, cu o întindere de 
4 kil. şi cu o suprafaţă de 80 
hect, ; are spre răsărit o pre- 
lungire numită Grindul-Pietroiu- 
luî; la miază -noapte comunică 
cu Grindul- Spinăuluî, la Sud cu 
Grindul-Spinăuluî, Oaeî şi Cle- 
cea-Mare; pe la Nord trece şi 
gîrla Spinăul ce se varsă în 
Balta-Lăţimeî ; el este înconju- 
rat de toate părţile numaî cu 
stuf; nu este cultivat, fiind pu- 
ţin cam pietros. 

Baghiul, munte, în plaiul Clo- 
şani, jud. Mehedinţi. 

Bagiurea, sat, numit în vechime 
şi Voicăuţi, în com. Darabani, 
pi. Prutul-d.-j., jud. Dorohoiu, cu 
250 familii, 932 suflete şi situ- 
aţie plăcută. Are vederi întinse 
asupra Basarabiei şi a Bucovi- 
nei, pe podişul înalt şi parte 
din costişa dealului, ce domină 
asupra Prutului, pană la al că- 
ruia mal se întind poalele dea- 
lului. 

Aşezările sătenilor în mare 
parte sunt bune, cu livezi şi 
grădini ; proprietatea nu are a- 
şezare. 

Biserica cu patronul Sf. Du- 
mitru, cu I preot, 2 cîntăreţî 
şi I palam. este mică, constru- 
ită din lemn şi lipită, făcută de 
săteni. 

Calitatea pămîntuluî este bună. 
Sătenii posedă 735 hect. pămînt. 

Drumurile principale sunt : 
spre Dorohoiu şi Darabani ; spre 
Baranca-Hudeştilor, către Herţa 
şi Mamorniţa. 

Vechimea satuluî este însem- 
nată, căcî documente vechî a- 
cum de 300 anî trecuţi, vorbesc 



de acest sat. Din vechime, după 
acte, satul avea două părţi deo- 
sebite una de alta: Bagiurea- 
din-Deal şi Bagiurea- din- Vale, 
dar prin sporirea populaţiei a- 
cum s'au împreunat. 

In ograda caseî locuitorului 
Gh. Vasilescu se află o piatră 
cu inscripţia următoare : 

«1797, Noembrie 8. Aici au 
împuşcat Turcii pe Grigoraş Cris- 
tea Paharnicul, în vremea ciu- 
mei. Dumnezeu să-1 erte». 

Iată legenda ce se păstrează 
în popor asupra acestei întîm- 
plărî : 

«Grigoraş Cristea Paharnic, locuitor 
din Suliţa, era Ocolaş şi avea poruncă 
de la Ocîrmuire, sa ardă casele molip- 
site de ciumă. In acel timp locuia, în 
acest sat, căpetenia unei potere de Turci 
numit Hasan. Casa în care vieţuia Ha- 
san a fost bănuită ca molipsită de ciu- 
mă, fiind-că murise în ea o fată mare. 
Acea fată primind de la un om care ză- 
cuse de boala ciumei, 200 leî bani, 
preţul unor boî ce-î vînduse tatăl ei, se 
zice că prin contactul banilor, fata în- 
bolnăvindu-se a murit. Atunci Grigoraş 
Ocolaşul a pus de a dat foc casei. Tur- 
cul Hasan aflîndu-se de cea-l'altă parte 
a Prutului şi văzînd flacăra focului, a 
alergat în grabă şi găsind casa arzînd 
cu lucrurile din ea, între cari eraii şi a 
Turcului, acesta înfuriat de mînie a îii- 
puşcat pe Ocolaş, care pusese să dea 
foc casei. Soţia mortului, auzind de a- 
ceastâ întîmplare, a venit de la Suliţa, 
a ridicat si transportat cadavrul, înmor- 
mîntîndu-1 la Suliţa ; iar pe locul unde 
a căzut mortul, a înfipt crucea de pia- 
tra, cu inscripţia de mai sus». 

Bagolat, locuinţă izolată, în jud. 
R.-Sărat, pi. Grădiştea, comuna 
Vălcele, pe drumul către comu- 
nele Gulianca şi Ciorăşti ; nu 
se ştie de unde îî vine numele. 

Bahllneşti, lac, în jud. Tulcea, 
pe teritoriul com. urb. Mahmudia, 
în partea nordică a plăşiî şi a 
comuneî; suprafaţa 40 hect.; în- 
conjurat cu stuf; se varsă în 
gîrla Şondul; peşte puţin şi ne- 
căutat. 



Bahlueţul, pirîit, ce curge prin 
jud. Roman, plasa Siretul-d.-s., 
com. Strunga. Izvoreşte la S. 
de satul Movileniî; curge de la 
N.-V. către S.-E. Udă foarte 
puţin pămîntul aceste! comune, 
după care apoi trece în jud. 
Iaşi, unde se uneşte cu un alt 
pîrîiaş, tot cu numele de Bah- 
lueţul, ce izvoreşte din pădurea 
Vaţcani, jud. Suceava. Primeşte 
în sine, pe teritoriul jud. Iaşi pe 
pîr. Sîrca şi altele şi apoi se 
varsă, mai în jos de Podul-Iloaeî 
în rîul Bahluiul de-a dreapta. 

Bahlueţul, pîrîU, izvoreşte din 
pădurea Vaţcani, jud. Suceava, 
intră în jud. Iaşi prin partea 
de N.-V. a com. Băiceni, udînd 
o parte de la V. a plăşeî Bah- 
luiul, păriă la Tîrgul-Frumos ; iar 
de acolo toată partea de N. a 
plăşiî Cîrligătura, şi la tîrguşo- 
rul Podul-Iloaeî, se varsă în 
dreapta rîuluî Bahluiul, după ce 
primeşte în cursul său maî mulţi 
afluenţî. 

Bahlueţul-Rece, /|mX ce trece 
în jud. Suceava, prin satele Giur- 
geşti şi Costeşti din com. Ru- 
ginoasa, şi, după ce formează 
iazurile Giurgeşti, Pîetrişurile şi 
Dădeşti, şi a primit, din stînga, 
pîraiele Drăgoteni, Giurgeşti şi 
Valea-Buneî, iar din dreapta 
pîr. Păuneşti, trece în com. Dă- 
deşti, jud. Iaşi, şi se varsă în 
Bahluiu. 

Bahluiul, plasă, în partea des- 
pre N.-V. a judeţului Iaşi; şi-a 
luat numele de la rîul Bahluiul, 
ce curge prin mijlocul eî; se 
întinde de la N.-V. spre S., pe 
dealurile şi podişele dintre rîu- 
rile Jijia şi Bahluiul, pe valea 
Bahluiuluî şi pe dealurile şi po- 
dişele din dreapta rîuluî Ba- 
hluiu, pană în marginea despre 
jud. Suceava. 



BAHLUIUL 



191 



BAHLUIUL 



Limitele, Se mărgineşte la N. 
cu jud. Botoşani, începînd ho- 
tarul din malul drept al rîuluî Ji- 
jia, prin o linie maî mult dreaptă, 
înclinată spre S.-V. ; trece prin 
marginea de N.-V. a comune- 
lor : Şipotele, Cepleniţa şi Bă- 
deni, pană în dreptul satului 
Sticlăria; Ja V. se mărgineşte 
cu jud. Suceava, începînd ho- 
tarul din dreptul satului Sti- 
clăria; continuă pe marginea de 
V. a com. Bădeni, lăsîndu-se 
spre S. pe marginea de V. a 
comunelor: Cepleniţa, Cotnari, 
Băiceni, şi pe pîrîul Bahlueţul, 
pană în marginea teritoriului 
Tîrgul-Frumos ; la S. se mărgi- 
neşte cu Tîrgul-Frumos şi plasa 
Cîrligătura, pană dincolo de tîr- 
guşorul Podul-Iloaeî; la E. cu 
pi. Turia, din marginea jud. Bo- 
toşani, pană în dreptul satului 
Vlădeni, din com. Şipotele, a- 
vînd de hotar apa Jijieî (ce curge 
de la N. spre S.); iar din mar- 
ginea teritoriului satului Vlă- 
deni, din malul drept al rîuluî 
Jijieî, pleacă o linie dreaptă de 
la E. la V., făcînd hotarul de 
N. al plăşiî Copoul; de acolo se 
lasă spre S., pe marginea de 
V. a plăşiî Copoul, în malul 
stîng al rîuluî Bahluiul, lîngă tîr- 
guşorul Podul-Iloaeî. 

Această plasă e formată din 
comunele următoare : 

I . Şipotele, cu satele : Şipo- 
tele, lazul-Nou (Şipotele-d.-s.), 
Mitocul (Şipotele-d.-j.) , Buhă- 
ieni, Chişcăreni-Noî, Chişcăreni- 
Vechî, Drăgăneşti, Fîntînele 
(Cioara), Hălceni, lacobeni, O- 
neşti. Plugari, Şoldana şi Vlă- 
deni, în partea de N.-E. a plăşiî, 
între rîul Jijia şi pîrîul Jijioara. 
2. Bădeni, cu satele: Bă- 
deni, Feteşti, Zagavia, Scobinţi, 
Steclăria şi Trăisteni (Lupăria), 
în partea de N.-V. a plăşiî, de-a 
dreapta şi de-a stînga rîuluî Bah- 
luiul. 



3. Cepleniţa, cu satele: Ce- 
pleniţa, Buhalniţa, Steclăria, Vî- 
rîţi, Moara-Prefectuluî şi Boro- 
soaia, la N.-V. plăşiî, de-a dreapta 
şi de-a stînga rîuluî Bahluiul. 

4. Cotnari, cu satele : Valea, 
Dealul, Zlodica, Horodiştea şi 
Lupăria, Zbereni, Hodura şi lo- 
sipeni, în centrul şi partea de 
V. a plăşiî, de-a dreapta şi de-a 
stînga rîuluî Bahluiul. 

5. Băiceni, cu satele: Băiceni, 
Bărbăteşti, Cîrjoaia, Coasta-Mă- 
gureî, Cucuteni, Zbereni, Secă- 
reşti, Balosineşti şi Dădeşti, în 
partea despre V. a plăşiî, de-a 
dreapta rîuluî Bahluiul. 

6. Belceşti, cu satele: Cio- 
rani. Văleni şi Ruşi sub numele 
de Belceşti ; Ulmi-Noî, Ulmi- 
Vechî, Polieni, Liteni, Arama 
(Protopopul), Coarnele-Capreî, 
Focurile (Praguri) şi Munteni, în 
mijlocul plăşiî, de-a dreapta şi 
de-a stînga rîuluî Bahluiul. 

7. Bîrleşti, cu satele: Bîrleşti, 
Erbiceni, Spinoasa şi Totoeşti, 
la S.-E. plăşiî de-a dreapta şi 
de-a stînga rîuluî Bahluiu, şi 

8. Tîrguşorul Podul-Iloaeî, la 
S. plăşiî, de-a dreapta şi de-a 
stînga rîuluî Bahluiu. 

Suprafaţa teritoriuluî plăşiî 
este de 74123 hect. 

Calitatea solului e reputată 
ca dintre cele maî bune şi pro- 
ductive. 

Clima variază după poziţiunî, 
ape şi pădurî ; maî răcoroasă în 
partea de S.-E., din cauza pă- 
durilor. Aerul este curat şi să- 
nătos. 

Dealurile, In această plasă se 
întind două şirurî de dealurî 
marî, de la N., pornind din jud. 
Botoşani ; unul trece printre rîu- 
rile Jijia şi Bahluiul, cu diferite 
ramificărî, formînd două văî 
marî, iar altul pe dreapta Bah- 
luiuluî. 

Ramurile ce se desfac în di- 
ferite direcţiunî, din aceste două 



şirurî, formează : piscurî, podise 
şi văî, carî toate au numirile 
lor, prin localităţile pe unde se 
găsesc, ast-fel sunt: 

In comuna Şipotele: Odaea, 
Domneasca, Viişoara, Băluşul, 
Nucuşorul, Novaci, Jir eghea, Plu- 
gari, Solovăţul, Rediul, Mămăli- 
ga, lacobenilor, Gavriloaea, To- 
muleţ, Şoldana, Grajduri, Bu- 
hăeni, Drăgăneştilor, Vaceî, Bu- 
gheî, Topala, Vlădeni» Hîlceni- 
lor, Berbecuţiî, Mitocul, Zugravu- 
luî, Urzicanilor, Calpagiul, Şipo- 
tele, Chişcăreni, Coroleuca, Cru- 
cea, Urzi câni şi Vlădoaia. 

In comuna Bădeni : D^ alul-luî- 
Vodă, Bisericeî, Hatei şi Vintilă. 

In comuna Cepleniţa: Baba- 
nul, Găluşcă, Ureche şi Petroşiţa. 

In comuna Cotnari : Catelina, 
Piciorul-Catelineî, Paraclisul, Zlo- 
dica, Chişcovul, Ineamănul, Fur- 
cilor, Mîndruluî, Sărata, Liten- 
ceî, Botul-Mîngălărieî , Chilia, 
Lunceî, Vulpoiul, Dumbrava, 
Breazul, Hodura şi Hriţoaia. 

In comuna Băiceni : Piscul, 
Valea - Racului, Horodiştea, Pîe- 
trosul, Naslăul, Sărata, Rozno- 
vanul, Viişoara, Măgura, Fili- 
paşul şi Cetăţuia. 

In comuna Belceşti : Bahluiul, 
Ruşiî-Ciorani, Ciomagul, Moreî 
şi Lungeî. 

In comuna Bîrleşti : Norocelul, 
Moşinoaeî, Poşteî, Moareî, Ră- 
diul, Nucuşorul, Dorostei, Bîrle- 
şti, Răceai, Ţintei, Vulturul, Hlin- 
cea şi Sărata. 

Printre aceste dealurî, se află 
un număr de izvoare şi pîraie, 
carî în cursul lor alimentează 
satele, văile şi şesurile cu apa 
necesară; precum şi un număr 
de iazurî marî şi micî, carî pe 
lîngă că servesc pentru adăpatul 
vitelor, dar apoî produc stuh 
şi pescării. 

Dintre rîurî sunt : Bahluiul şi 
Jijia. 

Dintre pîraie: Meletinul, Ştir- 



BÂHLOIUL 



192 



BAHLUIUL 



leoca, Mitocul, Prăjanul, Coma- 
nacul, Novaci, Răcea, Feteşti, 
Scobinţi, Hatei, Luciul, Hucul, 
Buhalniţa , Hodura , Răşcana , 
Cotnari, Păcurari, Răcea (Sîrca), 
Cîrjoaia, Valea-Raculuî, Ţoleasa 
(Valea-Orzeî), Spinoasa, Lungeî, 
Dorosteiî, Capsa, Totoeşti, Bah- 
lueţul şi Jijioara. 

Drumuri, Plasa Bahluiuluî, 
este ţesută de un număr mare 
de drumuri comunale şi veci- 
nale, cari leagă satele şi comu- 
nele între ele. Cele maî princi- 
pale sunt: 

1. Drumul Podul-Iloaeî-Hîr- 
lău; începe din tîrguşorul Po- 
dul-Iloaeî; merge spre N.-V. pe 
valea şi malul drept al rîuluî 
Baliluiu, pană în comuna Bel- 
ceşti ; de acolo pe partea stingă, 
trecînd prin satele: Belceşti, 
Hodura, Moara-Prefectuluî, Ce- 
pleniţa şi Bădeni, pană în mar- 
ginea tîrguluî Hîrlău din jud. 
Botoşani. 

2. Drumul ce pleacă din tîr- 
gul Podul-Iloaeî, pe malul sting 
al Bahluiuluî, trece prin satele: 
Bîrleşti, Erbiceni, Focuri, Coar- 
nele-Capreî, pană la Petroşiţa, 
de unde se desface în două ra- 
muri : una pleacă către Nord- 
Est, în com. Şipotele, prin sa- 
tele : Chişcăreni, Şipotele şi Şo- 
dana, pană în malul drept al 
Jijieî, de unde trece la Andrie- 
şani, com. Epureni, pi. Turia ; 
iar altă ramură, prin Trăisteni, 
Oneşti şi Plugari, dînd în şo- 
seaua naţională din judeţul Bo- 
toşani. 

3. Drumul ce pleacă de la 
Tîrgul-Frumos, spre Nord, pe 
marginea de Sud-Vest a plăşiî, 
prin satele : Cucuteni, Băiceni, 
Măgura, Cîrjoaia şi la Cotnari, 
se leagă cu şoseaua mixtă. 

Afară de aceste sunt două 
drumuri marî: unul mixt de la 
Tîrgul-Frumos la Hîrlău ; trece 
prin comunele; Băiceni, Cot- 



nari, Cepleniţa şi Bădeni ; altul 
judeţean, trece de la Nordul pla- 
sei Copoul în sus prin comu- 
nele : Şipotele, Oneşti şi se lea- 
gă cu şoseaua naţională din ju- 
deţul Botoşani ; iar pe o mică 
parte de la V. trece calea fera- 
tă : Podul-Iloaeî-Tîrgul-Frumos. 
Pe cît este de bogat în pro- 
duc ţiu nî pămîntul plăşiî Bah- 
luiu, pe atît producţiunea in- 
dustrială se află cu totul în ur- 
mă ; căcî, afară de 3 1 morî de 
apă, I de vînt, 10 de aburi, 
pentru măcinat faină, şi o vel- 
niţă, unde se fabrică rachiuri, 
industria mare nu se maî în- 
seamnă prin nimica alta. 

Industria casnică, în unele lo- 
calităţî, totuşî se menţine prin 
lucrul cînepeî, a inului şi a li- 
nei, făcîndu-se diferite ţesăturî, 
precum : pînză, ţoale, sumane, 
scorţurî, etc. 

Prin şcoalele rurale, în cîte-va 
localităţî, a început a se lucra 
pălăriî de paie şi această in- 
dustrie merge progresînd din 
an în an. 

Comerciul locuitorilor constă 
în desfacerea cerealelor şi a vi- 
telor, prin tîrgurile din vecină- 
tate : Podul-Iloaeî, Tîrgul-Fru- 
mos şi HîrlăCi ; iar proprietarii 
marî fac vînzărî de producte 
în cantităţî însemnate cu străi- 
nătatea. 

Vinurile şi fructele sunt cău- 
tate atît în ţară cît şi în afară. 
Populaţia, In plasa Bahluiu- 
luî se află o populaţie de : 5471 
familiî sau 25718 locuitorî, din- 
tre carî: 131 10 sunt bărbaţî şi 
12608 femeî; din aceştia: 22920 
sunt Romînî, 2633 Evreî, 19 Ger- 
manî, 13 Polonî, 13 Ungurî, 6 
Ruşi, 2 Grecî şi i Lipovan. 

Romîniî în general se ocupă 
cu agricultura şi creşterea vite- 
lor. Evreiî, carî trăesc cea maî 
mare parte în tîrguşorul Podul- 
Iloaeî, fac comerţ cu băcăniî şi 



lipscanii. Alţiî sunt meşteşugarî 
precum : croitorî, ciobotarî, fie- 
rari, tinichigiî, stolerî, zidari ; 
alţiî fac comerţ ambulant prin 
sate cumpărînd : pieî, vite, pro- 
ducte, fructe, păsărî, brînză, ouă, 
etc. ; iar alţiî sunt posesorî de 
moşii; ceî-l'alţî străinî se află 
în diferite servicii pe la moşiî. 

Plasa Bahluiuluî, unită cu Cîr- 
ligătura, se administrează de că- 
tre un sub-prefect cu reşedinţa 
în tîrguşorul Podul-Iloaeî ; are 
sub administrarea sa opt co- 
mune din această plasă, cu 58 
sate şi un tîrguşor. 

Fie-care comună e adminis- 
trată de un primar cu consiliul 
comunal. 

Pentru pricinele micî de ju- 
decăţi dintre locuitorî, sunt in- 
stituite judecătoriî comunale, iar 
pentru apelurî şi prici nî marî, 
judecătoria de Ocol în Tîrgul- 
Frumos, care are sub juridic- 
ţia sa ambele plăşî. 

Tot în Tîrgul-Frumos se află 
garnizoana militară, sub a că- 
reia juridicţie sunt ^^^^i de gar- 
nizoane de prin comunele din 
ambele plăşî. 

Numărul bisericilor este de 
35 (dintre carî una catolică), cu 
33 preoţî, 28 cîntăreţî şi 27 
eclesiarhî. 

Numărul şcoalelor e de 2\, 
cu 21 învăţători şi 3 învăţă- 
toare şi cu o populaţie de 753 
elevî şi 18 eleve. 

Bahluiul, sat, în com. Rădeni, 
plasa Coşula, jud. Botoşani, si- 
tuat în pădure în partea de V. 
a comunei Rădeni, pe pîrîul 
Bahluiul, de la care şî-a luat şi 
numele. 

E populat de Ţigani lingu- 
rari, carî au aicea maî mult o 
şedere vremelnică, căcî, maî cu 
seamă în timpul vereî, umblă 
din sat în sat cu meşteşugul ce 
au. In timpul erneî se întorc 



BAHLUIUL 



193 



BAHNA 



înapoi şi se ocupă cu rotăria, 
lingurăria, facerea de mangal, 
etc. 

Sunt 40 familii, cu 163 su- 
flete. 

Bahluiul, deal, pe teritoriul com. 
Belceşti, pi. Bahluiul, jud. Iaşi ; 
porneşte din malul drept al rîuluî 
Bahluiul, prelungindu-se de la 
N. la S. pe o întindere de 250 
metri, avînd înălţimea de I50m. 
de la nivelul rîuluî Bahluiul. El 
este traversat de drumul, ce duce 
la tîrguşorul Podul-Iloaeî. 

Bahluiul, /m//, izvoreşte din dea- 
lul Runcul din pădurea Storeşti, 
com. Storeşti, pi. Coşula, jud. Bo- 
toşani şi curge prin pădure, spre 
S.-E., mărginit de dealuri înalte 
de ambele părţi ; el e format 
din două braţe : Bahluiul şi Hu- 
mosul. 

Humosul izvoreşte în pădurea 
Deleni, com. Deleni, din Dealul- 
Mare; curge de le V. spre E., 
pană pe moşia Vlădeni, com. 
Rădeni, unde se uneşte cu Bah- 
luiul; udă satul Bahluiul, în pă- 
dure, pe moşia Vlădeni ; apoi în 
direcţia S.-E., străbate valea sa 
prin codrii Deleni, udă satul 
rîrcovaci, apoi oraşul Hîrlău, 
care e aşezat pe stînga sa; de 
la Hîrlău, ese din regiunea pă- 
durilor şi intră în regiunea cîm- 
peană, într'un şes larg, pe teri- 
toriul jud. Iaşi, pe la comuna 
Bădeni, plasa Bahluiul. 

Pe teritoriul judeţului Botoşani 
primeşte din codrii Deleni o 
mulţime de pîrîiaşe, şi anume: 
Măgioara şi Recea pe stînga, iar 
Văcărită, Răcosul, Humosul, Ti- 
sa şl Pîrcovaci pe dreapta. 

In jud. Iaşi, trece prin satul Bă- 
deni, unde primeşte în stînga 
pîrîul Luciul ; în com. Cepleniţa, 
primeşte la stînga Pîrîul-Hatei 
şi la dreapta pîrîul Buhalniţa ; 
între comunele Cotnari şi Băi- 



ceni, primeşte în dreapta pîrîul 
Cîrjoaia ; trece apoi prin comu- 
nele Belceşti şi Bîrleşti, unde, 
la satul Spinoasa, primeşte la 
dreapta Pîrîul-Huculuî ; iar în 
mijlocul tîrguşoruluî PoduMloa- 
eî, pîrîul Bahlueţul. In oraşul 
Iaşi primeşte la stînga Căcaina 
şi la dreapta Nicolina; de acolo 
trece printre comunele: Hulbo- 
ca (unde primeşte în stînga pî- 
raele Casova şi Valea-Lungeî) şi 
Tomeşti, primind aici, în dreap- 
ta, pîrîul Humuleţul ; în urmă se 
varsă în rîul Jijiea lîngă coasta 
dealului Doamna, între comu- 
nele Ţuţora şi Tomeşti, aproape 
de satul Chipereşti. 

In cursul său formează mici 
rezervoare de apă (iazuri), unde 
sunt instalate mori de apă şi 
fabrici pentru bătut sumanî. De 
aceste se află maî multe în pă- 
dure pe teritoriul comunelor 
Rădeni şi Deleni. 

Bahluiul nu seacă nicî-odată 
şi are peşti mici şi gustoşi, pre- 
cum şi raci. 

Bahluiul, podi§, în judeţul Iaşi; 
este o prelungire a dealului 
Bahluiul, întinzîndu-se de la N. 
spre S., pană la şoseaua naţio- 
nală Podul-Iloaeî-Tîrgul-Frumos, 
pe o lungime cam de 3150 
metri. 

Bahluiul, vale, prin care curge 
pîrîul Bahluiul, în judeţele Bo- 
toşani şi Iaşi. 

Bahna, com, mr. în jud. Roman, 
plasa Siretul-d.-j., spre sud-vest 
de oraşul Roman, la extremi- 
tatea judeţului, la 22 kil. de o- 
raşul Roman şi la 21 kil. de re- 
şedinţa plăşiî. P^ste aşezată pe 
şes. E formată de cătunele : 
Bahna, Arămeşti-Boereşti (Li- 
liacul), Arămeşti-Răzaşi, Băh- 
nişoara şi Urzici, cu reşedinţa 
com. în satul Bahna. Are 425 



capi de familiî, 429 contribua- 
bili, 1460 loc, din cari 127 ştiu 
carte şi 359 case. Toată popu- 
laţiunea este romînă, afară de 8 
familii Evrei. Se lucrează căruţe, 
roate şi ţesături alese de lînă. 
Sunt 1390 capete vite marî. Are 
o şcoală mixtă, care a fost fre- 
cuentată în 1886 — ^j, de 37 e- 
levî (36 băeţî şi i fată) din 68 
înscrişi (66 băeţî şi 2 fete). Are 
5 biserici (2 de lemn şi 3 de vă- 
lătuci). Această comună ţine de 
circumscripţia fiscală Galbeni. 
Venitul anual al comunei este 
de 2709 leî, 41 b. şi cheltuelile 
de 2549 leî. 

Este legată prin şosea cu o- 
raşul Roman. 

Bahna, sat, al com. Bogdăneşti, 
jud. Bacău, pi. Trotuşul, situat 
pe pîrîiaşul cu acelaşi nume, d'a 
stînga Oituzuluî, la o depăr- 
tare de 2685 m. de Bogdăneşti. 
La anul 1 891, din acest cătun, 
aii urmat la şcoală 6 băeţî şi 
I fată, din 51 copii în vîrstă 
de şcoală. Capî de familie sunt 
56, suflete 288, dintre carî: 229 
Unguri şi 59 Romînî. Romîniî 
de aci sunt de statură înaltă şi 
foarte voinicî. Animale sunt: 14 
caî, 139 vite cornute, 3 porcî 
şi 19 capre. 

Bahna, sat, situat pe valea apeî 
Bahna, jud. Mehedinţi, ţine de 
comuna rurală Vîrciorova. Prin 
satul Bahna trece drumul Vîr- 
ciorova Bahna-Balta, din plaiul 
Cern a. 

Bahna, sat, în com. Girovul, pi. 
Piatra-Muntele, jud. Neamţu, a- 
şezat pe valea şi podişul din 
stînga al pîrîuluî Cracăul, for- 
mînd limita comunei despre pi. 
de-Sus-Mijlocul. 

Are o populaţiune de 81 su- 
flete, dintre carî 22 capî de fa- 
milie, sau 35 bărbaţi cşi 56 fem.; 



04594. Mw^U lUcţionar Geoorajlct 



86 



'<:m^ă. 



PlP^^^P^Şţfîţ^^^ 



BAHNA 



194 



BAHNA 



după starea civilă sunt : 38 necă- 
sătoriţi, 39 căsătoriţi, 2 văduvi, 
2 divorţaţi ; în raport cu in- 
strucţiunea: 7 ştiu carte şi 74 
nu ştiu. Case 27. 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura şi creşterea vitelor. Te- 
renul este relativ cît se poate 
de producător. 

In acest sat se află : o fierărie, 2 
rotarii, 3 mori de apă. Vite sunt 
în număr de 240. 

Bahna, sat, în jud. Roman, pi. 
Siretul-d.-j., spre sud-vest de 
oraşul Roman, la extremitatea 
judeţului, la 22 kil. de oraşul 
Roman şi la 21 kil. de reşedinţa 
plăşiî. Este aşezat pe şes. E re- 
şedinţa comunei Bahna. Are 
144 capî de familie, 149 contri- 
buabili, 509 loc, din cari 63 
ştiu carte ; 135 case. Popula- 
ţiunea este romînă, afară de 6 
fam. Evrei. Se lucrează căruţe, 
roate şi ţesături alese de lină. 
Sunt 438 capete vite mari. Are 
o şcoală mixtă, care a fost fre- 
cuentată în 1886—87 de 37 
elevî (36 băeţî şi l fată) din 6Z 
înscrişi ip^ băeţî şi 2 fete). Are 
2 biserici: una de vălătuci şi 
alta de lemn deservite de doî 
preoţi. Este legată cu oraşul 
Roman prin şosea. 

De vechimea acestui sat a- 
minteşte un document de la 
1752. Este de notat, cum că a- 
cest sat aparţinea jud. Neamţu, 
de unde se deduce cum că mar- 
ginea de vest a jud. Roman, 
era maî aproape de oraşul Ro- 
man cum este în prezent. Din 
acest sat era episcopul de Huşi 
Inocentie, după cum se constată 
dintro hotărnicie de la 1752, 
de unde se vede, că pe acele 
timpuri acest sat era împărţit 
între 3 bătrînî răzeşi: Gelasie, 
Neghiţu şi Pavel. 

Bahna sau Bahniţa, de7iumire, 



ce o dă poporul satului Gu- 
noaia, com. Răchitoasa, pi. Stă- 
nişeşti, jud. Tecuciu. 

Bahna, baltă, în jud. Dorohoili, 
formată din scursoarea Şiretu- 
lui, pe teritoriul satului Băli- 
neşti, com. Zamoştia, pi. Ber- 
hometele. 

Bahna, deal, jud. Bacău, pi. Tro- 
tuşul, com. Bogdăneşti, pe te- 
ritoriul satului cu acelaşi nume, 
situat d'a stînga Oituzuluî. 

Bahna, iaz, în com. Flămînzi, 
pi. Coşula, jud. Botoşani. 

Bahna, izvor de apă, pe terito- 
riul comunei Valea-Săriî, plasa 
Vrancea, jud. Put na, care for- 
mează obVşia pîrîuluî Sărata. 

Bahna, limită de graniţă, între 
Romînia şi Ungaria în jude- 
ţul Mehedinţi. In urma unor 
neînţelegeri ivite în anul 1886, 
între locuitorii din com. rurală 
Vîrciorova şi ceî din Ungaria, 
pentru terenul, care era neutru 
între Vîrciorova şi Orşova, s'a 
stabilit, în paguba locuitorilor 
Vîrciorovenî şi a statului, prin 
convenţia de delimitare din a- 
nul 1887 ca, în loc de rîul Cerna 
ce urma să fie limită între am- 
bele sate, să fie Bahna graniţă 
definitivă numai la Vîrciorova, 
între Romînia şi imperiul Au- 
stro-Ungar. 

Austro-Ungaria a făcut astfel 
o călcare de teren în pămîntul 
ţării romîneştî, maî bine de 
100 mii pogoane. Sunt multe 
hrisoave în satele limitrofe cari 
dovedesc, că încă din timpul 
lui Mircea-cel-Mare, Domnul Ţă- 
ril-Romîneştl, a fost hotarul între 
Ţara-Romînească şi Austria pe 
apa Cerna şi Băile-Calde (Me- 
hadia), şi chiar tractatul de la 
Şiştov, din anul 1791, August 



21, numeşte apa Cerna, limită 
între imperiul Austriac şi Ţara- 
Romînească. 

Bahna, moşie, judeţul Bacău, pla- 
sa Trotuşul, comuna Bogdă- 
neşti, despre care T. Codrescu 
(«Buciumul Romîn», 1875, pag. 
85) se exprimă ast-fel : «Această 
moşie a fost a Kneazulul Dimi- 
trie Cantacuzin, cumpărată la 
1847, c^i preţul de 3632 galbeni 
de la d-luî Căminarul Spiridon 
Pandeli, ce o cumpărase maî îna- 
inte de la d-luî Vornicul Scarlat 
Miclescu, carele la anul 1841 
siguripseşte pe cucoana d-sale 
Ralu, născută Roset, cu a- 
ceastă moşie, pentru vînzarea 
moşiei Borza de la ţinutul Bo- 
toşani, ce o avea zestre, vîn- 
dută către Vorn. lancu Giurgea; 
iar acuma la 1853, această mo- 
şie, d-luî kneazul Cantacuzin o 
vinde d-sale Sărdaruluî Mano- 
lache x\postoliu în preţ de 5000 
galbeni. Are sat, 3 nevolnici, 5 
slujbaşi volnici, i vătav, 4 vă- 
dane ; pe lingă moşiile Grozeşti, 
Bogdăneşti, Tiseşti şi altele, cu 
un număr de 25 locuitori». 

Bahna, moşie, în com. Girovul, 
pi. Piatra-Muntele, jud. Neamţu. 
împreună cu un loc situat pe 
moşia Dăneşti, numit Cotul-luî- 
. Simion - Ciobanul (ca de 3 ^2 
fălci), are o întindere pană la 
491V2 hectare (343 V2 fălci). 

Se învecineşte la N. cu deli- 
mitarea din 1864 (pămîntul pe 
care s'aii împroprietărit însură- 
ţeii satului Bahna), şi cu moşia 
Zideşti; la S. cu moşiile Ivăneşti 
şiRoznovul; la E. cu Mărgineni 
şi la V. cu apa Cracăul, ce este 
hotar despre moşia Roznovul. 

Această moşie se compune 
din locuri de arătură şi fineţe, 
avînd o livede cu pomi rodi- 
tori şi două mori, una pe apa 
Cracăulul şi alta în sat, precum 



BAHNA 



195 



BAHNA-SCHITULUI 



şi maî multe acare te. Maî îna- 
inte vreme se arenda la un loc 
(ca un singur trup) cu Gura- 
Văeî-Turtureşti ; la 1884 însă 
a fost vîndută separat, prin înalt 
decret regal, D-luî lord. Co- 
măniţă, pe suma de 2i4iooleî. 
Se maî numeşte şi Troiţa, de 
pe timpul cînd era pendinte de 
mănăstirea Bisericani. 

Bahna, mină de cărbuni, în jud. 
Mehedinţi, pi. Ocolul, situată pe 
teritoriul conmneî Vîrciorova, şi 
la N. de această comună. 

Minele de la Bahna au fost 
puse în exploatare şi exploatarea 
lor a ţinut pană la anul 1889, 
cînd a încetat. Acum nu se 
exploatează la Bahna, de cît 
piatră. Minele de la Bahna sunt 
legate cu staţiunea c. f. r. Vîr- 
ciorova-Bucureşti prin o cale fe- 
rată îngustă, care merge la Vîr- 
ciorova pe valea Bahnei pană 
la minele Bahnei. Din studiul 
geologic făcut asupra judeţuluî 
Mehedinţi, de D. Sabba Ştefă- 
nescu şi inginerul Drăghiceanu, 
se dovedeşte, că plaiul Cerna şi 
plaiul Cloşani sunt foarte bogate 
în toate felurile de mineralurî. 

Bahna, pădure, jud. Tecuciu, la 
N. de corn. Umbrăreşti. 

Bahna, jud. Mehedinţi, pichet de 
graniţă, între Romîniaşi banatul 
Temişoareî. 

Bahna, pîrîu, jud. Bacău, plasa 
Trotuşul, com. Bogdăneşti, care 
udă satul cu acelaşi nume şi se 
varsă d'a stînga Oituzuluî. 

Bahna, pîrîiaş, pi. Siretul-d.-s., 
jud. Bacău, care curge pe la 
apusul comunei Săcueni şi se 
varsă în pîrîul Valea-Rea. 

Bahna, pîrîU, izvoreşte din iazul 
Bahna, com. Flămînzi, judeţul 



Botoşani ; curge prin partea de 
S. şi S.-E. a comunei Uriceni, 
pi. Coşula, şi unindu-se cu pîrîul 
Tulburea, se varsă în Miletin. 

Bahna, pîrîu, com. Călineşti, pi. 
Şiretul, judeţul Botoşani. Vezî 
Chiua, pîrîiî. 

Bahna, pîrîn, V. Budăiul, pîrîu, 
c. Movileni, pi. Copoul, jud. Iaşi. 

Bahna, pîrîîi, judeţul Mehedinţi ; 
izvoreşte din muntele Baiul sau 
Baia, trece prin satul Bahna, după 
ce udă maî multe comune şi sate 
în drumul său, pană la Vîrcio- 
rova, unde se varsă în Dunăre. 

Bahna, pîrîîl, V. Căluiusul, pîrîu, 
jud. Neamţu. 

Bahna, pîrîu, pe teritoriul co- 
munei Negrileşti, plasa Vrancea, 
jud. Putna, ce se varsă în stînga 
Putneî. Acest pîrîu desparte dea- 
ul Zeica de Dealul-Babeî. 

Bahna, pîrîu, care curge prin ju- 
deţul Roman, plasa Siretul-d.-j., 
com. Bahna. Izvoreşte de lîngă 
satul Ruptura; curge de la N.-V. 
către S.-E., trecînd prin satele : 
Galbeni şi Buciumi şi se varsă, 
la extremitatea sudică a jude- 
ţuluî, în pîrîul Turbata, de a 
dreapta. 

Bahna, pîrîu, în comuna Sasca, 
jud. Suceava, care se varsă în 
Şomuzul-Băeî. 

Bahna, pîrîu, în comuna Stol- 
niceni, jud. Suceava. Primeşte 
din dreapta pe Ciupeşti, Pîrîul- 
Curţiî, Pîrîul-luî-Vas, Pîrîul Pîe- 
triî, Pîrîul-luî-D. Zaharia, Oprişa- 
nul. Darabanul şi Olariul ; şi după 
un curs de 2000 m. se varsă în 
iazul proprietăţii. 

Bahna, pîrîu, izvoreşte de sub 



dealul Bahnei, curge spre Apus 
de satul Deleni, com. Ciorteşti, 
plasa Crasna, jud. Vasluiu, şi 
se varsă în Vaslueţ la Podul- 
de-Piatră. 

Bahna, proprietate a statului, în 
jud. Muscel, pendinte de mitro- 
polia din Bucureşti, care, îm- 
preună cu Grigoreni, s'a aren- 
dat pe periodul 1888 — 93, cu 
495 leî anual. 

Bahna, şes^ în jud. Dorohoiu, pe 
teritoriul satului Horlăceni, co- 
muna Văculeşti, plasa Coşula. 

Bahna, şes, din comuna Sîrca, 
plasa Cîrligătura, judeţul laşi ; 
se întinde din marginea lazuluî- 
Lunganilor, pană pe malul drept 
al pîrîuluî BahlueţuL 

Bahna, §es, în jud. Neamţu, care 
se întinde către sudul satului 
Negriţeşti, comuna Roznov, pi. 
Bistriţa, pană în malul rîuluî 
Bistriţa. 

Bahna, 2/^/^. în com. rur. Vîrcio- 
rova, pi. Ocolul, jud. Mehedinţi. 

Bahna- Boţeşti, mocirlă, lîngă 
satul cu acest nume din com. 
Brădăţelul, jud. Suceava. 

Bahna-luî-Manolache, obîr§ia 
pîrîuluî Glodurile, în comuna 
Preuteşti, jud. Suceava. 

Bahna-luî-Vodă, baltă, judeţul 
laşi, pe teritoriul satului Tri- 
feşti, comuna Hermeziul. Se zice, 
că şî-a luat numele de la An- 
ton-Vodă, care avea o mică pro- 
prietate pe această moşie. 

Bahna-Morilor, vale, în com. 
Stolniceni, jud. Suceava, parte 
cultivabilă, parte finet. 

Bahna-Schituluî, Z?;/^/, pe şe- 



BAHNARt 



196 



BAHNIŢA 



sul Şomuzuluî-Mare, în comuna 
Dolhasca, jud. Suceava. 

Bahnari, saty în partea de N.-E. 
a comunei Munteni-d.-j., plasa 
Crasna, jud. Vasluiu. Este si- 
tuat pe coasta dealuluî Meri- 
eni, pe valea Bahnari şi pe coasta 
dealuluî Bahnari ; prin mijlocul 
luî trece pîrîul cu acelaşi nume. 
Are o suprafaţă de 2937 hect., 
din cari 2566 hect. partea pro- 
prietarului, iar restul de 171 
hect. al locuitorilor. Are o popu- 
laţie de 148 familii sau 432 su- 
flete, din cari i fam. Evrei cu 
9 suflete. 

In sat se află o biserică zi- 
dită la 1860 de Ştefan Anghe- 
luţă, fost proprietar, servită de 
I preot şi i cîntăreţ. 

Locuitorii posedă 34 pluguri 
şi 80 care cu boî. 

Vite sunt 802 capete, din cari 
269 vite mari cornute, 433 01, 
7 caî şi 95 rîmătorî. 

Bahnari, sat, în partea de Est 
a com. Rădiul, plasa Stemnicul, 
jud. Vasluiu, situat pe dealul 
Bustea pe coasta de Est. Parte 
din acest sat se află pe terito- 
riul com. Munteni-d.-j. Are o su- 
prafaţă de 819 hect. şi o po- 
pulaţie de 90 familii saii 285 
suflete. 

Sunt 60 vite mari cornute, 
200 01, 3 caî, 7 rîmătorî şi 7 
stupî cu albine. 

Bahnari, deal, pe a căruia coastă 
e aşezată o parte a satuluî Bah- 
nari, comuna Munteni-d.-j., pi. 
Crasna, jud. Vasluiu. 

Bahnari, podit, se întinde la A- 
pus de satul Bahnari, comuna 
Munteni-d.-j., plasa Crasna, ju- 
deţul Vasluiu. 

Bahnari, vale, se întinde în par- 
tea de Nord-Est a satuluî Mun- 



teni-d.-j., plasa Crasna, judeţul 
Vasluiu. 

Bahnariul, deal, din jud